sâmbătă, 30 martie 2013

România este în totalitarism

Libertatea individuală în România, și nu doar în România - ci-n tot blocul marxist denumit eufemistic Uniunea Europeană, a ajuns să fie o glumă proastă.
Problema este că totalitarismul nu vine doar din partea organelor de represiune etatiste - adică de-acolo de unde oricum te-ai fi așteptat. Problema este că mai nou organele de represiune etatiste au ștampila de aprobare a populimii - pentru că populimea de la noi (și nu numai de la noi) nu a scăpat de instinctele staliniste. Ba dimpotrivă, le-a îmbunătățit!
Arena publică de dezbateri a fost în ultimele două săptămâni cu precădere gazda unui spectacol marxist grețos și jegos - până la punctul la care chiar și pe unii marxiști i-a scos din sărite. Peisajul românesc începe să semene din ce în ce mai mult cu peisajul sud-american - singurul loc unde sinergia dintre marxism cultural, Stalinism și bigotism pudibond chiar funcționează și prinde în mentalul colectiv.
Să luăm de pildă ultima mizerie publicată de site-ul care colecționează marxiști culturali de vreun an încoace Think Outside the Box. Cei de-acolo ne propun nici mai mult nici mai puțin decât să ne elibereze de sub povara proprietății. Cine mai vroia să ne elibereze de sub povara proprietății? Păi să-i luăm pe rând: Stalin, Mao Zedong, Pol Pot, Ceaușescu, dr. Petru Groza, Hugo Chavez, Fidel Castro, Che Guevara și alți oameni de treabă ale căror regimuri însumate fac vreun miliard de decese. Dar hai să nu le spunem decese, că sună urât. Hai să-i zicem mai marxist cultural - de exemplu „eliberarea de sub povara proprietății vieții”. Ei? Nu sună mai frumos?!
Bine-bine, dar un articol cretin pe-un site cretin (dar citit de mulți cretini) nu e dovada totalitarismului din România, nu? Ei, nu chiar, dar uită-te un pic prin comentarii. Aparent să manipulezi oamenii să renunțe la proprietate și să promovezi pe față comunismul e „ceva diferit pentru păturile educate ale societății” sau pentru „trend setteri” cum zice alt dezaxat de pe-acolo.
Hai să luăm pe rând evenimentele din ultima vreme care ne arată că o luăm la vale puternic spre colectivism și spre abolirea minimelor libertăți individuale care încă mai există.

1. CNA

Bine, la drept vorbind CNA-ul este prin definiție o instituție totalitară rămasă în statul român din cauza tendințelor staliniste ale tuturor politicienilor români și ale majorității poporului român.
Faptul că niște puleți și niște crăpături pe care nu i-a votat nimeni au dreptul prin lege să închidă emisiuni, să închidă televiziuni cu totul și să cenzureze orice nu le convine este în sine înfiorător. Dar și mai înfiorător este că fac asta cu o aparentă susținere din partea prostimii.
Ultima găselniță a CNA-ului este să mute niște emisiuni tabloid după ora 24:00. De ce? În principiu pentru c-așa vor mușchii lor - dar sigur n-or să se exprime așa ci în halul următor:
În şedinţa CNA, Cristina Trepcea şi-a motivat propunerea spunând că doreşte să îi protejeze "pe cei aflaţi în faţa televiziorului".
Și continuă așa:
"Sunt emisiuni care ne-au fost sesizate şi pe care le-am judecat şi în legătură cu care am pierdut procesele atunci când am reglementat în direcţia apărării demnităţii umane, atunci când a fost vorba de o persoană publică. În conformitate cu jurisprudenţa CEDO, o persoană publică poate fi abordată jurnalistic în alte circumstanţe decât o persoană privată. Dar să nu uităm că sunt emisiuni de divertisment şi chiar emisiuni informative unde se dau fotografii luate de paparazzi şi mie îmi e destul de greu să spun că persoanele respective sunt personalităţi ale vieţii publice sau vedete sau Dumnezeu ştie ce or fi. De cele mai multe ori, ştirile la noi sunt mai degrabă divertisment şi fapt divers decât ştiri şi informaţii sau relatări. Trebuia să găsesc un text care să fie acoperitor. Mă bucur din tot sufletul că colegii au sprijinit ideea aceasta", a spus Cristina Trepcea.
În traducere liberă, pentru binele populației, vom cenzura libertatea de exprimare. Sigur, am mâncat bătaie în instanță de fiecare dată când am încercat să facem asta dar noi suntem niște șmecheri naturali și am făcut noi un „text acoperitor” și că colegii l-au sprijinit și ie-te că tot o facem!
Păi da, dar libertatea de expresie... marș mă de-aici! Nicio libertate de expresie! În Republica Socialistă Trepanat-Europeană România libertatea de expresie înseamnă libertatea de-a fi de acord cu Statul iar de nu te poți duce-n pizda mă-tii căci clar nu ești român adevărat dacă nu ești de acord cu Statul.
Deci tovarășa Trepcea admite că urinează cu boltă pe jurisprudența CEDO, pe principiile de drept din orice țară sănătoasă la cap și în general pe bunul simț, dar nu contează. Mai mult, multe emisiuni tabloid de bășcălie sunt făcute cu acordul scris al ălora luați la mișto, din motive pe care nu le mai discut. Tovarășa Trepcea, însă, ca orice comunist care se respectă, are deja soluția planificată „de la centru” - ca pe vremuri - și zice-așa:
"Şi, dacă persoana respectivă îşi dă acordul, atunci eu nu pot să o protejez pe ea, dar pot să îl protejez pe copilul meu sau pe soţul meu sau pe sora mea sau pe prietenii mei, deci pe telespectatori, pe oamenii care sunt influenţaţi de respectiva emisiune. În momentul acesta, eu pot să îi protejez pe telespectatori, pot să le protejez decenţa, pot să protejez imaginea femeii, chiar dacă până acum textele de lege nu mă ajutau suficient în acest sens", a mai spus Cristina Trepcea.
I-auzi mă frate! Deci ea nu calcă în picioare libertatea de exprimare - ea protejează imaginea femeii. Fir-ați ai dreacu de japițe ordinare! Dar nu vrei tu să protejezi imaginea femeii la tine-n casă prin telecomandă și să nu te uiți la emisiunile de nu-ți plac? Sau scapă cu totul de televizor!
Eu nu sunt deloc un fan al emisiunilor vizate. Unele dintre ele nici măcar nu știam că există. Eu nu mai am televizor din 2009, dar am încetat să mă uit la televizor încă de prin 2007. Mi-am dat seama că în afară de meciurile de fotbal, nu am nevoie de televizor - iar meciurile de fotbal oricum se pot vedea pe Internet. De ce nu face și doamna Trepcea la fel dacă nu-i place ce se vede la televizor?!
Cine cristoșii mă-sii a votat-o pe doamna Trepcea să mă protejeze pe mine de ororile emisiunilor de căcat ale lui Măruță, Cacapatos și care paștele mamii lor or mai fi?! Noi ăștia care nu vrem să fim protejați ce facem?!
Tot zilele astea CNA-ul a mutat filmele cât-de-cât bune de la ora 23:00. Eu nu mă uit la televizor, dar părinții mei de pildă se uită. Acum tata trebuie să aștepte o oră în plus pentru un film mai decent pentru că CNA zice că numai de la ora 23:00 ai voie să dai filme bune pe post. Cum așa? Păi e simplu - orice film mai de Doamne-ajută e clasificat 15 (adicătelea cum ar veni interzis minorilor sub 15 ani).
Mai mult, reclamele la prezervative, fiind „cu conținut explicit” după definiția CNA, vor putea fi difuzate numai după ora 1:00 (față de 0:00 cât e în prezent). Nu e minunat?
CNA-ul a fost foarte ocupat. Mai nou de pildă dacă RDS sau Romtelecom vrea să-ți dea bonus un canal porno la TV c-așa vor ei - nu pot face asta. De ce? C-așa zice CNA-ul:
De asemenea, pachetele de servicii care includ programe 18+ nu pot fi comercializate în condiţii mai avantajoase decât cele în care sunt comercializate pachetele de servicii care nu conţin astfel de programe.
Păi bine, bine, și eu dacă n-am copii prin casă? Nu contează băi Vâlsane - trebuie să te supui Statului c-așa vrea Statul și este pentru binele tău.
Comunicatul CNA se-ncheie apoteotic:
Codul audiovizualului a fost modificat "întrucât măsurile luate pentru protecţia dezvoltării fizice, mintale şi morale a minorilor trebuie atent corelate cu dreptul fundamental la libertatea de expresie, aşa cum a fost stabilit în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene".
Păi hai că vă ajut eu să faceți corelația. E chiar simplu: Desființați CNA, aboliți deciziile astea aberante și duce-ți-vă-n crucea mamilor voastre de staliniști! Rezolvați asta și dup-aia o să fim în perfectă concordanță cu orice acord internațional. Dar, desigur, asta n-o să se-ntâmple - cel puțin nu atâta vreme cât suntem în aceeași uniune cu Matriarhatul Suedez.

