luni, 31 decembrie 2012

Planuri pentru anul al șaselea

Anul 2013 va fi al șaselea în care va exista blogul ăsta, după 2008, 2009, 2010, 2011 și 2012.
La fiecare final de an zic că anul următor o să scriu mai mult despre fotbal și, cum necum, la finalul anului constat că iar n-am depășit bariera de 4 articole dedicate sportului rege. Ei, nu-i nimic - poate la anul.

În 2013 or să fie o mulțime de evenimente interesante deși fără discuție 2014 e anul pe care-l aștept cu interes. Însă până atunci, în 2013 probabil că voi scrie la fel de rar ca în 2010 când n-am scris nici măcar 80 de articole. Motivul e simplu: Sunt prea multe locuri în care trebuie să scriu și am prea puțin timp disponibil - iar asta nu se va schimba prea curând și, sincer, nici nu vreau să se schimbe.

În 2013 probabil o să scriu în engleză (și în alte limbi) mai mult decât în română - ceea ce va fi o premieră, având în vedere că eu nu sunt chiar un mare fan al scrisului în limbi străine.
Unul din locurile unde voi scrie este platforma A Voice for Men și un altul este platforma Debate@Europe căci competiția precedentă a fost prea scurtă să apuc să critic Uniunea Europeană din toate punctele de vedere. În plus,... mai vreau la Amsterdam :).

Tot în 2013 vreau să umblu mai mult. Exceptând luna decembrie - când am călătorit ca-n vremurile bune (adică mii de km cu trenul și cu avionul de eram mai mult pe drumuri decât într-un punct fix) - de ceva vreme cam tot stau pe loc, E drept, într-un loc fain și din care nu intenționez să mă mut. Însă perioada asta lungă de stat pe loc m-a cam ramolit. Așa că trebuie să mă mai mișc.
Dacă-mi iese asta, e bine pentru toată lumea căci a trecut ceva vreme de când n-am mai împărtășit cu cititorii poze ciudate și relatări și mai și de prin călătorii dubioase.

Desigur, în 2013 nu ne vom opri cu scoaterea în evidență a bullshit-ului corect politic și marxist cultural. De altfel, chiar în primele zile ale lui 2013 o să lovim tare cu un material foarte bun, suprinzător de scurt și pe înțelesul tuturor despre cât de criminal, în cel mai propriu sens, este marxisum cultural. Însă, în 2013 n-o să mai stau la fel de mult la dezbateri cu leftiștii decât dacă e strict necesar - și nici atunci prea mult.
Vremea dezbaterilor a trecut. Cred că e timpul să intrăm efectiv la partea în care îi călcăm pe cap (intelectual vorbind, desigur) și le evidențiem minciunile.
Cum spuneam: Întâi te ignoră, apoi râd de tine, apoi se bat cu tine - și-apoi câștigi. Deja suntem în plină etapă a treia și nu mai e loc de politețuri și de dezbateri cu niște oameni care mint și când respiră.

La capitolul dorințe, abia aștept să văd falimentul Franței - de preferință cât mai puternic.
Mai am și o semi-dorință: Să admir falimentul Suediei. E o semi-dorință pentru că cifrele economice nu mint și e clar că Suedia va da faliment. Rămâne însă de văzut dacă în 2013 sau în primul trimestru al lui 2014. Și la cum stau lucrurile cu voința politică acolo - mi-e greu să cred că vor reuși să cotească direcția țării spre evitarea dezastrului.

În 2012 numărul de cititori constanți a crescut enorm. Dacă în 2011 abia dacă erau vreo 4000 de oameni care se uitau măcar o dată pe săptămână pe-aici câte 4-5 minute, în 2012 numărul lor a crescut depășind 15000 de oameni și există chiar un nucleu de oameni care intră des și citesc folosind Google Translate. Asta e bine.
În 2013 vreau să mai triplez o dată numărul de cititori și cred c-o pot face. În noiembrie, la A Voice for Men Radio, emisiunea cu mine aproape a bătut recordul maxim de audiență în live iar per total sute de mii de oameni au căutat emisiunea cu mine. Dacă reușesc cifre similare în Ianuarie la următoarea emisiune, atunci nu văd de ce n-aș reuși și-aici să-mi ating cifrele. Vom vedea.

Deocamdată atât.
Vă salut cu respect și vă spun și eu „La mulți ani”.
Lucian Vâlsan.

miercuri, 26 decembrie 2012

Ah, deci se poate! Felicitări, numai să nu vă opriți!

Căutând cu totul și cu totul altceva am dat peste o știre din noiembrie pe care regret că n-am văzut-o la timp însă în acea perioadă eram ocupat până peste cap și numai de știri nu-mi ardea.
Întâi am dat de știrea asta postată pe bacau.net și apoi preluată și de RTV.
Să cităm de-acolo:
Joi dimineata, mai multi elevi ai Colegiului “Mihai Eminescu” din Bacau au blocat strada, revoltati ca nu sunt primiti la ore fara uniforme scolare. Suparati ca nu li se permite accesul in liceu, elevii au strigat lozinci impotriva directoarei : “Joi Eminescu!” , “Ieşi afară, javră ordinară!” si au blocat strada.
Nu vă pot explica ce satisfacție am avut când am citit rândurile astea. Aproape că nu-mi vine să cred că în România, într-un oraș sărac și obișnuit cu totalitarismul, un număr de elevi mai mare de 5 (vreo 200 chiar!) s-au supărat și-au zis: „Gata! Până aici!”.
„Javră ordinară” mi se pare o descriere potrivită pentru o bună parte dintre directorii de școli și licee care se comportă ca pe propria moșie acolo. Și știu ce spun căci de directorași cu figuri îs sătul până-n vârful pletelor mele.
Și continuă:
“Avem legitimaţii şi stăm ca proştii la poartă. Acum s-au trezit, pe timpul ăsta, pe frigul ăsta să ne ţină aici? Dânsa stă la căldură şi noi stăm în frig. Ne-am săturat! Nu e prima oară”, s-au plâns elevii, care au mai povestit că împotriva lor s-au folosit şi spray-uri paralizante Conform regulamentului şcolar, elevii trebuie să poarte cămaşă albă sau lila, vestă şi cravată. Numai că elevii se plâng că preţul uniformei este prea mare. Pretul unei uniforme ar ajunge la peste 200 de lei.
Prețul unei uniforme la liceul cu pricina este exact 230 de lei. Problema e aceeași la orice liceu în care directorul are propriul business cu uniforme. Și da, la absolut orice liceu din România unde uniformele sunt obligatorii, acele caraghioslâcuri penibile numite eufemistic „uniforme” sunt într-un fel sau altul business-ul directorului sau a unui profesoraș influent de-acolo. Absolut de fiecare dată e la fel! Că tot veni vorba, văd că nimeni nu-i mai zice nimic tovarășului Brașoveanu despre șmenul cu uniformele de la Colegiul „Codreanu” din Bârlad (Colegiul Național „Gheorghe Roșga Godreanu” Bărlad - cum era scris pe uniforme). Și cum după el au fost numai colegi de partid de-ai domniei sale și corb la corb nu-și scoate ochii - elevii au plătit și plătesc, elevii sunt trași pe pix de sute și sute de lei și astăzi și nimeni nu comentează.

Ei, cam la fel e și aici la Bacău. De fapt... nu „cam la fel” ci exact la fel. Numai că în rol de Valeriu Brașoveanu e doamna Constantina Hulea, o profesoară de biologie extraordinară dar probabil cel mai dezastruos manager pe care l-a avut vreodată liceul ăla - după cum spun foștii elevi.
Și exact cum se apără orice gunoi ajuns pe post de director de liceu, și doamna Hulea face exact la fel:
 “A fost un avertisment pentru părinţi. Trebuie să fie informaţi şi ei. E rău faptul că elevii noştri nu transmit corect mesajul nostru acasă”, a declarat la rândul ei drectoarea liceului, Constantina Hulea. După o oră de protest, elevii au fost primiţi în clase. Insperctorii şcolari au demarat o anchetă la liceu.
Bineînțeles, tot elevii sunt de vină că n-au de unde să se cace 690 de lei pe loc căci calitatea uniformelor ălora e atât de bună încât ai nevoie de minim 3 seturi ca să nu te duci împuțit la școală.
Povestea însă este detaliată pe îndelete de siteul bacauexpress.ro și vă recomand să citiți acel articol căci e mai exhaustiv și de unde am adus și eu cele două poze.

Imediat ce vor trece sărbătorile, chiar am să dau un telefon la inspectoratul băcăuan căci sunt foarte curios de rezultatul anchetei declanșate de ISJ. Nu de alta dar de foarte multe ori aceste „anchete” sunt tărăgănate până când e sigur din punct de vedere al PR-ului să se pună batista pe țambal. Am văzut-o întâmplându-se de-atât de multe ori încât nu mai sunt deloc impresionat de faptul că ISJ a început o anchetă. O să fiu impresionat când vor cădea capete și totalitarismul va fi eradicat din școlile românești - fie și cu pași mărunți și câte-un prof dement pe rând.

Până atunci însă sunt sincer impresionat de gestul totuși mărunt al elevilor de-a striga cu voce tare împotriva celei care le îngrădește drepturile și se încadrează foarte bine în descrierea de infractoare.
Nivelul de apatie din școlile (și mai ales liceele) românești e atât de mare încât dacă faci apel la rațiune, elev fiind, tu ești ăla ciudat. Norocul meu că eram mai mulți „ciudați” în generația mea - dar totuși mult prea puțini și nu de puține ori până la capăt mergeam doar eu căci părinții interveneau și își rugau odraslele să n-o mai supere pe tovarășa profesoară - chiar și când încalcă o sumedenie de legi.
Faptul că 200 de elevi au refuzat să mai plece capul și să-i strige clar infractoarei: „Ieși afară, javră ordinară!” mie mi se pare absolut fabulos!
Și voi continua să numesc astfel de „directoare” în termenii cei mai duri și mai ales „infractori” până când o să înțeleagă și tagma profesorimii că să-i dictezi cuiva cum să se tundă și exact ce anume să poarte reprezintă atingere la adresa integrității fizice și morale a individului și este o infracțiune. Nu vă convine? Trist, nu-mi pasă!
Să folosești spray-uri paralizante când niște adolescenți încearcă să-și exercite dreptul la educație pentru care părinții lor (sau chiar ei înșiși - în unele cazuri) plătesc taxe înrobitoare unui stat corupt și ultra-hoț este nu numai aberant dar de-a dreptul criminal.
Mai mult, acest protest are o valoare mai mare și prin prisma faptului că dacă va fi repetat, tovarășii de la ISJ nu mai pot pune batista pe țambal și doleanțele elevilor trebuiesc adresate. Asta spre deosebire de alte situații din alți ani când elevilor li s-a pus pumnul în gură. Acum un an și jumătate am scris un articol exhaustiv pe tema ipocriziei profesorale și am povestit chiar de un caz din Bacău când un elev a remarcat că liceul în care învață deja seamănă cu o închisoare.
De altfel, în articolul din bacauexpres.ro, o elevă a explicat cât se poate de clar - așa ca pentru doamna Hulea:
Nu este vorba numai de uniformă aici. Este vorba despre faptul că ni se închid porţile în timpul programului de curs în condiţiile în care nu avem un magazin de unde să ne cumpăram de mâncare şi ne mai si mutăm de la oră la oră – adică nu avem o clasă stabilă.
Am văzut o mulțime de licee în multe orașe din România care aduceau mai mult cu centre de reeducare și pușcării decât cu instituții de cultură în care se dezvoltă armonios generația de mâine.
Dar, aparent pentru doamna Hulea e mai importantă uniforma (și banii pe care și-i trage de pe urma vânzării lor) decât să rezolve porblema sălilor de clasă care chiar ține de domnia sa - nu de altcineva.

Știu sigur că există cel puțin 40 de cititori constanți ai acestui blog care locuiesc în orașul Bacău. M-aș bucura enorm ca elevii care au participat la protest să ajungă cumva aici și să citească despre respectul pe care li-l port pentru ceea ce au făcut.
Vă rog nu vă opriți! Dacă rămâneți fie și numai 50 până la capăt și e suficient să câștigați fără probleme și tovarășa Hulea să plece cu totul din învățământ, nu doar din funcția de director, și chiar să aboliți cu totul obligativitatea purtării oricărei forme de uniformă.

Uniforma, după cum îi spune și numele, are rolul de a uniformiza, de a reduce individul la cel mai mic numitor comun, la un simplu număr,... la o simplă cărămidă din zid. Prin urmare, uniforma obligatorie, ca de altfel și uniformizarea forțată de orice fel, nu are ce căuta într-o școală care-și dorește să crească oameni liberi.
Succes în continuare. Și-acum puțină muzică.

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

miercuri, 19 decembrie 2012

Ia închideți-mă și pe mine!

Astăzi, la judecătoria sectorului 4 din orașul ăla cu sute de mii de câini vagabonți, șase sectoare și metrou va fi prima înfățișare dintr-un proces cretin prin definiție.
Cine-s părțile combantante? Zenyth Pharmaceuticals și... Automattic Inc. Automattic Inc. e corporația care deține Wordpress! Iar Zenyth Pharmaceuticals e corporația care produci ColonHelp, unul din miliardele de mizerii de produse așa-zis medicale cu zero efect dar preț mare.

Ce-are ColonHelp cu Wordpress-ul? Păi un tip simpatic, pe numele său Ionuț, are un blog și mai simpatic care se numește Insula Îndoielii în care a scris o mulțime de articole documentate între foarte bine și excelent despre cum produsul ColonHelp este despre nimic și cum curăță ceva ce de fapt nu există și că per ansamblu respectivul produs e bun doar de curățat portofelul fraierilor care refuză să se informeze sau sunt prea disperați.

Oricum, ColonHelp nu e singurul produs de care s-a legat Ionuț, sau singura inepție care e crezută de foarte mulți creduli. S-a legat și de revendicările complet nerealiste ale ăstora de fac Aqua Carpatica, a deconstruit cu multă răbdare (poate prea multă) vrăjelile ăstora care au senzația că-i ia mama dracu poimâine pe 21 decembrie, și-așa mai departe.
Oricum, per ansamblu e simpatic blogul său și aruncatul unui ochi pe-acolo măcar o dată la 3 săptămâni cum fac eu e chiar foarte util.

Însă mult mai simpatic e acum căci ăștia de produc Căcat Help au trimis amenințări la adresa ăstuia somându-l să-și șteargă articolele că dacă nu... că dacă nu, nu știu... ceva nasol cică. Detalii la Ionuț pe blog.
Spre cinstea lui Ionuț, nu s-a lăsat intimidat și i-a poftit pe ăștia de la Zenyth să arunce cu niște argumente și niște studii științifice care să-i contrazică documentarea lui.
Cum contraargumente la analiza lui Ionuț nu prea există pentru că produsul ColonHelp chiar e o vrăjeală per ansamblu, alde ColonHelp, a cărui om de PR cred că e absolvent de SNSPA căci altfel nu-mi dau seama cum putea fi atât de slab, au decis să ceară ăstora de la WordPress să zică numele complet al lui Ionuț sau să șteargă blogul.

Surpriză! Wordpress are aceleași reguli ca și Blogger/Blogspot (care e deținut de Google) - nu dăm date ale utilizatorilor și nu ștergem bloguri decât dacă e vorba de infracțiuni informatice grave (warez, viruși, etc.), pornografie cu copii sau genociduri grave... în fine, ați prins ideea.
Supărați, ColonHelp au dat acum în judecată Wordpress-ul ca să-i forțeze în instanță și cer 100 de mii de euro daune de la Ionuț că le-a prejudiciat imaginea.
Bă nene, e ca-n filmele cu proști, jur!

Azi am aflat și eu (mă rog, azi noapte) că chiar se va ajunge la proces. Citiți și articolul din TOTB.ro pentru mai multe detalii.

Ionuț vrea să rămână anonim - e decizia lui. Eu nu sunt anonim. Eu sunt Iulian Lucian Octavian Vâlsan din Bârlad și locuiesc în Cluj Napoca și susțin public toate afirmațiile făcute de Ionuț pe blogul Insula Îndoielii!
Acestea fiind spuse, nu trebuie să dați în judecată Google, mă găsiți direct!
Sincer, acum regret că n-am preluat articolul lui Ionuț chiar din prima zi când l-am citit că poate acum mă dădeau și pe mine în judecată și mă distram un pic și eu. Dar poate nu e timpul pierdut.

E timpul ca adepții cenzurii din România să afle și ei că atunci când încerci să suprimi un mesaj de pe Internet, efectul e exact invers. Probabil că cei ce fabrică produsul ColonHelp n-au citit despre efectul Barbara Streisand.
Evident, blogul lui Ionuț a explodat în termeni de audiență, mai ales după ce s-a apucat de scris și în engleză despre cele întâmplate și după ziua de azi probabil va fi printre cei mai cunoscuți bloggeri din România. Lasă c-așa le trebuie!

Acestea fiind spuse, rog ColonHelp să ia loc la rând că e îmbulzeală mare între cei ce vor să-nchidă bloguri.

Atât.

marți, 18 decembrie 2012

Cică iar ne-am votat

Un cititor m-a căutat pe e-mail să mă-ntrebe când scriu despre alegeri iar un altul a întrebat despre același lucru chiar în ziua în care mă bucuram și eu c-am ajuns la 4 ani de când scriu pe-aici.
Recunosc că n-am nici acum motivația să scriu despre mascarada din 9 decembrie pe care unii încă se încăpățânează să le numească „alegeri parlamentare”.
Chiar după alegeri am zis că singurul lucru bun întâmplat pe 9 decembrie e că referendumul de la Roșia Montană a trecut și că în sfârșit vor tăcea o dată activiștii de carton care stau în mediu urban dezvoltat (Cluj sau București) dar nu mai pot ei de nivelul de trai din Roșia Montană care e blocat în timp prin sec XVII. Din păcate, după modelul referendumului din vară, a contat mai mult cine a numărat voturile așa că totuși cică n-a trecut.

Însă există totuși o veste bună: Aceste alegeri parlamentare au avut în sfârșit un rezultat care să fie altul decât „hai să vedem cine o să fie partenerii de guvernare ai UDMR”. Serios, dacă și acum intra UDMR-ul la guvernare, noi cei care ne-am săturat de mecla lui Marko Bela, Gyorgy Frunda sau Kelemen Hunor cred c-o luam cu capul. Dă-o-n mizda pă-sii de treabă! UDMR e partid de 2% maxim (au luat 5% pentru că prezența la urne a fost, din nou, vai morții ei) și cu toate astea ei au fost la putere aproape neîntrerupt. Chiar nu e sănătos așa ceva!

Dar, dincolo de acest mic și trecător motiv de zâmbit, toate celelalte evenimente întâmplate în ultimele 10 zile sunt de-un morbid și de-o tristețe cruntă.
Practic, s-au ales între ei și ele aceleași japițe ordinare cu mențiunea c-au intrat și niște nimeni în drum pe lângă japițele clasice de-am ajuns să avem un parlament comparabil cu al Germaniei deși avem o populație comparabilă cu a Olandei (Olanda are cam 18 milioane de locuitori - 100 de parlamentari, noi 19,6 milioane de locuitori după ultimul recensământ - 588 de parlamentari).

La mine-n colegiu, la Bârlad, practic n-aveam ce vota. La deputați era un nene simpatic care s-a certat cu trei partide pentru că nu vrea să voteze ca robotul după ce spune șeful de partid. Măcar pentru asta l-am votat - cu-atât mai mult cu cât ARD venea c-un medic care a vrut să-i taie degetele lui taică-miu pentru că „nu se mai poate face nimic”. Asta acum câțiva ani. Tata are în continuare toate degetele perfect sănătoase - dar asta pentru că tata l-a ignorat și a cerut altă opinie. De PSD nici nu mai zic - pe Adrian Solomon nu l-aș vota nici picurat cu ceară. La senat a fost chiar mai rău căci ARD era cu un nimeni absolut în fața căruia și eu câștigam iar PSD a venit c-un gunoi feminist. Când am văzut buletinul de vot pentru senat am regretat că mi-am uitat pixul acasă.
Peste toate astea, adăugați și faptul că țiganii care se interesează de Partida Rromilor, primiseră deja dispoziție să susțină candidații PSD/USL - deci vă dați seama cam în ce regim s-au disputat alegerile în județul Vaslui...

Așa cum arată și imaginea, pentru care le mulțumesc celor de la „Cealaltă Capitală”, practic, nu aveai ce vota.

Dar cel mai și cel mai trist lucru nu e nici că am avut de votat partide între care singura diferență era că unul era mai de stânga decât altul și nici că legea electorală a fost atât de cretin scrisă încât am ajuns să avem un legislativ uriaș. Cel mai și cel mai trist lucru e că țara asta (mai precis economia ei) poate fi asemuită cu un TGV care se îndreaptă cu peste 300km/h către o stâncă solidă.
Sunt în totalitate în asentimentul blogger-ului Capitalism pe Pâine că alegerile din 9 decembrie au fost o condamnare la moarte și singurul lucru pe care l-am ales a fost modul în care va fi executată iar campania electorală a fost ultima masă a condamnatului.

Și mai trist e că presa (toată presa!) a tăcut ca peștele prăjit la problema asta fiind ocupați mai mult să scormonească în arborele ginecologic genealogic al candidaților sau alte nimicuri similare care n-au nimic în comun cu problemele reale care ne trag în jos pe toți - taxele prea mari, ajutoarele sociale prea mari, etc. etc.

Scrutinul din 9 decembrie a demonstrat, pentru a dracu-știe-câta-oară în ultimii ani, că votul universal e în sine o idee proastă atâta timp cât întreținuții pot vota ca eu, întreținătorul, să fiu furat mai tare ca ei să fie întreținuți mai bine. Tot zic c-am să-mi scriu și cazul împotriva votului universal - și-am s-o fac curând.

Mai rău e că toată presa s-a ocupat în perioada asta de întrebări cretine de genul: „îl va nominaliza Băzeus pe Ponta premier sau nu?”, pe viziunile fără orizont de „politici de reunificare” ale tovarășului Ponta sau pe ce scria în fițuicile de i le-a dat Băzeus unuia dintre marile gunoaie umane din UE, tovarășul comunist Martin Schultz. Și nu numai că s-au ocupat așa, că erau pe agenda zilei - ci s-au ocupat la modul exhaustiv, de parcă răspunsul la aceste dileme chiar contează la ceva sau valorează ceva efectiv în lumea reală, mai mult decât un căcat uscat sau, dacă vreți cu clișeu, o ceapă degerată.
Nu suflă nimeni din presă (din guvern nici vorbă, oricum) o vorbă despre faptul că Dacia e pe cale s-o tireze din România pentru că ăia de la Renault deja au răgușit răcnind către stat: „Tăiați dracului taxele că dacă nu, ne mutăm în Maroc!”. Ei,... și dacă pleacă Dacia... să vezi dup-aia distracție!

De asemenea, foarte rău e că nu există deloc formațiuni de dreapta pe bune în România. Să fim serioși, PD-L-ul e de dreapta cum sunt eu feminist. Practic, PSD/USL va guverna ca prin brânză căci nenii ăia dubioși ajunși în parlament din partea, sanchi, ARD nu prea știu câte urechi au în cap unii dintre ei, darămite să facă o opoziție serioasă la o guvernare care se-anunță fără-ndoială neserioasă.
Sigur, s-ar putea să mă-nșel cu privire la opoziție (deși rareori mă înșel) însă aș fi cu-adevărat dat pe spate dacă m-aș înșela în privința guvernării. Nu de alta dar refuz să mai aștept orice urmă de decență și bun simț din partea unor leftiști. M-am fript o dată - mi-ajunge. Noroc că nu era miza mare atunci.

Norocul meu a fost c-am fost deconectat de lume de pe 28 noiembrie și până zilele trecute și astfel am putut să-mi adun gândurile un pic. Dar totuși, nici măcar nu s-a instalat oficial noul guvern, că deja avem promise noi creșteri de taxe, mai mult statism, mai mult totalitarism, mai multă hoție, mai puțină libertate, mai puțină responsabilitate individuală și, desigur, mai puțină bunăstare - căci un guvern de stânga nu poate redistribui decât sărăcia.

Dar, desigur, pe la noi pe-aici mai avem vreun secol până când vom învăța (dacă vom învăța!) chestiunile astea. Și spun „pe la noi pe-aici” referindu-mă cam la toată Europa căci gunoaiele comuniste au obținut un scor record în Cehia, în Franța deja vedem taxe de 75% (și în curând vom admira un faliment francez de toată frumusețea), în Germania madam Merkel are șanse mici să mai câștige o dată alegerile, Italia are un guvern marionetă pus de URSS, pardon, UE (nu știu ce-am de le tot încurc) iar în Olanda probabil vom vedea din nou alegeri cât de curând căci gunoaiele stângiste au ieșit la egalitate cu gunoaiele populiste (partidele de dreapta au obținut scoruri mediocre spre irelevante).

Și cea mai proastă veste e că nu vine niciun sfârșit la lumii pe 21 decembrie - ceea ce-nseamnă că va trebui să-i suportăm pe toți căci până nu se liniștesc un pic treburile, emigrarea în Emiratele Arabe Unite sau Arabia Saudită încă nu e oportună.

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

duminică, 9 decembrie 2012

4 ani pe-aici

Bine v-am (re)găsit stimaţi cititori în cel de-al 101-lea articol în anul 2012 şi în cel de-al 559-lea din toată existenţa acestui blog.
Ieri s-au împlinit 4 ani de când scriu aici şi de când dumneavoastră intraţi ca să citiţi, să mă apreciaţi, să mă înjuraţi, să dezbatem sau, după caz, să mai încercaţi o dată să-mi raportaţi pagina în speranţa deşartă că acest blog va pica de pe net.
Aş fi scris ieri câteva gânduri - când poate-aş fi fost mai coerent şi eventual aş fi oferit şi nişte cifre - însă E-ON Moldova n-a fost de acord, întrerupând alimentarea cu energie electrică de mai multe ori în tot oraşul Bârlad pentru perioade lungi, arzându-mi şi-un hard disk în proces.

Sunt deja 4 ani de când scriu pe-aici şi-n cazul unora sunt mai bine de 3 ani de când încearcă asiduu să dea jos această pagină. Lor le urez succes în continuare şi îmi rezerv dreptul să-i ironizez în timp ce mă bucur alături de restul cititorilor pentru faptul că am ajuns la 4 ani de scris aici şi încă nu m-am plictisit.

Oricum, probabil nu mă voi plictisi prea curând căci în ultimul an n-a existat niciun moment în care să fi dorit să închid blogul - ceea ce înseamnă că stau ceva mai bine cu motivaţia decât stăteam la 8 decembrie 2011 sau la 8 decembrie 2010.

În mod cert nu voi scrie la infinit - dar voi mai scrie foarte mult după unele standarde şi exact cât trebuie după mine. La un moment dat voi decide că acel "infinit" va fi fost atins şi mă voi opri. Dar până la acel moment care sper să fie cât mai departe, voi continua să scriu articole "kilometrice" în limba română căci este mare nevoie de material în româneşte pe subiectele abordate aici.

Vom mai vedea ce-o mai fi. Cert e că acest blog îşi menţine tendinţa de creştere la capitolul audienţă şi numărul de oameni care nu vorbesc limba română dar citesc blogul ăsta folosind Google Translate e în creştere. Atâta timp cât ei reuşesc să înţeleagă în mare parte şi s-ajungă să fie şi de acrod - înseamnă că mi-am făcut treaba.

Acestea fiind spuse, le mulţumesc tuturor cititorilor, indiferent de motivul pentru care accesează http://vilo13.blogspot.com/ şi să ne citim cu bine în continuare în cel de-al 5-lea an existenţă a acestui blog.

Vă salut cu respect,
Lucian Vâlsan.

marți, 4 decembrie 2012

Mai evident nu cred că se putea

După cum probabil știți, în perioada 28 noiembrie - 2 decembrie am fost în Amsterdam pentru a participa la faza finală a competiției Debate@Europe, competiție care a reunit într-un turneu final de dezbateri de tip BP (British Parliamentary) 43 de echipe cu 86 de vorbitori.
N-o să povestesc acum despre competiție, formatul ei, cum a fost sau alte detalii. O să fac și asta săptămâna viitoare (probabil).
Acum o să povestesc doar despre momentul finalei în care au fost prezenți trei români (cea mai bine reprezentată țară).

Finala s-a ținut în cadrul unui eveniment ce s-a vrut fastuos dar care a ieșit până la urmă crunt de sforăitor, căci în afară de meciul final, tot restul evenimentului a constat în propagandă. Evident, propagandă socialistă.
Finala a avut loc într-un loc cochet și select din Amsterdam care se numește Rode Hoed.

Și-aici vine partea interesantă...

Rode Hoed sau Pălăria Roșie, se întâmplă să fie bastionul extremei stângi din Amsterdam unde tot puhoiul de „armchair socialists” se adună să discute despre „zbaterile clasei muncitoare”, se bat pe spate unul pe celălalt și se felicită de cât sunt ei de minunați ca oameni pentru că „le pasă de cei oprimați”. Desigur, asta în timp ce fiecare dintre ei câștigă minim un milion de euro pe an și dețin câte-o casă lângă un canal din Amsterdam (adică cele mai scumpe imobiliare din Olanda). Și știm foarte bine că acei comuniști bogați sunt și cei mai periculoși și grețoși deopotrivă.

Apoi, am aflat că niciunul dintre politicienii care trebuiau să vină nu vor mai fi prezenți pentru că fie se certau pe buget (cazul politicienilor olandezi), fie aveau treburi mai importante de făcut decât să vină într-un bastion stângist și să audă aberațiile pe care sunt nevoiți să le suporte ca parte din fișa postului de politician.
Și, ca o consolare la asta, au venit niște pupincuriști ai UE în loc - unul cu limba ceva mai adânc înfiptă între bucile SovietEuropei pentru că avea un post mai înalt, mai călduț și mai bine plătit de nefăcut nimic în uriașul aparat etatist al UE și unul mai neica nimeni așa de felul lui, care putea concura lejer ca număr de ore muncite efectiv cu Remus Cernea.

Și, ca să fie tacâmul complet, moțiunea finalei acestui eveniment a fost: „Acest parlament consideră că partidele de dreapta trebuiesc oprite de a mai participa la alegeri”.
Cam atunci a fost momentul când am gândit cu voce tare: „Mai evidenți de-atât puteți fi?” - după care eu și alți 3 oameni din Olanda și Estonia ne-am ridicat și-am mers să ne mai plimbăm prin oraș, căci orașul e unul fantastic și în care nu prea ai cum să te plictisești. Dar chiar și dacă ar fi fost un oraș urât, tot era mai frumos decât masturbarea intelectuală în grup propusă de Pălăria Roșie.

Îmi era absolut evident încă din fazele preliminare ale competiției, din septembrie, că toată șmenozeala e ușor (mai mult) înclinată spre stânga. Însă, mă gândeam că la evenimentul final lucrurile vor fi păstrate într-o oarecare limită a bunului simț - și nici într-un caz la o manifestare ce la un moment dat semăna foarte mult (înspăimântător de mult, chiar) cu întâlnirile dintre comuniști în care se făceau că dezbat probleme, se masturbau intelectual intens și în grup și numeau asta „dialectică”.
Însă probabil că e și vina mea - căci m-am așteptat la bun simț și decență din partea stângii, ceea ce prin definiție reprezintă un oximoron având în vedere că aceștia sunt în stare să mintă despre orice, oricând și în orice circumstanță.

E bine totuși că a câștigat dezbaterea una dintre echipele din opoziție - semn că arbitrajul n-a purtat pălăria roșie. Însă rămâne gustul profund amar lăsat de alegerea acestui loc în dauna oricărui alt loc din Amsterdam care nu e afiliat politic, această alegere nefericită (sau poate intenționată) fiind oricum ultima dintr-un șir destul de lung de decizii nefericite luate de organizatori.

Mulți au râs înainte de eveniment când eu și un alt debater olandez am spus că organizarea în acest loc este o dovadă în plus că marxismul cultural a acaparat deja și acest colț - chiar dacă majoritatea debater-ilor sunt într-o formă sau alta de dreapta.
După eveniment însă, mai toți care ne vedeau veneau să ne spună că am avut dreptate și să-și exprime regretul că nu au plecat și ei odată cu noi.

Cel mai șifonat însă a ieșit reprezentantul UE care a fost ironizat din greu, luat la mișto pe față sau complet ignorat de către aproape toți concurenții prezenți în finală sau cei veniți să încurajeze finaliștii.

După acest moment, am rămas în minte cu două întrebări: Cât îi mai suportăm? Și când începem să-i trimitem în masă la origini?

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails