miercuri, 25 februarie 2015

Tincuța Apăteanu și paralelismul cu realitatea

Ziarul Adevărul de la o vreme încoace scoate minimum o inepție pe zi.
Nu trebuie să mă credeți pe mine. Dați o raită atentă pe pagina lor de Facebook și vă puteți convinge singuri. Numai în ultimele zile ziarul Adevărul ne-a explicat cum să alungăm spiritele rele, ne-a iluminat cu privire la „minuni” făcute de „duhovnici români”, ne-a povestit cum un român a inventat statuetele de la Oscar, cele mai bune măști „naturiste” pentru ten, cum Columb a putut traversa Atlanticul cu ajutorul tabelelor de la Oradea (!!) sau despre cum o să ne ia Dracu' pe toți dacă ne uităm la ”50 Shades of Grey”.

Ei bine, astăzi, o domnucă pe numele său Tincuța a făcut-o iar de oaie pentru ziarul Adevărul cu un articol de-a dreptul dement intitulat Copiii și tehnologia. Și-o să-l disecăm un pic. Începe așa:
În Marea Britanie, toţi copiii de 5 - 6 ani învaţă programare la şcoală - cu alte cuvinte, ei nu învaţă doar să editeze un text în Word sau să facă o prezentare în PowerPoint, ci sunt capabili să scrie ei programe şi să le testeze.
Această afirmație este falsă în totalitate.
Este adevărat că acum câteva luni - în spetembrie 2014 mai precis - Regatul Unit a devenit porcușorul de Guinea pentru experimentul predării de algoritmi la copii (sursa). Însă programul este unul încă în testare - nicidecum aplicat în toate școlile.
Majoritatea școlilor din UK precum și majoritatea părinților nici măcar n-au apucat încă să-și dea cu părerea cu privire la implementare. Altfel spus, Tincuța minte de-ngheață apele. Nici vorbă „toți copiii de 5-6 ani” să învețe programare la școală în UK. Or fi englezii progresiști - dar nici chiar așa.

Mai apoi, Tincuța ne dă o listă de chestii pe care chipurile „elevii englezi de 5-7 ani” le pot face. Habar n-am de unde a scos lista aia și mai ales unde a găsit partea cu utilizatul tehnologiei „într-un mod responsabil, păstrând confidenţialitatea informaţiilor personale, să ştie unde să solicite sprijin” - nu de alta dar partea asta nu apare în niciun comunicat oficial sau articol de presă. Până la proba contrarie, o să presupun că Tincuța a scos informația asta de unde-i cald și pufos (din buzunar, evident).

Apoi continuă cu mai multe minciuni și inexactități:
În Estonia, ţară mai mică şi cu un sistem educaţional mult mai flexibil decât al nostru, programarea este parte din trunchiul comun şi este predată în toate şcolile din clasa I. Finlanda şi Germania se pregătesc să facă acelaşi lucru în viitorul apropiat.
Uite ce, Finlanda are două limbi oficiale - finlandeză și suedeză. Finlandeză nu știu - dar suedeză știu. Și pe bune c-am căutat aproape o oră o sursă oficială din Finlanda care să confirme că această țară se pregătește să introducă programarea obligatorie începând cu clasa I. Încă n-am găsit. Dacă găsiți voi - vă rog indicați-mi. Până atunci, o să presupun că și pe-asta a scos-o Tincuța din buzunar.

Cât despre Estonia - acolo lucrurile sunt ceva mai complicate decât ar vrea Tincuța să credem.
Pentru început, Estonia e o țară cu 1,3 milioane de locuitori cu o suprafață de 45227 de km2 (adică aproximativ cât suprafața a cinci județe din România - cifre brute aici). Altfel spus, să compari Estonia cu România e ca și cum ai compara mere cu scobitori. Nu orice merge pe națiuni liliputan și omogene e obligatoriu să meargă pe națiuni medii (precum România) sau foarte mari (precum SUA).

În al doilea rând, piața IT din Estonia este temporar distorsionată de ceea ce se numește în industrie „mafia estoniană”. Termenul e un pic cam urât - dar descrie totuși un fenomen real.
Pentru cine nu știe, Skype este o invenție estoniană recent cumpărată de Microsoft. Ei bine, banii cu care Microsoft a cumpărat Skype nu au fost deloc puțini (la fel cum deloc puțini n-au fost nici banii cu care Microsoft a cumpărat RAV) - că doar nu credeți că Microsoft se ferește de la a cumpăra produse declarând oficial doar 10-15% din tranzacție, nu?

Ei bine, cei care au încasat bănetul de la Microsoft au acum mulți bani de ars investit și sunt de facto singurii investitori și jucători de pe piața de profil din toată zona (deci inclusiv Letonia și Lituania).
Așadar: Țară de dimensiunea a 5 județe cu populație mai mică decât Bucureștiul în care piața e distorsionată temporar versus România unde piața nu e distorsionată și crește organic. Fiind o țară mică, la banii ăia nu a fost deloc complicat de făcut lobby cu succes pe lângă guvernul socialist (care și-a terminat mandatul în 2014).

Pe lângă asta, sistemul educațional din Estonia nu este „mai flexibil” pentru că-s politicienii de treabă - ci pentru că sistemul educațional privat este mai bine dezvoltat decât în România. Nu e fabulos și în mod cert nu e „mult mai flexibil” - dar e mai solid decât cel din România.

Toți acești factori sunt complet ignorați de Tincuța pentru a construi narativa cum că ce înapoiați suntem noi că nu punem copchiii de 5 ani să se gândească la problema turnurilor din Hanoi sau copchiii de 10 ani să-și tocească nervii cu Dijkstra.

