Taxa pe vagin din bani publici

Mulțumesc lui Vlad, cititor vechi al scrierilor de pe-aici și bun prieten, pentru că mi-a adus în atenție cel mai nou act de socialism ginecocentrist pus în practică de statul român care, evident, nu discriminează împotriva nimănui. Și spun nimănui pentru că împotriva bărbaților e voie să discriminezi peste tot pe unde marxismul cultural este văzut ca normă.

În România, ca de altfel în toate țările lumii (inclusiv Iran sau Arabia Saudită!), femeile reprezintă majoritatea absolvenților de studii superioare. Dar nu reprezintă majoritatea în proporționalitate de vreun fel cu proporția în populația generală (52-48%) ci de regulă 57-58%.
Ba mai mult, băieții reprezintă majoritatea cazurilor de abandon școlar iar proporția crește pe zi ce trece o dată cu feminizarea mediului educațional românesc după modelul matriarhatului englez și cel suedez. Și n-o spun eu - ci o spune chiar un studiu realizat (evident tot pe bani publici) de către brațul implementator al feminizării, Comisia Europeană. Studiul îl puteți consulta integral aici. Dacă vreți să vă umpleți de nervi, chiar vă recomand să-l consultați.
În lumina acestor fapte, relevate chiar de către propaganda marxist-culturală, statul român, în colaborare cu entitatea marxistă supra-statală, Uniunea Europeană, s-a gândit să... ajute băieții? Nu, nu! Evident, să mai ajute un pic femeile căci știm foarte bine cât îs de oprimate și știm foarte bine că de regulă clasa oprimată trăiește mai mult decât clasa oprimantă și are o educație superioară și, desigur, pentru clasa oprimată se cheltuie de un milion de ori mai mulți bani întru sănătatea ei decât pentru clasa oprimantă. Știm foarte bine asta... nu?
Și nu glumesc în rândurile de mai sus. Chiar există foarte mulți bătuți în cap în România care chiar cred că femeile sunte cele oprimate și, mai rău, că există un „război împotriva femeilor” - asta în ciuda muntelui de dovezi care începe s-apară chiar și din zone de unde nici cel mai optimist non-feminist nu s-ar fi așteptat (Comisia Europeană, de exemplu).

1. Prezentarea subiectului

Ca să n-o mai lungim, cităm direct de la sursă:

Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Universitatea de Vest din Timişoara şi Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca oferă 1300 de burse sociale pentru studentele masterande aflate în situaţii sociale defavorizate.[...]
Bursele vor fi acordate în anul universitar 2012-2013, studentelor înmatriculate la studii universitare de masterat acreditate în cadrul universităților de stat sau private din Regiunea de Nord - Est , Regiunea de Nord - Vest şi Regiunea de Vest, în anul I sau II, la zi, care sunt integraliste şi nu beneficiază de bursă socială sau de alte tipuri de bursă (Erasmus, bursă de merit etc).[...]
Bursele sunt oferite de cele trei universități, în cadrul proiectului „Reconstrucţia statutului femeii: de la discriminare la dezvoltare profesională şi egalitate de şanse" (ID 50679), cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane POSDRU 2007 – 2013.[...]

Deci ne-am lămurit, da?
Pe scurt, dacă ai vagin și ai intrat la master la una din cele trei universități și nu ești dintre studenții relevanți (aceia fiind încurajați după model capitalist - burse pentru cei mai buni în funcție de performanțe) - acum iei și tu bani.
Dacă n-ai vagin,... trist! Viața-i dură! Poți să te și lași de facultate și să-ți intre bine-n cap băiete: Facultatea nu-i de tine!
Deci în țara în care pentru fiecare femeie care se sinucide, se sinucid 3 bărbați; în țara în care pentru fiecare două femei care termină un master, termină și un bărbat; în țara în care bărbații violați de femei sunt luați la mișto de toată mass-media; în țara în care 94% din decesele la locurile de muncă sunt suportate de oameni fără vagin; în țara în care există zero cabinete de stat de andrologie față de 215 de ginecologie; în țara în care există un singur adăpost pentru oamenii fără casă și pentru victimele violenței domestice care primește și bărbați față de 50 care primesc doar femei și în țara în care învățătorii de sex masculin de la clasele I-IV încep să devină o raritate - statul român, sub oblăduirea brațului etatist european, se gândește să... mai ajute un pic femeile!
În plus, criteriile de acordare al acestor burse sunt făcute de-așa natură încât circa 90% din studente (și evident 0% din studenți) se încadrează.
Vă recomand să citiți Art.2 din regulamentul de acordare. Nu pot copia aici și nici nu stau să scriu textul. Ideea în Art.2 e că dacă ești orfană, ești eligibilă. Dacă ai boli mai grave ești eligibilă. Și dacă în familia ta (fără tine) se fac sub 1100 de lei/cap de familie ești așijderea eligibilă.
Într-una din aceste situații se află circa 90% din studente. Și nu trebuie să fii „social scientist” pentru asta, ci e nevoie să te uiți la salariul mediu pe economie în majoritatea județelor țării. Căci să fim serioși, studenții de la Univesitatea de Vest din Timișoara, „Babeș-Bolyai” din Cluj și „Al. I. Cuza” din Iași sunt în mare parte din alte județe decât Timiș, Cluj și respectiv Iași. De regulă din județe învecinate - mult mai sărace.
Mai mult, criteriile de acordare sunt gândite de-așa natură încât la „venituri” să nu intre banii trimiși din străinătate odraselor din România. Sigur, e un punct acolo care se referă la subiect, dar e atât de vag formulat încât e mai mult decât ușor de ocolit.

2. Viziune de ansamblu

Practic, această măsură pune pe bugetul public o taxă pe vagin. Pentru beneficiul ca femeile să vină la școală la masterat, noi toți trebuie să plătim o taxă - ca nu cumva să se „simtă” ea discriminată.
Verbul „a simți” e foarte important în dihotomia marxist-culturală. E important pentru că tot ce contează în această ideologie este perspectiva și percepția ginecocentristă. Restul aspectelor - cum ar fi lumea reală, datele statistice, metoda științifică, etc. etc. - sunt aspecte secundare și unelte pe care le manipulăm ca să ne validăm ceea ce „simțim”.
Practic, prin legea asta vor fi încurajate foarte multe proaspăt licențiate să dea la masterat - în vreme ce proaspeții licențiați, neavând vagin dar nici bani, se vor orienta pe piața muncii.
Orientându-se pe piața muncii, vor găsi de lucru și vor plăti impozit 42% la stat - pentru ca statul să susțină mai multe femei să facă masteratul.
Se observă trendul de inginerie socială?

Hai să luăm un exemplu ipotetic dar care se încadrează în tiparele studentului român din oricare dintre orașele Iași, Cluj și Timișoara:

2.1. Studiu de caz

Să zicem că Ana și Gigel studiază amândoi la FSEGA în Cluj Napoca la secția Informatică Economică, la zi.
Să zicem că intră amândoi cu 8,75 media de admitere și prind la limită un loc la buget. Să mai zicem că unul e din comuna Sucutard și celălalt din comuna Vad, sat Cetan (cele mai sărace localități din jud. Cluj pe care le știu eu). Să mai zicem că pe când cei doi aveau 10 ani, unul din părinții lor a decedat într-un accident de mașină și au fost crescuți de celălalt părinte. N-are importanță care dintre părinți.
Să zicem că o dată cu admiterea la facultate, părinții fiecăruia dintre ei pleacă într-o țară europeană ca să câștige mai bine și trimit odraslelor lor câte 1000 de lei/lună ca să aibă cu ce se descurca la facultate.
Să zicem că Ana și Gigel, fiind mai săraci, studiază pe brânci - gândiindu-se că e singura lor șansă de a scăpa de sărăcie - și astfel și Ana și Gigel termină în fiecare semestru alternativ pe pozițiile 2 și 3 în ierarhia pe medii - astfel amândoi încadrându-se la o bursă de studiu, care de regulă e 350 de lei.
Deci fiecare dintre ei se descurcă cu 1350 de lei/lună. Ceea ce nu e chiar puțin - dar nici foarte mult pentru un student - chiar și dacă stă la cămin.
La sfârșitul anului II de studiu, vine criza economică (sau se-ntâmplă un eveniment neprevăzut) și părintele plecat îi anunță că nu le mai poate asigura 1000 de lei/lună ci maxim 600 de lei pe lună - și nici nu știe cât va dura situația pentru că lucrurile s-au înrăutățit „afară”.
În primul semestru din anul III de studiu Ana și Gigel trag și mai tare să prindă prima poziție, care asigură o bursă lunară de 480 de lei - bursa de merit. Însă cum necum nu reușesc să depășească tocilarul maniac care pare lipit ca timbrul de scrisoare de prima poziție a clasamentului și Ana și Gigel termină tot pe 2 și 3 și tot cu 350 de lei/lună se aleg.
La începutul semestrului II din anul III, Ana și Gigel mai primesc o lovitură - părinții îi anunță că nu le mai pot asigura decât maxim 450 de lei pe lună.
Fiind ultimul semestru - nu prea mai contează pe ce loc termini căci oricum, dacă dai la master, contează mai mult media de admitere - totuși slab influențată de media generală pe ultimul semestru.
Așa că și Ana și Gigel, sub presiunea sărăciei, își caută un loc de muncă cu jumătate de normă din care câștigă, să spunem, 400 de lei/lună la un program de 3 ore/zi. Știu, legal nu se poate 3 ore pe zi dar în practică vă asigur că se poate.
Spre finalul anului III, când Ana și Gigel se pregăteau să-și caute ceva mai serios de muncă și erau convinși că nu-și pot permite să dea la masterat, ANA citește despre această bursă, în timp ce la locul de muncă sunt anunțați că remunerația li se reduce la 300 de lei/lună. Astfel, cu o lună înainte de predarea licențelor, Ana și Gigel se descurcă la limită cu 750 de lei pe lună. (450 de la părintele plecat și 300 leafă)
Se predau licențele și se susțin iar Ana și Gigel obțin amândoi 9.00 la examenul de licență.
Ana însă se hotărăște să meargă la masterat și, deși intră a 10-a (deci fără șanse la bursă de merit sau de studiu) aplică la această bursă de 333 lei/lună, care se adaugă celor 450 primiți de la părintele plecat.
Gigel, neavând vagin, nu e eligibil pentru această bursă și deși își depune și el dosarul la același masterat și intră al 9-lea (deci peste Ana), realizează că nu poate trăi cu 450 de lei, mai ales că masteratul e greu și necesită mult timp de concentrat numai pe școală.

Așa că Gigel începe să-și caute de lucru și, neavând și masterat, prinde doar un post de doi lei de „entry-level” pe 700 de lei/lună net de unde va spera să promoveze. Părintele lui Gigel îl anunță că nu-i mai trimite deloc bani dacă nu mai face școală. Totul în timp ce Ana apucă să-și și facă studiile pe care le-ar fi vrut și Gigel și primind în total 783 de lei/lună fără să fie nevoită să muncească.
Peste doi ani, Ana va termina masteratul și va veni să se angajeze tot unde e Gigel. Gigel între timp a înaintat o treaptă și câștigă acum 900 de lei pe lună. Ana, însă, având și masterat, este încdrată mai sus - pe un post care pleacă de la 1100 de lei pe lună, adecvat pregătirii ei - plătită practic și din banii lui Gigel.

2.2. Concluzii

Sigur, exemplul dat de mine poate suferi modificări și perfecționări ca să fie mai realist, dar ideea de bază este că această abordare, bazată pe marxism cultural, oferă de facto un avantaj oamenilor cu vagin pentru simplul fapt că au vagin și dezavantajează de facto oamenii fără vagin pentru simplul fapt că n-au vagin.
În exemplul meu Gigel nu-i cu nimic vinovat că Ana era săracă - că doar și el era sărac. Ba mai mult, nici n-o cunoștea pe Ana înainte să concureze direct pentru supraviețuire la facultate și nu-i greșise cu nimic Anei.
Așa se-ntâmplă atunci când gândești în termeni de „clase” și grupuri de oameni - și nu în termeni de indivizi. Ana a fost postulată a priori ca fiind discriminată și oprimată pentru că făcea parte din grupul etichetat așa de către ideologie - în vreme ce Gigel a fost postulat a priori ca fiind privilegiat și oprimator pentru că făcea parte din grupul etichetat așa de către ideologie.
Iar când Gigel se va prinde de fază și va deschide gura spunând că nu este corect ceea ce s-a-ntâmplat, va fi întâmpinat cu „Ție ce nu-ți convine? Man up!” sau va fi etichetat ca „porc misogin sexist patriarhal”.
Iar dacă cumva Gigel dovedește în companie abilități peste ale Anei și va fi promovat peste ea, chiar dacă el n-are master - Ana va fi țipa „ajutor! sexism! gender pay gap! etc.”. Dacă cumva Ana dovedește în companie abilități peste ale lui Gigel și va fi promovată peste el - va fi dat exemplu ca „successful empowered woman”, trecându-se cumva sub preș că ea este acolo datorită unei discriminări evidente ca lumina zilei ce s-a comis în favoarea ei și în defavoarea indivizilor fără vagin.
Pentru că așa funcționează marxismul cultural!
Constituția României spune la Art.16 alin 1 că:

Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

Și mai spune la Art. 30 alin 7 că:

Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

Eu cred că la Art 16 mai trebuie adăugat un alineat pe lângă alineatul 1 care să scrie „Excepție de la alin. 1 face situația în care discriminarea avantajează indivizii cu vagin” iar la Art. 30 mai alin. 7 mai trebuie adăugat „Se exceptează incitarea și exercitarea de discriminare împotriva indivizilor fără vagin”. Nu de alta dar exact așa stau lucrurile în realitate. Măcar s-o și legiferăm, zic.

Și stați liniștiți - statul-dădacă marxist e abia la început în România!

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

Neil Armstrong este de ieri nemuritor

În cursul zilei de ieri, Neil Armstrong, primul om care a pășit pe Lună a murit.

E o veste tristă pentru oamenii care înțeleg câte ceva despre ce-nseamnă știința, câte sacrificii cere aceasta și, mai ales, câte riscuri și-a asumat Neil Armstrong mergând în această misiune. Eu n-aș fi mers să fi fost în locul său - de-aia el este demn de respectul meu.
Neil Armstrong avea 82 de ani împliniți pe 5 august și a murit în urma unei complicații la o operație pe cord deschis pe care o suferise pe 7 august.
(Susa foto: CNN)
Nici eu și nici Neil Armstrong nu credea în viața de apoi. Însă Neil Armstrong este nemuritor atâta timp cât noi toți vom continua să-l ținem minte și să-i cinstim memoria așa cum se cuvine.
Data viitoare când vă uitați la lună într-o noapte cu cer senin, amintiți-vă că Neil a fost acolo și s-a plimbat pe ea circa 150 de minute.
„E un loc frumos (luna n.n.). Îl recomand și altora” - Neil Armstrong.
Nu numai că a făcut „un pas mic pentru om și un salt uriaș pentru umanitate”, dar Neil Armstrong a dat și un exemplu de perseverență.
Gândiți-vă numai la faptul că Neil Armstrong avea licență profesionistă de pilot înainte să aibă permis de conducere!
Rog constipaționiștii să se abțină. Eventual să arunce un ochi pe-aici - dacă mai are rost.
Neil Armstrong a fost un om modest și a murit modest, de o boală modestă, într-un spital modest. Acum, bine-ar fi să-i fie respectat locul modest de nemuritor.

Omenirea a pierdut un membru foarte valoros al speciei. Dar nu trebuie să spunem „odihnească-se-n pace” și să trecem mai departe. Ci dimpotrivă - nu trebuie să ne odihnim (noi, ca specie) în pace deloc până când nu vom fi ajuns pe Marte și până când nu vom fi explorat în întregime sistemul solar și perfecționat călătoria superluminică.
Neil Armstrong ne-a oferit un salt uriaș, însă saltul lui nu trebuie să rămână singular.

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

War on women? Marș mă de-aici!

Partidul (Social?) Democrat din SUA și aparatul său de propagandă spune că toți cei care nu sunt de acord ca anticoncepționalele și contraceptivele în general să fie plătite pentru femei (și doar pentru femei) din bani publici sunt de fapt niște porci misogini care duc un „război" împotriva femeilor.
Atâta doar că „război" e un cuvânt prost ales!
Nu ne pasă de disputa internă între două partide corupte și misandrice - dar terminologia insultă victimele războiului pe bune, victime care-s în cruntă majoritate bărbați - oricât s-ar face unii că nu-i așa!
Din păcate am văzut că și mulți români pun botul la acest argument care nu doar că e fals, dar e și imbecil.

Acesta este un filmuleț de 4 minute care dărâmă acest argument de-o cretinătate fără margini.
Filmulețul l-am descărcat în urmă cu câteva luni iar canalul de unde l-am luat nu mai există acum (probabil a fost raportat intens de feministe), așa că nu știu cui să mulțumesc pentru munca depusă.
În fine, contează mai puțin.
Filmulețul include implicit subtitrare în limba română. Vizionare plăcută!


Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

Revolta Pizdei și Femen - Între activism și vandalism

Ca o continuare, o extensie dacă vreți, a articolului precedent în urma căruia, așa cum mă așteptam, mi-am făcut noi „prieteni”, o să vorbim astăzi despre două exemple cât se poate de concrete de activism încadrabil la „AȘA NU!”.

Faptul că deja începusem să scriu precedentul articol, precum și faptul că-s prins și-n alte treburi, a contribuit la faptul că n-am scris despre asta încă de vineri permițând astfel ca tot felul de comuniști să-mi spună că „băăă niște huligance stau la bulău și ție-ți arde de sensibilitățile creștinilor”. Ei bine... da! Îmi arde nu de sensibilitățile creștinilor ci de faptul că dacă vrei să-ți exprimi punctul de vedere, n-o faci distrugând proprietatea privată și călcând în picioare memoria unor oameni reali, uciși de gloanțe reale și aparținând tuturor cultelor și inclusiv atei doar pentru că ești tu supărată că nu-ș ce popă e de porc.
Personal nu dau doi bani pe FEMEN sau Revolta Pizdei - prin urmare, ar fi greșit să mă consider un opozant de-al lor. Consider că e dreptul lor să protesteze atâta timp cât nu comit distrugeri, nu agresează fizic alți oameni și în general nu încalcă legea. Or... exact asta au făcut ambele grupuri care au senzația că pot face orice, oriunde, oricum pe proprietatea oricui fără niciun fel de consecință, doar pentru simplul fapt că-s ele activiste. Ei,... ce să vezi - nu merge mereu.
Inițial poate nici n-aș fi scris deloc despre acest subiect dacă feed-ul de știri nu mi s-ar fi umplut și dacă nu mi-ar fi cerut insistent câțiva cititori (unul mai nepoliticos, restul foarte politicos) să scriu câte ceva despre acest subiect care, din punctul meu de vedere, este tratat și perceput dintr-o perspectivă greșită de la bun început - acesta fiind și motivul pentru care se ajunge la concluzii aberante.

1. Revolta Pizdei

Pussy Riot (Revolta Pizdei) a devenit brusc un nume cunoscut și chiar o cauză la care clicktiviștii (activiștii care dau click-uri crezând că salvează planeta) să adere in-corpore neînțelegând precis pentru ce aderă sau de ce cauza ar fi în vreun fel legitimă.
Știu sigur că există cititori care fie nu cunosc deloc fenomenul, fie îl cunosc după stilul deja clasic al mass-mediei europene - plină de venin ideologic, jumătăți de adevăr și instigări de tot felul.
Așadar, pentru cei cu adevărat interesați de subiect sau de o perspectivă nouă, voi prezenta în detaliu - cu tot cu context și cu faptele la rece - toată povestea ce a condus la isteria iscată în jurul Pussy Riot. Recomand celor cu opinie puternică și clară deja formată să nu se obosească să mai citească. Articolul ăsta (și blogul ăsta în general) nu se adresează celor cu opinii puternice în asentimentul gloatei.

1.1. Cine sunt Pussy Riot și ce-au făcut până în Februarie 2012

Pussy Riot sunt, conform descrierii proprii, o trupă de punk-rock înființată undeva în anul 2011 și care și-a făcut apariția pentru prima dată în public în luna august a aceluiași an.
Ideologia principală pe care trupa o adoptă este feminismul având însă ca principal scop opoziția față de Vladimir Putin, președintele în exercițiu al Federației Ruse.
Din punct de vedere muzical, trupa pretinde că își trage influențele de la artiști precum Angelic Upstars, Sham69 sau ceva mai cunoscuții Bikini Kill.
Partea inedită din „spectacolele” lor este faptul că membrele trupei poartă cagule colorate pe toată durata interpretării melodiilor. O mostră de ceea ce-nseamnă din punct de vedere artistic Pussy Riot, puteți vedea aici.
Nu o să comentez prea mult - deși sunt tentat - despre valoarea artistică a muzicii trupei Pussy Riot. O să mă limitez doar la a spune că le consider muzica de foarte-foarte proastă calitate artistică.
Din august până în decembrie 2011 trupa a susținut mai multe concerte ad-hoc în stradă manifestându-și astfel nemulțumirea față de ceea ce ele numeau „politici ale guvernului care discriminează femeile”. Singurul lucru pe care au uitat să-l facă în perioada asta a fost să numească clar, cu subiect și predicat, care-s acele politici pe care le vizează. (Sursa foto)
Majoritatea concertelor lor au fost ilegale (susținute fără autorizație de vreun fel) incluzând concerte susținute de pe acoperișurile autobuzelor sau troleelor moscovite sau în stații de metrou. Dacă vreuna din ele murea electrocutată în timp ce conerta pe troleu - probabil acum se întrebau toți de ce au fost lăsate să facă asta. În fine... despre dublul standard și echivalențe discutăm mai târziu.
Și-au crescut expunerea pe plan internațional însă la sfârșitul anului 2011 când au concertat lângă un penitenciar promovând mesajul „Dărâmați închisorile, permiteți libertatea de protest!” - sugerând cumva că toți deținuții din Rusia (sau din acel penitenciar) sunt deținuți politici.
Surprinzător, concertele de pe autobuze sau agresiunile verbale asupra polițiștilor (și răspunsul polițiștilor la acestea) le-au făcut cunoscute în Rusia (mass-media rusească a relatat pe larg momentele) însă atenție internațională le-a adus tocmai acest concert obscur de lângă penitenciar - concert de care de altfel majoritatea lumii a aflat târziu. Încurcate sunt căile relatării în mass-media.
Anul următor, pe 8 februarie 2012, au susținut un concert neautorizat în Piața Roșie. Concertul n-a ținut prea mult pentru că în februarie la Moscova temperatura „normală” e undeva pe la -45 de grade celsius, sau chiar mai rău.
Însă, în timpul concertului lor, piesa de rezistență a fost Путин зассал, adică „Putin s-a supărat”. Mass-media de limbă engleză a tradus greșit titlul cântecului promovând traducerea „Putin got scared” (Putin s-a speriat). (vom vedea însă că șirul de dezinformări e mare)
Pentru acest gest, Pussy Riot au făcut o excursie la Miliție (nu se mai cheamă „Miliție” de vreo 5 ani - dar pentru mine toți îs milițieni) unde au dat declarații vreo 5 ore și au primi o amendă în valoare de 500 de ruble fiecare.
500 de ruble vine cam 50-55 de lei noi, nu mai mult. În România, iei 400 de lei amendă dacă protestezi neautorizat. Însă dacă protestezi în România nu mai sare nimeni în sus că vai, mais qu'est-ce que c'est ça? Cu-atât mai mult cu cât e vorba de niște arădeni amărâți care au înfruntat gloanțe la Revoluție și oprimare reală. Ăia nu contează! Niște puștoaice răzgâiate puse pe vandalism sunt mult mai importante pentru comunitatea internațională.
Însă, ca urmare a acestui incident, fătucile au fost rugate să dea un interviu pentru presa rusă și în care au zis clar că pe ele le doare-n cur de drepturile altora și de oamenii din jurul lor. Și zis-au ele așa:

Ne este greu să protestăm de pe o platformă pe care am plătit-o - dimpotrivă, asta ni se pare exhibiționism comercial. Pussy Riot nu susține așa ceva, pentru că noi nu închiriem și nu cumpărăm nimic - și nici n-o vom face. Noi venim și luăm platforme care nu ne aparțin și le folosim gratis.

Adică, cu alte cuvinte, îți invadăm spațiul exact când vrem noi și facem exact ce vrem noi și cum vrem noi pe și în spațiul tău iar tu n-ai niciun drept să spui că-i spațiul tău, chiar dacă-i al tău.
La dracu, sunt singurul care vede ceva în neregulă în toată treaba asta?
Și lasă asta, dar chiar sunt singurul care caută informația pe site-urile rusești și în interviuri cu puștoaicele în cauză pentru a avea o imagine mai bună asupra ideologiei lor?
Mass-media occidentală atât a spus: „trupa feministă de punk Pussy Riot”. Niciun fel de context, niciun fel de nimic - motiv pentru care multă lume a înghițit pe nemestecate informația și a dat-o mai departe fără un minim de verificare de bun simț. Și nici măcar nu necesita cunoașterea limbii ruse (un imepdiment real, ce-i drept) - ci doar a limbii engleze.
Ba mai mult, încă de-atunci se vedea că fetele țintesc sus - mult mai sus decât puteau suporta consecințele - îndrăznind chiar să se compare cu Slipknot, omițând însă să ia în considerare „amănunte minore” precum că Slipknot chiar face muzică (vitrina de trofee fiind o dovadă bună - la fel și cifrele de vânzări pe orice an, inclusiv primul an de existență, ca să fie comparația corectă) sau alte amănunte minore precum că Slipknot că nu s-au pus în pericol pe ei înșiși sau pe alții vreodată sau că Slipknot nu a vandalizat clădiri niciodată (sau cel puțin din câte știu eu).

1.2. Actul de vandalism din biserică și perioada de până la proces

În februarie 2012 se formase un fel de mișcare de protest în Federația Rusă a cărui unic scop era să protesteze împotriva lui Vladimir Putin și a partidului său care câștigase, în opinia mișcării, alegerile parlamentare din 2011 în mod fraudulos iar gruparea practic dorea ca Vladimir Putin să nu fie reales în funcția de președinte al Rusiei.
Reamintesc, în Rusia nu este posibil ca un președinte să fie ales 3 mandate la rând, însă poate fi ales două mandate la rând, și apoi este obligat să se retragă pentru un mandat putând din nou candida după un nou ciclu electoral. Acesta a fost și cazul lui Putin care după două mandate (1999-2008) a fost nevoit să se retragă, președinte pentru 4 ani devenind Dmitri Medvedev, în timp ce Putin a ocupat funcția de Prim-Ministru. Între timp, Consituția Federației Ruse a fost modificată și mandatul de președinte a fost extins de la 4 la 6 ani. În mai 2012 Putin avea să câștige alegerile prezidențiale și urmează să fie președinte până la 7 mai 2018.
E important acest aspect întrucât și-n Rusia (ca și-n România sau alte țări din estul Europei) campania pentru prezidențiale începe cu 3-4 luni înainte.
Prin urmare, în februarie 2012 era deja de facto campanie electorală pentru prezidențiale.
În acest context, Patriarhul Kiryl (un personaj cumplit de sinistru în opinia mea) a susținut deschis candidatura lui Vladimir Putin la funcția de președinte mergând până-ntr-acolo încât să spună că Putin este un „miracol de la Dumnezeu dat poporului rus”. Ca să ne amuzăm puțin, totuși e mai bine decât crearea unei secte exclusiv feminine de venerare a lui Putin.
Revenind serios, Kiryl și-a atras multe înjurături pentru această susținere și nu de puține ori grupuri de ortodocși au manifestat public (și au fost expuși pe larg în jurnalele rusești) împotriva acestui act al lui Kiryl pe care ortodocșii l-au catalogat ca o imixtiune nefirească a clerului în politică.
Însă Pussy Riot au considerat că nu e suficient și, în virtutea faptului că în compasul lor moral e ok să „iei platforme care nu-ți aparțin și să le folosești cum vrei pe gratis”, puștoaicele au decis să meargă într-o biserică și să-și exprime punctul de vedere. Așa că au mers la Catedrala Mântuitorului Hristos (Храм Христа Спасителя) și și-au „făcut numărul”.
Au ales însă prost locul, catedrala respectivă fiind una dintre puținele biserici care NU este deținută de Biserica Ortodoxă Rusă, ci de către Primăria Moscovei. Motivul este pentru că la un moment dat clădirea respectivă n-a mai fost biserică ci Palatul Sovieticilor, din ordinul lui Lenin. BOR („R” de la Rusia în acest context) plătește și acum chirie când are nevoie de clădire ca biserică.
Puștoaicele au intrat în biserică, și după un înconjor prin altar, s-au apucat de făcut mătănii și închinăciuni ortodoxe în timp ce cântau piesa intitulată „Rugăciunea Punk”.
Dintre versurile respectivului cântec, amintim:

Interludiu:
Fecioară Maria, te rugăm alungă-l pe Putin
Alungă-l pe Putin! Alungă-l pe Putin!

Refren:
Sfinte câcat, câcat, câcatul lui dumnezeu!
Sfinte câcat, câcat, câcatul lui dumnezeu!

Interludiu 2:
Fecioară Maria, te rugăm fă-te feministă
Fă-te feministă! Fă-te feministă!

Strofa 2:
Biserica preamărește dictatori putreziți,
În procesiuni cu cruci mari în limuzine negre,
În școală dai peste popi profesori
Mergi la școală și umple-i de bani!
Patriarhul Gudyaev crede-n Putin,
Băi căcatule, bine-ai face să crezi în dumnezeu!
(și continuă așa...)

Înainte însă de-a se apuca de cântat, după cum spuneam și mai sus, au dat o tură prin altar și au dat cu picioarele în tot ce s-a putut pe-acolo cu scopul evident de a crea deranj.
Nu au fost arestate pe loc. Oamenii care asigură paza bisericii (Care printre altele este muzeu) le-au escortat pe puștoaice afară rugându-le să nu mai revină. Nici măcar n-a fost chemată poliția.
După această mascaradă de cumplit prost gust, grupul Revolta Pizdei (că doar așa se traduce Pussy Riot) a emis un comunicat preluat și de presa rusă în care calificau drept „oprimare” faptul că paznicii bisericii nu le-au lăsat să-și termine înjurăturile, au mai spus că biserica este o armă forte în campania electorală (de parcă doar în Rusia ar fi așa...) și au mai spus că protestul lor este unul politic și au avertizat că vor mai urma și altele.
Un cleric ortodox a zis atunci că asta e totuși ultraj din punct de vedere legal dar a considerat că nu e cazul să facă mare tam-tam spunând că apreciază ideea dar consideră totuși că s-ar cade ca fetele să găsească alte forme de protest împotriva unor decizii pe care ele le consideră discutabile.
Mai mult, Pussy Riot a încercat să repete performanța la Biserica Revelației (o biserică mai puțin importantă din Moscova) însă au fost oprite de paznici înainte să apuce să facă ceva și, din nou, au fost escortate afară din biserică fără să fie chemată poliția.
Poliția a fost sesizată însă în momentul în care filmările de la eveniment au apărut pe Internet iar gestul lor a fost catalogat ca unul „curajos” de unii, în timp ce alții l-au catalogat ca fiind „o mizerie”.
Abia pe 3 martie 2012 se fac primele arestări - două fete pe numele lor Nadejda Tolokonikova și Maria Aliohina de 22, respectiv 24 de ani.
Cele două au negat inițial că ar fi membre ale Pussy Riot sau că ar avea vreo legătură cu actul de vandalism de la biserică și au protestat prin greva foamei încercând astfel să sensibilizeze opinia publică.
Având în vedere că ele și-au spus punctul de vedere purtând cagule, localizarea lor a fost foarte dificilă - cu-atât mai mult cu cât Rusia nu e chiar o societate orwelliană - după cum ar fi unii tentați să creadă.
Pussy Riot are 10 membre, însă doar 3 au putut fi localizate. Pe 16 martie 2012, Ecaterina Samuțevici de 30 de ani, a fost arestată și avea să fie ultimul membru Pussy Riot găsit de autorități - celelalte 7 membre rămânând și astăzi în libertate și neidentificate.
Conform legii rusești, mandatele de arestare preventivă se dau pe 30, 90 și 180 de zile și pot fi prelungite maxim o dată prin ordin judecătoresc. De asemenea, conform legii ruesști, perioada de reținere fără o acuzație clară autorizată de un judecător nu poate depăși 48 de ore.
Cele 3 au fost arestate și au fost acuzate de acte de huliganism și incitare la ură religioasă, motiv pentru care instanța a emis un mandat de arestare preventivă pe 90 de zile.
Și-aici vine o altă dezinformare a mass-mediei care insistă că justiția rusească a comis un abuz nestabilind și o dată a procesului.
De fapt, dacă e vreun abuz la mijloc, acela e că legea e destul de ciudată. Conform legii rusești, dacă instanța nu stabilește o dată precisă pentru începerea procesului, se prezumă că aceasta începe la finalul mandatului de arestare - asta dacă nu cumva instanța revine și stabilește o dată.
Și ghici ce? În timpul mandatului de arestare, pe 4 iunie, instanța a admis documentul de 2800 de pagini al Procuraturii și a stabilit data procesului pe 9 iulie. Abuzul n-a fost din partea instanței judecătorești, ci din partea procurorilor care au „omis” să le anunțe să-și pregătească apărarea. Le-au anunțat abia pe 4 iulie, lăsându-le practic la dispoziție doar două zile lucrătoare pentru a se pregăti pentru proces. Prea puțin au zis ele - așa că au mai pornit o grevă a foamei care evident nu le-a ajutat la nimic.

1.3. Procesul

Înainte să povestesc firul procesului (pentru că e nevoie la câtă dezinformare a băgat mass-media din România în special), câteva cuvinte despre cele trei acuzate:
Maria Aliohina, 24 de ani, a fost lidera grupului în timpul procesului. E studentă în anul 4 la Facultatea de Jurnalism și are un istoric bogat în activism extremist pentru organizația care se face direct responsabilă pentru ultima foamete din Zambia - GreenPeace.

Ecaterina Samuțevici, 30 de ani, este absolventă a Școlii de Fotografie și Multimedia „Rodcenko” din Moscova și este cunoscută ca activistă în segmentul LGBTQI. Interesant este că se mai spune despre ea că ar fi „programator” însă nu există nicio dovadă cum că ar avea studii în acest domeniu, că ar fi lucrat vreodată în domeniu sau că ar fi făcut ceva vreodată cu privire la acest domeniu. În absența dovezilor, îmi permit să etichetez ca falsă afirmația c-ar fi programator.

Nadejda Tolkonikova, 22 de ani, este studentă la Filozofie în cadrul Universității de Stat din Moscova și este cunoscută ca membru activ în grupul „Война”/Voina (Război). Grupul Война este cunoscut pentru farsele publice pe care le face, protestele dese pe care le organizează și pentru expozițiile artistice post-moderniste în aer liber. Același grup însă mai este cunoscut și pentru susținerea vandalismului, a distrugerii proprietății publice și a violenței ca mod de a atrage atenție. Peste 15 procese penale au fost intentate de-a lungul anilor împotriva acestei mișcări - unelde dintre ele fiind încă pe rol. Nadejda e căsătorită cu Piotr Verzilov - cetățean ruso-canadian - cu care are o fetiță de 4 ani (săracul copil!).

Procesul a debutat pe 9 iulie cu citirea documentului imens și cu prezentarea pledoariilor inițiale.
Pe 21 iulie instanța a prelungit mandatul de arestare cu încă 180 de zile. Prea mult - au zis chiar și contestatarii Pussy Riot.
Mass-media occidentală însă omite cu bună știință și zice că procesul a debutat abia pe 30 iulie (ceea ce este fals).
De fapt, pe 30 iulie s-a ajuns la faza în care procurorul a considerat că a adus suficiente dovezi și a considerat că încadrarea juridică a faptelor comise de Pussy Riot sunt în zona „acte huliganice premeditate și constituire de grup infracțional motivat de ură religioasă”. Conform legii rusești, aceste acte se pedepsesc cu pedepse prin detențiune de la 3 la 7 ani. Asta e legea în Rusia. Citiți Articolul 213 din Codul Penal Rusesc (versiunea actualizată în limba engleză cu tot cu amendamente) și convingeți-vă. De altfel, până nu demult, și în România legea era la fel și nu mai mieuna nimeni.
Despre proces în sine s-a vorbit puțin - foarte puțin. La fel cum de altfel s-a vorbit foarte puțin și despre legea rusească.
În timpul procesului nu s-a vorbit decât cum că „bietele fete” trebuie achitate. Ce dacă legea spune altfel? Să încalce judecătorii legea domnule!
Și, e foarte interesant, că nimeni n-a văzut asta ca o imixtiune sau ca o presiune asupra independenței justiției. În alte țări, simplul fapt că cineva spune „procurorii sunt de porc” se cheamă „presiune asupra justiției”. Aparent, când e împotriva justiției ruse, brusc devine „ok”. Instituția dublului standard occidental nu încetează să mă uimească!
În fine, vom mai reveni asupra acestui subiect.
Important este că oficiali din cadrul BOR au făcut apel la clemență pe lângă judecători spunând că acestea nu ar trebui închise, ci mai degrabă puse să facă muncă în folosul comunității, în speranța că vor înțelege gravitatea acțiunilor lor „blasfemiatoare”.
Alți oficiali - atât din duma de stat cât și din BOR - au spus că judecătorii ar trebui să respecte legea, dar să judece cu multă clemență și să aplice o sentință ușoară în limitele legii.
Și judecătorii s-au conformat!
Instanța a respins acuzația de „constituire de grup infracțional” precum și „instigare la ură religioasă cu circumstanțe agravante”- declarându-le pe cele trei nevinovate pe aceste capete de acuzare. Ba mai mult, instanța au considerat că actele huliganice nu au fost comise cu premeditare. Instanța le-a declarat însă vinovate de „acte de huliganism”. Conform Codului Penal, după această încadrare, puteau primi o pedeapsă de până la 5 ani de detenție, sau între 1 și 2 ani de muncă silnică.
Instanța însă le-a condamnat pe toate 3 la câte doi ani de închisoare cu executare cu eligibilitate pentru eliberare condiționată după 8 luni. Partea asta, că pot ieși după 8 luni, cumva lipsește complet din ziarele care nu-s în limba rusă. Ciudat...

1.4. Presiunile legitime și minciunile

Au fost o serie de reacții de bun simț la acest caz din partea comunității internaționale. Însă, cumva, acele reacții n-au ajuns virale pe Internet. Virale pe Internet au ajuns alea ticsite cu minciuni sau cu prezumții nefondate.
Dintre cele de bun simț merită amintită reacția lui Aleksei Kudrin - fost ministru de finanțe în cabinetul Putin - care a spus că „...sentința e prea mare. În plus, circul mediatic din jurul procesului a creat o neîncredere a investitorilor care ar fi putut aduce bani în Rusia și că efectele se vor vedea cât de curând”.
Nadejda are rezidență permanentă (și poate aplica și pentru cetățenie) în Canada. Însă, reacția autorităților Canadiene a fost una de foarte mult bun simț. Secretarul de presă al Ministerului de Externe al Canadei a spus: „Canada crede cu tărie în domnia legii, în independența justiției și în promovarea ideilor canadiene cu privire la libertate, democrație și drepturile omului - iar acestea constituie subiect de dialog constant cu partenerii noștri din Rusia și cred că suntem pe drumul cel bun”. Sigur, se poate argumenta că secretarul canadian a evitat să spună ceva.
Pe de altă parte, Departamentul de Stat al SUA a CERUT autorităților de la Moscova să reviziuiască acest caz și să se asigure că libertatea de exprimare este garantată. De asemenea, manginul șef de la Casa Albă, Barack Obama a zis că are motive să fie îngrijorat cu privire la modul în care au fost tratate de sistemul judiciar rusesc. Nu știu ce să zic... au acces la televizor, au vizite dese și pot transmite mesaje. N-au transmis niciun mesaj cum că le-ar fi fost încălcat vreun drept - deci deocamdată cel puțin, îngrijorările lui Obama sunt nefondate. Sper să nu apuce să-și formeze alte îngrijorări și să o taie de la Casa Albă în decembrie sau când îs alegerile la americani.
Celebra Alla Pugaciova de asemenea a avut o reacție de bun simț spunând că e normal să fie judecate dar că ar fi mai bine să primească o pedeapsă cu muncă în folosul comunității decât să fie băgate la mititica.
Pe de altă parte, un individ sinistru de la cică Human Rights Watch a zis că „acuzațiile și verdictul distorsionează atât realitatea cât și legea. Acestei femei n-ar fi trebuit să fie acuzate de crimă motivată de ură (hate-crime) și ar trebui eliberate imediat” - Serios? Tocmai am citat din lege - deci verdictul nu distorsionează legea, ci o aplică. În plus, acuzația de „hate-crime” n-a rămas în picioare - deci nu văd de ce se plânge. Mai mult, activitățile Pussy Riot sunt în mare parte documentate video - deci cu dovezi irefutabile. Deci cum distorsionează realitatea dacă tocmai acele dovezi au fost în proces?!
La nivel internațional s-a decretat cumva neoficial o „Zi globală a Pussy Riot” și s-a protestat în favoarea punker-ițelor prin mai multe orașe ale Europei și în SUA.

1.5. Viziune de ansamblu cu privire la caz

Unii spun că fătucile de la Revolta Pizdei sunt deținute politic - Amnesty International numindu-le „prizoniere de conștiință”, în vreme ce SPP (Solidaritatea pentru Prizonierii Politici) le numește direct deținuți politic.
Personal înclin să fiu în dezacord cu această revendicare. Dacă ar fi fost deținute politic, ar fi fost arestate din primul moment (de când erau obscure și n-ar fi observat nimeni) când au zis nasoale de Putin - nici într-un caz când erau ultra-celebre.
În plus, nu mă pot abține să nu observ dublul standard al acestor două organizații. Eivind Berge, deși a fost după toate definițiile un prizonier politic, nu a fost băgat în seamă de așa zisele „ONG-uri neutre și apolitice” - chiar dacă și el a ținut prima pagină a ziarelor din țara sa.
Mai mult decât atât, dacă cineva s-ar fi dus în Westmister Abby și ar fi spus ”Oh, sfinte câcat, alung-o pe Elisabeta a II-a!/Gordon Brown crede-n regină/Băi câcatule să crezi în dumnezeu!” după care ar fi aruncat pe jos obiectele de cult - oare nu tot la fel ar fi pățit? Eu nu sunt deloc convins că ar fi scăpat fără pârnaie. Mai ales dacă era bărbat. Legea britanică e clară - să zici nasoale de regină e infracțiune (nu contravenție!). (Notă: Legea lèse majesté a fost abolită în 2010. Argumentul rămâne însă valabil pentru țări ca Spania, Norvegia, Olanda și Danemarca unde amenzile pentru ofensarea monarhului pleacă de la 200 și se opresc la 1000 de euro sau închisoare de până la doi ani. În Danemarca Green Piss au fost cercetați penal sub acest act)
Sau oare ce s-ar fi întâmplat în ultra-liberala Spanie dacă cineva s-ar fi dus în Sagrada Familia și ar fi făcut o „rugăciune” similară dar cu Zapatero și Regele Juan Carlos în prim plan și după care ar fi aruncat pe jos obiectele de pe-acolo?!
Ăia n-ar mai fi fost considerați nici prizonieri politici și nici „victime ale teocrației” cum am mai auzit iar faptele lor ar fi fost văzute așa cum sunt - acte de vandalism.
Sunt în asentimentul Allei Pugaciova cu privire la caz. Consider foarte corect faptul că au fost puse sub acuzare și judecate. Consider însă că ar fi fost mai corectă o încadrare simplă de „acte de huliganism” și o sentință de 240 de ore de muncă în folosul comunității. Au fost judecate în stare de arest, deci au făcut deja pârnaie. În fond, aceste condamnări practic le vor ține la mititica încă 3 luni. Arestul preventiv „se pune” și peste 3 luni se fac 8 luni și vor fi eliberate condiționat (asta dacă nu bat vreun gardian sau ceva grav cât sunt în penitenciar).
De asemenea, consider că faptul că au fost judecate fiind ținute într-o cutie transparentă precum Andrei Cikatelo sau alți mai infractori ai Rusiei e o pedeapsă poate chiar mai mare decât închisoarea - acesta fiind un motiv în plus pentru care nu consider că o condamnare la închisoare se impunea. N-ai idee cât de tare-ți dăunează la imagine în Rusia faptul că ai trecut prin cutia aia.
Pe de altă parte, când judecăm acest caz nu trebuie să uităm că una dintre condamnate are legături dovedite și cu alte cazuri de vandalism mai grave chiar decât acesta. Ca să nu mai vorbim că, faptic vorbind, niciuna dintre ele nu era la prima abatere. Mai mult decât atât, așa cum am arătat de altfel, de mai multe ori l-au criticat pe Putin și nu le-a făcut nimeni nimic - ceea ce întărește afirmația că totuși nu sunt deținute politic.
Este regimul lui Putin unul democratic și justiția din Rusia vreun dumnezeu pe pământ? Sigur că nu. E evident de pe Pluto lucrurul ăsta. Însă să nu echivalăm cazurile în care jurnaliști au fost uciși la scurt timp după ce au scris nasoale de regim - cu acest caz, în care niște adulte în buletin dar puștoaice răzgâiate la minte au făcut tot ce le-a stat în putință să încalce toate regulile în, culmea, perioada în care e cel mai ușor să organizezi un protest anti-Putin.
Spre deosebire de acum 5 ani, în prezent este probabil cel mai ușor din întreaga istorie a Rusiei să contești public regimul.
Sunt în continuare probleme? Sigur că sunt. Și sunt convins că vor mai fi. Putin nu e un tip democrat iar Kiryl ăla, patriarhul lu pește-prăjit, e un bigot KGB-ist cu apucături de cocalar.
Însă doar pentru că acest caz are loc în Rusia nu înseamnă că brusc devine mai ok actul de vandalism sau că brusc este cumva justificată toată maimuțăreala - în timp ce dacă o astfel de manifestare ar fi avut loc în Occident, nimeni n-ar fi clipit la auzul veștii că făptuitorii au fost arestați.
Este BOR cu-adevărat separată de Kremlin? Cel mai probabil nu. Însă, dacă citești presa ostilă lui Putin din Rusia, riști să observi că doamna judecător din acest caz era chitită să le bage 7 ani (maximul posibil) la pârnaie pe fătuci - în vreme ce adjuncți de-ai lui Putin și oficiali ortodocși au făcut apel la clemență. Și atenție! Informația asta e din presa care face pe dracu în patru să mai scrie ceva nasol de Putin.
Mă distrează cum românii se solidarizează cu cauza „Pussy Riot” afișându-și poze cu cagule colorate pe față și condamnând miliția rusească pentru că le-a amendat pe 8 februarie. Însă aceiași români nu scoteau un sunet când milițienii de la noi băteau și mutilau cetățeni români în ianuarie și februarie (adică în aceeași perioadă) și dădeau amenzi arbitrar.
Bine că știm să deplângem Revolta Pizdei pentru că ia amendă 50 de lei și stă 5 ore la Miliție, dar sutele de oameni bătuți, mutilați, amendați și hărțuiți de Miliția Română nu-i vedem. Ăia cumva nu-s atât de importanți.
De asemenea, unora li se pare de bon-ton faptul că fătucile astea protestează cu cagule colorate pe cap - însă uită că în Franța erau amendate de la prima apariție, întrucât legea care interzice burqa scrie clar că intră sub incidența ei orice costumație care acoperă integral fața.
Dacă Pussy Riot ar protesta la fel în Franța și ar fi arestate și amendate în baza legii - ar mai spune cineva că sunt „persecutate politic”? Bineînțeles că nu. Pentru că dubla măsură a ajuns să pară ceva normal printre mulți cetățeni. Voi mai reveni asupra acestui aspect.
Încă ceva, din foarte mulți oameni a dispărut sau s-a suspendat pe acest caz (dacă a existat vreodată în ei) instinctul de a verifica informația cât mai aproape de sursă. Mediafax de exemplu minte cu nerușinare că Pussy Riot ar fi fost condamnate pentru „incitare la ură religioasă”. Fals! Motivația curții nu conține nimic de acest gen cu excepția paragrafului unde se menționează că sunt găsite nevinovate de această acuzație.
Numărul de minciuni prin omisiune, minciuni pur și simplu sau jumătăți de adevăr e impresionant în relatările despre acest caz. De ce oare?

2. FEMEN

Femen e o cunoștință mai veche a atenției internaționale. Dacă întrebi prin sondaj oamenii „Cine sunt Femen?”, primești de regulă unul din cele două răspunsuri: „Nu știu” sau „Alea de umblă-n țâțele goale pentru ceva cauză”. Eventual, de la români s-ar putea să auzi „rusoaicele alea” - deși grupul nu este unul rusesc, ci unul ucrainean din capitala Kiyv.

2.1. Scurt istoric

Femen se descrie ca un grup radical feminist care plănuiește să devină cea mai influentă grupare feministă din Europa și mai plănuiește să organizeze în 2017 o revoluție feminină în Ucraina.
Organizația a fost fondată în 2008, la Kiyv, de către Anna Hutsol (28 de ani) de meserie economist dar care a cochetat cu actoria în trecut și care consideră că-și poate folosi aptitudinile actoricești pentru a atrage femeile de partea cauzei ei.
Majoritatea membrelor FEMEN sunt studente din Kiyv cu vârste cuprinse între 18 și 20 de ani și rareori acesta rămân în mișcare după ce termină facultatea.
Grupul FEMEN este cunoscut pentru proteste topless pentru cauze legitime - precum înlăturarea Sharia - dar și pentru cauze de-a dreptul cretine. În octombrie 2010, de exemplu, mai multe activiste Femen au protestat dezbrăcându-se în public în fața unei toalete pentru numărul prea mic de WC-uri publice din orașul Kiyv. Protestul lor a avut zero rezultat. Problema a fost din nou adresată în 2012 când un grup de cetățeni au semnat o petiție și și-au trimis reprezentantul în Consiliul Local care ulterior a alocat fonduri pentru acest scop.
De altfel, 0% din protestele lor au avut vreun rezultat pozitiv.
Femen se mai opune legalizării prostituției, turismului sexual și organizării oricărui eveniment plăcut în majoritate de bărbați (Euro 2012, play-off-ul campionatului Ucrainean de fotbal, etc.). De asemenea, organizația pretinde că-i detestă personal pe Vladimir Putin și Iulia Timoșenko (nu se știe clar ce-au cu Timoșenko).
Spre deosebire de Pussy Riot, Femen nu se bucură de simpatia niciunor autorități din Europa.

2.2. Evenimente notabile până vineri 17 august

Femen a ieșit cel mai mult în evidență în 2012 - mai mult decât au ieșit în evidență în precedenții 3 ani de existență. Acest lucru s-a datorat faptului că Euro2012 a fost organizat în Ucraina și Polonia, precum și pentru că Jocurile Olimpice s-au organizat relativ aproape, la Londra.
Mai mult, din acest an Femen a început să aibă subsidiare și în Italia, Marea Britanie, SUA sau Franța însă, în continuare fondatoarea mișcării este foarte nemulțumită de ritmul cu care progresează popularizarea cauzei lor. (Hmm.. oare de ce?)
În timpul desfășurării Campionatului European de Fotbal de anul acesta, activistele Femen au pus în practică unele dintre cele mai dubioase proteste văzute vreodată. Google nu-mi permite să dau țâțe pe blog și nici nu vreau să pun avertisment pentru adulți pentru două țâțe. Poza oroginală, precum și articolul care povestește cum o activistă Femen s-a apucat de protestat topless în cocina unui porc (la prorpiu!) le puteți vedea aici.
Înainte de Euro, o activistă Femen, cu același mesaj politicos ca-n poză, și purtând aceeași ținută, s-a dus și a luat (furat?) trofeul ce urma să fie decernat câștigătoarei pentru, zice ea, a atrage atenția asupra prostituției în Ucraina. Femen zicea că va crește fenomenul prostituției în timpul Euro 2012 în Ucraina. Realitatea de după turneu a dovedit contrariul - prostituatele cu ștate vechi în branșă în Ucraina se plângeau de faptul că nu e nimic special că e Euro - n-au simțit nicio creștere a venitului. Dar asta nu înseamnă că au lăsat faptele să le stea în calea ideologiei.
Și că tot vorbim de ideologie, se pare că nici Femen nu și-o știe prea bine din moment ce s-a gândit să protesteze împotriva turismului sexual chiar lângă fanii suedezi. Serios,... dintre toate grupurile venite la Euro - taman la grupul cel mai intoxicat cu ideologia feministă v-ați gândit să faceți apel?
Alte fătuci s-au gândit să se încuie pe dinăuntru într-o fostă catedrală din Kiev și să se urce pe clădire pentru a protesta împotriva interzicerii avorturilor în Ucraina.
Mai apoi, după finalul Euro, activistele Femen s-au concentrat pe creat probleme la Jocurile Olimpice unde s-au dezbrăcat pentru a transmite Comitetului Olimpic Internațional că țările care aplică Sharia (Iran și Arabia Saudită) nu ar trebui primite la Olimpiadă.
În stilul feminist de pantă alunecoasă, Femen a continuat cu argumentația și a spus că „dacă le vom permite Iranului și Arabiei Saudite să participe la Olimpiadă, în câteva ediții vom avea sporturi precum „lapidat viteză” și „violat viteză” printre probele olimpice”. Sigur, pentru Femen e irelevant că tocmai Comitetul Olimpic Internațional discriminează împotriva femeilor din Iran iar FIFA tot inventează noi coduri vestimentare pentru a menține status-quo-ul (na, e islamofobul Platini la conducere - să nu uităm asta) în timp ce în Europa jucatul cu o cască pe față (vezi Petr Cech sau Cristian Chivu) pare să nu fie o problemă. FiFA e un organism privat - deci are dreptul să facă ce vrea cu regulamentul. Însă Comitetul Olimpic nu e un organism privat. Primește bani de la toate țările participante - inclusiv Iranul. Dar asta e deja prea complex.

Însă astea sunt totuși proteste nevinovate, nu? Adică da, sunt stupide și până și multe feministe dezaprobă metoda lor de lucru și chiar unele dintre cauzele lor - dar sunt totuși nevinovate, nu?
Cam așa au zis și autoritățile ucrainene care s-au limitat doar la amenzi și rețineri pe perioade scurte (sub 5 ore).

Însă, în iulie 2012, o activistă Femen l-a atacat pe Patriarhul Kiryl când acesta cobora din avion într-o vizită în Ucraina. Activista a vrut să sară pe Kiryl în timp ce urla „Pleacă de aici” și avea scris pe spate „Kill Kirill” (ucideți-l pe Kiryl). Filmuleț aici.
Iana Jdanova, c-așa o cheamă pe fătucă, n-a pățit aproape nimic. A făcut 15 zile de pârnaie pentru asta.
Just şi destul - ar spune unii. Sigur că... nu chiar. Ia gândiți-vă așa: Ce-ar fi dacă într-o vizită oficială în România ar veni Hillary Clinton și la coborârea din avion ar veni un bărbat îmbrăcat doar în blugi, cu cuvintele „Ucideți-o pe Hillary” scrise pe spate și urlând „Pleacă de-aici!”?! Ce ziceți, tot 15 zile de pârnaie ar primi? Sau nu în România, să zicem că-n Ucraina s-ar întâmpla (ca să fie aceeași lege).
Și dacă ar primi tot 15 zile - tot așa ar zice lumea că e „just și destul”?! Pe cât punem pariu că nu?
Mai mult, incidentul oare ar fi relatat tot la secțiunea „Divertisment/Altele”? S-ar râde de incident la fel de mult? Sau mai degrabă s-ar speria toți - ar ploua cu interviuri cu Hillary Clinton care ar plânge de cât de rău s-a simțit după incident - și ar apărea tot felul de ANALiști care s-ar întreba „dom'le, dar dacă avea o armă?”.

2.3. Incidentul din 17 august

Vineri, în timp ce în Rusia se aștepta verdictul în cazul Pussy Riot, o activistă Femen s-a prezentat în chiloți și c-o drujbă-n mână și a tăiat o cruce de lemn în semn de solidaritate pentru Pussy Riot.
Presa de la noi a scris - într-un târziu (articolul din Realitatea e editat) - ce era crucea aia. Însă, presa internațională (cel puțin o parte din ea) încă se face că nu vede și încearcă să creeze îndoială cum că de fapt crucea aia era în amintirea „Revoluției portocalii” din 2004-2005 și nu în amintirea victimelor foametei și opresiunii staliniste.
Însă, în ciuda acestei dezinformări, este clar despre ce e vorba. Orice poză făcută cu altă ocazie și comparată cu filmarea (pe care o puteți consulta aici) îți confirmă că e crucea din fața Palatului Oktâiabârski - fostul sediu al NKVD în anii 30.
În acea clădire, și-n scuarul din fața clădirii, au avut loc în anii 30 torturi și execuții ordonate de însuși Stalin - totul într-o perioadă de foamete cruntă într-una dintre cele mai grave crize umanitare din secolul XX.
Crucea respectivă a fost ridicată în 2005 din donații făcute de supraviețuitorii foametei din 30 precum și de rudele victimelor opresiunii staliniste.
Inna Șevcenko - c-așa o cheamă pe țâțoasa cu drujbă - a chemat presa înainte să dărâme monumentul și apoi și-a făcut poze cu monumentul căzut după care a fugit.
Autoritățile ucrainiene au deschis o anchetă penală împotriva Innei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de huliganism. Inna este deocamdată de negăsit așa că autoritățile ucrainiene au organizat o blocadă la sediul central al Femen cerând grupării să o predea autorităților pe Inna Șevcenko.
Inclusiv feministe din think-tank-ul de „Studii de gen” de la Kiyv și-au arătat dezgustul pentru acest gest - tocmai pentru că foametea și opresiunea stalinistă sunt evenimente dure din istoria Ucrainei și ale cărei efecte se văd și astăzi. Ba mai mult, Tatiana Bureiceak, una dintre cele mai cunoscute feministe din Ucraina a făcut în aprilie 2012 ceva ce nu vezi prea des între feministe - a publicat în presa internațională o poziție clară de respingere a tot ceea ce reprezintă Femen. Sigur, n-a făcut-o din bunătatea ei regească - ci pentru că ăstea îi strică imaginea - dar e important c-a făcut-o.
Tovarășa Șevcenko riscă maxim 4 ani de pârnaie. Pe cât punem pariu că se vor găsi cu sutele de mii inepți care s-o susțină și p-asta?!

2.4. Viziune de ansamblu asupra cazului

Am fost acuzat de un cititor care cică vrea să dezbată - dar înțelege să facă asta prin insulte - că nu sunt suficient de înțelegător cu săraca activistă oprimată și că de fapt acțiunea ei violentă e cumva scuzată pentru că Revolta Pizdei e la pârnaie în Rusia. Serios?!
Dar ce-ar fi dacă un bărbat ar umbla în chiloți pe stradă c-o drujbă căutând să taie un copac sau un monument oarecare?! I-am mai găsi scuze de-astea penibile?!
Ce-ar fi dacă m-aș duce eu numai în chiloți și c-o drujbă-n mână prin centrul Clujului să mă duc să dau jos de exemplu Monumentul Memorandiștilor? Și, eventual, să zic că-i pentru susținerea Pussy Riot - doar Ioan Rațiu (a cărui cuvinte sunt scrise pe monument) era creștin - și deci simbol al teocrației. Mi-ar căuta și mie cineva scuze atât de penibile?
Sau cum ar fi ca un bărbat japonez să se ducă în chiloți cu o drujbă în mână și să dea jos monumentul victimelor de la Hiroshima și Nagasaki? Nu întâmplător fac comparația asta pentru că numărul de victime e comparabil - de fapt sensibil mai mare în dreptul Ucrainei.

Nu pot înțelege și basta cum unii oameni au senzația că dacă o acțiune se pliază pe opinia lor - acea acțiune devine brusc legitimă, oricât de oribilă ar fi ea.
Nu e vorba de „sensibilitățile creștinilor” aici. Am ironizat (și-o voi mai face) din greu pe-aici sensibilitățile creștinilor. Însă e vorba de călcarea în picioare a memoriei unui număr mare și real de oameni pentru o cauză totuși minoră - aceea că o trupă de punk o să facă câteva luni de pârnaie.

3. Instituția dublului standard în mentalul occidental

Atunci când vrei să vezi dacă ai de-a face cu un dublu standard, pur și simplu judeci o situație în varianta sa opusă - și vezi dacă obții aceeași judecată. Dacă nu se-ntâmplă asta, felicitări! Tocmai ai descoperit un nou dublu standard.
Asta încercăm să facem acum, când judecăm aceste două situații care au fost lăudate mult prea mult, în condițiile în care acte de vandalism similare sunt tratate așa cum trebuie - ca acte de vandalism - dacă sunt în altă țară.
Nu-mi iese din cap argumentul cretin potrivit căruia e cumva scuzabil ce-a făcut domnișoara Șevcenko în Ucraina căci e o reacție legitimă la teocrația din Rusia.
În primul rând, așa cum am demonstrat mai sus, ceea ce li se întâmplă punkerițelor netalentate și cu cagule roz din Rusia nu are nicio legătură cu teocrația.
În al doilea rând, două rele nu fac una bună. De când și până când umblatul cu drujba prin centrul unei capitale europene e ok?

Așa cum am mai spus, dacă Hillary Clinton ar veni în vizită oficială la Kiyv și eu, Vâlsan Lucian, m-aș duce la bustul gol să sar pe ea având scris pe spate „Ucideți-o pe Hilary” și urlând „Pleacă de-aici”, ar simpatiza cineva cu mine? M-ar crede cineva dacă aș spune că m-am dus acolo ca formă de protest că Hilary Clinton pledează pentru mutilarea genitală a aproape 30 de milioane de bărbați? S-ar găsi cineva să-mi găsească scuze și justificări morale și să zică „reacția lui Vâlsan vine ca o consecință a acțiunilor misandrice ale doamnei Clinton”?! Permiteți-mi să mă-ndoiesc.

Sau dacă m-aș duce eu și 5 prieteni într-un muzeu din Marea Britanie și aș sparge două exponate și aș urla „Muie Elisabetei a II-a”, și-apoi aș fi arestat. Ar face cineva activism internațional cum că eu și cei 5 prieteni suntem deținuți politici? Ar mai veni cineva cu argumentul că noi am fost arestați pentru că am zis nasoale de regină, omițând complet actele de vandalism? Permiteți-mi să mă-ndoiesc.

Da, sunt de acord că Revolta Pizdei trebuia pusă la măturat străzi, nu la mititica. Era mai bine. Eventual amânată pedeapsa până-n decembrie, când e mai cald în Moscova. La fel cum sunt de acord ca domnișoara Șevcenko să plătească pentru monumentul distrus întrucât nu ea a suferit de foametea din 30 și ea habar n-are cum se scrie „oprimare stalinistă” - cu-atât mai puțin să trăiască așa ceva. Însă de-aici și până la apelul la eliberarea imediată a lor - e cale ca de la Moscova la Vladivostock.
În acest caz am văzut la lucru instituția dublului standard în toată splendoarea sa. În vreme ce figuri importante din Rusia (unele chiar opuse pe față politicilor lui Vladimir Putin) spuneau că au încredere că justiția va fi blândă și că nu e nevoie de-atâta tam-tam (încredere în mare parte totuși confirmată - chiar dacă judecătoarea vroia să meargă până la capăt) - figuri mai mult sau mai puțin importante din afara Rusiei cereau (de parcă cereau la mumă-sa pe moșie) ca punker-ițele să fie eliberate numaidecât indiferent de ce spune legea. Ce ciudat, asta „nu se pune” ca presiune asupra justiției.
Cumva, dacă e corect politic - brusc nu mai contează nimic altceva. Brusc toată vrăjeala de dinainte cu „independența justiției” se suspendă.
În plus, există și alți deținuți politici despre care nu se spune nimic.

De exemplu omul care i-a dat lui Julian Assange informațiile pentru Wikileaks. E considerat terorist, deși spre deosebire de Hussein Obama și George dabăl-iu Bush nu a ordonat niciun asasinat, n-a comandat nicio armată care să ucidă oameni nevinovați și nici n-a omorât pe nimeni. Și, pentru că are eticheta de „terorist”, după legea Statelor Totalitare ale Americii poate fi torturat și poate păți orice. Dar ăla cumva nu e deținut politic și nu se face mare tam-tam pe suferința lui - chiar dacă o pățește (și-o s-o pățească mult mai rău în viitorul apropiat) decât o s-o pățească Revolta Pizdei în toată viața lor adunat.
De asemenea, Julian Assange însuși este un individ persecutat politic. Procesul ăla de viol e glumă proastă marca matriarhatului Suedez - la fel cum a fost și gluma proastă cu procesul lui Domnique Strauss Kahn. Nici pe aceştia nu s-a grăbit nimeni să-i susțină sau să-i eticheteze ca persecutați politic - deși sunt ceva mai multe dovezi în favoarea acestei propuneri în ceea ce-i privește, prin comparație cu Revolta Pizdei.
Sau ce ziceți de Murat Kumaz? Habar n-aveți cine e, nu? Normal, n-are cagulă roz, nu cântă muzică proastă în biserici-muzeu și nu comite acte de vandalism în numele antiputinismului. Murat Kumaz este un neamț care a fost o dată în viața lui în Pakistan și-apoi, când avea 19 ani era prin SUA, unde a fost arestat și torturat fără să fi făcut nimic ilegal. Nici pe el nu l-a catalogat nimeni deținut politic, nu s-a instaurat Ziua Internațională Murat Kumaz și nici n-au venit politicieni dubioși și artiști să strige ca el să fie eliberat.

P-ăștia nu-i vede nimeni - chiar dacă au suferit exponențial mai mult pentru practic zero fapte prin comparație cu punker-ițele din Rusia care au încălcat o sumedenie de legi, indiferent la legile cărei țări te-ai raporta.

4. Viziune de ansamblu

Am spus la începutul articolului că problema este tratată și percepută dintr-o perspectivă greșită - ceea ce duce și la concluzii oarecum greșite sau greșite în totalitate.
Nici Pussy Riot și mai ales nici „reacția” Femen NU sunt victime - ci sunt ele însele agresorii principali. Și nu numai că sunt agresorii principali după legea rusească sau ucraineană - ci sunt agresorii principali și după legea britanică sau franceză.
Faptul că aceste evenimente au loc în Rusia nu înseamnă că brusc devine acceptabil ceea ce-n Occident ar fi fost tratat practic la fel.
Mai devreme sau mai târziu probabil îmi veți spune „Da, dar uite Garry Kasparov a fost săltat în legătură cu acest proces”. Nu! Garry Kasparov a fost săltat pentru simplul motiv c-a profitat de proces și de obiectul acestuia pentru a-și mai expune un pic agenda sa anti-Putin. Asta-nseamnă că-i ok? Sigur că nu! Dar e o problemă separată - nu o problemă legată de subiectul ăsta.
Kasparov ar fi fost arestat oriunde s-ar fi dus în Rusia ca să mai vorbească public despre cât e de nasol Putin - și cu Pussy Riot și fără Pussy Riot.
Să zicem că Assange ar merge la procesul unui om condamnat la moarte nevinovat în SUA și ar fi arestat în fața tribunalului. Argumentul cu Kasparov e ca și cum ai spune că-n această situație ipotetică Assange a fost arestat pentru că-l susținea pe condamnat. Nu! Assange ar fi fost arestat oriunde s-ar fi dus pentru c-așa vrea guvernul SUA. Asta înseamnă că e ok? Sigur că nu! Dar nu are legătură.

De asemenea, faptul că-l urăști pe Putin sau ești în opoziție față de BOR, nu schimbă cu nimic faptul că devastarea unui muzeu este o infracțiune, la fel cum este și distrugerea unui monument de comemorare a unei tragedii.
Nu pot să înțeleg cum oamenii pot judeca atât de mult cu viscerele și cu emoțiile și atât de puțin la rece.
Sunt puține lucruri în alb și negru pe lumea asta - însă dacă devastarea unui muzeu și distrugerea unui monument privat este sau nu huliganism e o chestiune în alb și negru, clară și indubitabilă. În momentul în care ne facem că nu vedem asta, înseamnă că o luăm pe calea relativismului și de-aici până la implementarea de jure și de facto a dublului standard nu mai e decât un pas.

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

Ateismul e de stânga sau comunist? Nu, însă...

... pe lângă o serie de erori de logică, există și câteva realități care ar putea da impresia cuiva de bună credință că ateismul este de stânga.

Mi-au atras atenția mai mulți cititori despre faptul că „ideologia ateistă” e tot un fel de corectitudine politică sau alte ideologii auto-proclamate de stânga și pe care eu le crtic vehement pe acest blog.
Pe lângă contraargumentul bazat pe realitate - și anume că nu există ideologie ateistă -, există însă și o serie de argumente valide în favoarea acestei impresii pe care și-o poate crea cineva dacă frunzărește câteva luări de poziții ale ateilor militanți.
Ca ateu libertarian de dreapta consider incorect ca întreaga comunitate ateistă din România (sau de oriunde din lume, dacă tot veni vorba) să fie etichetată ca „de stânga”.

1. De ce sondajul Soros e cam dubios

Împotriva acestui argument, cum că toți ateii ar fi comuniști (sau de stânga în general) mulți atei români aduc ca argument studiul făcut de Fundația Soros, potrivit căruia majoritatea ateilor români sunt bărbați albi locuitori în marile orașe, cu o educație înaltă și cu convingeri politice de dreapta.
Eu nu o să aduc ca argument acel sondaj din simplul motiv că nu mi se pare un sondaj corect. Singurul lucru corect pe care-l spune este acela că sexul masculin este dominant între atei. Atât. Restul concluziilor sunt după părerea mea într-o mare proporție greșite dacă e să le confruntăm cu realitatea. Sunt administrator al grupului de Facebook al comunității ateiste din România - iar grupul e mare - cu peste 1500 de membri - pentru un grup de Facebook românesc pe o temă totuși restrânsă. Ca administrator aproape de la începuturi, clar că știu foarte bine de unde sunt majoritatea membrilor grupului. Și nu, majoritatea membrilor grupului nu sunt din București-Cluj-Timișoara-Iași (adică „orașele mari”). De asemenea, majoritatea membrilor grupului nu au convingeri politice de dreapta. De altfel mulți dintre ei au convingeri politice alambicate - cam neconsecvente - iar mulți pur și simplu nu au convingeri politice pentru că nu-s interesați absolut deloc de politică (o să revin altădată asupra acestora din urmă).
Mai mult, eșantionul folosit de studiul Soros e mai mic decât numărul membrilor de pe grup și deși am întrebat și eu și alții de mai multe ori - niciunul din membrii grupului pe care-l administrez alături de alți 9 colegi nu a fost parte din eșantionul Soros.
Prin urmare, consider că sondajul ăla e cel puțin viciat (ca să nu zic „scos din cur”).
Îl mai consider viciat și pentru că dacă cei mai mulți atei sunt bărbați albi educați din marile orașe - atunci cel mai probabil aceștia au cont de Facebook și sunt interesați (măcar unii din ei) de subiect și deci ar fi ajuns pe acest grup (sau pe unul din grupurile prietene) mai devreme sau mai târziu.
Dacă e să dăm crezare sondajului Soros - pare-se că Universul a conspirat cumva ca așa ceva să nu se-ntâmple. Or... iertați-mă dacă nu cred această poveste.
Sunt dispus să-mi schimb părerea asupra acestui sondaj dacă voi vedea vreodată metodologia de lucru și alte detalii care m-ar putea convinge că totuși studiul e „pe bune”. Oricum, nu-s singurul care pune la îndoială rezultatele iar Soros n-au fost tocmai cei mai transparenți cu niciunul din studiile lor - nu numai cu ăsta.

2. Vină prin asociere, erori de definire a conceptelor și alte asemenea

Argumentul standard pentru poziția „Ateii sunt comuniști” sună, în terțe forme, cam așa: „Comuniștii erau atei declarați. De asemenea, majoritatea (toate?) argumentelor folosite de ateii contemporani pentru a discredita religia sau pentru a-și explica poziția față de religie au fost folosite și de comuniști și băgate pe gât elevilor în școli până în 1989. Iar acum, vor același lucru prin predarea evoluționismului în școli și prin scoaterea religiei din școli. Deci ateii sunt comuniști”.
Principala problemă cu acest argument este că încearcă să inducă o falsă dihotomie și să creeze o falsă incompatibilitate între poziția „de dreapta” și ateism.
Această încercare face parte dintr-un arsenal mai larg ce izvorăște din convingerea că religia este esența „politicilor de dreapta”.
Cel mai simplu de argumentat împotriva acestei idei este prin compasul politic.
Axa verticală reprezintă intervenția statului pe probleme non-economice.
Ei bine, totul depinde de individ. Dacă individul crede că definiția proprie a „moralei” este cea mai bună și trebuie adoptată de toți, atunci se va situa cât mai sus pe axa verticală, în vreme ce dacă acesta crede că morala sa e bună pentru sine ca individ dar că totuși fiecare are dreptul să-și definească morala așa cum dorește atâta timp cât nu rănește pe alții, atunci se va situa mai jos pe axa verticală.
În comunitatea libertariană din Cluj chiar discutam la un moment dat despre faptul că fiecare dintre noi - libertarienii de dreapta - am prefera să avem de-a face cu un libertarian creștin în dauna unui ateu comunist - asta în condițiile în care noi suntem atei aproape toți. De ce am prefera asta?
Păi e simplu: Libertarianul creștin - deși aderă la o ideologie pe care eu o consider o tâmpenie - își vede de treaba lui și nu mă agasează cu propagandă (venit la ușă cu biblii, impunere a religiei de stat, și alte aberații dintr-astea). Pe de altă parte, ateul comunist - deși e pe aceeași lungime de undă cu mine privind miturile religioase - va căuta să-mi impună ideea sa de morală. Or, de foarte multe ori, ideea sa de „morală” s-ar putea să nu-mi placă; însă n-aș avea de ales - pentru că n-ai de ales în totalitarism.
Ce vreau să spun cu asta e că aderarea la o religie sau neaderarea la una are foarte puțin spre deloc de-a face cu poziționarea pe eșicherul politic. Acest argument vine de regulă de la cei poziționați la dreapta axei verticale, dar deasupra axei orizontale - adică în zona statistă.
96 de ani a trăit Milton și, din câte știu eu, nu a susținut vreodată că statul ar trebui să susțină ideea sa de „morală” sau „morala” propagată de vreo religie sau alta.
Margaret Thatcher, pe de altă parte, deși era aproximativ pe aceeași lungime de undă cu Friedman în ceea ce privește liberalismul economic, a susținut public faptul că Biserica Anglicană trebuie să rămână de stat și n-a ezitat să bage ideile sale de „morală” în legea britanică. (viziunea ei integrală asupra religiei - aici)
Este doamna Thatcher de dreapta? Sigur că da. Dar și Friedman era de dreapta - chiar dacă el respinsese complet religia - și asta în mod public, chiar în revista cultului în care fusese crescut.
Esența acestui argument fals - cum că religia ar fi esența dreptei - provine dintr-o înțelegere rudimentară a ceea ce-nseamnă poziționarea politică. Pentru mulți oameni, totul e o dihotomie: „dreapta = Noua Labă, tripați radicali religioși și morală reglementată de niște unii” - în mentalul colectiv românesc nici măcar nu apare la un „brainstorming” și ideea de „piețe libere” atașată de poziția „de dreapta”.
Cei care totuși înțeleg mai bine dar tot aduc acest argument, de regulă privesc spectul politic doar în partea superioară a sa - de la axa orizontală în sus. Practic, ei nu concep o altă lume decât cea în care tătuca-statul și mămuca-patrie sunt cumva „sfinte” și nu care cumva să te legi de aceste două concepte - chiar dacă luate la bani mărunți, aceste două concepte sunt cel puțin discutabile, ca să nu zic mai mult.
În plus, să pornești de la premiza „comuniștii erau atei = toți ateii sunt comuniști” înseamnă și o vină prin asociere. Cumva induci că ateismul este sursa crimelor comunismului - ceea ce de asemenea este fals.
În fond, Adolf Hitler era catolic iar regimul său a fost susținut puternic de către Vatican. Asta-nseamnă că toți catolicii sunt cretini fasciști de-alde Hitler?! Clar nu. La fel cum nu înseamnă nici măcar „majoritatea catolicilor sunt cretini fasciști de tipul Hitler”.

Tot aici trebuie spus și faptul că mulți oameni confundă ateismul (militant sau nu) cu antiteismul fascist.
Să ne-nțelegem: Ateul este o persoană care crede despre Dumnezeu/Yahweh/Allah la fel cum orice creștin/musulman/evreu de bun simț crede despre Moș Crăciun, Ba'al, Krishna sau Chtulu.
Antiteistul fascist este acela care își dorește interzicerea practicării oricărei religii sau exprimarea vreunei opțiuni religioase. Ceva de genul ortodocșilor din Grecia până în 2007 - când de facto era interzisă orice manifestare religioasă în afară de cea ortodoxă. Tot formă de antiteism fascist era și aceea.
De asemenea, ateul militant este persoana care militează și pentru respectarea drepturilor sale.
De exemplu, în România, BOR consumă mulți bani publici deși are teoretic o paletă largă de enoriași. Eu, în primul rând ca libertarian, mi se pare o hoție ca statul să mă taxeze. Apoi, ca ateu, mi se pare o hoție și mai mare ca statul să-mi fure din banii produși de mine prin taxare pentru a plăti indivizi ce propovăduiesc o ideologie cu care eu nu sunt de acord.
Este asta în contradicție cu principiile de dreapa ale economiei libere? Clar nu. Vreau dreptul de a alege pe cine finanțez și pe cine nu - drept care nu există în România în acest moment.
Există însă alte fațete ale ateismului militant care chiar sunt de stânga (unele chiar de sorgintă comunistă de-a dreptul) - însă despre ele vom vorbi un pic mai jos.

3. Ateu = umanist, LGBTQI-ist, prochoicer, relativist moral etc.

Există mulți oameni (mai ales printre atei) care au senzația că poziția ateistă implică sine qua non și aderarea la o serie de ideologii - unele dintre ele, într-adevăr, de stânga.
În urmă cu câteva luni țin minte c-a venit o tanti aici pe blog și mi-a spus că poziția mea anti-misandrie nu este compatibilă cu ateismul. Serios?! Bă ce chestie! Au ajuns și ateii să înceapă să dicteze ce e compatibil cu ateismul și ce nu.
În lumina acestor aspecte, cred și eu că cei străini de comunitatea ateistă se gândesc că există vreun fel de „ideologie ateistă”. Însă, serios, chiar nu există așa ceva.
Termenul de „umanist” personal nu-mi place. De ce nu-mi place? Pentru că e un termen-curvă. Fiecare-l poate folosi exact cum vrea și să pară că are dreptate. Religioșii zic că umanismul e de porc pentru că pune omul pe poziția lui dumnezeu (neînțelegând că nu pot pune omul pe poziția cuiva a cărui existență nu o consider). Pe-urmă vin iubăreții de pufoșenii și zic că umanismul e de porc pentru că nu se gândește la pufoșeniile drăguțe - și spun pufoșeniile drăguțe pentru că n-am auzit pe nimeni militând pentru drepturile viperelor, șobolanilor, scorpionilor din Italia, Văduvei Negre, etc etc. - să ne-nțelegem. Pe-urmă vin alți iubăreți de pufoșenii care zic că umanismul e bun pentru că înseamnă tratarea „umană” a câinelui de-ți ucide sau mutilează copilul pe stradă.
Și, într-un final, vin unii și zic că umanismul e bun pentru că sub aripa sa putem să implementăm visul utopian de a acorda privilegii cât mai multe pentru cât mai mulți pe banii celor puțini care încă mai produc. Aceștia din urmă fiind de altfel și destul de zgomotoși - și parte mare din cauza pentru care se menține ideea că ateii sunt comuniști sau socialiști.
De-aia consider greșită - indiferent din partea oricui ar veni - echivalarea ateu=umanist, cu-atât mai mult cu cât polemicile cu privire la definirea și utilitatea umanismului încă nu s-au încheiat. Dacă despre ateism știm clar ce e și prin ce se definește - despre umanism nu prea.

De asemenea, în comunitatea ateistă există, într-adevăr, un trend stângist - trend care personal mă calcă pe nervi dar care e din ce în ce mai evident. Acesta se manifestă în primul rând prin tendința multora de a fi cât mai corecți-politici atunci când vorbesc despre orice altceva în afară de religii de stat sau teocrații.
Cumva, acești indivizi găsesc puterea să spună ce gândesc când emit o judecată despre un abuz al unei comunități musulmane pe undeva prin lume sau despre faptul că religia mai nou e luată-n calcul la emiterea de documente de stat în România (vrăjeala aia cu card-drac). Însă, aceiași indivizi cumva devin brusc reținuți când abuzuri similare sunt comise de comunitatea LGBTQI sau de alte grupuri a căror obiect de activitate a fost în mare parte atins așa că acum încep să abuzeze de poziția lor și să șicaneze restul lumii doar pentru că pot.
Tot în aceeași notă - există printre atei destul de mulți care consideră că a fi ateu implică în vreun fel prezența rațiunii. Nimic mai fals.
Sunt printre atei o grămadă care cred vrăjeli protocroniste, pseudoștiință, Zeitgeist, conspirația big-pharma și alte inepții de acest tip. N-am întâlnit, e drept, atei conspiraționiști hardcore (d-ăia cu iudeo-masoneria) - dar cred că există și din aceștia.
La fel, există printre atei oameni de poziție pro-vita. Oricât de ciudat ar părea pentru unii (se știu ei care) poziția ateistă față de religie nu este incompatibilă cu poziția de provită. Opinia mea despre subiect am exprimat-o deja aici.

Mai există o echivalare - de data asta mai des întâlnită în cazul persoanelor din afara comunității ateiste - cum că ateii sunt relativiști din punct de vedere moral, nefolosindu-se de vreo divinitate care să fi dictat adevăruri absolute la care să se raporteze.
Și-aici, ca și-n alte, cazuri, da - există și atei care au orgasm la ideea de relativitate morală dusă până la absolut. Însă, pe de altă parte, contează foarte mult ce definim ca „moral” - pentru a înțelege clar cum definim relativitatea față de acea morală.
Mai simplu e însă să ne uităm în pârnăi. Acolo sub 0,2% dintre oameni sunt atei. Ceea ce-nseamnă că oricât de relativi moral ar fi ateii - cumva relativitatea lor nu afectează pe alții (și deci nu intră sub incidența legii). Ceea ce-nseamnă că ateii totuși respectă „moralitatea” legii naturale - a non-inițierii-agresiunii.

4. Cretinismele din ateismul militant

O să-mi fac mulți „prieteni” cu bucata asta de articol. Eh, nu-i nimic, luați un loc la rând - că mai sunt mulți ca voi.
Ateismul militant - mai puțin la noi, mai mult prin alte părți - a început ușor-ușor să se infecteze cu cretinisme.
Legea Cultelor zice clar că „Statul este indiferent față de orice religie sau ideologie atee”. Prin urmare, militarea pentru respectarea legii - adică retragerea finanțării din bani publici pentru BOR, scoaterea religiei din școli, eliminarea promovării religiei în școlile publice (dar permiterea păstrării ei în școlile private care-și pot face propriile reguli după cum voiesc) - este un militantism corect, legal și legitim.
Pe de altă parte, în mișcarea ateistă și-au făcut loc ușor-ușor - câștigând teren în rândul celor cu frustrări legitime cu privire la semi-teocrația din România - și discursuri antiteiste cu tentă fascistă.
N-o să uit niciodată și nici n-am să fiu vreodată de acord cu zumzetul de bucurie ce a cuprins o parte din comunitățile ateiste (inclusiv cea din România) în momentul în care Franța a decis să interzică burqa și niqabul.
Mi se pare o prostie! E autoritarianism de stat de prost gust asta. De când și până când are voie statul - care funcționează pe banii tuturor - să spună oamenilor cum au voie și cum nu să se îmbrace?!?!

Să ne-nțelegem bine: Nu sunt un fan al musulmanilor - ba chiar i-am criticat de mai multe ori, chiar dacă doar în timp ce discutam un subiect mai larg - însă așa cum consider ultra-puparea lor în cur (ce are loc în prezent în țările scandinave pentru că ei votează stânga foarte des) ca un mare cretinism, la fel consider un mare cretinism și promovarea urii nejustificate față de ei. Pe scurt: Burqa e una din problemele mici ale Islamului. Mici spre foarte mici.
Pot înțelege să nu fii de acord cu practicile lor - nici eu nu-s - dar nu pot empatiza cu nevoia unora de a le interzice din practici - în special practici mici care deranjează puțin spre deloc.
De asemenea, cu această ocazie, apar și unele mesaje care sunt factual false. (la cerere dau și exemple)

Totodată, în unele locuri deja nu se mai promovează respectarea drepturilor non-religioșilor și recunoașterea acestora ca atare ci se promovează direct ateismul.
Întrebarea mea: De ce dracu ai face așa ceva?!
Întrebare legitimă: Cum să nu-și creeze unii impresia falsă că ar exista o asemenea inepție precum „ideologie ateistă” când chiar tu încerci să promovezi ceva ce nu există.
O să ajung eu ca ateu să le spun ateilor - prieteni, ateismul e o religie precum necolecționarea de timbre este un hobby sau precum chelia este o culoare a părului.
O astfel de abordare - de promovare agresivă a ateismului - va face mult mai mult rău decât bine, indiferent dacă această abordare are loc în UK (unde creștinii sunt minoritari) sau în Spania (unde deși renunțarea la catolicism e la proporții uriașe - religiozitatea e încă prevalentă).

Am mai văzut de asemenea voci care cereau interzicerea completă a rugăciunilor în școli. Și exprimată chiar așa - fără nicio nuanță.
Pot înțelege - și susține - o măsură care să-i împiedice pe profesori să spună „bun, și-acum toată lumea-n picioare, ne rugăm ortodox că-s eu un mare șmecher natural și zic asta”. Însă nu mai pot înțelege - și nici susține - o măsură care să nege dreptul celor care vor să se roage, să o facă.
În clasele V-VIII aveam destul de mulți creștini practicanți pe post de colegi de clasă, iar eu deja mă declarasem ca necredincios.
Deși mă opuneam atunci când un profesor (dirigintele era un om foarte religios) punea elevii să se roage și citea din Psaltire la ora de dirigenție - erau momente când grupul religios din clasă decidea că e momentul pentru o rugăciune. De ce ar fi corect ca acestora să li se interzică acest drept?
Sigur, consider stupid să te rogi în general - și mai ales la școală - însă cu ce drept ar trebui să pot eu să le interzic să facă asta? Eu plecam și gata. Nici eu nu mă expuneam la propagandă religioasă inutilă, ei își exercitau dreptul de a se ruga la prietenul imaginar preferat - și toată lumea era mulțumită.

Aici au dreptate creștinii moderați care critică unele dintre pozițiile luate de unii atei. Ei întreabă legitim: „De ce nu poți să fii drăguț(ă) și să ne-nțelegem toți?!” - Și de multe ori au dreptate să întrebe asta.
La un loc de muncă ce l-am avut în trecut vreme de-un an de zile, o mare parte din timp am fost singurul ateu dintr-un departament mare. Și n-aveam nicio problemă în a spune că sunt ateu - în condițiile în care peste 50% din oamenii de-acolo nu numai că erau ortodocși, dar erau ortodocși practicanți.
Și ie-te că nu m-a mâncat nimeni de viu și am plecat de-acolo în condiții mai mult decât amiabile (încă țin legătura cu foștii colegi și mai ieșim ocazional) din motive financiare.
Și atenție! Nu vorbesc aici de creștinii molcomi - ăștia chiar erau (de fapt sunt - că doar n-au murit) cu de-astea cu post, cu sărbători de care n-am auzit în viața mea dar pe care ei le țineau cu sfințenie, etc. etc. Mă pot gândi la minim 10 atei pe care-i cunosc care n-ar fi rezistat nici două luni.
Unii atei au senzația că au descoperit America prin poziția lor și se-apucă de proferat insulte de multe ori nemeritate doar pentru simplul fapt că nu trăiește (sau nu lucrează) numai cu atei. Asta deja nu mai e cerere de respectare a drepturilor individuale. Ăsta e comportament de copchil răzgâiat de 13 ani care dă din picioare când nu se pune toată lumea și-n cap să-i facă toate poftele!

Cel mai recent cretinism din mișcarea ateistă este faptul că foarte mulți (poate prea mulți - după părerea mea) consideră ca salutar gestul făcut de infractoarele de la FEMEN care au tăiat cu drujba o cruce din centrul Kiyvului.
Ce nu spune presa decât cu jumătate de gură este că acea cruce nu doar că era bun public (și deci distrugerea ei este act de hulganism și cu-asta basta), ci era plasată în fața clădirii care până nu prea demult a servit drept sediu al NKVD-ului.
Ei bine, în acea clădire a NKVD-ului aveau loc execuții ale deținuților politici. Practic, clădirea aia e simbolul opresiunii staliniste prin care au trecut ucrainienii. Și ucrainienii au luat-o rău în perioada aia - au avut inclusiv parte de foamete masivă.
Ei bine, crucea aia reprezenta monumentul pentru comemorarea celor executați în clădirea din spate de către opresiunea stalinistă reprezentată de NKVD. Faptul că fătucile astea au pus-o jos, reprezintă practic un pișat cu boltă pe memoria unor oameni (de toate religiile, apropo) care au fost uciși nevinovați pentru simplul fapt că nu erau de acord întru totul cu perspectiva marxist-leninistă.
Ba mai mult, respectivul monument nici măcar nu fusese ridicat din bani publici - ci din donațiile familiilor victimelor și de către supraviețuitorii acelor vremuri. Eu să fiu victimă sau rudă cu o victimă, aș acționa în instanță fătucile și le-aș pune să plătească pentru reconstruirea monumentului.

Stau și mă-ntreb cum ar fi reacționat comunitatea ateistă dacă veneau niște creștini supărați și tăiau cu drujba panourile cu mesajul „18300 de biserici, 4700 școli generale, 325 de spitale. Amin!”?! Ar fi fost de porc, nu? Păi și-atunci de când și până când e brusc ok când e despre cruci?

5. Ruptura

La nivel internațional deja este în curs de desfășurare o ruptură în comunitatea sceptică/atee. În România vor mai trece probabil 1-2 ani (sau poate chiar mai mult) până când ateii vor fi suficient de mulți ca să vedem și aici clar o ruptură.
Pentru cei mai puțin familiarizați cu ce se-ntâmplă pe scena internațională a comunității atee, un individ pe care l-am mai criticat pe-aici, PZ Myers, și a sa rețea de bloguri, este probabil omul care a accelerat ruptura, devansând-o probabil cu ani buni.
PZ Myers este omul care susține deschis două chestii pe care foarte mulți le consideră pe bună dreptate niște idei periculoase - feminismul și instigarea la ură împotriva creștinilor.
PZ Myers și-a turnat prima dată cenușă în cap în 2008 când și-a instigat public cititorii să-i aducă prescură (sau ce folosesc catolicii pentru euharistie) pentru a se pișa pe ea și a-i da foc promițând că pozează și postează pe blog. Totul ca reacție a sa (sau ca exagerare, aș spune eu) la un caz relativ minor a unui individ de la o universitate catolică ce a fost pus să înghită euharistia și a fost hărțuit nițel. Ceea ce pățise individul ăla era oricum ilegal chiar și conform regulilor universității catolice - însă chiar dacă nu ar fi fost! E o universitate catolică - privată - și prin urmare are dreptul să-și pună ce reguli vrea! Nu e pe bani publici! Așa că dacă nu-ți convine, nu te duci acolo! Simplu!
Pentru acea prostie, Myers a fost chiar mai dur criticat de către non-religioși decât de către catolici - aceștia acuzându-l de antiteism, bigotism anti-catolic și încălcarea dreptului proprietarului facultății de a-și impune ce reguli vrea!
Myers e genul de ateu care crede că trebuie să ai voie să spui orice, să insulți orice - oriunde. Ei bine, ai voie să insulți religia - nu te oprește nimeni. Dar nu te duci pe proprietatea lor să-i înjuri - pentru că, ghici ce? Dreptul la proprietate se aplică și la catolici și îți pot da un șut în cur cât ai zice „catolici” și au tot dreptul să facă asta.
La fel cum dacă eu dețin o facultate am dreptul să te dau afară pentru că faci propagandă religioasă - pentru că-i facultatea mea, pe banii mei și impun ce reguli vreau eu - așa și catolicii.
Am dreptul la libertate absolută de exprimare pe proprietatea mea și pe blogul meu. Oriunde în altă parte, trebuie să-mi și asum consecințele libertății absolute de exprimare.
De-atunci au mai urmat câteva șicane însă totul a explodat în iulie anul curent când PZ Myers l-a exclus din rețea pe Phil Mason (Thunderf00t) - unul dintre cei mai cunoscuți atei din on-line și fondatorul celebrului The Thinking Atheist. De ce l-a exclus Myers? Pentru că Phil a îndrăznit să pună la îndoială dogma feminismului și affirmative action - categorisindu-le pe nume: misandrie.
Aparent pe FreeThoughtsBlogs (Blogurile Gândirii Libere) această opinie nu este liberă - ci intens suprimată.
Alți factori catalizatori pentru această ruptură au fost remarcile lui Richard Dawkins care a spus că nu consideră o invitație la cafea ca o tentativă de viol (afirmație de altfel logică - dar pe care feminazistele s-au supărat crunt), precum și opiniile exprimate de Terroja Lee „TJ” Kincaid - cunoscut și ca TheAmazingAtheist (o opinie de-a sa pe subiect, în limba română, găsiți aici).
După acest moment, ruptura a devenit evidentă - din ce în ce mai mulți oameni alegând clar o tabără sau alta. Au avut loc chiar și schimbări bruște de opinie peste noapte - cum ar fi Cristina Rad (ZOMGitsCriss pe youtbe) video-bloggeriță de limbă engleză dar româncă. Cristina și-a schimbat practic peste noapte opinia de la una moderat anti-feministă la una militant feministă. Ăsta e unul din motivele pentru care am renunțat să-i mai traduc intervenția de la Marșul Rațiunii. Să i-o traducă cine-o vrea, eu refuz s-o promovez.

Probabil până la sfârșitul anului 2012 vom avea deja clar două tabere diferite - ambele cu intenția de a-și manifesta scepticismul față de religie, pseudoștiință și alte subiecte similare - dar cu abordări diferite cu privire la probleme. Ceea ce-i foarte bine, după părerea mea. Prea mult consens dăunează de fiecare dată.

Se poate observa că ruptura are loc în jurul a două subiecte care au legătură cu stânga politică: Credința că poți să intri tu peste oricine și să faci ce vrei impunându-ți punctul de vedere, și credința că o ideologie bazată pe misandrie este cumva corectă pentru că „it feels right” - așa cum de altfel această ideologie scapă netaxată și cu alte „adevăruri” de-ale lor nebazate pe realitate pentru că „it feels right”.
O astfel de ruptură era previzibil să apară mai devreme sau mai târziu și este de bun augur căci într-un final va ajuta ambele tabere să scape de eticheta nedreaptă ateu=comunist.

Această ruptură se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu și în comunitatea ateistă din România. Semnele incipiente se văd deja. Pe măsură ce comunitatea devine mai numeroasă, dezacordurile apar din ce în ce mai des - pe mai multe subiecte, nu doar pe astea două. Iar unele dintre ele sunt deja ireconciliabile.
Pariul meu e că se va întâmpla în momentul în care comunitatea ateistă va avea ceva mai multă vizibilitate - iar acel moment nu e chiar atât de departe, după cum ar crede unii.
În plus, o semi-ruptură a avut deja loc - când AUR (Asociația Umanistă Română) s-a scindat în AUR și ASUR (Asociația Secular-Umanistă Română). Unul din motivele scindării chiar ăsta a fost - Cernea aluneca spre socialism, în vreme ce unii oameni nu erau de acord ca sub emblema promovării secularismului să se promoveze și o agendă mai mult sau mai puțin de stânga.
Sigur, au mai fost și alte motive - unele dintre ele le știu dar n-are rost să discut despre ele, altele mi-s necunoscute - însă unul din motive ăsta a fost, și nu e greu de dat seama de asta dacă urmărești activitățile publice ale AUR și ale lui Remus Cernea (promovarea cățelofiliei, promovarea ideii ăleia că „o să fim democrați când o să avem o țigancă lesbiancă atee ca președinte” - pe acest sistem nici măcar Islanda nu e democratică, etc.) prin comparație cu acțiunile ASUR (promovarea științei și gândirii critice în școli, concursuri despre evoluționism cu premii constând în dotări pentru școli, etc. etc.).

6. Concluzii și clarificări

Faptul că ateii nu sunt comuniști se putea argumenta foarte scurt - așa cum bine a făcut-o colegul și, zic eu, prietenul Adrian Avarvarei.
Însă prin acest articol nu am vrut neapărat să explic de ce e eronat să echivalezi ateismul cu comunismul - ci mai degrabă am vrut să explic niște dedesubturi mai puțin cunoscute pe care însă le-am resimțit (și le resimt) din plin atât eu cât și colegii de dreapta din comunitatea ateistă.
Mai mult decât atât, consider că dacă vrem să creștem ca vizibilitate, o idee bună ar fi să ne și promovăm comunitatea. Sigur, comunitatea crește și singură, de la o zi la alta, însă eu sunt de părere că sunt în jur de un milion de atei în România - iar noi nu cunoaștem decât poate însumat cu tot cu cunoștințe și prieteni, poate 50 de mii.
Comunitatea ateistă din România este - până când inevitabila ruptură va veni - probabil cel mai bun exemplu de diversitate. Sunt oameni de toate vârstele și de toate convingerile posibile și imposibile și singurul lucru pe care-l au în comun e că nu cred în vreo divinitate.
Acest fapt în sine ar trebui să fie suficient pentru a respinge afirmația potrivit căreia ar exista ceva atât de inept precum „ideologie ateistă”. Observați că spun „ideologie ateistă” - adică specifică ateilor. Așa ceva nu există. Însă există „ideologie atee” - adică o ideologie care înglobează ȘI poziția ateistă în revendicările sale. Asta e o altă confuzie pe care o fac unii (părerea mea e că neintenționat). Altfel spus, comunismul este o ideologie atee, dar nu este ideologie ateistă.
Așadar, deși sunt de acord cu faptul că statul trebuie să fie cu adevărat indiferent față de religie, nu sunt de acord ca statul (sau oricine altcineva) să aibă dreptul să intre peste creștini și să le spună ce să facă în locurile lor și în viața lor privată. În aceeași notă, deși sunt de acord că statul nu trebuie să promoveze religia în școli și nici să permită afișarea simbolurilor religioase în școli, spitale sau alte instituții pe bani publici (astfel încălcându-și neutralitatea asumată), nu sunt de acord ca statul (sau oricine altcineva) să aibă dreptul să-i spună unui doctor ce să facă în propriul său cabinet - lasă piața liberă să decidă asta.

Cu speranța că n-am supărat prea multă lume,
Vă salut cu respect.

Update 25.08.2012: La sugestia unui cititor, am adăugat termenul „fascist” lângă „antiteist”. Mi se pare că se potrivește mai bine cu ceea ce am vrut eu și înlătură posibilitatea confuziei semnalate și în comentarii.
Antiteistul fascist este cel care-și dorește interzicerea oricărei forme de manifestare a religiei, și/sau de preferință chiar a religiei înseși.