2. Taxele

Taxele în România sunt la un nivel de-a dreptul oprimator. Și nu oprimator la modul marxist cultural că „mă fac să mă simt nasol” - ci la modul real. Cu puțin noroc, în România poți să ai privilegiul de a fi taxat pe pierderi sau de a fi pus să plătești taxe pe venituri 0 (ZERO).
Pe bune! Nu e o glumă! Dacă ai un PF în România și ai venituri Zero într-un an, trebuie să plătești CASS aferent salariului minim pe economie - adică 5.5% din 700 de lei pe lună. Vine vreo 470 de lei pe an. Pentru ce plătești banii ăia? Pentru beneficiul de a avea PF.
Un ungur din Timișoara, domnul Kovacs s-a supărat și i-a zis Statului scurt: Bazd meg te! Adicătelea mai prin gură iei tu bani de la mine măi Stat comunist! Ce-a făcut? Păi a dat Statul în judecată și-a câștigat. Păi foarte tare, nu? Hai să facem toți la fel - ziseră rumânii. Sau nu?
Ei pă dracu, rumânii au sărit ca arși că cum dom'le să nu dai bani la Stat? Păi ie-te-așa! Nu vă dau pentru că nu e legal și pentru că CASS-ul e jaf la drumul mare.
Am vrut să iau 1-2 comentarii din articolul Evz, dar de fapt aproape toate-s în aceeași notă: Vai, nesimțitul, cum îți permite să nu se lase jefuit de Stat? E obligat să se lase jefuit de stat c-așa am votat noi toți, majoritatea, în Constituție și-n legile șui ale țării ăsteia.
Ce nu înțeleg oamenii de genul ăsta e că banii nu se votează - ei se produc. Puteți să votați până vă doare ștampila ca să vă dea Kovacs mai mulți bani - că ie-te că n-o să vă dea!
În plus, să plătești la CASS e cea mai mare prostie. La fel de bine ai putea să dai foc la bani - sau să-ți extirpi un coi. La fel de util ți-ar fi.
Haideți să vă spun impresia unui prieten de-al meu care lucrează la un spital de stat:
bai, ca si om care are de-a face in mod direct cu sanatatea publica.. EU m-as bucura ca treaba asta sa fie privata. Nu as fi dator sa am grija de toti cacatii care se bat in weekend intre clanuri si vin cu satra la spital. As avea grija de oamenii care chiar au probleme, care au avut un accident sau care au o problema. Intreaba pe oricine vrei din serviciul de urgenta si o sa-ti spuna ca s-a saturat pana peste cap de toti cacatii de tigani care vin batuti de la ciordeala de fier vechi sau scandaluri si trebuie sa le faci toate analizele alea costisitoare, desi ei nici macar buletin nu au.
Asta in timp ce salariati care au cotizat o viata la CAS stau pe banca si asteapta, ca nu putem sa avem grija de ei, ca prioritar e tiganul cu cutitul infipt in spate. SI intamplator ala are anevrism de aorta care i se rupe chiar acolo, in holul urgentelor. Si vad un tata a 2 copii care a muncit o viata intreaga si e cu taxele la zi cum moare pentru ca patul lui de drept era ocupat de o cioara borata a carui singura ocpatie e sa dea cu pumnul.
Si nu, nu e fantezia mea. S-a intamplat acum 3 saptamani. Dar auzi despre asta in presa? Auzi o p.... Se aude despre marxism imbecil si cum un tip a fost arestat pentru ca a indraznit sa se rascoale impotriva corectitudinii femipizdismului. Si dupa ma intreaba lumea de ce sunt plin de draci.
Ne-am înțeles?
Însă e puțin probabil să se schimbe ceva prea curând căci populimea chiar vrea taxe oprimatoare și chiar vrea să fie jefuită de Stat și să plătească pentru bunăstarea paraziților - de orice etnie, că doar nu vă-nchipuiți că doar țiganii sunt paraziți. Vă pot face cunoștință cu vreo câteva mii de oameni, români neaoși, care-s la fel de paraziți. E drept, ei nu prea le au cu pumnul și cu sabia pe stradă dar când aduni și tragi linie, tot la fel de paraziți sunt.

3. Libertatea de expresie

O altă chestie pe care n-am acoperit-o la partea cu CNA-ul este ultima vomă a guvernului Tonta. Potrivit ultimului decret dictatorial (sau ordonanță de urgență - că-i tot aia) Măria Sa Ponta a decretat că dacă-i zici unui țigan că-i țigan și se supără poți să iei 300 de milioane amendă și poți să ajungi până pe la vreun miliard de lei vechi dacă te exprimi cum a făcut-o prietenul meu mai sus. Pe bune! Nu e glumă!
Interesant e că până și unii țigani s-au cam întrebat ce dracu e-n neregulă cu planeta asta. Un țigan care scrie pentru Adevărul întreabă franc: Când suntem țigani și când nu?
Recomand editorialul - surprinzător de bun pentru ceva apărut în Adevărul și care pune punctul pe „j” și virgula sub „ț” - și anume că toată această corectitudine politică nu face decât să aducă niște bani publici în conturile unor ONG-uri de frecat menta. Atât și nimic mai mult.
Ce nu înțeleg nici al'de m.U.E. (marea Uniune Europeană, desigur) și nici politrucii de pe Dâmbovița e că genul ăsta de măsuri au întotdeauna, dar absolut întotdeauna, efectul opus. Scopul declarat al măsurii este incluziunea socială.
Bine, bine, dar dacă țiganul proaspăt „inclus social” se duce mâine și mă reclamă că i-am zis că-i țigan? Păi eu iau amendă și țiganul îmi râde în nas și mă pune dup-aia să dansez cum vrea el ca nu cumva să mai meargă o dată să mă reclame, caz în care m-ar ruina definitiv.
Și-atunci, în acest context, ce-i mai bine de făcut? Păi exact să nu mai am contact cu țigani. Deloc. N-am contact cu țigani - nu pot fi reclamat că-i discriminez, deci nu iau amenzi, deci viața mea e mai bună.
Așadar, efectul previzibil în lumea reală a acestei măsuri este exact opusul: EXCLUZIUNEA socială.
După legea asta, dacă mă duc într-un sat și zic: „Băi țigane, hai la mine la lucru, uite îți dau 10 lei pe oră și o masă pe zi!” - sunt pasibil de amendă, chiar dacă intenția mea a fost incluziunea socială pentru că vroiam să-i dau de muncă și să-l plătesc și deci să-l țin ocupat ca să nu meargă la furat sau să ceară ajutor social.
Din cauza legii ăsteia, plus climatul fiscal din România, n-o să mai fac asta și o să angajez români și o să-i plătesc la negru și de banii economisiți o să-mi iau arme ca să-mi protejez proprietatea. De ce? Pentru că Statul nu vrea oameni productivi și o coeziune socială cât-de-cât. Statul vrea polarizări, fragmentări pe linii de sex, rasă, etnie, gaura în care ți-o tragi și alte asemenea și vrea affirmative action. Păi, eu zic să-i dăm până nu mai poate duce!

4. Școala

În timp ce fraierii erau ocupați cu proteste futile de tipul na tricolorul ia tricolorul, domnul Pricopie, al 4372894239874398 ministru al Educației din ultimii 5 ani, a venit cu o altă idee năstrușnică: Să nu mai punem note la unele materii.
Motivul? Să vină copiii la școală de plăcere, ca la cârciumă, nu într-un mediu competitiv și oprimator!
Oh vai săracii, adevăru-i că mi se rupe de suferința lor.
Păi cum mă Vâlsane, nu luai tu apărarea elevilor? (întrebă un leftist)
Eu nu iau apărarea elevilor „în general” după cum nu iau nici apărarea profesorilor „în general” - ci depinde de subiect. În cazul ăsta, tovarășul Pricopie mănâncă borș la modul grav.
Îs prea multe note și prea multe obiecte? Ok, mai tăiem din obiecte!
Dar asta n-o să se facă, cel puțin nu într-un guvern socialist. Scopul lor nu e să scape de cheltuielile inutile - scopul lor e să mai adauge cheltuieli (doar au și zis-o pe față cu bugetul ăla ireal pe 2013) și, dacă se poate, cei care-s deja în sistem să muncească mai puțin - dar pe aceiași bani sau mai mulți.

Însă dincolo de argumentul economic, eliminarea notelor, fie și la doar câteva obiecte pentru început, ne pune pe o pantă alunecoasă extrem de periculoasă a cărei rezultate le putem admira în SUA unde generația care are acum 18 ani este literalmente o generație de retardați. Și nu e o glumă! Copilul obișnuit de 18 ani american face greșeli grave de gramatică a limbii engleze, nu știe nicio altă limbă străină (nici măcar puțin), nu e-n stare să facă mintal sau cu pixul și foaia nici măcar calcule de bază de topul 8+15 sau 10% din 275 (de chestii avansate nici nu se pune problema) și n-are nici cea mai vagă idee despre politica țării sale deși are drept de vot.
Vă spun sincer c-am rămas șocat când m-am trezit că vorbeam c-un american de 20 de ani care îmi cerea fără rușine explicații mie despre sistemul din țara lui și eu știam mai bine, inclusiv la nivel local în statul din care era el - decât el care stătea acolo de când s-a născut. Eu aș intra în pământ de rușine să-mi zică cineva aflat la 8000km de mine, care n-a fost în viața lui în România, cum stau lucrurile prin Cluj.
Dar la ei asta e normalitatea.
De ce povestesc asta? Păi la sfârșitul anilor 80 și mai ales începutul anilor 90 americanii au abolit notele și testările până pe la clasa a VII-a - pe motiv că copiii se simt prost când iau 4 că nu știu să citească.
Rezultatele sunt eminamente catastrofale! Și ei tot așa au început - au eliminat întâi notele la unele obiecte, pe-urmă la toate obiectele în primii ani și ușor ușor școala publică americană a ajuns acum centru de îndoctrinare Statistă și în care se învață fix nimic.
La noi cum credeți c-o să iasă? Eu zic că chiar mai rău. De bine de rău, în SUA home-schooling-ul este legal iar școlile private nu trebuie să dea cine știe ce cu subsemnatul pe la Stat. La noi însă home-schooling-ul e pedepsit prin lege iar școlile private sunt în mare măsură controlate din punct de vedere al curiculei și sistemului de notare, tot de către Stat.

5. Simțul drepturilor imaginare

Partea cea mai urâtă, așa cum spuneam și în introducere, a totalitarismului românesc e dată de faptul că acest totalitarism aparent „soft” are susținerea populimii.
Cel mai elocvent exemplu este recenta petiție la Guvernul României pentru mărirea alocațiilor copiilor.
Pe lângă cererea absolut cretină, uitați-vă-n comentarii. AIA e majoritatea poporului român - sau cel puțin majoritatea care merge la vot și votează toți debilii.
Sunt unii acolo care cer ca alocația să crească de la 42 de lei cât e acum la minim 300 de lei pe lună. Probabil au calculat înmulțind greutatea unui copil cu 42 scris invers și cu numărul de la pantof sau ceva că altfel nu-mi dau seama cum le-au ieșit sumele alea exorbitante.
E simplu, alocația pentru copii trebuie modificată de la 42 de lei pe lună la ZERO lei pe lună. Ce-i aia „alocație”? Alocație că ce?!
O raită prin comentarii vă va lămuri că ceea ce spun eu aici este cât se poate de real, trist și dăunător pentru libertatea individuală din anii următori.

Avem o populție care are numai „drepturi” - drepturi care provin din ceea ce este furat prin taxare de la cei care chiar produc.
Avem un Stat care e rugat frumos de acei oameni cu „drepturi” să mai taie un pic din libertățile individuale, pentru binele nostru, desigur.
Avem un sistem de taxare de-a dreptul oprimator și de 6-7 ori mai dur și mai jegos decât sistemul peșkeșului plătit Imperiului Otoman din vremea suzeranității.
Și mai avem un sistem educațional care tot dintr-ăștia ne crește!

Și-acum ziceți-mi voi mie că România NU este în totalitarism! Promit că-ncerc să vă cred!

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

joi, 28 martie 2013

Marxism cultural pentru momâi (Guest Post)

Pentru leftiști, tot ce le expune ipocrizia, e o „conspirație”.

De-a lungul timpului am făcut trei filmulețe care adresează direct subiectul marxismului cultural (video1, video2, video3) și v-ar putea fi de folos să le vedeți întâi pe acelea înainte să citiți acest articol. Am decis să fac acest al patrulea articol deoarece este necesar să fie explicat în cei mai simpli termeni cu putință ce înseamnă marxismul cultural. De multe ori este sugerat că marxismul cultural este o „teorie a conspirației”. Am numit acest articol „Marxism cultural pentru momâi” pentru că chiar trebuie să fii o momâie ca să crezi la finalul acestui articol că marxismul cultural e o „teorie a conspirației”. Desigur, vor apărea mereu leftiști care să tulbure discuția și să ignore argumentele care le expun ipocrizia sau care le demonstrează că greșesc - și chiar dacă am scrie o bibliotecă întreagă tot vor exista astfel de oameni care vor face orice ca să evite să le fie expusă disonanța cognitivă. Însă nu facem treaba asta ca să-i convingem pe cei săriți de mult din limitele rațiunii. În schimb o facem pentru a crește gradul conștientizare în rândurile celor cu mintea deschisă și care caută soluții la colectivism.