Continuă Tincuța apoi să ne spună că:
Ce face între timp România? Ei bine, noi ne gândim încă dacă nu cumva ar trebui să facem TIC obligatorie în şcoli. Să ne inţelegem, TIC se referă la utilizarea programelor concepute de alţii. În general la TIC se predau subiecte pe care copiii le-ar descoperi singuri în câteva ore dacă ar fi lăsaţi.
Uite ce, deși în liceu numeam TIC drept ”Timp Important Consumat” - sunt dispus să admit că niște ore de ”TIC” n-ar strica să fie introduse la toate profilele de liceu. Am mai și scris despre asta în trecut și despre cât de penibil e să tot dau peste doctoranzi și alți fandosiți și fandosite cărora dacă le tai netul îs în plop și plopu'-n aer și nu-s în stare să-și conecteze un proiector și să dea F5 după ce și-au deschis fișierul ppt(x).

Pe de altă parte, să spui că „la TIC se predau subiecte pe care copiii le-ar descoperi singuri în câteva ore dacă ar fi lăsaţi” e cel puțin naiv. Păi dac-ar fi așa, n-ar mai exista o întreagă piață pentru firmele și persoanele fizice (autorizate sau nu) care câștigă bani frumoși din făcut prezentări Power Point, precum și alte instituții private și de stat care câștigă o pâine din cursuri cu plată care te învață să folosești Office-ul (exemplu). O astfel de afirmație, ca cea făcută de Tincuța, e complet paralelă cu realitatea - nu doar cu realitatea din România - ci cu realitatea în general. Doar nu aveți impresia că majoritatea nemților sau olandezilor știu măcar o treime din ce se predă la TIC. Iar dacă aveți impresia asta, e clar că trebuie să mai ieșiți din casă.

Da, dacă ai mâncat calculatoare pe pâine, ai o oarecare înclinație naturală și - bonus - ai crescut în perioada în care cumpăratul de calculator nou era o imposibilitate financiară - normal c-ai învățat altfel. Însă, surpriză - nu toți oamenii sunt egali - și, drept urmare, nu toți oamenii învață în același ritm și, la sfârșitul zilei, nu toți oamenii trebuie să fie programatori. De altfel am avea o economie crâncen de disfuncțională dacă toți oamenii ar fi programatori.
Dezbaterea despre introducerea programării în toate şcolile NU există la nivelul opiniei publice sau la Ministerul Educaţiei.
Nu există pentru că ideea de programare la 7 ani e esențialmente imbecilă în sine. Fix 0% din cei mai de succes programatori din ziua de azi au făcut programare la 7 ani. De fapt, fix 0% din toți programatorii sunt în aceeași situație.

La dracu' nici măcar Steve Jobs nu le dădea tablete copiilor săi, darămite să-i învețe programare. Să-nțeleg că în opinia Tincuței toți îs niște proști înapoiați?
În preuniversitar, în afara unor opţionale sporadice, programarea se învaţă doar la liceele cu profil mate-info, însă tot într-un mod teoretic, abstract, fără aplicabilitate imediată.
Zău? Și dacă nu-i așa?
Uite, aceasta este planificarea unei profesoare de școală generală pentru „Informatică - clasa a V-a” ce conține, printre altele, la capitolul al cincilea, lecții despre: „Noţiunea de algoritm, reprezentarea algoritmilor, obiectele cu care lucrează algoritmii și structuri de control (liniară, alternativă, repetitivă)”.

O școală generală din Călărași se laudă că predă predă programare încă din 1996 (!). În județul Vaslui știu personal 5 unități de învățământ gimnaziale (sau mă rog, care includ și ciclul gimnazial) în care programarea este în trunchiul comun încă de la clasa a VI-a. Și asta nu de ieri - ci de prin 2000.

Din nou - Tincuța ne arată că habar n-are despre ce vorbește. Scrie ca să n-adoarmă și ca să facă ziarul Adevărul trafic - căci de citit e cam greu cu pagina Adevărul fără Adblock plus.

Dar stai, că exemplele pe care le-am dat eu nu-s bune căci acestea includ C și Pascal și,... vezi tu... asta-i cumva de porc. Zice Tincuța:
Suntem blocaţi în C++ şi Pascal deşi celelalte sisteme educaţionale sunt concepute într-un mod mult mai flexibil şi cu mare atenţie la aplicabilitate. Sunt utilizate platforme prietenoase, interactive precum Scratch sau Khan Academy, sunt învăţate limbaje de programare ceva mai abordabile precum Python, Java Script, Ruby.
Ruby e limbaj abordabil?! Pe bune?!?!?!?!
Să afirmi că Ruby e mai abordabil pentru un copil de 10 ani în comparație cu Pascalul (care Pascal e practic cel mai aproape limbaj de cel uman) se cheamă că habar n-ai nimic despre pedagogie și despre cum se predau în general materiile astfel încât să-ți și priceapă măcar jumătate din clasă ceva.

Mai apoi, să afirmi că Java Script e „mai abordabil” decât C++ se cheamă că habar n-ai nimic nici despre Java și nici despre C++ căci vezi tu, cele două nu sunt chiar atât de separate. Știi C++ - învățatul de Java e-o glumă.

În plus, de unde noțiunea asta că C++ e brusc depășit? Că nu de alta dar nu-i deloc.
În plus, dacă știi C - chiar dacă nu ajungi programator, e foarte util și în alte zone ale vieții care n-au legătură cu programarea. De pildă în peticirea programelor de contabilitate - care programe de contabilitate de pe la noi tind să fie foarte-foarte proaste din motive pe care n-am să le discut acum.

Apoi Tincuța continuă prin criticarea părinților care nici nu vor s-audă de „manuale digitale” în școli - și zice-așa:
Tot în România, părinţi îngrijoraţi de efectele nocive ale tehnologiei asupra copiilor reacţionează negativ la introducerea manualelor digitale în şcoli. De fapt ce este un manual digital? Conţinutul este acelaşi, informaţiile cuprinse sunt aceleaşi, doar că nu sunt pe hârtie, ci online, nu sunt statice ci interactive şi dinamice, exact pe gustul noilor generaţii de copii digitali.
Totul bine și frumos până ieși un pic din casă și constați că solicitările pentru „manuale digitale” sunt de asemenea complet paralele cu realitatea.
Una din 7 școli din România nu are autorizație sanitară - adicătelea canci apă caldă, WC-ul în curte (sau deloc!) iar unele nici măcar n-au toți cei 4 pereți întregi (de acoperiș deja vorbim fantezii).
1 din 7 e cifra la nivel național. Căci în jud. Suceava de pildă, 80% din unitățile de învățământ (da, da 80%) se află în aceeași situație.

Și-acum întreb și eu: Care-i urgența mai mare? Manuale digitale sau unități educaționale mai umane ca să nu mai moară copiii în câcat (la propriu - nu glumsc).

Oare elevii (și părinții acestora) care studiază într-un container ce-ar prefera? Să aibă manuale digitale (pe care să le încarce la hamster poate - căci de unde electricitate?) sau să aibă... nu știu... o școală?! Poate ne explică Tincuța și nouă ăstora mai „înapoiați”.

Căci să ne înțelegem - mulți părinți nu se opun introducerii manualelor digitale neapărat pentru că le e frică de tehnologie - ci pentru că văd măsura ca fiind din categoria „chelului tichie de mărgăritar” sau, mai neortodox, din categoria „iaca alata-n fundu' preotesei". Și pe bună dreptate, aș zice eu.

Nici Bucureștiul nu e ferit de astfel de școli.
Și-acum, că avem un pic de perspectivă, întreb: Cam cât de paralelă cu realitatea poate deveni Tincuța?

Și răspunsul vine în paragraful următor:
În condiţiile în care copiii români au motivaţia cea mai slabă din toate statele participante la testele PISA, eu zic că este cazul să ne gândim care ar fi metodele prin care să le creştem interesul pentru şcoală. Integrarea noilor tehnologii în educaţie ar fi o astfel de metodă utilizată cu succes în alte sisteme mai performante.
Eu zic că mai puține școli în care se moare în latrină ar crește motivația medie de-a merge la școală. Din același registru, mai puține școli cu acoperiș găurit, mai puține școli în care se degeră de frig și mai puține școli în care lipsește câte-un perete - astea s-ar putea să facă minuni.

Și acum Tincuța dă bomba:
Când mă gândesc doar la faptul că şcoli din Suedia folosesc Minecraft la clasă pentru a preda geometria în spaţiu sau elemente de arhitectură, îmi dau seama cât de departe suntem noi totuşi de astfel de evoluţii.
Ei aș - ia, hai să vorbim un pic despre Suedia.
Suedia este o țară care stă chiar mai rău decât România în ceea ce privește declinul educației.
Și n-o spun eu - o spun taman testele PISA pe care Tincuța le citează. Sistemul educațional suedez e în cădere liberă. Asta e o realitate observabilă de oricine care urmărește această țară.

În plus, să dai exemplu Suedia ca ceva pozitiv înseamnă că fie ești meschin (sau Marxist-progresist, tot aia), fie habar n-ai despre ce vorbești. Înclin totuși să cred că Tincuța e din cea de-a doua categorie.

Suedia își îndoctrinează copiii că nu sunt băieți și fete. Ar trebui cumva să adoptăm și noi asta?! Tot din minunățiile sistemului educațional suedez, poate n-ar strica să menționăm că în Suedia, Statul îți răpește copilul dacă încerci să folosești articolul legislativ care dă dreptul la educație acasă (homeschooling).

Și-aș putea continua până mâine. Suedia e un azil condus de nebuni și în care oamenii normali sunt pacienții - o națiune în curs de degenerare pe care experții ONU o prognozează ca o națiune de lumea a treia până în 2030 - mult sub România sau Grecia.

Să-mi spui că Suedia e un exemplu pozitiv în educație - când tocmai „educația” suedeză e un dezastru total, înseamnă că mă iei la mișto grav pe mine cititor.
Nu sunt însă mirat prea tare. Tincuța - fie că e doar ignorantă (cel mai bun caz), fie că e meschină (cel mai rău caz) - se încadrează în tiparul majorității românilor care chiar cred sincer, în pofida dovezilor, că țările scandinave sunt un model de urmat. Nimic nu e mai departe de adevăr. Sunt șanse mai mari ca Moș Nicolae să fie real decât ca Suedia să fie un model de succes demn de urmat de oricine (nu doar de România).

Suedia este pentru Europa cam ce este Arabia Saudită pentru lumea musulmană. Un model foarte bun de „AȘA NU”. Ca și-n Arabia Saudită - jurnaliștii și bloggerii suedezi care îndrăznesc totuși să deschidă pliscul și să expună niște realități altfel observabile pentru cine nu aderă la Jantelagen sau nu e orbit de uriașul aparat de propagandă guvernamentală care nu mai contenește să-și laude propria degenerație drept „societatea perfectă” - sunt hăituiți și exilați, persecutați de Stat și uneori bătuți de agenții propagandei deghizați în ONG-uri „anti-rasiste” și „pro-gay” care ocazional le mai și dă foc la case pentru „crima” de-a scoate în evidență eșecul sistemului educațional suedez, eșecul sistemului de imigrații și altele de pe lunga listă de eșecuri ale Statului suedez. Atacurile sunt mai apoi aplaudate de „societatea civilă” (care și în Suedia, ca și-n România - e formată dintr-un conglomerat de demenți fără nicio legătură cu realitatea).

De ACOLO vrea Tincuța să luăm exemplu? Eu aș zice că Tincuța trebuie să se mai gândească. Și se mai gândește pentru ca mai apoi să ne zică:
Ar trebui să ne gândim că poate frica noastră, a adulţilor, de necunoscut, de nou, de schimbare, de inovaţie, ne poate ţine copiii în loc. Le negăm nevoile doar pentru că sunt diferite de ale noastre, le interzicem accesul la tehnologii care i-ar putea pregăti mai bine pentru viitor.
Despre ce vorbește, nici ea nu cred că știe. CINE le interzice copiilor accesul la tehnologii? Aș zice că nimeni având în vedere că aproape toți programatorii tineri care deja câștigă foarte bine sau vor câștiga foarte bine în câțiva ani sunt majoritar auto-didacți.

Aș zice așadar că nimeni nu „interzice” accesul copiilor la tehnologie. Asta e o aberație.
Faptul că nu plătesc plătitorii de taxe (jupuiți de aproape 70% din venit, să nu uităm asta!) pentru tablete în școli nu înseamnă că accesul copiilor la tehnologie este interzis. Ci înseamnă că plătitorii de taxe nu consideră asta o necesitate. Și am arătat mai sus că chiar nu este! Cel puțin nu când ne uităm onest la realitatea din teren care se întâmplă să fie complet diferită de bula în care trăiește Tincuța.
Copiii noştri nu vor trăi în trecut, nu au nevoie de tipul de educaţie care a funcţionat (sau nu) la noi - vor trăi în viitor, într-o lume profund afectată şi determinată de progresul tehnologic. În timp ce noi îi ţinem în loc cu obsesia noastră pentru felul în care se făceau lucrurile „pe vremea noastră", colegii lor din alte ţări încep să se perfecţioneze încă de la 7-8 ani în domenii pe care noi le consideram high-tech.
Încă o dată: „colegii lor din alte țări” nu se perfecționează în nimic. Asta e o tâmpenie pe care Tincuța a inventat-o.
În SUA nu învață nimeni programare la 8 ani de zile - și totuși, cumva, cei mai săraci americani îs mai bogați decât clasa de mijloc din Europa. Cei mai săraci dintre săracii americani au mai mult spațiu de locuit decât clasa de mijloc din Suedia.

Nu mai zic de România căci și clasa de mijloc din România e mult sub cei mai săraci americani. Și asta fără programare la 8 ani, fără taxe de 65-70% (cum e-n România sau Suedia).

Să afirmi, cum afirmă Tincuța în articol, că a nu face programare la 7 ani înseamnă un viitor în care copiii noștri vor fi exagerat de prost plătiți și mai săraci decât noi e o demență în sine. Oriunde te uiți în Europa sau America de Nord, lucrurile pur și simplu nu stau așa.

Concluzii

Uite ce, îs de acord că sistemul educațional de la noi e slab în multe privințe și chiar îs de acord că niște ore de TIC la toate profilele de liceu (măcar clasa a IX-a și a X-a) n-ar strica.

Dar ceea ce propune Tincuța în articolul ei de pe Adevărul nu e doar „chelului tichie de mărăgăritar îi mai trebuie” ci e o demență în sine. Într-o țară în care elevii încă mai mor în latrina școlii - discuția despre „manuale digitale” actualizate „printr-un simplu update” (implicând că există internet măcar în toate școlile - ceea ce iarăși e fals) este complet paralelă cu realitatea.

Tincuța prezintă discuția ca fiind o disensiune dintre „cei care privesc în trecut” și clasa de „iluminați progresiști” (din care Tincuța crede că face parte) care nu vrea decât binele.
Problema e că lucrurile nu sunt deloc atât de clare.
Și în UK - unde există proiectul pilot pe care Tincuța ni-l prezintă ca fapt indubitabil generalizat pe toată țara (o mare minciună a Tincuței încă din primul paragraf) - discuția e la fel de nuanțată. Nu-s deloc puține voci (inclusiv în rândul progresiștilor) care se tem, și pe bună dreptate, că o astfel de abordare poate ricoșa negativ și să sperie mai mulți copii decât să atragă spre programare.

Pe lângă imposibilitatea logistică de care am vorbit mai sus, mai e și problema pur pedagogică. Cum predai Programare-Orientată-Obiect copiilor de 10-12 ani care dup-aia trebuie să meargă să prășească la câmp? Serios întreb - căci terțe ONG-uri, după 10-15 ani de trial and error abia s-au prins cum să predea limba română unor astfel de copii. Să crezi că Statul (prin definiție mai lent și mai incompetent decât inițiativele private) va găsi brusc o soluție one size fits it all să predea programare copiilor nu e nimic altceva decât gândire magică. Oricât ai vrea să se întâmple - realitatea tinde să vină cu multe constrângeri.

Până una alta, așa cum am arătat - cea mai bună soluție pe acest subiect rămâne în continuare piața liberă dublată de surogatul „autonomiei școlare”.
Altfel spus, școlile la nivel individual decid dacă este potrivit sau nu să introducă și cursuri de informatică de la o vârstă mai fragedă. În felul ăsta, toată lumea are o opțiune și, mai important, în felul ăsta nivelul de risipă a resurselor este mai scăzut.

Da, nu e o situație perfectă - dar e o situație mai bună și, mai ales, sustenabilă, spre deosebire de ceea ce ne propune Tincuța care nu e nimic altceva decât gândire magică: hai să ne imaginăm ce-ar fi dacă și dup-aia să ne tot gândim la asta că poate se-ntâmplă prin măreția Statului.

Hai mai întâi să mai scăpăm de orele inutile din școli (ohooo, și nu-s deloc puține!), să redeschidem școlile profesionale, să admitem că nu toată lumea e la fel, să mai scăpăm de situațiile logistice de secol al XIX-lea în care se află unele școli și pe-urmă mai discutăm.

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

marți, 10 februarie 2015

SliTaz - învie calculatoare vechi

În articolul despre intimitatea pe Internet am adus în treacăt vorba despre micuța distribuție de Linux de 42MB - SliTaz.

Ei bine, având în vedere că-l folosesc de cam trei luni ca sistemul meu principal de operare, am zis să împart bucuria cu toată lumea și să-l recomand și altora care vor să-și „învie” calculatoarele vechi.

Ieșirea Windows XP din suport a lăsat un teanc de calculatoare în esență foarte bune dar care totuși nu-s suficient de bune încât să ruleze Windows 7 la parametri decenți (sau, după caz, să nu ruleze Windows 7 deloc).
De pildă recent am avut client cu un Dell din 2004 (dual core, 1,5GB RAM neupgradabil). Conserva funcționa ștanță... sub XP. Windows 7 avea nevoie de 3 minute (!!) pentru a boota și de alte 5 (!!) pentru a porni browser-ul. Deși îl instalasem proaspăt de câteva minute. De Skype nici nu mai vorbim, că n-are rost.

Acum vreo 3 luni am primit gratis un Compaq Presario 2100 (256MB RAM, procesor single core). Mergea bine XP-ul pe el - însă navigarea pe web era un calvar.

Acest gen de calculatoare pot primi un suflu nou cu SliTaz. Merge Presario-ul 2100 de n-ai treabă. Dacă nu-ți zic dinainte ce configurație are, nici prin creanga minții nu-ți trece că o astfel de râșniță poate menține conferințe video pe Skype, clipuri de Youtube în HD, multiple sesiuni de Facebook (cunoscute pentru consumul lor exagerat de resurse) și chiar o sesiune de Wine cu care să lansez Mortal Kombat IV :D și un emulator de Nintendo cu care să mă joc Snowboarding.

Vestea bună e că SliTaz poate multe - inclusiv pe râșnițe vechi de 13-14 ani. Vestea proastă e că pentru a face toate astea, pe unele râșnițe chiar necesită un pic de muncă pentru a-l configura - însă odată configurat, poate fi folosit inclusiv de începătorii într-ale Linux-ului.

1. Înainte de toate

Eu folosesc SliTaz 5 Release Candidate 2, pe care l-am tot modificat și configurat pentru nevoile mele.
Însă, între timp, s-au perfecționat versiuni mai bune (căci se plănuiește lansarea unei versiuni finale de SliTaz 5) numite SliTaz Rolling.
Peste 99% din ce zic aici se aplică și pentru slitaz-rolling-core.iso - însă nici flavour-ul pe 64 de biți (care nu exista când m-am apucat eu de SliTaz) sau așa-numitul 10-in-1 nu-s cu mult diferite. Versiunile Rolling le găsiți aici.

SliTaz nu e ceva-based (așa cum Ubuntu e Debian-based sau Suse care e Slackware-based). SliTaz e... SliTaz. El vine cu propriul său sistem de management al pachetelor (*.tazpkg). Cu toate acestea, însă, n-am avut probleme la convertire decât cu un singur soft (și-acolo din vina mea). În rest, cu comanda de convertire sudo tazpkg convert fisier.deb am putut importa orice. tazpkg convert poate converti nu doar pachete Debian, ci și rpm, tgz, pet, sfs, sb, arch și ipk.

update: În stilul caracteristic, nitpickerii s-au găsit repede că totuși SliTaz ar fi Slackware-based. Culmea e că portarea de pe Slackware merge cel mai anevoios. În fine, așa o fi. Nici nu-mi pasă, sincer.

Toată chestia e să eviți softurile care cer dependințe care practic înseamnă instalarea a 3/4 din GNOME/KDE. Asta nu înseamnă că nu se poate - ci înseamnă că dacă-ți trebuie așa ceva, mai bine caută alt sistem lightweight.

Cerințe minime pentru a rula: Procesor minim 700MHz (Pentium III) și 192 MB de RAM. Am reușit să-l pornesc și pe 128 MB de RAM dar dă mari bătăi de cap. Orice sub 128MB de RAM va merge doar în consolă și destul de limitat (mai ales dacă aveți ghinion).

În teorie el trebuie să meargă și pe 24MB de RAM - însă în practică n-am reușit să-l pornesc decât pe 96MB de RAM (cel mai puțin)

Pentru instalare aveți nevoie de o partiție formatată în ext3 (deși el merge și pe ext4, dar pe ext3 experiența îmi zice că-i mai stabil). Ca spațiu - cu puțină atenție ocupă sub 1GB cu toate feature-urile necesare unui utilizator mediu instalate.

Deocamdată atât.

2. Instalare și Live CD

SliTaz poate fi folosit atât ca Live CD cât și instalat pe hard.
ISO-ul, după cum ați observat, e minuscul. După ce l-ați downloadat, folosiți un soft gen Rufus (dacă sunteți pe Windows) pentru a scrie ISO-ul pe-un stick sau orice alt mediu. Am pornit SliTaz și de pe CD, DVD, card de memorie SD, micro-SD, MMC și chiar de pe un MP3 player.

Când bootează, alegeți SliTaz Live (sau SliTaz Core Live, dacă stați rău cu RAM-ul).

După ce ați ajuns în desktop, dacă nu doriți să-l instalați pe hard, puteți chiar să scoateți stick-ul/CD-ul/etc. căci SliTaz Live rulează integral în RAM (aduce un pic cu TAILS la faza asta).
În teorie, se poate activa și persistence și să-l folosiți ca distribuție de stick și să rețină și setările. În practică, n-am reușit să-l fac să facă asta pe SliTaz 5 - a mers însă pe SliTaz 4. Însă SliTaz 4 va fi curând scos din suport și oricum are multe bube căci a fost făcut în 2010 - și de-aceea nu-l recomand decât dacă știți bine ce faceți.

Pentru instalare, accesați Applications -> System Tools -> SliTaz Installer.

Instalarea ar trebui să fie foarte simplă. SliTaz Live vine inclusiv cu GParted astfel că vă puteți crea partiția necesară direct din Live. Cu tot cu setatul partiției, instalarea propriu zisă nu ar trebui să dureze mai mult de 10 minute (și asta dacă-i un calculator foarte vechi).
Dacă vreți dual boot de pe același hard/SSD (eu rulez de pe harduri diferite), recomand să puneți Windows-ul să booteze tot prin Grub. Windows 8 în special tinde să sugă cur masiv când dă peste SliTaz (sau orice altă distribuție de Linux).

Din punctul meu de vedere, singura problemă a LiveCD-ului e că nu are un browser bun gata inclus - singurul browser inclus fiind Midori, dar o versiune care cel puțin pe mine nu mă satisface.

Vestea bună e că puteți instala (inclusiv în Live CD) un browser mai bun gen SeaMonkey care merge ștanță. (o să revin asupra instalării de programe)

În afară de acest incovenient, SliTaz Live CD bate toate distribuțiile de Live CD când vine vorba de folosirea pentru utilizatorul mediu. Are din start suport pentru aproape orice multimedia și office (filme, muzică, doc, docx, pdf,...) și bootează într-un timp record. Pe 192 de MB de RAM a durat 19 secunde să booteze.

Pe un monstru de 4GB (laptop) a durat 13 secunde de la momentul în care am apăsat ”power” până la momentul în care am început să mă uit la un clip pe Youtube (live cd).

Sub mediu Live CD, parola la root este tot root iar userul normal este tux (fără parolă).

3. Instalat de alte softuri și configurări

SliTaz vine cu LXDE (Lightweight X11 Desktop Environment) - un GUI care mie personal îmi place foarte mult pentru că ocupă remarcabil de puține resurse și face tot ce trebuie să facă (sau mă rog, tot ce m-aștept eu să facă).

Pentru file manager SliTaz folosește PCManFM și Desktop-ul e manageriat cu Openbox.

Pentru instalat pachete din repository, SliTaz folosește TazPanel ce se accesează din Accessories -> System Tools -> SliTaz Panel. Odată ajunși acolo, logați-vă ca root și apoi mergeți la meniul Packages -> My Packages și acolo veți găsi o listă cu pachetele deja instalate. În dreapta găsiți o listă cu categorii de pachete disponibile în repository sau puteți folosi câmpul de search din partea dreaptă-sus.

Unele pachete, precum openvpn sau unrar se instalează simplu: îl selectați cu mouse-ul și apoi mergeți în partea de sus a listei și apăsați Install. Și gata.

Însă, cum SliTaz e o distribuție făcută să meargă repede inclusiv pe râșnițe, nu e la fel de simplu pentru toate pachetele.
În continuare o să explic pentru cele mai comune.

Browser

Varianta simplă și sigură: mergeți în SliTaz Panel - My Packages (cum am explicat mai sus) și instalați pachetul seamonkey. Seamonkey e un browser robust care face cam tot ce te-ai aștepta să facă un browser.

Varianta complicată: Firefox.

Oricum ai da-o, Firefox e crâncen de enervant pe orice distribuție - dar în special pe distribuțiile care vin cu propria versiune (Firefox Distro Version) - iar SliTaz vine cu propria distribuție care, ca la orice Firefox Distro Version nu doar că e out-of-date dar e și neactualizabil.

Pentru a scurta nervii pe care vi i-ați putea face cu crearea de scurtături, recomand să instalați versiunea distro (TazPanel - pachetul firefox) după care să descărcați versiunea care vă convine de pe site-ul oficial Firefox.
După ce extrageți arhiva din fișierul firefox-.tar.bz2, sincronizați Firefox-ul Distro cu noua versiune, folosind comanda ln -s din terminal. Presupunând că ați extras arhiva în /home/user/Downloads, în terminal va trebui să scrieți:

sudo ln -s /home/user/Downloads/firefox /usr/bin/firefox

Și apoi pur și simplu lansați Firefox din Applications -> Internet -> Firefox Web Browser.

În repository veți putea observa că există și un pachet numit firefox-official. Pe RC2 eu n-am reușit să-l fac să meargă, dar am văzut că unii useri l-au pornit fără probleme sub Rolling. Deci na, poate aveți noroc și pe Rolling merge fără griji.

Evident, va trebui să vă puneți Flash manual (download Flash gata pregătit de mine pentru SliTaz, aici) și apoi să copiați libflashplayer.so în /usr/lib/mozilla/plugins.

Un mare minus (pentru mine) e că Pale Moon pentru Linux nu merge pe SliTaz, de-aia folosesc SeaMonkey.

Varianta dubioasă: Chrome-ish.

În principiu, există și pachetul get-google-chrome care ar trebui să vă instaleze un fel de Chrome (fork după Chromium, evident).

Skype

Ca orice produs cumpărat de Microsoft, Skype nu face excepție și-a ajuns o bătaie de cap în ultima vreme - mai ales după momentul de la mijlocul lui decembrie anul trecut când Microsoft a decis să retragă suportul pentru toate versiunile vechi (atât pe Windows cât și pe Linux) iar pentru Linux a mai luat o decizie radicală - abandonând suportul pentru arhitectura Alsa.

Okay, acum tradus în românește, asta înseamnă că softul cu care Linuxul emulează sunetul nu mai e oficial suportat de Skype. Există două alternative.

Varianta complicată: PulseAudio (recomandat de Microsoft).

PulseAudio există în repository și pentru SliTaz - însă merge între foarte dezastruos și deloc.
Dacă vă chinuiți suficient de mult, s-ar putea să-l faceți să meargă cu PulseAudio. Însă eu nu recomand.

Varianta simplă: apulse (recomandată de mine)

Descărcați apulse pentru SliTaz (gata convertit în tazpkg) și instalați-l. Instalarea e ca la orice pachet - dublu-click pe el, introduceți parola de root și apăsați Install.

Apoi, descărcați Skype 4.3 pentru Linux (gata convertit în tazpkg) și instalați-l (la fel ca la apulse).

Și-apoi, deschideți un terminal și scrieți așa:

sudo leafpad /usr/share/applications/skype.desktop

O să se deschidă editorul leafpad (un fel de notepad) și acolo căutați linia pe care scrie Exec=skype %U și adăugați apulse imediat după semnul egal.
În principiu fișierul skype.desktop trebuie s-arate așa:

[Desktop Entry]
Name=Skype
Comment=Skype Internet Telephony
Exec=apulse skype %U
Icon=skype.png
Terminal=false
Type=Application
Encoding=UTF-8
Categories=Network;Application;
MimeType=x-scheme-handler/skype;
X-KDE-Protocols=skype

Dacă arată așa și ați instalat apulse, Skype trebuie să meargă perfect. Rețineți - aceste configurări se fac o singură dată.

Marele avantaj al folosirii apulse e că nu trebuie dup-aia să vă stresați cu restul sunetelor. Prin varianta PulseAudio, chiar presupunând că prindeți instalarea perfectă și merge din prima pe Skype - sigur o să vă umple de nervi în momentul în care veți observa că nu mai merg restul sunetelor.

Nu uitați să măriți capture level din Alsa Mixer (Applications -> Multimedia -> Alsa Volume Mixer).

De asemenea, pe unele calculatoare, după prima instalare dă senzația că sunetul nu merge. De fapt merge, dar setările default de la Alsa Mixer tind să fie dubioase (i.e. să se împace mai bine cu plăcile de sunet mai noi).

Tot din Alsa Mixer se rezolvă asta, mărind nivelul la PCM.
După ce ajungeți la un nivel optim pentru sunet, salvați configurările și puneți-le în startup ca să nu trebuiască să mergeți de fiecare dată să măriți nivelul la PCM sau mai-știu-eu-ce. Asta se face așa:

alsactl store 
sudo leafpad /etc/init.d/local.sh 

și în editor adăugați alsactl restore. Salvați și închideți.

Office

Depinde ce vă trebuie.
Dacă vă trebuie o suită completă cel mai simplu e să luați din repository unul din pachetele get-LibreOffice sau get-OpenOffice3.
Apropo, comanda din terminal pentru instalat pachete din repository este tazpkg -gi pachet (neapărat ca root). Așadar:

sudo tazpkg -gi get-LibreOffice

Pentru ce-mi trebuie mie, AbiWord și Gnumeric sunt arhisuficiente și fabulos de rapide (mult, mult peste LibreOffice sau Microsoft Office).

Desigur, niciun calculator nu poate exista fără PDF-viewer așa că, dacă tot suntem în terminal, tastați și asta:

sudo tazpkg -gi epdfview

FTP, HTTP și altele

Aici SliTaz e chiar fabulos - din simplul motiv că permite să transformi un calculator vechi în server fără să fii vreun mare vrăjitor într-ale calculatoarelor.

Pentru FTP vă trebuie pachetele pure-ftpd și pure-ftpd-extras pe care le găsiți în repository via tazpkg -gi.
Pentru HTTP, serverul e deja pornit out of the box - trebuie doar să turnați conținutul în /var/www și să deschideți porturile. Ca să deschideți porturile, editați ca root fișierul /etc/slitaz/firewall.sh și de-acolo vă descrucați.

Pentru chestii de IRC (e.g. server de IRC, BNC, etc.) descărcați și instalați prin TazPanel tot ce e legat de ncurses ca să puteți compila ce vă trebuie. Atenție însă că pe conserve foarte vechi compilatul poate dura mult - dar de mers merge.

Total Commander


Mie unul îmi trebuie așa ceva.
Sunt două variante - XFE și TuxCmd.

XFE e actualizat la zi în repository (sudo tazpkg -gi xfe și sudo tazpkg -gi xfe-extras).
TuxCmd se ia de-aici. Pur și simplu extrageți arhiva și lansați executabilul.

Cred că e evident de ce-mi place Tux Commander, nu?

Arată exact cum m-aștept să arate un Commander pe GUI și, mai important, are și toate funcțiile incluse (viewer de text, editor, arhivator încorporat, viewer de imagini, ș.cl.).

Sigur, nu e perfect dar, spre deosebire de Total Commander din Windows, nu se blochează niciodată, nu necesită licență și poate fi portat oriunde cu tot cu setări în principiu out of the box, ceea ce-i excelent când ai un teanc de laptopuri de făcut și timpul presează.

Observați că la mine taskbar-ul e jos și că butonul Applications are o schiță de buton de Start similar cu cel de pe Windows. Toate astea sunt foarte ușor de configurat - doar dați click dreapta pe fiecare din ele și jucați-vă cu opțiunile.

Mai observați un steag al României în dreapta jos care indică faptul că am tastatura românească activată.
Tastatura românească nu exista când m-am apucat eu de SliTaz dar am cerut-o. Mai precis, m-am oferit s-o fac eu. Și, spre șocul meu (și nu glumesc) un developer mi-a răspuns cerându-și scuze că nu-mi poate oferi pe loc ce vreau și m-a rugat s-aștept o zi.

În fine, pentru tastatură în limba română - toate explicațiile se găsesc în thread-ul meu de pe forum aici.

Multimedia

Pentru video, orice în plus față de VLC și MPlayer e de-a dreptul de prisos. MPlayer-ul pe această distribuție e remarcabil de stabil.
Am putut vedea clipuri 1080p cu o râșniță care se bloca instant sub Windows la fix același fișier.

Pentru cele două, luați din repository pachetele mplayer-opt, vlc, vlc-plugin și libvlc. Reamintesc că pachetele din repository se pot instala atât folosind interfața grafică TazPanel cât și prin terminal folosind sudo taxpkg -gi pachet.

Pentru audio mie îmi ajunge Alsaplayer care vine out-of-the-box însă dacă ascultați multă muzică și vă trebuie playlist-uri salvate, ș.a.m.d. - atunci DeaDBeef este soluția pe care de asemenea îl găsiți în repository.

Torrente

sudo tazpkg -gi qbittorrent

Atât.

Client IRC

sudo tazpkg -gi lostirc

Mai sunt și alți clienți (e.g. IRSSI) disponibili în repository dar LostIRC pur și simplu face totul bine. Singurul inconvenient pe care l-am identificat e că trebuie rugat frumos ca să te lase să scrii cu culori - altfel, face tot ce fac clienții aglomerați de pe Windows, doar că mai repede. Mult mai repede.

Drivere

Deși este o distribuție în principiu pentru calculatoare mai vechi, SliTaz ține pasul și cu tehnologiile noi. Am pornit un Radeon R7 240 de n-a avut aer.
Și să nu credeți că n-aveți pe ce folosi acele capacități sub SliTaz.

În fine, dacă nu aveți drivere pentru Linux la unele din dispozitive și SliTaz nu le „vede” pur și simplu, repository-ul e remarcabil de bogat în firmware-uri pentru o distribuție mică.

Recomand să începeți instalatul de softuri cu driverele dacă aveți placă video NVIDIA din seria 7 sau mai nouă întrucât driverele de NVIDIA, ca și pe Windows de altfel, tind să sugă cur grav - de-aia și are repository-ul 3 firmware-uri diferite pentru NVIDIA. Vestea bună e că aproape sigur unul din ele merge excelent.

Vestea proastă e că dacă nu alegeți din prima corect, s-ar putea să vă distrugă instalarea (kernel panic direct din boot). Având în vedere că SliTaz se instalează imediat, nu merită timpul să faceți debugging ci pur și simplu să reinstalați SliTaz. De-aia recomand să începeți cu driverele - ca să nu vă pară rău.

Am rămas plăcut impresionat să văd cum SliTaz a „văzut” din prima o serie de imprimante pe care Windows-ul trebuie rugat frumos să le vadă.
Un neajuns pentru mine e că n-am găsit o alternativă la xsane (din repository) pentru scanări. XSane nu e chiar rău dar nu e nici cel mai prietenos.

Din păcate, nu toate lucrurile sunt roz în privința driverelor. La unele dispozitive chiar trebuie muncit serios ca să le vadă SliTaz-ul - în special dacă ești nesimțit ca mine și vrei să faci o cameră Microsoft să meargă (apropo, merge, dar trebuie rugată frumos).

4. Alte notițe

Mă surprinde plăcut faptul că SliTaz poate fi făcut să fie bun pentru categorii largi de utilizatori - de la experți și până la copii de 5 ani. Însă există câteva categorii de useri care n-au niciun motiv nici măcar să încerce SliTaz.
Aceștia sunt:
- gamerii (STEAM Linux n-are nicio șansă),
- graficienii (să pornești GIMP full-featured pe SliTaz e mai greu decât să-ți duci mașina la spălat la Budapesta împingând-o până acolo)
- cei ce fac montaje audio foarte complexe (dar nu și cei care fac montaje și convertiri banale - pentru ei există soluții simple sub SliTaz)
- cei care printează mult (pentru cei în situația asta care totuși vor să-și „învie” o conservă - ar merge Lubuntu, cu condiția să ai măcar 768MB de RAM)
- cei care folosesc softuri specializate (de exemplu softuri proprietary de contabilitate - deși și-acolo unele pot fi lansate sub Wine)

...și, cam la atât mă pot gândi.

Din fericire, aceste categorii nu reprezintă nici măcar o treime din utilizatori.

Am zis mai sus de copii de 5 ani și n-am glumit. SliTaz vine cu niște joculețe excelente pentru copii (inclusiv joculețe educaționale). Practic, cu SliTaz poți „învia” o conservă veche de calculator și să înveți copilul cu Linux de mititel și asta fără să dai bani pe încă un calculator pentru el sau să riști să-ți facă harcea parcea prin calculatorul tău.

SliTaz e bun de instalat și pentru seniorii care tind să poarte o convorbire pe Skype, să citească un ziar și eventual să mai dea laic la poze cu mâțe/câini/iepuri/etc. pe rețele de socializare. Cu o atentă configurare a GUI-ului (ca să fie intuitiv pentru seniori), poți reînvia calculatorul folosit de mama/bunicul/bunica/mătușa/unchiul/etc. fără să mai scoți bani din buzunar. Și nu glumesc deloc. Știu vreo 10 seniori și senioare care folosesc Linux - inclusiv SliTaz.

Suport tehnic pe Formul SliTaz. Șansele să-ți răspundă direct un dezvoltator la problema ta sunt destul de mari. Limba de bază este engleza, însă este un contingent mărișor de vorbitori de franceză și spaniolă.

Există și varianta frugal install. Asta urmează să o încerc zilele astea pe un Sony PCG-C1XD (Pentium II, 64MB RAM, fabricat în 1999). Merită încercat dacă aveți sub 128 MB RAM. S-ar putea să înviați o conservă antică și să amânați momentul achiziționării unui nou calculator.

Cam atât deocamdată.

SliTaz nu trebuie comparat cu Lubuntu (și cu-atât mai puțin cu Mint sau Ubuntu) - ci trebuie comparat cu distribuțiile de talia sa: DamnSmall Linux, Puppy Linux, Tiny Core, ș.cl. Iar în materie de dat suflu nou calculatoarelor vechi, SliTaz le bate pe toate 3 lejer încă din faza de Live CD.

Apropo, SliTaz instalat pe hard/SSD bootează chiar mai repede decât Live CD-ul (chiar și dacă vorbim de-un hard antic cu bad-uri versus un stick pe USB 2.0).

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect și mă întorc la testat.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails