... pe lângă o serie de erori de logică, există și câteva realități care ar putea da impresia cuiva de bună credință că ateismul este de stânga.
Mi-au atras atenția mai mulți cititori despre faptul că „ideologia ateistă” e tot un fel de corectitudine politică sau alte ideologii auto-proclamate de stânga și pe care eu le crtic vehement pe acest blog.
Pe lângă contraargumentul bazat pe realitate - și anume că
nu există ideologie ateistă -, există însă și o serie de argumente valide în favoarea acestei impresii pe care și-o poate crea cineva dacă frunzărește câteva luări de poziții ale ateilor militanți.
Ca ateu libertarian de dreapta consider incorect ca întreaga comunitate ateistă din România (sau de oriunde din lume, dacă tot veni vorba) să fie etichetată ca „de stânga”.
1. De ce sondajul Soros e cam dubios
Împotriva acestui argument, cum că toți ateii ar fi comuniști (sau de stânga în general) mulți atei români aduc ca argument studiul făcut de Fundația Soros, potrivit căruia majoritatea ateilor români sunt bărbați albi locuitori în marile orașe, cu o educație înaltă și cu convingeri politice de dreapta.
Eu nu o să aduc ca argument acel sondaj din simplul motiv că nu mi se pare un sondaj corect. Singurul lucru corect pe care-l spune este acela că sexul masculin este dominant între atei. Atât. Restul concluziilor sunt după părerea mea într-o mare proporție greșite dacă e să le confruntăm cu realitatea. Sunt administrator al grupului de Facebook al comunității ateiste din România - iar grupul e mare - cu peste 1500 de membri - pentru un grup de Facebook românesc pe o temă totuși restrânsă. Ca administrator aproape de la începuturi, clar că știu foarte bine de unde sunt majoritatea membrilor grupului. Și nu, majoritatea membrilor grupului nu sunt din București-Cluj-Timișoara-Iași (adică „orașele mari”). De asemenea, majoritatea membrilor grupului nu au convingeri politice de dreapta. De altfel mulți dintre ei au convingeri politice alambicate - cam neconsecvente - iar mulți pur și simplu nu au convingeri politice pentru că nu-s interesați absolut deloc de politică (o să revin altădată asupra acestora din urmă).
Mai mult, eșantionul folosit de studiul Soros e mai mic decât numărul membrilor de pe grup și deși am întrebat și eu și alții de mai multe ori - niciunul din membrii grupului pe care-l administrez alături de alți 9 colegi nu a fost parte din eșantionul Soros.
Prin urmare, consider că sondajul ăla e cel puțin viciat (ca să nu zic „scos din cur”).
Îl mai consider viciat și pentru că dacă cei mai mulți atei sunt bărbați albi educați din marile orașe - atunci cel mai probabil aceștia au cont de Facebook și sunt interesați (măcar unii din ei) de subiect și deci ar fi ajuns pe acest grup (sau pe unul din grupurile prietene) mai devreme sau mai târziu.
Dacă e să dăm crezare sondajului Soros - pare-se că Universul a conspirat cumva ca așa ceva să nu se-ntâmple. Or... iertați-mă dacă nu cred această poveste.
Sunt dispus să-mi schimb părerea asupra acestui sondaj dacă voi vedea vreodată metodologia de lucru și alte detalii care m-ar putea convinge că totuși studiul e „pe bune”. Oricum, nu-s singurul care pune la îndoială rezultatele iar Soros n-au fost tocmai cei mai transparenți cu niciunul din studiile lor - nu numai cu ăsta.
2. Vină prin asociere, erori de definire a conceptelor și alte asemenea
Argumentul standard pentru poziția „Ateii sunt comuniști” sună, în terțe forme, cam așa: „Comuniștii erau atei declarați. De asemenea, majoritatea (toate?) argumentelor folosite de ateii contemporani pentru a discredita religia sau pentru a-și explica poziția față de religie au fost folosite și de comuniști și băgate pe gât elevilor în școli până în 1989. Iar acum, vor același lucru prin predarea evoluționismului în școli și prin scoaterea religiei din școli. Deci ateii sunt comuniști”.
Principala problemă cu acest argument este că încearcă să inducă o falsă dihotomie și să creeze o falsă incompatibilitate între poziția „de dreapta” și ateism.
Această încercare face parte dintr-un arsenal mai larg ce izvorăște din convingerea că religia este esența „politicilor de dreapta”.

Cel mai simplu de argumentat împotriva acestei idei este prin compasul politic.
Axa verticală reprezintă intervenția statului pe probleme non-economice.
Ei bine, totul depinde de individ. Dacă individul crede că definiția proprie a „moralei” este cea mai bună și trebuie adoptată de toți, atunci se va situa cât mai sus pe axa verticală, în vreme ce dacă acesta crede că morala sa e bună pentru sine ca individ dar că totuși fiecare are dreptul să-și definească morala așa cum dorește atâta timp cât nu rănește pe alții, atunci se va situa mai jos pe axa verticală.
În comunitatea libertariană din Cluj chiar discutam la un moment dat despre faptul că fiecare dintre noi - libertarienii de dreapta - am prefera să avem de-a face cu un libertarian creștin în dauna unui ateu comunist - asta în condițiile în care noi suntem atei aproape toți. De ce am prefera asta?
Păi e simplu: Libertarianul creștin - deși aderă la o ideologie pe care eu o consider o tâmpenie - își vede de treaba lui și nu mă agasează cu propagandă (venit la ușă cu biblii, impunere a religiei de stat, și alte aberații dintr-astea). Pe de altă parte, ateul comunist - deși e pe aceeași lungime de undă cu mine privind miturile religioase - va căuta să-mi impună ideea sa de morală. Or, de foarte multe ori, ideea sa de „morală” s-ar putea să nu-mi placă; însă n-aș avea de ales - pentru că n-ai de ales în totalitarism.
Ce vreau să spun cu asta e că aderarea la o religie sau neaderarea la una are foarte puțin spre deloc de-a face cu poziționarea pe eșicherul politic. Acest argument vine de regulă de la cei poziționați la dreapta axei verticale, dar deasupra axei orizontale - adică în zona statistă.
96 de ani a trăit Milton și, din câte știu eu, nu a susținut vreodată că statul ar trebui să susțină ideea sa de „morală” sau „morala” propagată de vreo religie sau alta.
Margaret Thatcher, pe de altă parte, deși era aproximativ pe aceeași lungime de undă cu Friedman în ceea ce privește liberalismul economic, a susținut public faptul că Biserica Anglicană trebuie să rămână de stat și n-a ezitat să bage ideile sale de „morală” în legea britanică. (viziunea ei integrală asupra religiei -
aici)
Este doamna Thatcher de dreapta? Sigur că da. Dar și Friedman era de dreapta - chiar dacă el respinsese complet religia - și asta în mod public, chiar în revista
cultului în care fusese crescut.
Esența acestui argument fals - cum că religia ar fi esența dreptei - provine dintr-o înțelegere rudimentară a ceea ce-nseamnă poziționarea politică. Pentru mulți oameni, totul e o dihotomie: „dreapta = Noua Labă, tripați radicali religioși și morală reglementată de niște unii” - în mentalul colectiv românesc nici măcar nu apare la un „brainstorming” și ideea de „piețe libere” atașată de poziția „de dreapta”.
Cei care totuși înțeleg mai bine dar tot aduc acest argument, de regulă privesc spectul politic doar în partea superioară a sa - de la axa orizontală în sus. Practic, ei nu concep o altă lume decât cea în care tătuca-statul și mămuca-patrie sunt cumva „sfinte” și nu care cumva să te legi de aceste două concepte - chiar dacă luate la bani mărunți, aceste două concepte sunt cel puțin discutabile, ca să nu zic mai mult.
În plus, să pornești de la premiza „comuniștii erau atei = toți ateii sunt comuniști” înseamnă și o vină prin asociere. Cumva induci că ateismul este sursa crimelor comunismului - ceea ce de asemenea este fals.
În fond, Adolf Hitler era catolic iar regimul său a fost susținut puternic de către Vatican. Asta-nseamnă că toți catolicii sunt cretini fasciști de-alde Hitler?! Clar nu. La fel cum nu înseamnă nici măcar „majoritatea catolicilor sunt cretini fasciști de tipul Hitler”.
Tot aici trebuie spus și faptul că mulți oameni confundă ateismul (militant sau nu) cu antiteismul fascist.
Să ne-nțelegem: Ateul este o persoană care crede despre Dumnezeu/Yahweh/Allah la fel cum orice creștin/musulman/evreu de bun simț crede despre Moș Crăciun, Ba'al, Krishna sau Chtulu.
Antiteistul fascist este acela care își dorește interzicerea practicării oricărei religii sau exprimarea vreunei opțiuni religioase. Ceva de genul ortodocșilor din Grecia până în 2007 - când de facto era interzisă orice manifestare religioasă în afară de cea ortodoxă. Tot formă de antiteism fascist era și aceea.
De asemenea, ateul militant este persoana care militează și pentru respectarea drepturilor sale.
De exemplu, în România, BOR consumă mulți bani publici deși are teoretic o paletă largă de enoriași. Eu, în primul rând ca libertarian, mi se pare o hoție ca statul să mă taxeze. Apoi, ca ateu, mi se pare o hoție și mai mare ca statul să-mi fure din banii produși de mine prin taxare pentru a plăti indivizi ce propovăduiesc o ideologie cu care eu nu sunt de acord.
Este asta în contradicție cu principiile de dreapa ale economiei libere? Clar nu. Vreau dreptul de a alege pe cine finanțez și pe cine nu - drept care nu există în România în acest moment.
Există însă alte fațete ale ateismului militant care chiar sunt de stânga (unele chiar de sorgintă comunistă de-a dreptul) - însă despre ele vom vorbi un pic mai jos.
3. Ateu = umanist, LGBTQI-ist, prochoicer, relativist moral etc.
Există mulți oameni (mai ales printre atei) care au

senzația că poziția ateistă implică sine qua non și aderarea la o serie de ideologii - unele dintre ele, într-adevăr, de stânga.
În urmă cu câteva luni țin minte c-a venit o tanti aici pe blog și mi-a spus că poziția mea anti-misandrie nu este compatibilă cu ateismul. Serios?! Bă ce chestie! Au ajuns și ateii să înceapă să dicteze ce e compatibil cu ateismul și ce nu.
În lumina acestor aspecte, cred și eu că cei străini de comunitatea ateistă se gândesc că există vreun fel de „ideologie ateistă”. Însă, serios, chiar nu există așa ceva.
Termenul de „umanist” personal nu-mi place. De ce nu-mi place? Pentru că e un termen-curvă. Fiecare-l poate folosi exact cum vrea și să pară că are dreptate. Religioșii zic că umanismul e de porc pentru că pune omul pe poziția lui dumnezeu (neînțelegând că nu pot pune omul pe poziția cuiva a cărui existență nu o consider). Pe-urmă vin iubăreții de pufoșenii și zic că umanismul e de porc pentru că nu se gândește la pufoșeniile drăguțe - și spun pufoșeniile drăguțe pentru că n-am auzit pe nimeni militând pentru drepturile viperelor, șobolanilor, scorpionilor din Italia, Văduvei Negre, etc etc. - să ne-nțelegem. Pe-urmă vin alți iubăreți de pufoșenii care zic că umanismul e bun pentru că înseamnă tratarea „umană” a câinelui de-ți ucide sau mutilează copilul pe stradă.
Și, într-un final, vin unii și zic că umanismul e bun pentru că sub aripa sa putem să implementăm visul utopian de a acorda privilegii cât mai multe pentru cât mai mulți pe banii celor puțini care încă mai produc. Aceștia din urmă fiind de altfel și destul de zgomotoși - și parte mare din cauza pentru care se menține ideea că ateii sunt comuniști sau socialiști.
De-aia consider greșită - indiferent din partea oricui ar veni - echivalarea ateu=umanist, cu-atât mai mult cu cât polemicile cu privire la definirea și utilitatea umanismului
încă nu s-au încheiat. Dacă despre ateism știm clar ce e și prin ce se definește - despre umanism nu prea.
De asemenea, în comunitatea ateistă există, într-adevăr, un trend stângist - trend care personal mă calcă pe nervi dar care e din ce în ce mai evident. Acesta se manifestă în primul rând prin tendința multora de a fi cât mai corecți-politici atunci când vorbesc despre orice altceva în afară de religii de stat sau teocrații.
Cumva, acești indivizi găsesc puterea să spună ce gândesc când emit o judecată despre un abuz al unei comunități musulmane pe undeva prin lume sau despre faptul că religia mai nou e luată-n calcul la emiterea de documente de stat în România (vrăjeala aia cu card-drac). Însă, aceiași indivizi cumva devin brusc reținuți când
abuzuri similare sunt comise de comunitatea LGBTQI sau de alte grupuri a căror obiect de activitate a fost în mare parte atins așa că acum încep să abuzeze de poziția lor și să șicaneze restul lumii doar pentru că pot.
Tot în aceeași notă - există printre atei destul de mulți care consideră că a fi ateu implică în vreun fel prezența rațiunii. Nimic mai fals.
Sunt printre atei o grămadă care cred vrăjeli protocroniste, pseudoștiință, Zeitgeist, conspirația big-pharma și alte inepții de acest tip. N-am întâlnit, e drept, atei conspiraționiști hardcore (d-ăia cu iudeo-masoneria) - dar cred că există și din aceștia.
La fel, există printre atei oameni de poziție pro-vita. Oricât de ciudat ar părea pentru unii (se știu ei care) poziția ateistă față de religie nu este incompatibilă cu poziția de provită. Opinia mea despre subiect
am exprimat-o deja aici.
Mai există o echivalare - de data asta mai des întâlnită în cazul persoanelor din afara comunității ateiste - cum că ateii sunt relativiști din punct de vedere moral, nefolosindu-se de vreo divinitate care să fi dictat adevăruri absolute la care să se raporteze.
Și-aici, ca și-n alte, cazuri, da - există și atei care au orgasm la ideea de relativitate morală dusă până la absolut. Însă, pe de altă parte, contează foarte mult ce definim ca „moral” - pentru a înțelege clar cum definim relativitatea față de acea morală.
Mai simplu e însă să ne uităm în pârnăi. Acolo sub 0,2% dintre oameni sunt atei. Ceea ce-nseamnă că oricât de relativi moral ar fi ateii - cumva relativitatea lor nu afectează pe alții (și deci nu intră sub incidența legii). Ceea ce-nseamnă că ateii totuși respectă „moralitatea” legii naturale - a non-inițierii-agresiunii.
4. Cretinismele din ateismul militant
O să-mi fac mulți „prieteni” cu bucata asta de articol. Eh, nu-i nimic, luați un loc la rând - că mai sunt mulți ca voi.
Ateismul militant - mai puțin la noi, mai mult prin alte părți - a început ușor-ușor să se infecteze cu cretinisme.
Legea Cultelor zice clar că „Statul este indiferent față de orice religie sau ideologie atee”. Prin urmare, militarea pentru respectarea legii - adică retragerea finanțării din bani publici pentru BOR, scoaterea religiei din școli, eliminarea promovării religiei în școlile publice (dar permiterea păstrării ei în școlile private care-și pot face propriile reguli după cum voiesc) - este un militantism corect, legal și legitim.
Pe de altă parte, în mișcarea ateistă și-au făcut loc ușor-ușor - câștigând teren în rândul celor cu frustrări legitime cu privire la semi-teocrația din România - și discursuri antiteiste cu tentă fascistă.
N-o să uit niciodată și nici n-am să fiu vreodată de acord cu zumzetul de bucurie ce a cuprins o parte din comunitățile ateiste (inclusiv cea din România) în momentul în care Franța a decis să interzică burqa și niqabul.
Mi se pare o prostie! E autoritarianism de stat de prost gust asta. De când și până când are voie statul - care funcționează pe banii tuturor - să spună oamenilor cum au voie și cum nu să se îmbrace?!?!
Să ne-nțelegem bine: Nu sunt un fan al musulmanilor - ba chiar
i-am criticat de mai multe ori, chiar dacă doar în timp ce discutam un subiect mai larg - însă așa cum consider ultra-puparea lor în cur (ce are loc în prezent în țările scandinave pentru că ei votează stânga foarte des) ca un mare cretinism, la fel consider un mare cretinism și promovarea urii nejustificate față de ei. Pe scurt: Burqa e una din problemele mici ale Islamului. Mici spre foarte mici.
Pot înțelege să nu fii de acord cu practicile lor - nici eu nu-s - dar nu pot empatiza cu nevoia unora de a le interzice din practici - în special practici mici care deranjează puțin spre deloc.
De asemenea, cu această ocazie, apar și unele mesaje care sunt factual false. (la cerere dau și exemple)
Totodată, în unele locuri deja nu se mai promovează respectarea drepturilor non-religioșilor și recunoașterea acestora ca atare ci se promovează direct ateismul.
Întrebarea mea: De ce dracu ai face așa ceva?!
Întrebare legitimă: Cum să nu-și creeze unii impresia falsă că ar exista o asemenea inepție precum „ideologie ateistă” când chiar tu încerci să promovezi ceva ce nu există.
O să ajung eu ca ateu să le spun ateilor - prieteni, ateismul e o religie precum necolecționarea de timbre este un hobby sau precum chelia este o culoare a părului.
O astfel de abordare - de promovare agresivă a ateismului - va face mult mai mult rău decât bine, indiferent dacă această abordare are loc în UK (unde creștinii sunt minoritari) sau în Spania (unde deși renunțarea la catolicism e la proporții uriașe - religiozitatea e încă prevalentă).
Am mai văzut de asemenea voci care cereau interzicerea completă a rugăciunilor în școli. Și exprimată chiar așa - fără nicio nuanță.
Pot înțelege - și susține - o măsură care să-i împiedice pe profesori să spună „bun, și-acum toată lumea-n picioare, ne rugăm ortodox că-s eu un mare șmecher natural și zic asta”. Însă nu mai pot înțelege - și nici susține - o măsură care să nege dreptul celor care vor să se roage, să o facă.
În clasele V-VIII aveam destul de mulți creștini practicanți pe post de colegi de clasă, iar eu deja mă declarasem ca necredincios.
Deși mă opuneam atunci când un profesor (dirigintele era un om foarte religios) punea elevii să se roage și citea din Psaltire la ora de dirigenție - erau momente când grupul religios din clasă decidea că e momentul pentru o rugăciune. De ce ar fi corect ca acestora să li se interzică acest drept?
Sigur, consider stupid să te rogi în general - și mai ales la școală - însă cu ce drept ar trebui să pot eu să le interzic să facă asta? Eu plecam și gata. Nici eu nu mă expuneam la propagandă religioasă inutilă, ei își exercitau dreptul de a se ruga la prietenul imaginar preferat - și toată lumea era mulțumită.
Aici au dreptate creștinii moderați care critică unele dintre pozițiile luate de unii atei. Ei întreabă legitim: „De ce nu poți să fii drăguț(ă) și să ne-nțelegem toți?!” - Și de multe ori au dreptate să întrebe asta.
La un loc de muncă ce l-am avut în trecut vreme de-un an de zile, o mare parte din timp am fost singurul ateu dintr-un departament mare. Și n-aveam nicio problemă în a spune că sunt ateu - în condițiile în care peste 50% din oamenii de-acolo nu numai că erau ortodocși, dar erau ortodocși practicanți.
Și ie-te că nu m-a mâncat nimeni de viu și am plecat de-acolo în condiții mai mult decât amiabile (încă țin legătura cu foștii colegi și mai ieșim ocazional) din motive financiare.
Și atenție! Nu vorbesc aici de creștinii molcomi - ăștia chiar erau (de fapt sunt - că doar n-au murit) cu de-astea cu post, cu sărbători de care n-am auzit în viața mea dar pe care ei le țineau cu sfințenie, etc. etc. Mă pot gândi la minim 10 atei pe care-i cunosc care n-ar fi rezistat nici două luni.
Unii atei au senzația că au descoperit America prin poziția lor și se-apucă de proferat insulte de multe ori nemeritate doar pentru simplul fapt că nu trăiește (sau nu lucrează) numai cu atei. Asta deja nu mai e cerere de respectare a drepturilor individuale. Ăsta e comportament de copchil răzgâiat de 13 ani care dă din picioare când nu se pune toată lumea și-n cap să-i facă toate poftele!
Cel mai recent cretinism din mișcarea ateistă este faptul că foarte mulți (poate prea mulți - după părerea mea) consideră ca salutar gestul făcut de infractoarele de la FEMEN care
au tăiat cu drujba o cruce din centrul Kiyvului.
Ce nu spune presa decât cu jumătate de gură este că acea cruce nu doar că era bun public (și deci distrugerea ei este act de hulganism și cu-asta basta), ci era plasată în fața clădirii care până nu prea demult a servit drept sediu al NKVD-ului.
Ei bine, în acea clădire a NKVD-ului aveau loc execuții ale deținuților politici. Practic, clădirea aia e simbolul opresiunii staliniste prin care au trecut ucrainienii. Și ucrainienii au luat-o rău în perioada aia - au avut inclusiv parte de foamete masivă.
Ei bine, crucea aia reprezenta monumentul pentru comemorarea celor executați în clădirea din spate de către opresiunea stalinistă reprezentată de NKVD. Faptul că fătucile astea au pus-o jos, reprezintă practic un pișat cu boltă pe memoria unor oameni (de toate religiile, apropo) care au fost uciși nevinovați pentru simplul fapt că nu erau de acord întru totul cu perspectiva marxist-leninistă.
Ba mai mult, respectivul monument nici măcar nu fusese ridicat din bani publici - ci din donațiile familiilor victimelor și de către supraviețuitorii acelor vremuri. Eu să fiu victimă sau rudă cu o victimă, aș acționa în instanță fătucile și le-aș pune să plătească pentru reconstruirea monumentului.
Stau și mă-ntreb cum ar fi reacționat comunitatea ateistă dacă veneau niște creștini supărați și tăiau cu drujba panourile cu mesajul „18300 de biserici, 4700 școli generale, 325 de spitale. Amin!”?! Ar fi fost de porc, nu? Păi și-atunci de când și până când e brusc ok când e despre cruci?
5. Ruptura
La nivel internațional deja este în curs de desfășurare o ruptură în comunitatea sceptică/atee. În România vor mai trece probabil 1-2 ani (sau poate chiar mai mult) până când ateii vor fi suficient de mulți ca să vedem și aici clar o ruptură.
Pentru cei mai puțin familiarizați cu ce se-ntâmplă pe scena internațională a comunității atee, un individ pe care l-am mai criticat pe-aici, PZ Myers, și a sa rețea de bloguri, este probabil omul care a accelerat ruptura, devansând-o probabil cu ani buni.
PZ Myers este omul care susține deschis două chestii pe care foarte mulți le consideră pe bună dreptate niște idei periculoase - feminismul și instigarea la ură împotriva creștinilor.
PZ Myers și-a turnat prima dată cenușă în cap în 2008 când și-a instigat public cititorii să-i aducă prescură (sau ce folosesc catolicii pentru euharistie) pentru a se
pișa pe ea și a-i da foc promițând că pozează și postează pe blog. Totul ca reacție a sa (sau ca exagerare, aș spune eu) la un caz relativ minor a unui individ de la o universitate catolică ce a fost pus să înghită euharistia și a fost hărțuit nițel. Ceea ce pățise individul ăla era oricum ilegal chiar și conform regulilor universității catolice - însă chiar dacă nu ar fi fost! E o universitate catolică - privată - și prin urmare are dreptul să-și pună ce reguli vrea! Nu e pe bani publici! Așa că dacă nu-ți convine, nu te duci acolo! Simplu!
Pentru acea prostie, Myers a fost chiar mai dur criticat de către non-religioși decât de către catolici - aceștia acuzându-l de antiteism, bigotism anti-catolic și încălcarea dreptului proprietarului facultății de a-și impune ce reguli vrea!
Myers e genul de ateu care crede că trebuie să ai voie să spui orice, să insulți orice - oriunde. Ei bine, ai voie să insulți religia - nu te oprește nimeni. Dar nu te duci pe proprietatea lor să-i înjuri - pentru că, ghici ce? Dreptul la proprietate se aplică și la catolici și îți pot da un șut în cur cât ai zice „catolici” și au tot dreptul să facă asta.
La fel cum dacă eu dețin o facultate am dreptul să te dau afară pentru că faci propagandă religioasă - pentru că-i facultatea mea, pe banii mei și impun ce reguli vreau eu - așa și catolicii.
Am dreptul la libertate absolută de exprimare pe proprietatea mea și pe blogul meu. Oriunde în altă parte, trebuie să-mi și asum consecințele libertății absolute de exprimare.
De-atunci au mai urmat câteva șicane însă totul a explodat în iulie anul curent când PZ Myers l-a exclus din rețea pe Phil Mason (
Thunderf00t) - unul dintre cei mai cunoscuți atei din on-line și fondatorul celebrului The Thinking Atheist. De ce l-a exclus Myers? Pentru că Phil a îndrăznit să pună la îndoială dogma feminismului și affirmative action - categorisindu-le pe nume: misandrie.
Aparent pe FreeThoughtsBlogs (Blogurile Gândirii Libere) această opinie nu este liberă - ci intens suprimată.
Alți factori catalizatori pentru această ruptură au fost remarcile lui Richard Dawkins care a spus că nu consideră o invitație la cafea ca o tentativă de viol (afirmație de altfel logică - dar pe care feminazistele s-au supărat crunt), precum și opiniile exprimate de Terroja Lee „TJ” Kincaid - cunoscut și ca TheAmazingAtheist (o opinie de-a sa pe subiect, în limba română,
găsiți aici).
După acest moment, ruptura a devenit evidentă - din ce în ce mai mulți oameni alegând clar o tabără sau alta. Au avut loc chiar și schimbări bruște de opinie peste noapte - cum ar fi Cristina Rad (ZOMGitsCriss pe youtbe) video-bloggeriță de limbă engleză dar româncă. Cristina și-a schimbat practic peste noapte opinia de la una
moderat anti-feministă la una militant feministă. Ăsta e unul din motivele pentru care am renunțat să-i mai traduc intervenția de la Marșul Rațiunii. Să i-o traducă cine-o vrea, eu refuz s-o promovez.
Probabil până la sfârșitul anului 2012 vom avea deja clar două tabere diferite - ambele cu intenția de a-și manifesta scepticismul față de religie, pseudoștiință și alte subiecte similare - dar cu abordări diferite cu privire la probleme. Ceea ce-i foarte bine, după părerea mea. Prea mult consens dăunează de fiecare dată.
Se poate observa că ruptura are loc în jurul a două subiecte care au legătură cu stânga politică: Credința că poți să intri tu peste oricine și să faci ce vrei impunându-ți punctul de vedere, și credința că o ideologie bazată pe misandrie este cumva corectă pentru că „it feels right” - așa cum de altfel această ideologie scapă netaxată și cu alte „adevăruri” de-ale lor nebazate pe realitate pentru că „
it feels right”.
O astfel de ruptură era previzibil să apară mai devreme sau mai târziu și este de bun augur căci într-un final va ajuta ambele tabere să scape de eticheta nedreaptă ateu=comunist.
Această ruptură se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu și în comunitatea ateistă din România. Semnele incipiente se văd deja. Pe măsură ce comunitatea devine mai numeroasă, dezacordurile apar din ce în ce mai des - pe mai multe subiecte, nu doar pe astea două. Iar unele dintre ele sunt deja ireconciliabile.
Pariul meu e că se va întâmpla în momentul în care comunitatea ateistă va avea ceva mai multă vizibilitate - iar acel moment nu e chiar atât de departe, după cum ar crede unii.
În plus, o semi-ruptură a avut deja loc - când AUR (Asociația Umanistă Română) s-a scindat în AUR și ASUR (Asociația Secular-Umanistă Română). Unul din motivele scindării chiar ăsta a fost - Cernea aluneca spre socialism, în vreme ce unii oameni nu erau de acord ca sub emblema promovării secularismului să se promoveze și o agendă mai mult sau mai puțin de stânga.
Sigur, au mai fost și alte motive - unele dintre ele le știu dar n-are rost să discut despre ele, altele mi-s necunoscute - însă unul din motive ăsta a fost, și nu e greu de dat seama de asta dacă urmărești activitățile publice ale AUR și ale lui Remus Cernea (promovarea cățelofiliei, promovarea ideii ăleia că „o să fim democrați când o să avem o țigancă lesbiancă atee ca președinte” - pe acest sistem nici măcar Islanda nu e democratică, etc.) prin comparație cu acțiunile ASUR (promovarea științei și gândirii critice în școli, concursuri despre evoluționism cu premii constând în dotări pentru școli, etc. etc.).
6. Concluzii și clarificări
Faptul că ateii nu sunt comuniști se putea argumenta foarte scurt - așa cum bine a făcut-o colegul și, zic eu, prietenul
Adrian Avarvarei.
Însă prin acest articol nu am vrut neapărat să explic de ce e eronat să echivalezi ateismul cu comunismul - ci mai degrabă am vrut să explic niște dedesubturi mai puțin cunoscute pe care însă le-am resimțit (și le resimt) din plin atât eu cât și colegii de dreapta din comunitatea ateistă.
Mai mult decât atât, consider că dacă vrem să creștem ca vizibilitate, o idee bună ar fi să ne și promovăm comunitatea. Sigur, comunitatea crește și singură, de la o zi la alta, însă eu sunt de părere că sunt în jur de un milion de atei în România - iar noi nu cunoaștem decât poate însumat cu tot cu cunoștințe și prieteni, poate 50 de mii.
Comunitatea ateistă din România este - până când inevitabila ruptură va veni - probabil cel mai bun exemplu de diversitate. Sunt oameni de toate vârstele și de toate convingerile posibile și imposibile și singurul lucru pe care-l au în comun e că nu cred în vreo divinitate.
Acest fapt în sine ar trebui să fie suficient pentru a respinge afirmația potrivit căreia ar exista ceva atât de inept precum „ideologie ateistă”. Observați că spun „ideologie ateistă” - adică specifică ateilor. Așa ceva nu există. Însă există „ideologie atee” - adică o ideologie care înglobează ȘI poziția ateistă în revendicările sale. Asta e o altă confuzie pe care o fac unii (părerea mea e că neintenționat). Altfel spus, comunismul este o
ideologie atee, dar
nu este ideologie ateistă.
Așadar, deși sunt de acord cu faptul că statul trebuie să fie cu adevărat indiferent față de religie, nu sunt de acord ca statul (sau oricine altcineva) să aibă dreptul să intre peste creștini și să le spună ce să facă în locurile lor și în viața lor privată. În aceeași notă, deși sunt de acord că statul nu trebuie să promoveze religia în școli și nici să permită afișarea simbolurilor religioase în școli, spitale sau alte instituții pe bani publici (astfel încălcându-și neutralitatea asumată), nu sunt de acord ca statul (sau oricine altcineva) să aibă dreptul să-i spună unui doctor ce să facă în propriul său cabinet - lasă piața liberă să decidă asta.
Cu speranța că n-am supărat prea multă lume,
Vă salut cu respect.
Update 25.08.2012: La sugestia unui cititor, am adăugat termenul „fascist” lângă „antiteist”. Mi se pare că se potrivește mai bine cu ceea ce am vrut eu și înlătură posibilitatea confuziei semnalate și în comentarii.
Antiteistul fascist este cel care-și dorește interzicerea oricărei forme de manifestare a religiei, și/sau de preferință chiar a religiei înseși.