O privire rapidă prin pagina de Wikipedia despre Marxismul cultural ne arată imediat că acest termen este contestat puternic de leftiști și, spre disperarea lor, este totuși un termen pe care non-leftiștii preferă să-i eticheteze. Unii consideră chiar că termenul „marxism cultural” este un peiorativ, adică un termen insultător. Este un sâmbure de adevăr în acest considerent deoarece leftiștii sunt cunoscuți ca indivizi adepți ai redenumirii poziției lor atunci când publicul devine conștient de ceea ce poziția lor reprezintă de fapt. Acest lucru poate fi demonstrat de faptul că din ce în ce mai des leftiștii nici măcar nu mai folosesc cuvântul „socialism” ca să se descrie în arena publică a dezbaterilor. În ziua de azi, leftiștii preferă să folosească termenul „progresiv”. Dar asta este doar o altă încercare de-a portretiza to ce vine de la Stânga ca fiind pozitive și tot ce nu se identifică cu „valorile” lor e de fapt „regresiv” și deci intolerant și oprimator. Unii chiar spun că există oameni care se auto-etichetează ca marxiști culturali (și chiar există!), dar asta nu e atât de important. Ce-i important este să înțelegem ce este marxismul cultural după ce depășim argumentele privind semantica și acceptabilitatea termenului.

Marxismul se trage din teoria Materialismului Istoric. Ceea ce Karl Marx încerca să explice în această teorie era că clasei muncitoare i-a fost mereu blocat accesul la mijloacele de producție și la proprietate de către clasa conducătoare ce folosește puterea statului pentru a oprima și exploata acest grup. Acest aspect pe care Marx îl considera real duce la alienarea clasei muncitoare față de proprietate și mijloacele de producție și astfel crează o luptă de clasă pe care Marx credea că poate fi depășită prin socialism. Această explicație este cea pe care unii o numesc Marxism clasic, explicație pe care Karl Marx însuși, alături de Friedrich Engels au promovat-o. Marxismul cultural este la rândul său fondat de asemenea pe o teorie similară de luptă, însă merge mai adânc în așa-numitele „motive culturale ce cauzează oprimarea”.

Fundația timpurie a marxismului cultural a apărut după dezamăgirea simțită de marxiști ca urmare a faptului că Primul Război Mondial nu a dus la predicția potrivit căreia clasa muncitoare din toată Europa se va fi ridicat și va fi arunca clasa conducătoare. Numai în Rusia s-a adeverit predicția. Această dezamăgire i-a făcut pe un grup de marxiști să fondeze Școala de la Frankfurt unde au dezvoltat o metodă marxistă alternativă de critică culturală denumită - Teoria Critică. În acea perioadă mulți marxiști au început să devieze de la focusul primar ce cădea pe alienarea economică și au început să se concentreze mai mult pe critica culturală și probleme legate de identitățile sociale. Marxismul cultural diferă de marxismul clasic prin faptul că nu se concentrează doar pe alienarea clasei muncitoare, dar și pe alte identități precum rasa, sexualitatea și sexul, însă păstrează argumentația din marxismul clasic în favoarea luptei de clasă.
Această formă de critică a fost mai târziu numită Materialism cultural de către Raymond Williams, ca parte din segmentul Teoriei Critice numit „brațul teoriei literare” și care a apărut în anii '80 - și de-aici motivul pentru care mulți numesc acum această poziție marxism cultural. Dacă această explicație nu clarifică o dată pentru totdeauna că marxismul cultural este o ideologie validă și existentă, atunci nu pot concluziona decât că cei care regfuză să accepte asta sunt fie vicleni, fie ignoranți.

Este important de notat că ideologia marxist-culturală nu este doar legată de Școala de la Frankfurt și trebuie să vedem și unde în altă parte își mai are rădăcinile această ideologie, iar pentru asta trebuie să mergem din nou în prima jumătate a secolului al XX-lea. Pe măsură ce pregătirile pentru cel de-al Doilea Război Mondial creșteau în intensitate în țări precum Spania și Italia, acestea au devenit câmpuri de bătaie pentru cele două fețe ale monedei socialiste - național-socialiștii (sau fasciștii) pe de-o parte, care vroiau să-și prezerve și să-și răspândească propria rasă și internațional-socialiștii pe de altă parte care aderau la interpretarea marxistă a luptei de clasă. În acea perioadă Antonio Gramsci a dezvoltat multe din teoriile și ideile sale care se concentrau pe critica culturală a Italiei național-socialiste. Exact ca și Școala de la Frankfurt, Gramsci a extins marxismul clasic pentru a include și oprimarea culturală sau, în cuvintele lui Grmasci, Hegemonia Culturală.

După cel de-al Doilea Război Mondial, național-socialismul era la pământ și învins de-a binelea cu ajutorul Sovieticilor, ceea ce-nsemna că internațional-socialiștii erau acum liberi să se infiltreze în Vest cu propaganda lor, iar un exemplu de astfel de propagandă fiind revizuirea Pactului de Non-Agresiune Nazist-Sovietic din 1939. Printre altele, acel pact punea la punct un aranjment în care Sovieticii (adică internațional-socialișii) și Naziștii (adică național-socialiștii) aveau să-și împartă Estul Europei între ei. Izvoarele istorice arată că niciuna dintre părți n-avea de gând să se țină de pact pe termen lung, însă Sovieticii au fost cei care-au ieșit mai bine din înțelegere prin faptul că i-a convins pe Aliați să meargă la război împotriva nazișitlor. Acest aspect i-a permis lui Stalin și sovieticilor să-și extindă teritoriile în Estul Europei, creând Blocul Sovietic, bloc care în sine arată că Stalin își calculase la modul cel mai diabolic fiecare mișcare în efortul său de a-i folosi nu doar pe naziști, dar și pe Aliați, pentru a-și atinge planurile.

Cu Stalin distrugând credibilitatea comunismului prin regimul său tiranic din URSS, internațional-socialiștii au început să caute alte căi pentru a-și promova scopurile. În timp ce unii încă mai credeau în revoluția violentă după modelul marxist clasic, alții au fost de părere că o  abordare graduală va fi mult mai de succes. Abia în această perioadă marxismul cultural a început să crească în popularitate datorită concentrării sale pe subminarea valorilor vestice și printre pseudo-intelectualii care au fost vârful de lance ale acestor schimbări s-a aflat și unul dintre fondatorii Școlii de la Frankfurt, Herbert Marcuse.

Ideile lui Marcuse aveau să devină centrul mișcării pentru drepturi civile din anii 60 iar cărțile sale „Erosul și civilizația” precum și „Omul unidimensional” au fost mijlocul prin care el a devenit cunoscut. Herbert Marcuse este considerat de mulți ca fiind tătucul Noii Stângi care a apărut după mișcarea pentru drepturi civile și era în special simpatic cu feminismul. El credea cu tărie că femeile erau cheia unei revoluții culturale și de asemenea credea că feminismul era esențial pentru succesul unui astfel de deziderat. Într-un interviu, pe care-l puteți vedea aici, îl puteți auzi pe Marcuse însuși vorbind despre teoriile și ideile sale și confirmând argumentele pe care le aduc aici și totodată dând de pământ cu idea aberantă cum că marxismul cultural ar fi o „teorie a conspirației”. Ideile lui Marcuse au devenit din nou influente în ortodoxia corect politică ce a apărut în anii 80 și eseul lui Marxuse, „Toleranța represivă” a fost cel care a pornit intoleranța față de cei ce erau percepuți ca fiind, printre altele, șovin, dar care-i includea și pe cei care doar se opuneau extinderii până la cer a sectorului public. Așa cum se poate observa, această atitudine e tipică intoleranței socialiste, intoleranță ce a dus la distrugerea libertății individuale în favoarea tiraniei colective și a tacticilor corecte politic de reducere la tăcere, tactici ce previn orice discuție rațională încă de dinainte ca aceasta să aibă loc.

Astăzi, Marxismul cultural este peste tot în jurul nostru. Nu se pune problema să dovedim unde putem găsi marxism cultural, ci mai degrabă unde NU putem găsi, așadar este o interpretare greșită a faptelor să spui că marxismul cultural e o teorie a conspirației sau să spui că nu există. Departamentele umanistice ale universităților sunt acum dominate de Teorie Critică și care nu fac altceva decât să demonizeze tot ceea ce este vestic și/sau capitalist. Puteam vedea foarte clar cum politica identitară nu este doar o parte majoră din Stânga modernă, ci însăși esența mesajului stângii moderne către public. Folosirea meme-urilor precum „Război împotriva femeilor” (War on Women) este cel mai bun exemplu.
Dar deși există variații între marxismul clasic și cel cultural, ambele țintesc exact în aceeași direcție - colectivismul.

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

Autor: RockingMrE (canal youtube aici)
Forma originală: Video
Traducerea și adaptarea: Lucian Vâlsan

marți, 12 martie 2013

To the European Parliament

Dear Members of the European Parliament,

Tomorrow, March 12, 2013, you will be required to vote on a report concerning the removal of sexual identity preconceptions in the European Union. I use this name instead of its official name for the simple reason that the IT department of the European Parliament decided to block the e-mails coming from concerned citizens regarding this issue. This alone should ring a bell about the fact that this report is fishy, to put it mildly.
This report sounds admirable by its title, but I, and the A Voice for Men organization that I represent in Europe, urge you to vote against it.
First of all, the articles 14 and 17 in the report call for a complete ban of sexually explicit material in “all forms of media” and it makes it clear that this includes the only media venue left free – the Internet. In other words, it applies to any kind of erotic material – text, images, sounds – and not just the commercial kind. This is a political invasion of adult people’s bedrooms – adult voters’ bedrooms – that goes far beyond the tolerable. If consenting adults choose to share erotic material with one another, this is not a matter that politicians have any kind of say about.
Secondly, article 53 of the aforementioned report calls for the Member States to make combating violence against women a priority in the penal policy. This sounds great, until someone asks – and eventually people will ask – over whom this priority shall be made? Considering that violence against women is the rarest form of violence in Europe, and considering that sexual identity equality is one of the core values of the EU – it is redundant to treat one group better over the other. Even in domestic violence situations, half of the victims are men.
The resolution appears to be completely detached from reality when dealing with the education systems that are apparently limiting girls’ “full potential”. We’re talking about a European Union which has, as a whole, an education system where the share of female teachers spans from 100% in the primary school to 70-80% in secondary school, and where boys represent 60% of school drop-outs, while manifesting serious learning issues, far outpacing girls only in the suicide rate (80%). We have an education framework where 60% of degrees are achieved by women. How is it possible to see female issues in such a female orientated and favorable environment that is creating underachieving boys? This report itself is promoting preconceptions on the basis of sexual identity.
What happened with the basic principles of the European Union? Former communist nations have adhered to this block in order to move away from totalitarian attitudes, not to start it all over with censorship and bans all over the place.
And if that was not enough, this proposal ends in violating at least one article of the Charter of Fundamental Rights of the European Union, and at least 3 articles of the Universal Declaration of Human Rights.
While there may be good parts in the report (for instance combating the advertising of sexual tourism), as a whole, this report is not compatible with fundamental rights and freedoms in a democratic society. Censoring the Internet to appease certain ideologues and transforming the EU into a sort of China or Iran is not progress – it’s state authoritarianism. We the people want more freedom, not less.
Considering that you might want to participate in the next round of European elections, I therefore urge you to reject it and inform your colleagues of this attempted deception.

Sincerely,
Lucian Vâlsan – Romanian citizen
European News Director, A Voice for Men

Asta-i scrisoarea pe care am trimis-o ieri tuturor europarlamentarilor pe tema raportului ce cere nici mai mult nici mai puțin decât cenzurarea Internetului, printre altele. Am folosit „sexual identity preconceptions” în loc de „gender stereotypes” din motivele enunțate sâmbătă aici.
Dacă citiți asta până în ora 14:00 ora României, încă mai aveți timp să vă trimiteți și voi părerea la europarl-all-mar2013@falkvinge.net.
Scrisoarea am publicat-o ieri pe A Voice for Men imediat după am trimis-o.

duminică, 10 martie 2013

„Poziția copilului” - un film de nota 9!

Am fost ieri și-am văzut filmul „Poziția copilului” în regia lui Călin Netzer, recent premiat, după cum bine știm. Am zis atunci, după anunțarea premiului că o să merg să văd filmul și dacă-mi place o să scriu câteva rânduri.
Cea mai tare chestie la filmul ăsta e că nu m-a plictisit! Nu mă-nțelegeți greșit, însă oricât de bun ar fi un film, dacă acel film e despre nasoale din România, acel film are tendința de-a mă plictisi. De ce? Pentru că nu spune nimic nou! Mi-a plăcut fimlul „După Dealuri” - dar în multe momente m-am plictisit pentru că știam exact despre ce-i vorba având în vedere că știu zona la care se face referire mai ceva decât propriul buzunar.
M-am dus foarte sceptic la cinematograf pentru că sinposisurile de le-am citit erau cam așa: „Film emoționant despre o relație dintre o mamă și fiul său adult și în același timp o radiografie a „high-class”-ului românesc, cu traficul de influență de rigoare și alte mizerii din sistemul socio-economic românesc”. Mai mult sau mai puțin cam asta spun toate sinopsisurile de pe toate site-urile.
Cum eu nu sunt nici pe departe un fan al filmelor emoționante și cum mizeriile de la noi le știu foarte bine pentru că le trăiesc zilnic - de-aici și scepticismul.

Atenție! Acest articol poate conține flapsuri spoilere.

Ei bine, m-am înșelat. Filmul ăsta e mai bun cu mult decât „După dealuri” sau „Moartea domnului Lăzărescu”. Îmi permit să îl compar cu astea două pentru că și acestea își propuneau o radiografie a sistemului socio-economic românesc și a mentalităților cretine. Ei bine, la acest capitol, filmul „Poziția copilului” e mult-mult peste!
Filmul are ritm, nu plictisește și chiar reușește să-ți dea senzația că ești o muscă ce observă viața personajelor. Cum reușește asta? Găsind echilibrul aproape perfect între exagerarea tipică și necesară oricărei forme de artă și lumea reală. Practic, sunt puține momentele în care îți vine să zici „ei, totuși e film - nu documentar” - o calitate pe care eu o apreciez enorm la un film artistic. Cu cât e mai realist, cu-atât îmi place mai mult.
Și tocmai pentru că este foarte realist, povestea progresează cu o cadență relativ constantă, aproape matematică. Zic „aproape” tocmai pentru că nici în realitate o situație nu progresează chiar matematic și apar micile răsturnări de situație care te țin, ca spectator, în priză pe parcursul celor 110 minute de film.
Filmul este în mare parte despre o mamă dementă, suferindă de un complex Oedipian, care încearcă din răsputeri să controleze viața fiului său adult până în cele mai mici detalii. Aș zice că ORICINE vede acest film cunoaște minim două cazuri de mame de băieți care se comportă exact precum Cornelia Făgărășanu, un personaj interpretat impecabil de Luminița Gheorghiu.
Fiul Corneliei, Barbu, gonind cu Audi-ul său către Tulcea, nervos fiind după naiba-mai-știe a câta dispută cu maică-sa, intră într-o depășire ciudată în afara localității și face afiș pe asfalt un copil de 14 ani. Prima reacție a memei protectoare? Mai mult control, mai multă presiune, mai multă tiranie maternală.
După șocuri repetate, începe introspecțiunea Corneliei și astfel vedem și cealaltă față a doamnei de fier din acest film. Practic, 80% din valoarea artistică a filmului ăsta i se datorează interpretării ireproșabile a Luminiței Gheorghiu.
Filmul ăsta are de toate: înjurături (care însă sunt impecabil puse în context și deci nu deranjează decât eventual pe câțiva sfertodocți ipocriți și snobi), emoții puternice transmise bine (asta e o caracteristică din ce în ce mai rară), telefoane date la „inspectorat” și „consiliul județean” ca să se „rezolve” una-alta, personaje cu replici acide care-i dau peste bot Corneliei (chiar dacă de multe ori nu se prinde), furia omului obișnuit (scena cu cumnatul o să vă placă!) și moment de substrat incestuos implicit (care după legea de-o vrea UE marți are putea fi categorisite ca porno - chiar dacă nu-i pic de nuditate în sensul tradițional în acest film).
În multe momente, tehnica de filmare folosită dă senzația spectatorului că este un om invizibil la aceeași masă de discuții și spectatorul se tot întoarce cu fața când către un participant, când către altul urmărind cu atenție firul discuției. E o tehnică simplă însă o tehnică ce poate produce multe prostii. Aceeași tehnică, de pildă, a fost încercată și-n penibilitatea aia de „Eu când vreau să fluier, fluier” - însă diferența e că lui Netzer chiar i-a și ieșit!

Două aspecte m-au făcut să nu acord 10 pentru acest film: Primul este faptul că sunt lăsate multe lucruri neclare. Cel mai important aspect lăsat neclar este dacă Barbu scapă de pârnaie sau nu. Desigur, un român care înțelege cocina asta de-i zicem noi „societate” mințindu-ne că chiar suntem una, va deduce ușor rezultatul. Însă, un străin, să zicem un jurat de la Oscar, s-ar putea să nu deducă. Aici eu zic că Netzer a greșit căci de-a lungul filmului Netzer presupune că privitorul știe exact cum stau lucrurile în România - ceea ce nu-i valabil nici pentru mulți români, darămite pentru străini.
Al doilea aspect este titlul. Serios! Titlul este o alegere cum nu se poate mai proastă. Am citit c-ar fi nu-știu-ce referire la meditații yoga care de fapt au fost scoase din film la montaj pentru că potato. Habar n-am. Așa o fi. Dar având în vedere că scenele care-ți explică titlul filmului au fost scoase la montaj - zic că mai bine schimbi titlul, nu? Mulți potențiali spectatori s-ar putea să renunțe la a mai veni la cinema căci titlul duce omul cu gândul mai degrabă la obstetrică decât la copii cu personalitate suprimată de o tiranie maternală. Iar acest lucru e valabil în special în cazul celor care nu verifică în detaliu pe internet cât mai multe fețe ale filmului și nu citesc mai multe recenzii înainte să meargă la cinema.

Însă, în afară de aceste două minusuri majore, în rest, filmul este foarte bun și îl recomand cu încredere!

Filmul rulează încă de vineri la Cinema „Florin Piersic” din Cluj Napoca și, de astăzi, și în Odeon Cineplex și Cinema City. La Cinema „Florin Piersic” filmul rulează în fiecare zi până joi, 14 martie, de la orele 14:00 și 20:00. La Odeon Cineplex tot până joi de la orele 16:30, 19:15 și 21:30; iar la Cinema City va rula astăzi de la 11:50, 14:20, 16:50, 19:10 și 21:30 și de mâine până joi la aceleași ore fără proiecția de la 11:50.
Filmul mai rulează în 11 cinematografe din București, precum și la Brașov, două cinematografe din Constanța, Iași, Târgu Mureș, Timișoara, Oradea, două din Ploiești, Craiova, Pitești, Râmnicu Vâlcea, două din Arad, Călărași, Satu Mare, Brăila, Bacău, Târgu Jiu și Tulcea. În toate aceste orașe filmul va rula cel puțin până joi, 14 martie inclusiv însă, în multe dintre ele, doar o dată pe zi. Puteți verifica programul din fiecare oraș aici.

Dacă tot nu sunteți convinși, urmăriți și trailer-ul, poate-ajută :) .


Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

sâmbătă, 9 martie 2013

E timpul pentru acțiune! UE vrea din nou cenzura Internetului

Marți, 12 martie 2013, Parlamentul European va vota dacă raportul pentru „eliminarea stereotipurilor de gen din UE” va fi ratificat și folosit pe viitor ca bază ideologică pentru redactarea directivelor, sau nu.
Raportul îl puteți citi în limba engleză la acest link.

Păi și ce-are acest raport denumit atât de inocent precum „eliminarea stereotipurilor de gen în UE” cu cenzurarea internetului? Așa cum bine spune și Christian Engström de la Piratpartiet (Partidul Piraților din Suedia), Dracu' stă în detalii.
Articolul 17 din acest raport zice așa:
[acest raport] cere UE și statelor member să ia măsuri concrete pentru punerea în practică a rezoluției din 16 septembrie 1997 cu privire la discriminarea femeilor în publicitate, rezoluție ce cerea o interdicție totală a tuturor formelor de pornografie din media, precum și reclama la turismul sexual;
Rezoluția la care se face referire se poate găsi aici și zice așa la articolul 5:
[această rezoluție] cere implementarea unor măsuri statutare pentru a preveni orice formă de pornografie în media și în publicitate și o interdicție totală a reclamelor la produse pornografice și turism sexual;
În niciuna dintre cele două rezoluții, nu scrie clar ce-i aia „media”? Faptul că 100 și ceva de mii de oameni din întreaga lume m-au ascultat pe mine și pe Huffnagel Pista aseară la ediția inaugurală a Radio AVFM - Vocea Europei vorbind despre acest raport este tot „media”. Faptul că urmăriți clipuri pe care eu le subtitrez și le postez aici e tot „media”.
Ei, dar doar n-o vrea m.U.E. (marea Uniune Europeană, desigur) să cenzureze internetul, nu-i așa? Dac-ați trăit pe altă planetă în ultima vreme, ați putea întreba așa. Însă episodul ACTA încă e proaspăt în memoria multor oameni care vor Internetul să rămână așa cum e acum: liber de orice cenzură guvernamentală!
Însă grupul de feministe care au scris acest raport, conduse de Kartika Tamara Liotard de la Partidul Socialist Olandez (ce surpriză - iar vrea stânga cenzură!) ne lămuresc în articolul 14 al raportului care zice așa:
[acest raport] semnalează că o politică de eliminare a stereotipurilor din media va necesita și acțiuni luate în zona digitală; [acest raport] consideră că este necesară lansarea unor inițiative coordonate la nivelul UE cu scopul de a dezvolta o cultură veritabilă de egalitate pe Internet; [acest raport] cere Comisiei (Europene) să întocmească un parteneriat cu părțile implicate și o cartă la care toți operatorii de internet vor fi invitați să adere;
Încă mai sunt neclarități?
Nu vă lăsați înșelați de limbajul dulce de tipul „operatorii de internet vor fi invitați să adere”! Nu există invitație din partea UE pe care s-o poți refuza în mod legal. Refuzul unei invitații din partea UE înseamnă în princpiu eliminarea de pe piață prin sancțiuni draconice!
Practic, sub auspiciile acestui raport, UE ar putea da directive (care se execută, nu se discută!) prin care ar putea declara un anumit website sau un anumit ziar ca „ideologic incorect” și să-l scoată de pe piață. Dacă n-ați văzut filmul „Amintiri din Epoca de Aur” în care jurnaliștii de la Scînteia erau hărțuiți pentru că o poză era nu-știu-cum și deci „incorectă ideologic” - nu-i nimic! Aveți ocazia să vedeți filmul pe viu dacă raportul ăsta trece de Parlamentul European. Și partea proastă e că sunt destule șanse să treacă întrucât e plin de ideologi pe-acolo.
În plus, are un titlu inteligent care ascunde realitatea. Un titlu precum „eliminarea stereotipurilor de gen din UE” gâdilă la corazon și feministele sugătoare de bani publici de pe-acolo precum și conservatorii de carton care înțeleg lucrurile cam pe dos - mai ales dacă le spui că interzici „pornografia” (așa, la modul general).
Și dacă tot veni vorba de feministe, articolul 20 zice-așa:
[acest raport] cere Comisiei (Europene) să ajute statele membre să combată sexualizarea fetelor nu doar prin compilarea datelor necesare, prin promovarea bunelor practici și prin organizarea de campanii de informare, dar și prin oferirea de suport financiar pentru măsurile luate de statele member, în special pentru organizațiile de femei ce luptă împotriva sexualizării și a violenței împotriva femeilor și fetelor;
Cu alte cuvinte - din banii furați obținuți prin taxare de Stat să se ducă o cotă parte la ONG-urile feministe preferate specializate în tocat bani publici de pomană fără niciun fel de răspundere. Nu e minunat?
Documentul mai cere cote obligatorii în job-urile călduțe și bine plătite (însă doar unde femeile sunt minoritare - dacă-s mai multe femei decât bărbați, atunci e ok - e „progres și civilizație” și, desigur, în acord cu „valorile europene”) în articolele 48, 49 și 50. În articolul 51 documentul cere chiar construirea unui „fond al egalității” cu ajutorul căruia birocrația să poată promova femeile de porcii de bărbați care îndrăznesc să fie mai buni la locul de muncă. Invers? Nu! Invers nu! Invers e OK!

Dacă acest raport va trece, UE va putea să dicteze companiilor private pe cine să angajeze, va putea să închidă ziare, posturi TV sau site-uri de Internet și va putea controla mijloacele media deja existente și modul cum acestea sunt conduse (art. 21 din Raport).
Să te lupți cu o directivă a UE e ca și cum ai intra singur pe teren împotriva Braziliei la fotbal! N-ai nicio șansă. Însă, dacă acest raport va pica în PE, atunci, pentru moment, Internetul rămâne liber.
Recent am aflat că o poză precum cea din Figura 1 poate fi considerată „nuditate”. Dacă asta poate fi considerată nuditate, atunci ce-i va opri pe eurocrați să decidă că practic ORICE e „pornografie” sau „promotor de stereotipuri de gen”?!

Așadar, nu e vorba doar de niște pornache, e vorba de însăși libertatea Internetului - singurul mediu de comunicare încă liber de orice cenzură sau influență și în care oricine își poate deschide o platformă și să-și exprime liber o opinie. UE nu agreează asta!
Recent, oficiali nealeși din Parlamentul European au decis să aloce peste 2 milioane de euro pentru a avea propria Poliție a Internetului care să se ocupe cu raportarea și ștergerea a câtor mai multe bloguri și comentarii care au un conținut defavorabil uniunii europene (da, scris cu minuscule). Nu e o glumă!

Ce se poate face?

Timpul este scurt, dar nu asta e principala problemă. Principala problemă este că departamentul de IT al Parlamentului European a decis să blocheze TOATE e-mail-urile venind de la cetățeni și îndreptate către membrii Parlamentului European care se referă la acest raport după ce câțiva europarlamentari s-au plâns că nenorociții de cetățeni au tupeul să le scrie un e-mail în care le spun cum să voteze - ca și cum europarlamentarii ar fi la cheremul cetățenilor și plătiți de cetățeni. Ah da... chiar sunt! Dar evident, asta nu contează pentru eurocrați.
Așadar, ca să fiți siguri că e-mail-ul ajunge la eurocrați, trebuie apelat la câteva trucuri.
Mai apoi, sunt 750 de europarlamentari - deci destul de greu să adunăm o listă cu e-mail-urile tuturor. Din fericire, niște suedezi supărați au făcut treaba în locul nostru și au creat adresa de e-mail:
Orice mail trimis la această adresă este mai apoi redirecționat către toți europarlamentarii.
După mai multe teste efectuate de cei de la Piratpartiet, s-a constatat că filtrul șterge orice e-mail care conține „gender stereotypes”.
Prin urmare avem două soluții. Fie evităm complet formularea „gender stereotypes” (ceea ce-i destul de greu având în vedere c-așa se cheamă raportul și trebuie să-l numim în clar ca să știe europarlamentarul de ce ne plângem), fie aplicăm la un truc vechi, simplu și eficient folosit de forumiștii din toată lumea pentru a evita filtrele automate. Și-anume, vom scrie g-e-n-d-e-r s-t-e-r-e-o-t-y-p-e-s
Aparent și cuvintele separat sunt ținte ale filtrului. Așadar, dacă veți explica mai cu lux de amănunt, evitați cuvântul gender, înlocuindu-l cu ceva mai conservatorul sex sau cu corect-politicul sexual identity, De asemenea, evitați cuvântul „stereotype(s)” înlocuindu-l cu preconceptions sau alt sinonim. Asta dacă scrieți în engleză.
Dacă scrieți în franceză sau germană, nu există informații care să arate că filtrul e multi-lingvistic deci bănuiesc că puteți folosi Geschlechterstereotypen în germană - însă în franceză formularea e les stéréotypes de genre și deci, cu excepția accentelor, se scrie la fel ca-n engleză, ceea ce-nseamnă că ar putea să nu treacă de filtru.
Desigur, mai există opțiunea să scrieți în română (care e totuși o limbă oficială a UE) însă n-aș recomanda asta. Însă am putea trimite un text separat europarlamentarilor români și unul general pentru toți cei 750 de europarlamentari.
Modele de scrisori către europarlamentari (în engleză) se găsesc pe site-ul fondatorului Piratpartiet, însă fără îndoială puteți formula voi înșivă altele.
Lista e-mail-urilor europarlamentarilor români este aceasta:

elena.basescu@europarl.europa.eu,
theodordumitru.stolojan@europarl.europa.eu,
monica.macovei@europarl.europa.eu,
traian.ungureanu@europarl.europa.eu,
cristiandan.preda@europarl.europa.eu,
marian-jean.marinescu@europarl.europa.eu,
iosif.matula@europarl.europa.eu,
sebastianvalentin.bodu@europarl.europa.eu,
petru.luhan@europarl.europa.eu,
rares-lucian.niculescu@europarl.europa.eu,
oana.antonescu@europarl.europa.eu,
adrian.severin@europarl.europa.eu,
rovana.plumb@europarl.europa.eu,
ioanmircea.pascu@europarl.europa.eu,
silviaadriana.ticau@europarl.europa.eu,
dacianaoctavia.sarbu@europarl.europa.eu,
corina.cretu@europarl.europa.eu,
victor.bostinaru@europarl.europa.eu,
georgesabin.cutas@europarl.europa.eu,
catalin-sorin.ivan@europarl.europa.eu,
ioan.enciu@europarl.europa.eu,
norica.nicolai@europarl.europa.eu,
adinaioana.valean@europarl.europa.eu,
adinaioana.valean@europarl.europa.eu,
renate.weber@europarl.europa.eu,
ramonanicole.manescu@europarl.europa.eu,
cristiansilviu.busoi@europarl.europa.eu,
tudorcorneliu.vadim@europarl.europa.eu,
george.becali@europarl.europa.eu,
laszlo.tokes@europarl.europa.eu,
iuliu.winkler@europarl.europa.eu,
csaba.sogor@europarl.europa.eu,
vasilicaviorica.dancila@europarl.europa.eu
Norica Nicolai a făcut parte din comisia care a redactat această mizerie, deci probabil un e-mail la ea ar fi o risipă de biți ai Intrenetului - însă toți ceilalți s-ar putea să nu știe nimic și să afle acum!

Așadar, rog pe toți cei care citesc asta, inclusiv cei care mă urăsc de moarte și nu-s de acord în multe puncte cu mine, să pună mâna și să scrie e-mail-uri! Libertatea de expresie a tuturor este grav pusă în pericol și, pe termen lung, dacă raportul ăsta trece, pierde toată lumea!
Eu voi trimite o scrisoare oficială în numele AVfM pe care o voi publica și aici.

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect și să ne vedem liberi pe net și după ziua de marți!

miercuri, 6 martie 2013

Bordelul arde și curva se rade la subțioară

Cam așa ar putea fi descrisă educația de la noi din țărișoară.
Fosta publicație băsistă, actuala publicație de centru-stânga (alunecând pe zi ce trece din ce în ce mai grav la stânga) are pe prima pagină un articol de „webPR” intitulat Inovație în procesul de predare-învățare din licee.
Și începe așa:
Tehnologia Multi-touch, ca suport pentru invatamantul integrat transdisciplinar, este utilizata in premiera in lume, in liceele din Romania. Apreciata pentru gradul sau ridicat de inovare si rolul semnificativ pe care il are in accesul la un invatamant de calitate, solutia de eLearning dezvoltata de SIVECO Romania pentru aceasta tehnologie, in cadrul proiectului initiat de Ministerul Educatiei Nationale, "Proces educational optimizat in viziunea competentelor societatii cunoasterii", a intrat in finala prestigioasei competitii European IT & Software Excellence Awards.
Și continuă așa, în paragraful al treilea:
Obiectivul general al proiectului desfasurat de Ministerului Educatiei Nationale in perioada decembrie 2009 - noiembrie 2012 l-a reprezentat orientarea procesului educational la nivel de liceu in concordanta cu competentele solicitate de actualul mediu socio-economic si care nu sunt abordate in cadrul procesului traditional de invatare.
Buun. Deci ce-avem noi aici? Niște bani dați unei companii abonate la contracte cu statul - SIVECO - care în schimbul banilor de la stat a cărat niște tehnologie să le-arate elevilor de liceu ce mișto e să-ți plimbi degetele „pă taci”.

Ar fi minunat dacă chestia asta nu s-ar întâmpla pe banii noștri. De ce? Păi nu știu, poate pentru că-s probleme mai presante prin sistemul educațional.
În primul rând, la nivel național, 15% din școlile și grădinițele din România nu au autorizație sanitară. Ce-nseamnă 15%? Înseamnă o unitate de învățământ din 7.
Ce-nseamnă că n-au autorizație sanitară? Înseamnă că WC-ul e fie în curte (și profund murdar, insalubru și complet neadecvat), fie inexistent. Mai înseamnă că nu există apă curentă, și nu există apă potabilă. DELOC! Însă asta e „în general”.
Unele dintre aceste școli nu au curent electric, nu au încălzire, iar unele dintre ele nu au nici măcar toți 4 pereții întregi - nu mai vorbim de acoperiș că ăla e un lux chiar și pentru unele școli din orașe.
Însă asta e la nivel național. Sunt însă județe unde situația e dramatică. De fapt, „dramatic” e un cuvânt insuficient de bun - situația e catastrofală, dezastruoasă!
În județul Suceava, de pildă, 80% (da, da - 80%!!!!!!!!) din unitățile de învățământ nu au autorizație sanitară. Nu știu dacă vă dați seama ce-nseamnă asta... dar practic în 4 din 5 școli din județul Suceava, elevii își riscă viața oridecâte ori merg la budă (și au fost deja multe cazuri în care elevii au murit, la propriu, înnecați în câcat!) și se spală pe mâini doar când ajung acasă căci la școală oricum n-au unde oricât ar vrea!
Și asta, desigur, când se desfășoară orele într-o școală. Am mai vorbit despre asta.
Oare elevii care învață carte într-un container, ce-ar prefera? Să-și plimbe degete pe touch-screen sau să aibă, nu știu... o școală?!

Una din marile probleme ale învățământului nostru de stat e că risipește mulți bani și mult timp de pomană. Sau, cum zicea mai demult un coleg de-al meu: se tembelește timpul aiurea.

Cu alte cuvinte, elevii noștri stau dezastru cu igiena. Și nu la țară - unde e sărăcia mai mare. Ci la oraș! Creșterea incidenței pediculozei este de 50 și ceva la sută în mediul urban și de 20-25% în mediul rural.
Așadar, elevii noștri nu prea știu bine să se șteargă la cur și să se spele pe cap - dar măcar învață să-și plimbe degetele pe touch screen. Nu e minunată țara-n care trăim?!

Unde s-au dus vremurile când la școală se-nvățau lucruri utile? Păi, pe apa sâmbetei în mommentul în care școlile profesionale s-au desființat și a început cultura asta în care toată lumea „merită” să ajungă la un „liceu bun” și toată lumea „merită” și „trebuie” să facă o facultate.

Și, în tot acest timp, pe ce dă statul bani? Pe tehnologie touch screen! Minunat!
Bordelul arde și curva se rade la subțioară!

Atât.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails