miercuri, 28 martie 2012

Lămuriri tehnice I - despre Internet

Lucrez în domenii care au legătură cu telecomunicaţiile - şi în special cu conectarea la Internet despre ca vorbim astăzi - de ceva ani de-acum.
Şi totuşi, deşi românii se pot mândri ca fiind naţiunea cu cel mai rapid şi ieftin Internet din Europa şi al doilea din lume, după China, nici chiar cei mai educaţi orăşeni n-au nici cea mai vagă idee despre ce vorbesc atunci când se referă la Internet.
Sigur, mulţi dintre ei din ignoranţă. Nu le pasă de detaliile tehnice atâta vreme cât merge netul. Partea asta o pot înţelege. Ce nu pot eu înţelege sunt acele persoane care se grăbesc să vorbească laudativ sau critic legat de o anumită metodă de conectare la Internet sau alta bazându-se pe o serie de stereotipii sau judecăţi superficiale bazate pe nimic.
Şi, ce-i mai amuzant e că aceştia din urmă sunt primii care ulterior se plâng că nu merge Internetul la standardele pe care ei şi le-ar dori.
Sigur, responsabil pentru asta poate fi atât cel care le-a încheiat contractul cât şi comoditatea prostească a românilor care au obiceiul de a nu citi ce semnează, dar nu despre asta discutăm azi - poate altădată că e interesant şi asta de studiat.
Megabiţi? Megabyţi? ADSL? VDSL? Fibră? UTP? IPv4? Ip dinamic? Rooter wireless? Net wireless? Nu pricepi nimic dintr-astea, te invit să citeşti cu mare atenţie următoarele rânduri căci îţi vor fi de un real folos!

1. Unităţile de măsură - multipli şi submultipli + explicaţii

Fără să intrăm în detalii, este necesar de ştiut că unitatea fundamentală de structură şi stocare a datelor este BITUL. Aşa cum unitatea fundamentală a vieţii este celula.
Când vorbim despre date întotdeauna le măsurăm în biţi şi facem judecăţi în funcţie de aceşti biţi. Sigur, mai există şi noţiuni precum "pachete", eficienţa pachetelor, pierderi de pachete - dar nu intrăm în asta.
Buun, acum că ne-am lămurit cum e cu bitul hai să vedem multiplii şi sub multiplii lui şi apoi vom vedea unde apar confuziile dar şi modul cum se calculează multiplii şi submultiplii, căci vom vedea că nu e ca la transformarea din metri în kilometri sau din grame în kilograme.
Cum spuneam, bitul este unitatea fundamentală care are următorii multipli:
1024 de biţi = 1 kilobit [simbolizat kb] (atenţie! kb! Cu "b" mic!)
1024 kb = 1 megabit [mb] (ăsta o să ne intereseze mult)
1024 mb = 1 gigabit [gb]
1024 gb = 1 terabit [tb]
Există şi mai sus dar nu ne interesează la subiectul acesta. Observaţi că, spre deosebire de unităţile de măsură pentru masă şi distanţă, care cresc sau scad prin înmulţirea sau împărţirea la/cu 10. Ei bine, în cazul unităţilor de măsură de date acestea cresc sau scad întru calcularea multiplilor sau submultiplilor prin înmulţirea sau împărţirea la/cu 2 la puterea a 10-a.
Mai concret:
4789736 de kb = 4789736/2^10 = 4667.5 mb / 2^10 = 4.56 gb (am aproximat zecimalele)
Însă, pe lângă unitatea de măsură numită bit, mai există o unitate de măsură care se numește octet sau byte. Aceasta a apărut pentru că tehnologia a evoluat și se lucrează în prezent cu fluxuri mult mai mari de date iar numărarea în zeci de mii de miliarde de biți îngreuna masiv toată treaba.
Relația dintre byte și bit este una simplă:

8 biți = 1 octet (sau 1 byte)

Această relație este esențială atunci când vorbim despre Internet!
Byte-ul are la rândul său multipli exact ca și bit-ul, după același model. Prin urmare avem:
1024 de byţi = 1 kilobyte [simbolizat KB] (atenţie! KB! Cu "b" mare de data asta)
1024 KB = 1 megabyte [MB] (ăsta o să ne intereseze mult)
1024 MB = 1 gigabyte [GB]
1024 GB = 1 terabyte [TB]

Acestea sunt unitățile de măsură în care se exprimă cam totul în sistemele de operare grafice moderne. Cine e mai în vârstă într-ale calculatoarelor a prins Norton Commander, MS-DOS 6.0, Windows 3.11 for workgroups, DOS Navigator sau Solaris-ul vechi care exprimau totul în biți și multiplii acestuia.
Dar, în prezent, nu cred că mai sunt foarte multe calculatoare care să nu fie în stare să ruleze măcar un windows 95. Prin urmare, o să-mi permit să neglijez o minoritate insignifiantă statistic și o să-mi permit să afirm că pe toate calculatoarele celor care citesc ce scriu eu aici rulează un sistem de operare care afișează măsurătorile datelor în byți/octeți și multiplii acestuia.
În calculul precedent ne-a rezultat că 4789736 de kb = 4.56 gb. Oare cât o fi în octeți? Putem pur și simplu să împărțim la 8 4,56 însă ne va da un rezultat neconcludent. Însă, 4,56 gb = 4667.5 mb.
Dacă împărțim 4667.5 la 8 obținem rezultatul aproximativ 583,4. Ei bine, atât e!
4,56 GIGABIȚI = 583,4 MEGAOCTEȚI/MEGABYȚI.
O să vedeți îndată de ce scriu cu majuscule și dedic spațiu mare acestui calcul!

2. Ce este Internetul și ce-i cu viteza?

Vă rog să nu o luați ca pe o jignire, dar mulți cred că Internetul e ceva ce vine de undeva de la niște neni șmecheri care ne dau nouă net și au senzația că a-ți pune o conexiune de Internet acasă e cam la fel cu a-ți trage curent sau gaz. Nu e deloc așa! Din cauza acestei confuzii apar și multe speculații stupide în special în contextul legilor precum ACTA. Nu de mult chiar aici cineva pe blog îmi comenta și-mi spunea că SRI-ul îmi poate interzice accesul la net. Newsflash! NIMENI nu poate face asta. La fel cum NIMENI nu poate tăia netul într-o țară sau orice altă aberație de genul ăsta. Pur și simplu nu se poate.
Internetul este o rețea de rețele. Asta ar fi definiția pe scurt. Cu alte cuvinte, eu am 4 calculatoare și le leg în rețea cu alte 3 ale vecinului meu. Și uite-așa avem noi un INTRANET. După aia, vine vecinul din blocul de vis-a-vis și-mi spune că are și el o rețea cu alți trei vecini și au împreună 11 calculatoare interconectate și ar vrea să le lege cu cele 7 ale noastre. Acceptăm și avem un INTRANET mai mare.
După care vin unii din cartierul vecin și spun că au deja o rețea cu 300 de calculatoare și le-ar lua în rețea și pe ale noastre 18 din cele două blocuri. Și tot așa, până când un număr foarte mare de rețele mici se tot interconectează între ele și fac o Inter-network sau Internet cum îl știm noi.
Sigur, anecdota de mai sus e redusă mult și din punct de vedere tehnic sunt multe de explicat dar lăsăm așa pentru a înțelege principiul.
Ei bine, între noi, în rețeaua noastră, transferăm pachete de date cu o oarecare viteză. Evident, cu cât distanța dintre noi e mai mare, cu atât și viteza e mai mică - asta ar trebui să fie logic. Cum facem să mărim viteza? Punem ”amplificatoare” pe traseu. Am pus ghilimele pentru că nu se numesc așa și procedeul tehnic e mult mai complex.
Dar, ca să păstrăm lucrurile simple, ținem cont de fiecare dată când vrem să forțăm viteza de limitările tehnice. Și-aici intervin câteva aspecte de care trebuie să țină cont oricine vorbește despre Internet.

Majoritatea calculatoarelor sunt dotate cu o placă de rețea 10/100. Ce înseamnă asta? Înseamnă că ele pot uploada (transmite) și downloada (primi) pachete cu viteză de până la 100 MEGABIȚI pe secundă (100Mbps) plecând de la viteza de 10Mbps. Sigur, cu excepțiile de rigoare dar nu intrăm în detalii.
Prin urmare, dacă un operator vă promite viteză de Internet de 120 Mbps sau 150 Mbps sau orice altceva, puteți liniștit să-i dați un șpiț în trei litere pentru că pur și simplu minte! Chiar presupunând că faceți parte din minoritatea de 1% a posesorilor de calculatoare cu placă de rețea de 10/100/1000, tot nu prea aveți ce să faceți cu presupusa badă de 120 Mbps întrucât aproape toți ceilalți nu pot să uploadeze cu asemenea viteze și dacă s-ar forța s-o facă, și-ar arde echipamentele.
Așadar, niciun operator din România nu poate oferi ÎN PRACTICĂ viteze mai mari de 100Mbps.
Observați că am scris Mbps. Ce facem ca să aflăm cu cât putem downloada maxim? Împărțim la 8!
Așadar 100/8= 12,5 MB/s ! Atât! Mai auzeam lăudăroși c-au tras ei de pe nu-știu-ce torrent cu placa de rețea standard cu 20 MB/s constant. Fals! Dacă ar fi așa, placa ta de rețea ar fi topită.

De asemenea, mare atenție că operatorii spun de cele mai multe ori de exemplu ”Internet de 10 de mega”. Nu uitați să-i întrebați ”de care mega”? Căci dacă-s Mbps, atunci înseamnă că 1,25MB/s e viteza maximă cu care puteți downloada. Dacă-s MBps, atunci înseamnă 80 Mbps și e conexiune chiar foarte bună.
Mai mult, întrebați-i întotdeauna de viteza medie! Unii funcționari sau agenți de vânzări omit - intenționat sau nu - să aplice cuvintele cheie ”până la”. De regulă vitezele sunt prezentate cu ”până la”. Așadar, un abonament Fiberlink 2 de exemplu de la RDS/RCS merge PÂNĂ LA 100Mbps. În realitate viteza aia o atingi de maxim două ori pe an. În medie, dacă ai noroc de zonă bună, prinzi undeva la 65-70 Mbps. Dacă ai ghinion, îți poate merge și cu 13 Mbps sau cu 2Mbps!
De asemenea, dacă găsiți un operator care oferă bandă minimă garantată, alegeți-l pe acela! Dintre un operator care oferă ”până la 100 Mbps” și un operator care oferă ”până la 100Mbps, garantat 10 Mbps”, cel de-al doilea e mai dezirabil. Din simplul motiv că dacă îți merge cu 9, poți face urât. La primul, și dacă-ți merge cu 0,5 ei tot îți vor putea spune ”conform contractului e cu până la, deci n-ai bandă garantată - merge cu 0,5 = merge netul = nu ne pasă de solicitarea ta”. Sigur, asta pe linie legală. În realitate, dacă-ți merge cu doar 0,5 de regulă îți rezolvă problema.

3. Tehnologii

Aici mint sau amăgesc mulți operatori bazându-se pe neinformarea consumatorului.
Cel mai mult pe segmentul ăsta RDS/RCS a marșat oferindu-le consumatorilor ”net pe fibră” la viteze comparabile cu ADSL-ul sau punctual chiar cu mezozoicul dial-up!
Înainte de a prezenta succint toate tehnologiile, vă invit să vă uitați la două poze căci așa înțelegem mai ușor.
Probabil pozele vor apărea cam alandala. De-aia am și scris pe fiecare ca să poată fi identificate mai ușor.
În figura 1 avem desfășurat un cablu de FIBRĂ OPTICĂ. După cum vedeți e un cablu cu multe-multe fire din fibră de sticlă prin care trec foarte multe fascicule de lumină prin care se transmit date. De-aici denumirea de fibră optică.
În figura 3 se pot observa câteva dintre modul cum pot fi acestea mufate. Și nu sunt nici pe departe singurele! Se pot mufa cablurile de fibră optică și cu mufă jack și cu mufă RCA (tv) și cu mufă S-Video - în fine, are multe aplicabilități fibra optică, nu doar cea de a face conexiunile la Internet mai rapide.
În figura doi avem desfășurata unui cablu UTP. Cablul UTP este cablul care ajunge la dumneavoastră acasă în placa de rețea. Acesta este numit incorect deseori ”cablul de net”. Este numit așa pentru că ”pe-acolo vine netul”, deși, după cum am văzut, tehnic vorbind ”cablul de net că de-acolo vine netul” este pur și simplu incorect.
Și, într-un final, în figura 4 avem unul din cele două moduri uzuale de mufare a cablului. Sunt mai mult de două moduri de a le mufa însă pentru ochiul neavizat e de fapt unul singur - cu mufa care intră în placa de rețea - mufa UTP.
Am văzut mulți oameni care atunci când văd modelul ăsta de cablu venind de pe stâlp și intrând la ei în casă spun că ”au net pe fibră”. Fals. De fapt, Internetul oferit prin acest model de infrastructură este cel mai slab cu putință după dial-up.
Bun, acum că avem o înțelegere minimală asupra a ceea ce-nseamnă fibră optică, acum să vedem care sunt principalele tehnologii de furnizare a serviciului de Internet și cum acestea pot fi ușor confundate cu fibra optică.

3.1. Dial-up-ul

Dial-up-ul e cea mai veche metodă de conectare la Internet. Totodată și cea mai scumpă și cea mai lentă.
Dial-up-ul folosește linia telefonică după modelul vechi pentru a transmite date. Pentru conectare se folosește un modem de linie telefonică a cărui viteză nu poate depăși 56 kbps (atenție! cu ”b” mic!).
Nu o să detaliez suplimentar pentru că-mi permit să cred că nu mai sunt așa de mulți utilizatori de dial-up.

3.2. ADSL-ul

ADSL-ul e prima formă de broadband (bandă largă). Avantajul față de dial-up a fost că era mult-mult mai stabil, era nelimitat (față de dial-up unde costurile erau așa de mari încât consumatorii erau tarifați pe minutul petrecut on-line) și relativ ușor de implementat.
ADSL-ul este larg răspândit și astăzi și asta din două motive: E ieftin și foarte stabil. Cu vitezele stă mai rău pe alocuri.
Pentru conectarea la Internet prin serviciul ADSL este obligatorie existența unei linii telefonice (ceea ce-i dă stabilitatea de invidiat) și existența unui modem extern, întrucât, deși se folosește linia telefonică pentru suport, ea nu poate fi folosită ca atare căci modemurile de apel și/sau de fax nu pot interpreta datele.
Tehnologia ADSL poate oferi până la 24Mbps însă totul depinde de distanța de la cutie la consumatorul final, viteza scăzând dramatic cu fiecare 10 metri adăugați. În plus ADSL nu e sustenabil pentru distanțe mari (spre deosebire de fibra optică) - rareori reușind să ajungă la distanțe mai mari de 8 km față de punctul de origine.
Romtelecom, operatorul din România care oferă Internet prin ADSL a ales varianta de mijloc: Fibră optică pentru a susține și Internet și telefonie pe distanțe mari pe sate dar centrală de ADSL pentru Internet pe sate. După același model funcționează majoritatea operatorilor telecom din lume care oferă servicii de Internet prin ADSL.
Principalul dezavantaj la ADSL este că nu poți primi bandă garantată. Niciodată. E foarte greuu, tehnic vorbind, să poți menține stabilitatea benzii prin tehnologia ADSL.

3.3. Cablelink-ul

Cablelink-ul a fost marea decepție în România dar de pe urma căruia operatorii de cartier și la început RDS/RCS au făcut un munte mare de bani.
Cable înseamnă exact cablu UTP, ca în figura 4.
Majoritatea operatorilor care ofereau (și pe alocuri încă mai oferă în România) servicii de Cablelink pot oferi viteze de până în 3 Mbps - rareori 5 sau 6Mbps.
Motivul? Simplu! Cablul UTP are pierderi mult mai mari decât ADSL-ul. Așadar, dacă ai 3 metri de cablu între rooter și consumator, el poate merge și cu până la 100Mbps. Dar dacă ai 300 de metri între rooter și consumator, deja viteza nu mai poate depăși 50 Mbps. Vă dați seama ce iese când vorbim de 5-6 km, căci tehnologia asta s-a folosit pentru furnizare de Internet în cartierele cu case.

3.4. VDSL-ul

VDSL-ul e o tehnologie similară cu ADSL-ul dar mai apropiată ca performanțe cu fibra optică. E exact soluția de mijloc în varianta sa perfectă.
Tehnologia VDSL are marele avantaj că poate suporta orice, nu doar Internet. Astfel, cu ajutorul unei infrastructuri de VDSL poți obține și Internet la viteze de până la 52 Mbps download și 16 Mbps upload, televiziune de clasă înaltă (IPTV) și VoIP (Voice over IP). Despre IPTV și VoIP vom vorbi altădată.
Tehnologia VDSL, însă, în anumite situații poate atinge și 100Mbps în download însă poate depăși 16Mbps în upload doar dacă în loc de cablu de cupru se folosește cablu coaxial (în România nu oferă nimeni așa ceva).
Însă, tehnologie VDSL pe cupru oferă operatorii UPC și Romtelecom în principalele orașe ale țării.
Principalul dezavantaj al acestei tehnologii este că e relativ scump de implementat dacă nu ai deja o infrastructură de cupru pusă la punct. Aici a avut de câștigat Romtelecom căci avea deja asta. UPC a investit masiv însă cam degeaba pentru că nu au puse la punct stabilizatoarele.
Așadar, dacă un operator vă spune că vă oferă Internet prin VDSL nu-l respingeți doar pentru că ”nu e pă fibră” pentru că VDSL-ul face la fel de bine treaba.
În plus, VDSL, ca și ADSL, are marele avantaj al stabilității.

3.5. FTTB-ul/FiberLink-ul și FTTH-ul

Internetul prin FTTB, sau fibra optică, înseamnă că un cablu de tipul celui din Figura 1 este tras până la intrarea în bloc (mai rar la casă) iar de-acolo vine fie un cablu UTP până la dv. în casă fie o linie telefonică.
FTTB-ul poate fi folosit și fără linie telefonică - la fel ca și Cablelink-ul și spre deosebire de celelalte.
Fibra optică poate oferi într-adevăr 100Mbps căci ai doar câțiva metri de cablu UTP până la terminal care primește semnal din cablu de fibră optică.
Însă! Mare atenție! Trebuie să vedeți în terminal intrând un cablu gros ca cel din figurile 1 și 3. Altfel, s-ar putea să fiți păcălit c-aveți fibră optică în casă.
Sigur, există și varianta testării.
Mare atenție! La un Internet prin fibră optică nu ar trebui să aveți probleme să downloadați un fișier mare de pe un server din România. Dacă aveți probleme sau merge lent, înseamnă că fie nu aveți fibră optică, fie e o problemă cu calculatorul sau cu conexiunea dumneavoastră.
Am întâlnit cazuri de utilizatori ”de fibră”, ziceau ei, dar care rareori depășeau 18Mbps în download. Atenție! Aia nu e fibră optică! În cel mai bun caz un cablelink bine calibrat, dar nu e fibră optică!
În cazul fibrei optice viteza nu scade atât de dramatic o dată cu distanța. Prin urmare, scuza cu ”aveți 500 de metri de la cutie” nu este o scuză bună.
Am pus eu acolo ”și FTTH”. FTTH vine de la Fiber To The Home. Așa cum îi spune și numele, acesta înseamnă că efectiv un cablu de fibră vine până la dv. în casă și doar acolo se face trecerea pe cablu UTP.
FTTH este cu siguranță cel mai rapid Internet oferit persoanelor fizice.
În România FTTB oferă operatorii Romtelecom, RDS/RCS și Vodafone, iar FTTH doar Romtelecom în câteva zone din București.

3.6. Mobile Broadband 3G, GSM, CDMA

Mobile Broadband sau, cum îi spune toată lumea, ”stick de Internet”. Aici lucrurile sunt foarte complicate iar tehnologia din spatele minunii de a-ți aduce Internet în creierul muntelui la două-trei click-uri distanță e cumplit de complicată.
Însă, în termeni simpli, există trei tipuri de tehnologii prin care operatorii furnizează internet prin stick - cele menționate în titlu.
Tehnologia 3G este folosită în marile orașe, GSM cam peste tot și CDMA de regulă unde nu sunt niciuna din primele două.
Stick-ul care funcționează prin tehnologie 3G poate atinge viteze de până la 22,3 Mbps însă doar în marile orașe, unde există o astfel de acoperire. Operatorii care oferă astfel de viteze prin stick sunt Vodafone și RDS/RCS în marile orașe.
Stick-ul care funcționează prin tehnologie GSM poate atinge viteze de până la 7,23 Mbps și asta în destul de multe zone. Atenție însă! Doar pentru că-i spune ”GSM” nu e obligatoriu să meargă oriunde este semnal la telefonul mobil GSM. Frecvențele sunt similare dar nu sunt identice.
Operatorii care oferă astfel de servicii sunt Vodafone, Orange, Cosmote și RDS/RCS.
Stick-ul care funcționează prin tehnologie CDMA poate atinge viteze de până la 3,3 Mbps. Avantajul acestora e că semnalul pătrunde și prin dealuri și prin munți și pot acoperi zone largi cu o singură antenă. Dezavantajul este viteza precară. Soluția CDMA nu este foarte populară în România însă este principala soluție folosită în SUA și este dezvoltată încă din perioada interbelică.
Operatorii care oferă astfel de servicii în România sunt Romtelecom și Zapp.
Așadar, când cumpărați un stick, întrebați tehnologia folosită și/sau disponibilă în zonele unde vreți să mergeți!
Mare atenție! Dacă un operator vă promite viteze de 30 sau 40 Mbps prin stick, puteți să-l trimiteți liniștit la plimbare căci nu are acoperire tehnică pentru ce promite. Pur și simplu stick-urile pe care le oferă nu sunt capabile să funcționeze la asemenea viteze, chiar presupunând prin absurd că antenele lor ar transmite la asemenea viteze.

3.7. Alte precizări

Atenție! Am exprimat toate vitezele în Mbps. Rămâne ca dv. să faceți transformările în MBps, căci de-aia am scris mai sus cum se calculează. E important să faceți transformările ca să știți exact la ce să vă așteptați când vine tehnicianul la dv. acasă pentru a vă cabla.
Se face des confuzia asta între Mbps și MBps și cel mai mult pierd consumatorii din ea. Însă, toți operatorii de pe planeta Pământ își exprimă vitezele în Mbps și asta dintr-un motiv foarte simplu - nu s-a ajuns nici măcar în faze experimentale la viteze de transfer de zeci de gigabyți pe secundă pentru a justifica o schimbare. În plus, este și mult mai ușor de măsurat pentru actualele aparate de evaluare.
Sigur, mai sunt și alte motive dar care nu mai sunt la fel de simple.
Ideea e că operatorii nu aleg Mbps ”ca să prostească lumea” ci aleg Mbps din motive care țin strict de tehnică. Ah, că folosesc dup-aia această alegere și-n scop de marketing, e altă poveste și n-are legătură cu vreo conspirație sau rea intenție.
Mare atenție! Nu confundați internetul fără fir descris la 3.6 cu modemurile wireless. Stick-urile de Internet se numesc tot modem-uri și sunt tot fără fir dar NU sunt modemuri wireless!
Așa arată spatele oricărui modem wireless. De regulă modem-urile wireless permit conectarea simultană la Internet - pe aceeași bandă, mare atenție! - a 4 dispozitive prin cablu UTP și a până la 240 de dispozitive mobile (laptop-uri, tablete, smartphone-uri, etc.).
Sigur, există rootere/modemuri wireless cu mai multe sau mai puține porturi, dar asta-i așa, orientativ.
Oricum, nu confundați modem-ul mobil/stick-ul de internet cu modem-ul/rooter-ul wireless. Din definiție, aparent, sunt același lucru, în practică nu sunt deloc același lucru.
O altă precizare pe care ar fi trebuit s-o fac la fiecare tehnologie-n parte, este aceea de a vă gândi foarte bine la ce veți folosi Internetul.
Dacă vreți să folosiți Internetul pentru verificat mail-ul sau chestii micuțe, un Internet prin stick sau un cablelink își face treaba foarte bine. Dacă vreți să vedeți și filme on-line pe lângă chestii micuțe, este necesar minim un ADSL.
Însă, dacă doriți să urmăriți emisiuni TV în direct de pe Internet, sau să jucați jocuri cu randare mare (FIFA sau shootere noi, de exemplu), sau să downloadați masiv, VDSL sau FTTx sunt soluția.
Dacă vreți să faceți câte-un pic din fiecare și tehnologic aveți de ales între ADSL și stick, alegeți ADSL-ul. De asemenea, mare atenție la stick-urile de net care au trafic limitat. De regulă operatorii de la noi aleg să limiteze viteza după depășirea traficului însă pot apărea surprize. Și prin surprize înțeleg tarifare pentru traficul peste abonament.
Citiți-vă cu mare atenție contractele și căutați tehnologiile descrise acolo!

4. IP-ul

Nu sunt multe de spus aici. IP-ul este un număr unic de identificare a conexiunii tale în rețea. Însă, în cazul rețelelor cablelink (de cartier) s-ar putea să aveți 3 IP-uri și să nu știți care și cum.
IP-ul, după cum spuneam este un număr de identificare în rețea. Dacă ai rețeaua proprie, în rețeaua ta ai un IP. Dacă ai rețea proprie legată la o rețea de cartier, în rețeaua de cartier ai un alt IP. Iar rețeaua de cartier e legată la Internet și acolo ai un al treilea IP.
Pentru a vă afla IP-ul de pe Internet folosiți site-uri www.e-ip.ro sau ceva similar. Pentru a vă afla IP-ul din rețea, executați click pe conexiunea activă a plăcii dv. de rețea (Local Area Conection - pentru cei ce folosesc Windows) și apoi efectuați click pe ”detalii”.
La ce folosește să știți IP-ul? În cazul rețelelor de cartier folosește în caz de conflict de IP-uri care poate apărea când cineva încearcă să folosească abonamentul dv. de Internet.
Mai mult, dacă aveți un rooter wireless în casă și mai dați net și la un laptop sau la calculatorul fiului/soției/bunicii/etc, aveți și IP-uri interne - de regulă de forma 192.168.1.xx. E bine să le știți care sunt din rețeaua dv. și în cazul în care depistați unul în plus, să-l puteți deconecta - acela sigur e cineva care fură Internet de la dv. Sigur, asta se poate evita printr-o securizare a rooter-ului, dar asta e altă poveste. Ca să nu mai vorbim că securizările nu sunt DELOC infailibile.
Operatorii de regulă, în prezent, oferă IP-uri dinamice consumatorilor clienți persoane fizice. Asta înseamnă că la fiecare reconectare/resetare a modemului aveți în Internet alt IP decât cel de dinainte. Însă, dacă doriți să găzduiți un site pe calculatorul dv. sau un server de joc sau orice altceva, aveți nevoie de IP static, o funcție pe care o oferă toți operatorii mai puțin Orange și RDS/RCS la varianta pe stick mobil.
De mai puțin de un an încoace au apărut două noțiuni noi: IPv4 și IPv6. Ce-i cu ele?
Păi e cam așa: din 1994 până în 2011, consumatorii casnici și cei neavizați într-ale Internetului știau de IP... și-atât. Astea de forma 82.79.56.17 (e vechiul meu IP rootabil de acum 8 ani). Ei bine, acestea sunt ip-uri de forma IPv4. Nu mai contează contextul istoric și de ce versiunea 4. Ideea e că astea sunt și astea s-au folosit până la începutul lui 2011. De ce până la începutul lui 2011? Pentru că, modul de alocare IPv4 nu permitea mai mult de 255 pe fiecare sub clasă. Adică, nu era cu putință existența unei adrese de IP de tipul 257.745.871.666. Calculat, asta înseamnă că se puteau aloca maxim 4,29 miliarde de adrese de IP. Atât!
Ei... în 2011 deja s-a sărit de numărul acesta, de maxim 232 de IP-ui pentru că au apărut smartphone-urile și tabletele care și ele se conectau la Internet și îndată s-a depășit numărul.
Așa că a trebuit scos de la naftalină modelul IPv6 (care exista de mult dar n-a fost nevoie de el) și care permite până la 2128 de adrese de IP, adică multe. Multe rău. De ordinul sutelor de mii de triliarde.
Observați că am scris cu exponent, pentru a arăta faptul că totul crește în funcție de puterile lui 2 în IT și nu în funcție de puterile lui 10 ca în alte unități de măsură.
Deocamdată, ne aflăm în plin proces de tranziție către IPv6 - proces care va dura câțiva ani (adică enorm din punct de vedere al IT-ului). Ceea ce-nseamnă că în viitorul apropiat, dacă intenționați să vă conectați la Internet pentru a găzdui un site/server, cereți operatorului să vă asigure IP Static IPv4.

5. Aprecieri personale, concluzii și precizări suplimentare

Eu am încercat și am cablat cu mâna mea consumatori pe toate tehnologiile mai puțin pe dial-up pe care doar l-am încercat în urmă cu mai bine de 10 ani.
Sfatul pe care-l dau oricui este să se informeze înainte de a emite judecăți de valoare pe acest subiect. Am văzut oameni care respingeau oferte de Internet doar pentru că erau ”prin telefon fix” - chiar dacă serviciul de telefonie fixă nu îi costa (deci nu argumentul prețului era problema).
După cum am văzut ”Internet prin telefon fix” poate însemna și 100Mbps prin VDSL (Romtelecom și UPC) și totodată cea mai mare stabilitate dintre toate soluțiile.
De asemenea, când evaluați viteza unui operator, evaluați-o cât mai în extern!
RDS/RCS, de exemplu, a câștigat mult în orașele mici pentru că oferea viteze de 60-70 Mbps în intern - adică în interiorul acelui oraș, însă în extern rareori depășeau 2 Mbps. Sigur, dacă ai 14 ani e util să ai conectabilitate masivă cu prietenii de la bloc să vă jucați Counter Strike.
Însă, în celelalte situații e de preferat o conexiune mai bună în extern. Căutați să faceți teste pe servere din afara României! Așa vă aflați performanța reală a conexiunii la Internet.
Dacă downloadați un film de la vecinul de cartier cu 9MB/s nu înseamnă că aveți un Internet bun!
Mare atenție la argumentele folosite de operatori. După cum am spus și mai sus, în cazul FTTx argumentul ”aveți prea mulți metri de cablu de la cutie” nu este circumstanță atenuantă decât în limite de maxim 10% (în cel mai rău caz).
La fel, în cazul ADSL/VDSL argumentul ”e rețeaua aglomerată și de-aia merge greu” nu este un argument bun decât în rare cazuri. Care sunt acele rare cazuri? Să vorbească la telefon și să stea pe net simultan toți cei legați la aceeași cutie ADSL cu tine. Dar neapărat simultan! În orice altă condiție, argumentul nu este unul corect pentru că linia este dedicată în cazul ADSL și VDSL, de-aia și este așa de stabil.

Acest articol l-am scris pentru cei care nu înțeleg nimic din cum funcționează Internetul și strict cu scopul de a-i informa cât de cât atât pentru a-i proteja de eventualele probleme cu operatorii de Internet de oriunde cât și pentru a avea unde să-i direcționez pe cei care deși nu știu nimic, emit judecăți valoare legate de calitatea unor anumite servicii de Internet.
Sunt conștient că n-am atins nici pe departe toate cazurile și că există numeroase excepții de la caz la caz pentru afirmațiile pe care le-am făcut aici însă dacă era să acopăr tot, articolul ar fi avut 2128 cuvinte:). În plus, pentru cei nefamiliarizați cu limbajul ar fi fost foarte bulversant să enunț o regulă de 3 rânduri și apoi 10 pagini de excepții și cu explicații la fiecare-n parte.
Sunt conștient de asemenea că am simplificat enorm lucrurile și de asemenea înțeleg că pentru unii ar părea o jignire ce-am scris aici, la fel cum pentru unii s-ar putea să pară și-acum în continuare destul de complicate lucrurile. Însă asta e, tehnologia e clară. Explicațiile ei însă nu pot mulțumi pe toată lumea.

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

P.S.: Dacă timpul îmi va permite voi mai scrie astfel de articole pentru ”începători” legat de probleme pe care le întâlnesc zilnic pe linie de telecom sau de depanare/funcționare a sistemelor de calcul.
P.S. 2: Tot ce am scris aici este valabil pentru consumatorii persoane fizice. În cazul business lucrurile stau un pic mai complicat iar nivelul serviciilor oferite este altul și la alte prețuri.

sâmbătă, 24 martie 2012

Dreptul la vot la 16 ani

Sunt conştient că propunerea are rol de praf în ochi. În plus, nu dau doi bani pe buna intenţie a politicianului care a propus-o. Nu pentru că aş cunoaşte politicianul ci pentru simplul fapt că e de la UNPR. Or, UNPR n-a fost pe buletinul de vot. Exact 0 (ZERO)% din populaţia României a votat pentru UNPR. Prin urmare, putem afirma fără să greşim, că 100% dintre membrii UNPR sunt a priori traseişti politici fără scrupule şi care ţi-ar vinde şi pielea de pe tine dacă ar putea.
Însă, chiar şi-aşa, cred că ar merita discutat subiectul care face obiectul propunerii înaintate de deputatul Eugen Nicolicea care propune coborârea pragului de vârstă la 16 ani pentru dreptul de a alege. Eu consider că merită discutat pentru că l-am mai abordat în treacăt acum vreo doi ani. În plus, fac parte din minoritatea care crede că în general ar fi o idee bună.
Dar înainte să-mi dau eu cu părerea, să trecem în revistă argumentele deputatului şi principalele contra argumente - căci mass-media a evitat să prezinte şi alte argumente pro sau contra.

1. Argumentele deputatului traseist

Cităm de pe realitatea.netLink
"În trecut, este adevărat, înțelepciunea si experiența o căpătai cu trecerea anilor pentru că nu existau mijloace de informare suficientă si atunci cel mai înțelept dintr-un sat era bătrânul satului, iar cei tineri, evident ca erau mai necopți la minte că nu aveau experiență. De când cu performanțele de comunicare, cei mai tari sunt cei tineri iar bătrânul satului a devenit ramolitul satului. De aceea, având în vedere dezvoltarea noii generației, atât fizic cât si intelectual, consider ca această coborâre a vârstei de vot de la 16 ani este așteptată cu interes de tineret", şi-a susţinut uneperistul amendamentul. El a mai anunţat că vrea să se coboare şi pragul pentru dreptul de a fi ales, pentru a se ajunge la "o primenire a Parlamentului cu elemente tinere".
Merită remarcat că ziarul de propagandă de partid Vremea Nouă de Vaslui alege să prezinte subiectul ca fiind o idee proastă din start. E grav dacă există ziare şi mai imparţiale decât realitatea.net

2. Contraargumentele altor parlamentari şi vox populi

Mai întâi Nicolae Turcu încearcă reduceri la absurd şi zice:
Nicolae Turcu, preşedintele Secţiei de Drept Privat de la Consiliul Legislativ, a spus că personal nu e de acord cu coborârea pragului, invocând o serie de cercetări psihologice care ar demonstra că la 16 ani nu se poate vorbi despre "maturitatea politică şi electorală". El a arătat că legiutorii Constituţiei au ales pentru România vârsta de 18 ani, pentru că majoritatea statelor europene au acest prag. "Şi un ultim argument, să stiți că doar Republica Populară Coreană are vârsta de 16 ani, s-au făcut propuneri și în situația de a vota mama pentru copilul din pântece, etc, etc.", a argumentat el, potrivit NewsIn.
Apoi Sever Voinescu (îl mai ţineţi minte?) vine cu argumentul care în dezbateri se cheamă "ba pe-a mă-tii" şi zice-aşa:
Mă întreb de ce a fost nevoie sau de ce este nevoie de coborârea vârstei de la care poți să votezi!? Am ascultat cu atenție argumentele dlui Nicolicea și mărturisesc că tot nu am înteles de ce România are nevoie de așa ceva. Pe de altă parte, urmează întrebarea dacă acceptăm că totuși există niște motive pe care nu le-am aflat incă, pentru care e bine să mergem cu acest drept mai jos de 18 ani, nu am înteles de ce 16 ani, de ce nu 14 ani? De ce nu 17? Dl Nicolicea spunea că de la 16 ani poți munci, nu mi se pare lipsit de interes ce spunea doamna Pivniceru (Mona Pivniceru, n.r.) pentru că sunt situații si situații, la 14 sau 15 ani se poate căsători o femeie. (...) În plus mă mai întreb ceva, dacă noi încercăm să găsim o altă vârstă, legând-o de diferite momente în care pe parcursul vieții obții diferite capacități, eu vă aduc aminte ca in materia drepturilor succesorale, dobândești anumite drepturi de la concepțiuni. Nu gasesc motivația pentru care sistemul politic românesc are nevoie de așa ceva. Pentru că, totuși, argumentul că generația asta e mai deșteaptă la 16 ani decât generația trecută sau că cei de astăzi la 16 ani sunt la fel de înțelepți precum erau în 1990 altă generație, sunt totuși speculații
Domnul WC Buda, Daniel Buda, preşedintele comisiei juridice a preferat să spună în versiunea corect politică faptul că se cam înşeală toţi.
Vocea "boborului" e pestriţă rău, dar cele mai multe comentarii sunt împotriva ideii. Nu am să mai citez comentarii cum fac de-obicei ci am să sintetizez argumentele pe care poporul le-aduce - mai ales că nu-s multe deloc.

1. Cine n-are bătrâni să şi-i cumpere
Aici intră toţi susţinătorii gerontocraţiei şi care sunt întotdeauna de părere că un om mai bătrân este a priori superior moral sau ca inteligenţă sau discernământ unui tânăr. De ce? Pentru că s-a născut un pic mai devreme, de-aia! Atât. Niciun argument, nimic.
Sigur, există cu milioanele (!) exemple atât de tineri cât şi de bătrâni care duduie de proşti. Cine se supără la afirmaţia asta înseamnă că nu trăieşte în România sau a pierdut de mult contactul cu realitatea. Însă, asta nu înseamnă că tinerii ar trebui să aibă mai puţine drepturi din simplul fapt că s-au născut mai târziu.
Tot la argumentul ăsta se raliază şi o parte dintre cei trecuţi de prima tinereţe. Acestei categorii ar trebui să i se reamintească faptul că aceştia, pe care ei îi dispreţuiesc, le vor plăti lor pensiile. Bine-ar face să se mai şi încreadă că vor alege mai înţelept.

2. Tentativă de fraudă
O masă largă de comentarii este dedicată unei supoziţii mai mult sau mai puţin fondate cum că această idee vine în contextul în care PD-L ar putea mitui mai uşor tinerii şi şi-ar putea creşte nesperat scorul la viitoarele alegeri.
Sigur, e legitim să te-aştepţi ca PD-L să încerce să fraudeze alegerile. Au făcut-o deja la cel puţin două scrutine - prezidenţialele din 2009 şi europarlamentarele din acelaşi an. Dovezile sunt clare. Pe de altă parte, e jignitor la adresa tinerilor şi, mai ales, nerealist, să crezi că tinerii sunt mai uşor de mituit decât bătrânii.
În plus, tinerii sunt mult mai tentaţi să te tragă pe pix - nu neapărat din rea intenţie, fie şi doar ca să se distreze. Adică, să-ţi ia găleata/geaca/ceaşca/pişcotul şi să meargă în cabină şi să voteze cu concurenţa. N-ai ce-i face dacă-ţi face o nasoală de-asta.
Mai mult, tinerii au în principiu un acces mai mare la resurse - fie că mai muncesc în vacanţe, mai vând ceva, mai iau de la părinţi, în fine. Prin urmare, e mult mai scump să cumperi votul unui tânăr. Nu cred că sunt prea mulţi tineri în România care să-ţi voteze pe o pungă de zahăr. Şi nu e greu de demonstrat afirmaţia.

3. Sunt imaturi
Un alt argument invocat de popor e că tinerii de 16 ani sunt imaturi - ba chiar şi unii de 18, care au deja drept de vot. Aşa o fi. Dar sunt şi oameni de 50 de ani care sunt imaturi. Prin urmare, nu văd unde-i problema. Toate categoriile de oameni includ şi oameni imaturi, naivi, proşti, cretini, îndoctrinaţi, etc. etc. Sigur, unele categorii includ DOAR acest gen de oameni dar nu cred că se poate spune asta despre categoria "tinerii între 16 şi 18 ani".

4. Riscă să voteze din teribilism
Unii spun că tinerii de 16 ani ar fi mai susceptibili la mesaje radicale şi din teribilism de moment ar vota astfel şi am putea avea mai mulţi extremişti în Parlament, etc.
Ei iaca, voi v-aţi uitat în sondaje să vedeţi cum stă Noua Dreaptă? Acum, pe legea actuală, cu 18 ani. Stă îngrijorător de bine!
Să vă intre bine-n cap! Un partid de extremă dreapta ca ajunge în viitorul legislativ. Fie că ne convine fie că nu.

3. Opinii şi interpretări personale

Deşi sunt de părere că este o idee bună, nu sunt neapărat de acord cu toate argumentele aduse de traseistul Nicolicea. Este adevărat că tinerii sunt în medie mai informaţi însă având în vedere şi procentul mare de analfabeţi funcţionali (50%), cred că mai degrabă sunt "tot pe-acolo" în comparaţie cu bătrânii care de asemenea fie sunt slab educaţi fie, chiar dacă nu folosesc Internetul, urmăresc posturile de televiziune şi am constatat că mulţi au învăţat deja care e opinia fiecărui trust de presă şi preferă să le urmărească în paralel pentru a avea mai multe perspective.
Oricum, cine crede că bătrânii sunt în genere proşti sau că tinerii sunt în genere inteligenţi, se înşeală. Sunt cam tot pe-acolo. Doar pentru că tinerii de 16 ani au o experienţă de viaţă mai scăzută, asta nu-i face inferiori sau incapabili de a lua o decizie privind cine să-i conducă următorii 4 ani.
Şi-acum, să ne-nţelegem. Există surprinzător de mulţi tineri în ţara asta (printre care m-am numărat şi eu) care muncesc şi plătesc taxe deşi sunt minori.
Statul face ce ştie mai bine - calcă în picioare propriii cetăţeni. La 16 ani ai voie să munceşti şi să produci pentru stat (taxele uriaşe de la noi sunt deja cunoscute). Însă, n-ai dreptul să te bucuri în totalitate de banii tăi munciţi cinstit. De exemplu n-ai voie să-ţi iei un pachet de ţigări şi să ieşi la o bere cu colegii de muncă după programul de lucru. De ce? C-aşa vrea statul.
La 16 ani ai obligaţia de a respecta Codul Penal şi eşti răspunzător exact ca un adult pentru faptele tale. În schimb, statul nu are obligaţia de a-ţi respecta şi toate drepturile asemeni unui adult.
La 16 ani ai dreptul de a permite statului să se bage-n viaţa ta şi să te bagi singur în închisoarea căsătoriei, exact ca orice adult. Dar n-ai voie să votezi pe cineva care ar putea ulterior să modifice o lege care ţie îţi creează probleme.
Practic, toate obligaţiile importante care cad pe umerii adulţilor, cad şi pe tinerii cu vârste cuprinse între 16 şi 18 ani, însă drepturile, mai puţin. C-aşa-i în tenis.
Eu am mai susţinut public ideea reducerii vârstei de vot la 16 ani măcar la alegerile locale. Consider asta o variantă de compromis. Ok, poate n-or înţelege în totalitate cum funcţionează politica, parlamentul, puterile statului, etc. Însă faptul că primarul îi pune biruri suplimentare c-aşa vrea muşchiul său sau că aleşii locali aleg să introducă ore de linişte sau zile de doliu local stricându-i activitatea - eu zic că pe-astea le înţelege şi un copil de 10 ani, darămite un tânăr de 16.
În plus, un tânăr de 16 ani cred că poate să-şi dea seama cât de bun a fost ultimul primar şi poate alege în consecinţă dacă să-l revoteze pe primarul în funcţie sau să aleagă altul. În plus, în oraşele mai mici se întâmplă ca cei care candidează la consiliile locale să le fie foşti profesori, foşti medici de familie, etc. Prin urmare, chiar alege cunoscând oamenii îndeaproape.
Asta ar avea şi o consecinţă pozitivă suplimentară neinteţionată: Ar responsabiliza puţin adulţii să nu-i mai ia la mişto pe tineri atunci când aceştia fac greşeala de a avea o opinie contrară cu a lor.
În plus, nu e deloc o speculaţie faptul că tinerii de 16 ani de astăzi sunt mai inteligenţi în medie faţă de tinerii de 16 ani de acum 50 de ani. E un fapt. La fel cum e un fapt că în general în medie omul contemporan este superior ca intelect în medie omului de acum 100 de ani. E fapt, indiferent că le place ăstora din Parlament sau nu.
Şi, tocmai pentru că faptul ăsta se aplică la toţi oamenii, se aplică deci şi la tineri de 16 ani. Strict în ceea ce mă priveşte pot demonstra oricând că eu în 2006 eram mult mai inteligent decât bunicul meu în 1941 sau decât bunica mea în 1958 sau decât străbunica mea în 1923. Să spui că e speculaţie înseamnă doar că nu îţi dai seama cât de mult a evoluat circulaţia informaţiei.
Tânărul de 16 ani din 1923 afla de la tatăl său că s-a votat o lege nouă - iar tatăl său afla şi el la 2-3 luni de la votarea ei şi poate mai şi percepea prost informaţia pentru că o citea prin vreun ziar şi nu o pricepea complet sau, mai rău, auzea şi el de la altul care citise în ziar.
Tânărul de 16 ani din 2012 află la 10 minute de la PROPUNEREA unei noi legi şi poate urmări în timp real dezbaterea - însă fără a-şi putea acum exprima şi punctul de vedere - deşi are acces la informaţia care-l poate ajuta să aibă un punct de vedere ca cetăţean.
Situaţia actuală se poate rezolva, în opinia mea, fie prin renunţarea la obligaţiile care revin unui tânăr de 16 ani în aceeaşi manieră ca unui adult şi totodată păstrarea absenţei drepturilor aferente. Fie prin acordarea drepturilor aferente şi păstrarea obligaţiilor actuale. Ce este acum e un fel de struţo-cămilă, sau mai simplu, un dublu standard.
E frumos când vin propagandiştii socialişti şi spun că "da, dar drepturile vin la pachet şi cu obligaţii". Prea bine, spun eu. Dar, atunci de ce n-ar veni şi obligaţiile la pachet cu nişte drepturi?
În plus, politicienii n-au de ce să se teamă. Crescând numărul de posibili alegători, creşte şi posibilitatea de a obţine voturi mai multe. În plus, a avea mai multe voturi, numeric vorbind, ai şi o legitimitate mai mare în ochii publicului. Una e când spui că ai obţinut 80% din 8000 de voturi şi alta e când ai obţinut "doar" 55% dar din 16000 de voturi. Am exagerat intenţionat cu cifrele, dar aţi prins ideea.
Mai mult decât atât, având în vedere că pentru tineret nu s-a făcut nimic în România de vreo 10 ani încoace, o astfel de reducere a pragului electoral ar obliga moral politicienii să se adreseze şi acestei categorii.
Politicienii au ţintele destul de comune: Pensionarii şi bugetarii. Rareori mai vezi câte-un politician care să se intereseze de tinerii activi în mediul privat, sau de faptul că statul român este (chiar şi acum) un stat asistenţial şi ultra-intruziv în vieţile private. Extrem de rar spre deloc vezi câte-un politician interesându-se de soarta tinerilor cărora guvernul le întârzie banii pentru deplasările la olimpiadele internaţionale sau despre soarta tinerilor care muncesc de la 14-15 ani pentru a-şi întreţine familiile şi pe care legea nu dă doi bani.
Ar cam fi timpul să mai mutăm un pic atenţia excesiv îndreptată spre bugetari şi pensionari şi să ne-o orientăm mai mult spre cei care, ne place sau nu, reprezintă viitorul.
E şi normal ca tinerii să fie dezinteresaţi de politică. De ce-ar fi atâta vreme cât politicienii sunt interesaţi qvasi-exclusiv de construit biserici (pe la care tinerii oricum nu dau), de punctul de pensie, de salariile bugetarilor şi de indemnizaţiile de stat? De ce-ar fi interesaţi tinerii de politică atâta vreme cât în fapt statul nu dă doi bani pe ei.
Căci dacă ar da doi bani pe ei, ar face bursele de merit în şcoli şi licee mai mari de 30 de ron/lună (şi simultan ar scădea bursele de tip "bani de liceu" în valoare de 13 ori mai mare şi acordate pentru simplul fapt că eşti de la ţară şi respiri), le-ar respecta drepturile ca fiinţe umane şi nu ca masă de manevră la cheremul profesorilor în special, le-ar respecta dreptul la liberă asociere şi nu i-ar mai vâna să-i aresteze când trăiesc în concubinaj, etc. etc.
La ora actuală statul român face pentru tinerii cu vârste între 16 şi 18 ani câteva chestii absolut minore, respectiv: le acordă o reducere nesemnificativă la călătoriile cu trenul companiei falimentare CFR şi ale sale trenuri care merg în ritm de melc constipat, le acordă o bătaie de joc pe care statul o numeşte alocaţie de 42 de lei/lună (nici măcar 10 euro) şi le acordă nişte reduceri aşijderea nesemnificative la transportul în comun urban şi la cinematografe (în puţinele oraşe unde mai există aşa ceva în proprietatea statului) - ATÂT! Gratuităţile din sistemul de sănătate sunt o glumă bună. Niciun tânăr sănătos la cap nu s-ar mai duce într-un spital de stat.
Însă, în schimbul acestor beneficii fabuloase, tinerii între 16 şi 18 ani nu au dreptul de a-şi alege propria religie - au obligaţia de a fi ortodocşi, pot fi amendaţi contravenţional sau răspunzători penal, dar nu au dreptul de a se apăra singuri ci doar de un avocat numit de multe ori chiar de procuror (deci cam zero şanse la un proces corect), pot fi căutaţi de Fisc pe-acasă pentru că nu şi-au plătit taxele - chiar dacă nu au niciun beneficiu real din ele şi nici n-o să aibă prea curând (discutabil chiar niciodată), nu pot fi titulari de contracte chiar dacă ei înşişi le plătesc (da, trebuie să ai 18 ani să deţii o casă, chiar dacă tu o cumperi sau o moşteneşti, n-ai drept de uzufruct asupra bunului sau contractului tău), nu au drept de semnătură pe niciun act care-i priveşte în mod direct, nu au dreptul să se bucure de propriii bani câştigaţi cinstit şi legal (vezi exemplul cu ieşitul la terasă), nu au dreptul să se bucure în voie de timpul lor liber (vezi elevii sancţionaţi pentru că s-au pozat în cimitir sau au spus nu-ştiu-ce în timpul lor liber la un club privat - exemplele de poliţie morală abundă pe blogul ăsta), sau poate cea mai ciudată, au voie să facă sex dar nu au voie să se uite la filmări cu ei înşişi făcând sex(e pornografie infantilă cică). Practic, tinerii între 16 şi 18 ani au numai obligaţii aproape şi câteva drepturi care de fapt le produc mai mult rău decât bine (dreptul la căsătorie îl consider un cretinism, pentru că instituţia căsătoriei e cretină, iar dreptul de a munci ca să dai bani cu roaba la stat, iarăşi nu-l văd ca un drept).
Acordarea dreptului la vot de la 16 ani cu siguranţă nu va echilibra balanţa. Însă, ar fi un pas înainte întru îndeplinirea acestui deziderat.
Înţeleg şi sunt de acord că nu toţi tinerii sunt la 16 ani oameni vrednici ai societăţii. Însă, nici toţi oamenii peste 18 ani nu sunt oameni vrednici în vreun fel ai societăţii - să ne intre bine-n cap asta.
Înţeleg că reducerea acestui prag ar putea avea şi consecinţe nedorite (unele pozitive, altele nu prea). Însă, la urma urmei şi votul universal de la 18 ani are consecinţe nedorite. C-aşa-i democraţia. Votul profesorului universitar este egal cu cel al babei lui Ţuţea. De ce n-ar putea fi acestea două egale şi cu votul unui puşti/puştoaice rebel(e) de 16 ani? Cel puţin în cazul ultimului putem spune fără să greşim că este peste baba lui Ţuţea.
Democraţia este un sistem imperfect. Ştim cu toţii asta. Unii spun că nici măcar nu e un sistem care să mai merite încercat. Asta rămâne de văzut. Însă, orice sistem, oricum s-ar numi el şi ce deziderate ar avea, care împovărează cu obligaţii o categorie de cetăţeni dar o dezbracă de drepturi nu este un sistem corect - cu-atât mai mult cu cât îşi propune să fie un sistem corect.

Cel mai probabil această propunere nu va trece acum. Fie pentru că e propusă de un traseist politic - care deşi strict punctual aici are dreptate, s-a compromis prin ce-a făcut înainte -, fie pentru că mentalitatea celor de vârstă mijlocie şi înaintată nu le permite să vadă faptul că societatea s-a schimbat mult faţă de vremea lor. Nu sunt de acord că bătrânii sunt neapărat ramoliţii satului cum zice domnul Nicolicea şi nici că tinerii ar fi nişte genii umblătoare. Însă trebuie remarcat că lucrurile nu mai stau atât de rigid cum stăteau odinioară. Că e bine, că e rău - rămâne de văzut însă asta e realitatea la acest moment.
Pe de altă parte, deşi propunerea cel mai probabil nu va trece, ea va mai fi dezbătută. În plus, cei care au acum 16 ani s-ar putea să ţină minte că statul în 2012 a ales să-i ţină cu obligaţii dar fără drepturi. Unii dintre aceştia vor ajunge politicieni şi unii din ei vor ajunge la putere. Ce-o să le spunem lor când vor dori militantism de facto în favoarea exclusivă a tinerilor? Nu de alta dar vor avea şi dreptate relativă comparând cu modul cum îşi tratează astăzi statul cetăţenii de la care aşteaptă un viitor strălucit.
Cum se vor scuza cei de astăzi, care atunci vor fi bătrâni, în faţa politicienilor de-atunci care acum au 16 ani şi nu pot vota şi vor fi nevoiţi să suporte 4 ani (din care cel puţin 2 din viaţa lor în calitate de adulţi cu drepturi şi obligaţii depline) un guvern pe care ştiau sigur că nu l-ar fi vrut şi pe care nu l-ar fi votat dacă ar fi avut ocazia.
Eu n-am avut ocazia să votez conducerea oraşului şi judeţului meu în 2008. De ce? Pentru că alegerile au avut loc cu două săptămâni înainte ca eu să împlinesc 18 ani. Oare alea două săptămâni au însemnat brusc faptul că eram mai capabil să iau o decizie corectă?
Dar oare când aveam 16 ani şi lucram şi plăteam taxe şi făceam reportaje tocmai despre administraţia locală, nu eram capabil să iau o decizie corectă? Adică puteam face reportaje ultra-apreciate şi obiective despre administraţia locală dar nu eram capabil s-o votez? De ce? Pentru că "nişte studii" arătau că nu eram suficient de matur să mă prind care-i de porc şi care nu?

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

duminică, 11 martie 2012

O incompetentă se plânge

De aproape 4 luni tot zic că răspund la mesajul ăla și tot mă iau cu altceva și uit. Nu-i nimic, nu s-a terminat anul școlar, deci este încă timp și cele ce le voi spune în continuare vor fi încă valabile cel puțin până la vară în acest caz punctual iar în general vor fi încă valabile până când procesul de tâmpire sistematică a clasei profesorimii va fi inversat.
Pe blogul domnului Liviu Marian Pop, președintele FSLI Maramureș și secretarul general al FSLI, am găsit o istorisire a unei tovarășe profesoare. Îl respect foarte mult pe domnul Pop și el știe asta, chiar dacă nu sunt întotdeauna de acord cu domnia sa. De aceea apreciez foarte mult faptul că s-a abținut în a-și da cu părerea cu privire la tovarășa profesoară, preferând doar să-i publice mesajul.
Istorisirea o puteți citi integral pe blogul domnului Pop.
Eu o să iau istorisirea pe bucăți și o voi comenta pentru că, în opinia mea, această istorisire scrisă cu mânuța ei de către o profesoară, este elocventă pentru modul imbecil de gândire a unei mari părți din clasa profesorimii actuale și unul din motivele pentru care nu empatizez cu grevele profesorilor cam niciodată.

Istorisirea punct cu punct

Imi scuzati indrazneala, insa sincera sa fiu am nevoie de ajutorul dumneavoastra.
Sa incep prin a spune ca predau la gimnaziu,titulara inca de anul trecut.Materia limbi straine.
Scoala se preteaza la a fi una buna, dar...
Veți observa pe tot parcursul istorisirii că punctuația corespunzătoare în limba română nu este deloc punctul forte al tovarășei profesoare.
Pe lângă faptul că se adresează liderului de sindicat, de parcă ar fi treaba liderului de sindicat să-i rezolve ei problema incapacității de a se descurca cu propriii elevi, observați că doamna profesoară zice, cu multe greșeli de punctuație la activ, că predă ”limbi străine”.
Am scormonit masiv prin edu.ro și n-am găsit nicăieri, în niciun nomenclator de încadrare sintagma ”profesor de limbi străine”. Probabil dânsa ori e deasupra legii ori nici măcar nu e profesoară. Totuși cred că prima variantă întrucât am încredere în domnul Pop că știe cine și cum îi trimite e-mail-uri.
Deci... până la urmă... ce predă tovarășa? O să presupunem că predă japoneză. Ah.. sau nu se face japoneză în școală? Atunci o să presupunem că predă engleză sau franceză.
Stați așa că vine acum și prostia.
Am semnalat pe la sfarsitul lui septembrie unei diriginte clasa a VIII-a ca elevii vin fara caiete de teme(nu prezinta temele pentru acasa) si nu mai invata.Nefiind luata nici o masura, in luna octombrie i-am notat corespunzator.Au fost instigati sa nu intre la ora, acolo sunt cativa elevi care au parinti " influenti".In acea zi cand ei nu au vrut sa intre la ora, doamna director i-a facut sa intre, am dat un mic test de cateva cuvinte (nu cuvintele noi ale lectiei ) si a vazut ca nu ereau pregatiti.
Să ne înțelegem bine. Anul ăsta școlar a început pe 20 septembrie. Deci ”pe la sfârșitul lui septembrie” nu poate însemna decât ”după mai puțin de 10 zile de școală”.
Ceea ce înseamnă că tovarășa profesoară a avut maxim 4 ore la respectiva clasă. Maxim!
Și-acum, să-mi explice cineva că poate sunt eu bătut în cap, cât de multă logică are să te duci să te plângi la diriginte că elevii ”nu mai învață” după 3 ore cu ei?
Să ne-nțelegem bine: Vorbim de niște copii de 13 ani care anul ăsta au de dat un examen (care NU include limbi străine) care le va decide viitorul ca oameni! Să nu uităm că e destul de important unde ai terminat liceul iar acolo ajungi în urma unor examene care, repet, nu includ limbile străine.
Eu țin minte că-n clasa a VIII-a înșiși profesorii de la materiile care nu se chemau matematică, limba română și geografie, ne sfătuiau să ne concentrăm mai mult asupra acestor materii pentru că viitorul nostru e mai important decât o medie de 6 la muzică sau la engleză. Iaca 10 ani mai târziu, profesorii de la materii nerelevante în clasa a VIII-a se plâng la liderul de sindicat când elevii aleg să le pese mai mult de viitorul lor decât de hachițele profei de engleză/franceză.
Eu n-am înțeles-o p-asta cu ”au fost instigați să nu intre la oră”. Eu țin minte că nu ne-a instigat nimeni în clasa a X-a când am ales să lipsim TOȚI de la ora de franceză pentru a-i transmite un mesaj clar profesoarei de franceză. Însă, profesoara noastră era mult mai cerebrală decât această profesoară și a trecut repede peste moment și a și înțeles mesajul pe termen lung. Din păcate, nu se mai fabrică profesori dintr-ăștia. Acum se fabrică profesori care se plâng și umblă cu pâra de câte ori incompetența proprie îi lovește-n cap.
Ați spune că și-a demonstrat punctul de vedere la faza cu lucrarea și totul s-a terminat, nu? Ei pe naiba. Dacă era așa simplu, era bine. Stai că mai vine:
Au venit si vreo 5 parinti, chemati se pare de unul dintre parinti, nu au vorbit cu mine si doamna director m-a rugat sa-i las in pace, sa le dau note si sa trec peste incident ca si cum n-ar fi fost.
Mentalitatea asta e comună la mulți profesori tineri. Acestora le este pur și simplu imposibil să se gândească la faptul că poate înșiși copiii au și ei un punct de vedere.
După cum vedeți, nu se gândește nicio secundă că poate chiar copiii au ales să-i boicoteze ora și când au văzut că nu pricepi mesajul, și-au rugat părinții să vină să-ți bage mințile-n cap. Nu frate, nu. Totul trebuie să fie o conspirație, o instigare - să nu care cumva să te gândești că poate spontan copiii au ajuns la concluzia că sari mult calul. Nu! Sigur că nu!
Fata de elevi asa am facut, insa va dati seama ca mie nu mi-a fost bine.Mi-am simtit profesia atacata, demnitatea si onoarea terfelita si scopul meu nimicit.
Dar oare elevii nu și-au simțit demnitatea și onoarea terfelită când nici măcar nu te-ai obosit să-i întrebi pe ei de ce-ți boicotează ora și le-ai neglijat complet punctul de vedere?
Profesorii din ziua de azi își doresc cu tot dinadinsul ca elevii să fie niște cretini mici cu ochi mari care să-i aduleze pentru prostia inteligența lor. Și, dacă se poate, să nu aibă nicio opinie proprie, niciun punct de vedere care să le contrazică opinia sau dacă au, să și le țină pentru ei.
Din păcate mulți elevi pun botul la asta și tac. Din fericire însă, mai există și elevi care aleg să nu tacă și să nu se lase călcați în picioare.
Iadul continua, in sensul ca acesti elevi nu poarta uniformele, desi pentru restul elevilor din scoala este obligatorie prin regulament, primesc telefoane sa le dau note, etc
Oh vai... încep să plâng de mila ta. Cât de oprimată ești tu.
Foarte bine fac că nu poartă uniformele! Uniforma este un cretinism fără margini și, pentru știrea ta, în contradicție cu principiile actualei Legi a Educației Naționale!
Și, dacă n-ai aflat, Legea, ca act normativ, primează în fața ROI-ului școlii.
Cât privește faptul că ”primești telefoane să le dai note”, poate n-ar strica să detaliezi.
Într-un an, nu mai știu în care - cred că-n clasa a IX-a dar n-aș băga mâna-n foc, am aflat din scurt că voi pleca din țară și voi lipsi ultimele trei săptămâni din anul școlar. Prin urmare, părinții m-au întrebat la ce obiecte nu am suficiente note și regulamentar nu mi-ar fi putut fi încheiată media și apoi am purces în a ruga fiecare profesor să mă asculte mai repede ca să pot pleca liniștit.
Pe profesorii pe care din varii motive nu i-am putut găsi, părinții mei i-au sunat și le-au explicat care este situația și i-au rugat să mă asculte mai repede pentru ca eu să pot pleca.
Din moment ce niciunul nu s-a plâns la sindicat de situație și eu n-am rămas cu nicio situație neîncheiată niciodată, bănuiesc că toți au înțeles și nu au avut nicio problemă cu faptul că părinții mei îi sunau ca să-mi dea mie note.
De exemplu pentru doamna Bostaca eu sigur am fost un iad, dar nu cred că din cauză că într-un an a trebuit să m-asculte mai repede ca să pot eu pleca din țară.
Și-acum vine clasica incapacitate profesorală de-a-și vedea de propria pătrățică:
Capac a pus zilele astea o informatie: una dintre elevele implicate in mod activ in acea greva si-a postat pe un site de socializare poze sexy.Va dati seama ca nu aflam, daca nu izbucnea si un scandal in acest sens.
Reacția mea pentru orice informație de genul ăsta este: AȘA, ȘI?!
De când dracu au devenit școlile Poliții Morale?
Și ce dacă și-a postat poze sexy? Îi afectează cumva asta situația la învățătură? Răspunsul logic este că NU.
Dacă-și posta o poză sexy pe site-ul școlii, mai înțelegeam indignarea, dar nu e cazul!
De când și până când au dreptul profesorii să le dicteze elevilor ce să facă și ce să nu facă acasă?
Realitate: 80% dintre elevii claselor a VIII-a și 60% dintre elevele claselor a VIII-a se masturbează! Adică pică în păcatul malahiei, ca să-nțeleagă și bigoții ortodocși despre ce vorbesc.
Ce faceți în legătură cu asta stimată tovarășă profesoară? Sunteți șocată și de asta? Ați vrea cumva să le interziceți și asta?
Realitate: 1 din 5 elevi sunt de părere că profesorii sunt agresivi verbal la ore iar 1 din 10 că sunt agresivi fizic! Poate sunteți una dintre acei profesori.
3 din 10 elevi cred că profesorii nu explică bine termenii noi. Tot 3 din 10 sunt de părere că profesorii nu respectă ora de intrare și ieșire din clasă dar au pretenția ca elevii s-o facă.
3 din 5 elevi sunt de părere că profesorii fac discriminări la notare și nedreptățesc elevii. Doar jumătate din profesori explică elevilor de ce au luat anumite note.
Informațiile le-am luat din acest studiu.
Acum ia spuneți doamna profesoară, sunt oare așa de mulți elevi cretini care nu vă înțeleg, sau mai degrabă problema e la dumneavoastră?
Vedeți, dirigintele meu avea o vorbă când avea de-a face cu profesori irascibili ca dumneavoastră: ”Nu pot fi toți sau majoritatea elevilor cretini. Problema sigur vine de la profesor în situații dintr-astea”.
Un alt profesor pe care l-am avut în liceu spunea că ”Cei care bat la cap elevii din anii terminali nu-și dau seama cât de mult rău le fac acestora”.
Da, dar vedeți dv., eu am avut parte de profesori care înțelegeau că privilegiul de-a sta la catedră nu echivala deloc cu dreptul de-a face ce vor la clasă fără să țină cont de opinia elevilor. Probabil că dacă dv. v-ați întâlni cu acești profesori minunați pe care i-am citat ați spune că sunt de modă veche.
Diferența e însă că aceștia știau să fie prieteni cu elevul. Dv. știți doar să fiți un tiran intransigent!
Și stați așa că tovarășa continuă, cu tot cu greșelile de punctuație de rigoare:
Pozitia scolii fata de acest ultim scandal nu o stiu, insa ma doare faptul ca sunt mereu in centrul unor probleme si nu se ia nici o masura cu ei, saptamana trecuta un elev din acea clasa a aruncat cu creta in "dosul" unei doamne profesoare, unui profesor i-a recomandat sa-si faca o gaura cu burghiul,etc
Te doare faptul că ești în centrul unei probleme? Dar nu ți-ai pus niciodată întrebarea DE CE nu au toți profesorii probleme și doar tu?
De regulă o clasă sau un elev problematic le face probleme tuturor, nu discreționar în funcție de fața profesorului. Tot de regulă, atunci când doar un profesor de la acea clasă se plânge, problema este la profesor.
Eu știu că atunci când eram în liceu, în clasa a X-a mai precis, profesoara de română și cea de engleză se plângeau de noi cel mai des. Ocazional și popa Giușcă. Dar el avea o scuză - preda îndoctrinare teocrat-ortodoxă într-o clasă majoritar atee. Însă cele două doamne profesoare aveau o părere despre clasă diametral opusă față de profesorii de la alte obiecte precum istorie, matematică, informatică, fizică, geografie, etc. etc. Sigur, noi am spus din secunda 1 că problema e la ele, nu la noi. Diferența însă este că pe noi ne-au ascultat cei de mai sus și ne-au scăpat de respectivele profesoare cu puternice deviații comportamentale.
Ghinionul elevilor dv. e că pe ei nu-i ascultă nimeni.
În plus, aruncatul cu creta în spatele profesorului este una din micile glumițe pe care le fac elevii cam de când există învățământ obligatoriu în România. Până și Ion Creangă descrie elemente similare. Oh... sau am uitat, dv. v-ați dori ca elevii să fie niște roboței fazi fără personalitate.
Partea cu burghiul îmi amintește de o acuzație pe care a făcut-o o profesoară împotriva mea care pretindea că i-am recomandat eu să-și înfigă cuțite în cap. Sigur, n-a reușit s-aducă niciun martor, ba dimpotrivă, am depus și 10 mărturii scrise ale colegilor cu incidentul detaliat care nu includeau un asemenea element. Acel moment a fost demonstrația faptului că profesoara mea de engleză avea puternice deviații comportamentale și-și imagina lucruri.
Așa că... iertați-mă dacă am tendința de a nu vă crede. Se pare că e destul de comun ca profesoarele cu deviații comportamentale să facă acuzații șocante la adresa elevilor încercând să-i portretizeze pe-aceștia din urmă ca pe niște bestii violente.
Și-acum vine bomboana de pe colivă:
Ceea ce vreau eu sa stiu este daca elevii aveau voie sa iese de la ora, sa refuze intrarea in clasa pe motiv ca au primit note mici, dupa ce s-a constatat ca nu meritau deloc mai mult, ba din contra.Si daca nu aveau voie, ca acest lucru s-ar putea sa fie stipulat si in ROI, cine raspunde de faptele lor, ei chiar raman nepedepsiti?Cum as putea si ce as putea sa fac in aceasta situatie, pentru ca nu am primit nici macar scuze, adica e ca si cum eu as fi fost vinovata.Si NU SUNT.
Ce să facă elevii? Să ”iese” de la oră? Ce spuneați că sunteți? Gunoier la ROSAL Group? Ah nu... mă scuzați, profesor ziceați. Ahaaam... sigur? Și văd că ați descoperit semnul întrebării pe tastatură. E un pas înainte. Poate în curând veți descoperi și întrebuințarea sa corectă în limba română.
Și acum ce vreți? Pedepsirea elevilor pentru că nu sunt de acord cu dv.? Dar unde mă rog scrie că elevii trebuie să fie de acord?
În plus, spre marea dv. dezamăgire, elevii au voie să nu vină la oră! Le pui absent și gata! Altceva n-ai ce face!
Însă, dacă ar fi să-i instig eu pe elevii dv. eu i-aș instiga să nu vină niciunul deloc câteva luni la ora dv. și să vă reclame la Inspectorat. Nu v-aș vedea deloc bine!
Dacă nu vine nimeni la ora ta două luni și ai și reclamație oricine se va gândi de două ori înainte să vă creadă orice ați spune. Stai puțin, dar de ce nu vine niciunul?
Am avut și noi în liceu o profesoară de franceză care se credea Dumnezeu pe pământ dar după ce o clasă i-a evitat orele 6 săptămâni, a devenit brusc cea mai de treabă profesoară - a început să comunice cu elevii, să țină cont de opiniile lor și... ce să vezi? Anul următor a avut și un olimpic din clasa aia pentru că elevii au început să-i arate respect o dată cu schimbarea ei de atitudine!
Poate-ar trebui să încercați și dv. asta! Ah... și să-nvățați și puțină punctuație și conjugare a verbelor în limba română!
Mulți profesori au senzația că dacă au catalog la subțioară automat merită respect.
Știre: NU! Respectul se câștigă și se merită, nu se primește ca dat.
Și stați așa că mai are:
Si cea de-a doua intrebare: aceasta eleva se poate poza indecent si trebuie sa trecem din nou cu vederea?
Dar că dv. aveți deviații comportamentale ar trebui trecut cu vederea? Dumneavoastră puteți să vă comportați ca un tiran cu elevii și ei n-au voie să se pozeze în timpul lor liber cum vor și în conformitate cu dorințele lor?
Eu am fost denigrata, elevii celorlalte clase din scoala au aflat de incident, nu s-au purtat altfel, pentru ca sunt un profesor iubit, cel putin eu asa simt.Ca sa faca acea greva eu cred ca au fost manipulati, dar nu mi se pare normal sa traim sub imperiul fricii in a ne face datoria.
O da! Ești foarte iubită. Atât de iubită încât o clasă întreagă refuză să-ți vină la oră! Sigur nu-ți imaginezi asta?
Nici mie nu mi se pare normal ca elevii să trăiască sub imperiul fricii de-a-și exprima punctul de vedere ca nu cumva tovarășa profesoară să se plângă la sindicat și peste tot că vai doamne ce greu îi este ei!
Cu mult respect, ma scuzati ca m-am intins atat cu istorisirea si sper sa fi fost destul de explicita.
Da, ai fost suficient de explicită în a-ți exprima bigotismul și părerile preconcepute despre toți copiii precum și dorințele tale intrinseci de-a avea parte numai de legume pe post de elevi la clasă.
N-aș vrea să știu cum ai reacționa dacă un băiat de la clasa ta și-ar pune o poză sărutându-se cu un alt băiat. Probabil ai cere tragerea lui în țeapă în centrul curții din spatele școlii.
N-aș vrea să știu cum ai reacționa dacă un elev de-al tău ar găsi resursele să-ți spună în față ce gândește despre tine. Nu pari omul care să fie capabil să înfrunte adevărul.
Doar pentru că celelalte clase nu-ți contestă modul totalitar de a face ore, nu înseamnă deloc că ești un profesor iubit. Înseamnă doar că numai într-o singură clasă există cel puțin un elev cu personalitate proprie. Ceea ce, pentru viitorul libertăților elevilor este o veste tristă.
Un dobitoc din rubrica de comentarii de pe blogul domnului Pop cere drepturi pentru profesori. LOOOOL! De parcă n-ar avea suficiente drepturi profesorii - cum ar fi dreptul de a-i știrbi pe elevi de orice dâră de personalitate proprie.
Sau probabil ați vrea și la noi, cum e la trepanații ăia din America de Nord, să drogăm elevii ca să vă suporte deviațiile comportamentale și să instaurăm poliții ale gândirii critice în școli ca să nu cumva să-și mai permită nemernicii ăștia mici să-și dea cu părerea împotriva viziunii autorității profesorale. Este tovarășa profesoară c-ar fi bine așa?

Ca ea sunt mulți - prea mulți

Din păcate, profesori ca această tovarășă nu sunt deloc puțini. Absolut deloc puțini. Dimpotrivă - ei reprezintă majoritatea covârșitoare a corpului profesoral.
Am dedicat articole largi despre profesori semi-analfabeți sau analfabeți funcționali pe care i-am avut eu la clasă. Nu mai departe fosta mea profesoară de geografie care știa geografie un pic mai bine decât nepoata mea de 3 ani, dar se plângea că au elevii ceva cu domnia sa.
Din ce în ce mai mulți profesori au senzația că e treaba lor cu cine se întâlnesc elevii, cum se îmbracă, ce muzică ascultă, la ce spectacole se duc sau ce poze își fac și tot treaba lor e să-i pedepsească pe elevi atunci când calcă granița viziunii lor înguste asupra a ceea ce înseamnă ”normal”.
Există voci care spun că ”dom'le, înainte era altfel". Vrăjeală! Vă pot face cunoştinţă cu destul de mulţi profesori sau foşti profesori care vă pot confirma că nu era deloc "altfel". Şi "înainte", ca şi acum, existau elevi cu suficientă coloană vertebrală care să conteste profesorii care săreau masiv calul în relaţia cu propriii elevi.
Diferenţa este că atunci existau mult mai puţini profesori ca tovarăşa profesoară care se plânge la sindicat că elevilor li se rupe de ea. Lichele prin corpul profesoral erau destule şi-atunci - numai că nu reprezentau majoritatea şi nici într-un caz comportamentul lor nu era considerat normal.
Am mai spus-o şi-o repet: Nu nivelul elevilor este neapărat cel care scade, sau nici într-un caz nu e singurul, ci nivelul multora din tagma profesorimii!
Doamna Mihaela Cososchi, actualul inspector general al judeţului Vaslui, pe care nu o dată am criticat-o pe acest blog pentru deciziile administrative discutabile, poate povesti oricui - şi ne-a povestit şi nouă la oră - că dacă chiar eşti făcut(ă) pentru meseria de profesor, poţi struni orice clasă. Totul constă însă în arta de a face compromisuri şi de-a înţelege că nu eşti perfect(ă).
Doamna Cososchi, pe care o apreciez şi-acum ca profesor (pe alte segmente am eu obiecţii faţă de ea) povestea cum la începutul carierei a predat la clase de seral şi clase speciale, cu elevi depăşiţi de vârstă. Avea de-a face cu oameni deseori mai în vârstă decât ea pe care trebuia să-i strunească şi să le menţină atenţia pentru obiectul limba română care, să recunoaştem, la liceu nu e deloc un obiect atractiv pentru că literatura românească ce se studiază în şcoli nu e din cea mai calitativă.
Şi iaca nu s-a mai plâns la sindicat şi nici nu şi-a mai simţit meseria atacată şi demnitatea terfelită. Ce credeţi că dulgherii de 1,95 şi croitoresele de 110kg pe care le-avea în clasă erau foarte încântaţi să fie la şcoală? Şi totuşi cum de n-a avut probleme majore? Să fie oare pentru că ştia să nu-şi sfideze elevii şi să le fie mai degrabă prietenă decât figură de autoritate?
Când eram la liceu, am prins pe final exact când s-a impus obligativitatea uniformelor. Şi totuşi rareori se întâmpla să fie mai mult de 4 elevi care s-o şi poarte.
Iar acum, dacă mergi în liceul ăla, ai să vezi că nici acum nu se supun toţi măsurii. De ce? Pentru că elevilor nu le-a plăcut şi n-o să le placă niciodată să le spună altcineva ce să facă până în cele mai mici detalii!
Oamenii în general, şi deci şi elevii, au dorinţa intrinsecă (poate chiar înnăscută?) de a fi liberi. Că unii pun botul la propaganda că "trebuie să renunţi la libertatea ta pentru binele autorităţii", e altceva. Dar totuşi cei mai mulţi nu pun botul - şi bine fac.
De ce oare fac mai multă performanţă profesorii care ştiu să îmbine ora cu destinderea?
La liceul la care am studiat eu există profesori din ambele extreme - atât ultra-autoritarieni, precum tovarăşa profesoară a cărei emanaţie am criticat-o mai sus, cât şi profesori care ştiu să delimiteze mai clar ce se-ntâmplă la clasă cu restul timpului. Şi ghici ce? Cele mai multe performanţe le au cei din cea de-a doua categorie. Oare de ce?
Cei mai mulţi olimpici, cei mai puţini corigenţi, cei mai puţini elevi care să chiulească intenţionat doar la ora lor, cei mai inovativi elevi îi au profesorii care ştiu să strecoare o glumă la oră, care ştiu să guste o poantă făcută de elevi, care înţeleg că elevii de astăzi gândesc mai liber decât cei de-acum 30 de ani, care înţeleg că oamenii nu sunt la fel şi generaţiile nu sunt trase la xerox, care înţeleg că nu e nicio crimă dacă elevii îşi fac poze sau mai beau câte-o bere, etc. etc.
În plus, nu înţeleg de ce atâta agitaţie: Există instituţia DEMISIEI!
Când oare o să pricepem că a fi profesor nu e o chestie pe care o poate face toată lumea? Eu am avut prilejul de-a sta la catedră de vreo câteva ori. Cel mai trist a fost când am stat o dată la catedră şi a intrat dirigintele clasei respective. Ulterior dirigintele avea să mă întrebe cum am făcut de au stat toţi cuminţi căci ea când a încercat să vorbească despre aceleaşi teme, a fost luată la mişto. Era tot o clasă de a VIII-a.
Asta e, unii oameni nu sunt făcuţi să fie profesori. Sistemul face rău că nu include şi un mecansim de concediere a profesorilor incapabili.
Tovarăşă profesoară, a fi profesor este o alegere, nu o obligaţie. Aveţi libertatea de a vă da demisia şi chiar vă încurajez s-o faceţi înainte să mai tâmpiţi încă o generaţie de copii.
Unii o încurajează să schimbe şcoala. Eronat! Ce, aveţi impresia că elevii vor fi mai bătuţi în cap şi mai susceptibili să vă accepte modul totalitar de-a face educaţie? Dacă da, vă asigur că vă înşelaţi.
Ştim să ne mirăm că jumătate dintre tinerii patriei sunt analfabeţi funcţionali. Dar nu facem nimic întru eliminarea specimenelor analfabete din tagma profesorimii.
Sindicatele ar avea mult de câştigat dacă n-ar mai apăra toate lichelele cu catalog al subţioară ci dacă ar apăra doar profesorii care cu adevărat îşi merită statutul.
Am spus-o de mai multe ori, un sistem care să salarizeze profesorii în funcţie de performanţe ar face minuni. Acum e vorba să le mai crească un pic leafa tuturor bugetarilor - şi deci şi profesorilor. Ei bine, eu tovarăşei ăsteia i-aş mai tăia încă 25% din leafă pentru faptul că nu ştie să se exprime coerent şi corect în limba română şi pentru că este incompetentă.
Ce model reprezintă ea pentru elevii săi? Când nu eşti în stare să struneşti elevii, dai din mâini şi din picioare şi scrii scrisori cu greşeli gramaticale la sindicat! Da,... bun model, ce să zic.
Eleva care-şi postează poze sexy pe net mi se pare un model de-o moralitate net superioară aceste tovarăşe profesoare. Măcar aia nu scrie scrisori aberante pe net.
Doare adevărul, este? Ar fi bine dacă l-aţi şi percepe şi l-aţi şi înţelege!
Este regretabil că prea puţine voci din România îndrăznesc, deşi o ştiu şi o simt, să spună verde-n faţă că tagma profesorimii e putredă. Da' putredă rău! Şi problema nu stă numai în salarizare!
Am apreciat când domnul Pop m-a invitat şi pe mine - cunoscându-mi opiniile nu tocmai prietenoase faţă de profesorime ca întreg şi faţă de unele decizii şi acţiuni ale sindicatelor - la audierea publică pe tema educaţiei însă, de regulă, la astfel de manifestări rareori sunt prezente şi opinii care nu se conformează cu dogma "vai săracii profesorii, ce greu o duc ei - toţi sunt minunaţi, hai să le mai creştem salariul" - şi asta e rău.
Libertatea de exprimare a elevilor e la fel de moartă, sau poate "mai moartă", ca înainte de '90. Însă nu auzim decât revendicări de "mai multe drepturi pentru profesori".
Cazurile de poliţie morală şi de poliţie a gândirii critice cresc într-un ritm alarmant. Asta nu se vede? Poate ar fi cazul să înceapă să se vadă şi asta şi să vedem şi profesori sancţionaţi pentru abuz în serviciu, nu doar elevi sancţionaţi pentru nesimţirea de a spune ce gândesc.
În acest moment prea mulţi profesori au senzaţia că sunt deasupra legii şi câtă vreme lucrurile vor sta aşa, incidente vor mai tot fi. E şi normal să fie atâta vreme cât elevul vede că în orice alt colectiv este tratat ca o fiinţă umană iar la şcoală este tratat ca un nimeni-pe-lume incapabil de a avea opinii pertinente şi care nu are voie să spună decât "da, să trăiţi! Am înţeles tovarăşa profesoară!".

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

sâmbătă, 10 martie 2012

Populism pre-electoral: Eu cu cine votez?

Mai sunt mai puţin de 3 luni până la alegerile locale şi mai puţin de un an (teoretic 7 luni şi jumătate) până la alegerile legislative şi, pentru întâia dată de când am voie să-i aleg pe cei care mă fură conduc, chiar n-am nici cea mai vagă idee.
Mai acum vreo lună era la modă vrăjeala cum că ”Piețele din România” vor da politicii românești câțiva noi lideri politici și partide poate chiar viitor-parlamentare s-ar putea naște din mișcările spontane de protest de la mijlocul lui ianuarie.
Păi... dacă e să fie așa... ar cam face bine să se grăbească. Nu de alta dar chiar nu mai e mult până la alegeri și de-ăștia de-alde mine care n-au cu cine vota suntem destui.
Astăzi o să iau pe rând formațiunile politice care cel mai probabil vor avea candidați la viitoarele legislative și voi încerca să explic de ce nu le voi vota. Scopul? Poate va încerca cineva să mă convingă că greșesc sau poate va veni cineva să-mi indice o formațiune pe care am uitat-o și care poate are ceva de spus cu care să rezonez și eu.

1. Partidul Prezidențial (PD-L)

Acum două săptămâni le-am propus o nouă siglă. N-au ținut cont de părerea mea, deci nu-i votez.
Acum revenind serios, nu găsesc niciun motiv serios să votez cu orice politician care a avut în vreun fel sau altul de-a face cu acest partid și cu președintele său de facto, domnul Băsescu Traian.
Motivul principal pentru care refuz categoric să votez acest partid este acela al inconsecvenței politicilor și al discursului. Nu mi se pare de încredere cineva care vine și-mi spune că trebuie să facem ”reforma statului” pentru ca mai apoi să-mi desființeze 10% din spitale și 18% din școli și să crească cu 300% fondul alocat Corporației Ortodoxe Române. Dacă asta e reforma statului, merci, mă lipsesc.
În plus, nu pot vota cu un partid care se vrea de dreapta - deși până acum 8 ani era în Internaționala Socialistă - care totuși alege cu bună știință să crească salariile tăietorilor de frunze la câini pe bani publici bugetarilor în dauna reducerii CAS-ului.
Un partid de dreapta va căuta, în mod normal, să nu stea în calea dezvoltării mediului privat și va căuta să subțieze furtul organizat nivelul taxelor, nici într-un caz n-ar susține oamenii care nu produc nimic pe spinarea celor din economia reală.
Colac peste pupăză, președintele de jure al acestui partid, domnul Emil Boc, este doctor în drept constituțional. Și totuși, a reșit performanța ca-n mai puțin de 3 ani de mandat să aibă mai multe legi declarate neconstituționale decât toți prim-miniștrii României de la Petre Roman la Călin Popescu Tăriceanu.

2. Partidul Trădătorilor Politici (UNPR)

Această formațiune a reușit performanța de a avea oameni în parlament fără să participe la alegeri. Dacă deputatul pe care l-am votat eu (că senatorul de l-am votat n-a ajuns în Parlament - a mers cel de la PD-L deși terminase pe locul 3) ar fi ajuns în UNPR, eu m-aș fi supărat crunt și chiar m-aș fi simțit trădat. Păi cum frate, eu te votez pentru una și tu faci alta?
UNPR este un partid de centru-stânga, cel puțin după ideologia exprimată pe site-ul propriu funcțional când și când.
Acuma.... pe lângă faptul că sunt reticient față de stângism în general, pe ăștia nu i-aș vota pentru că s-au fondat din trădare, prin trădare și direct cu trădători. În acest partid se află de-a valma oameni dezertați din partide de dreapta, de centru, de stânga, cu viziuni mai autoritariene sau mai puțin autoritariene.
Adică... mai pe românește, un fel de borș. Un fel de ce-o fi... așa cam ca o manea.

3. Partidului etnic maghiar (UDMR)

Pe-ăștia nu numai că nu i-aș vota, dar le doresc dispariția definitivă și irevocabilă de pe scena politică. Acest partid a fost la putere aproape neîntrerupt. Excepție face guvernul Petre Roman și guvernul Adrian Năstase. În rest, într-o formă sau alta, oamenii ăștia au fost la putere aliindu-se fără probleme cu toate partidele - orice, numai la putere să fie.
În plus, statutul lor e dubios, fiind un partid strict pe criterii etnice. Maghiari în PRM de exemplu se mai găsesc, dar români în UDMR eu nu știu niciunul.
Ce fel de partid POLITIC este UDMR dacă e constituit pe criterii etnice? Dacă era partid etnic, mai înțelegea ceva - cum era pe vremuri Partida Țiganilor, ăăăh asta... a Rromilor; chiar, mai există?
Ah... și încă ceva, îmi îndemn apropiații, cunoștințele și colegii maghiari să iasă la vot și să anuleze votul dacă e ceva, numa să nu le mai permită ăstora din UDMR să mai ajungă în Parlament.
Atenție! Acest discurs nu este unul xenofob! Și asta v-o poate confirma cam orice maghiar de bun simț din România - și nu-s deloc puțin d-ăștia. UDMR NU este reprezentant pentru maghiarii din România care o duc la fel de prost ca și românii din România și au aceleași probleme. Aceștia își trag voturile cam de unde și le-a tras și Iliescu în 2004 când a candidat la Senat - de la pensionarii nostalgici. UDMR și le trage de la pensionarii care au prins vremurile glorioase din vremea Horthystă.

3. Ciorba de stânga-dreapta (USL=PSD+PC+PNL)

Motive să nu votez USL sunt destule pentru mine.
Primul ar fi că nu-mi place Crin Antonescu. Da deloc. Sunt în asentimentul lui Vadim și îl consider un fel de Mireille Mathieu al României.
Al doilea ar fi că e inconscventă ideologic formațiunea asta.
Nu poți să ai o formațiune unitară care să conțină un partid de dreapta și unul de stânga. Pe bune, chiar nu poți! Adică na, poți, dar să nu te-aștepți să te creadă cineva că ești rațional la faza asta.
Un alt motiv ar fi că USL este o construcție care la nivel intern lucrează pe bază de cenzură.
Personal socotesc că ceva e-n neregulă în momentul în care mesajul fiecărui individ în parte din acel partid este identic. Practica asta am văzut-o și la PD-L când Vasile Blaga a îndrăznit să nu fie de acord cu Băzeus.
La fel și la PSD când Geoană a zburat pe un motiv stupid, PSD dându-și singur cu tesla-n testicole pierzând astfel și o funcție importantă cu care mai puteau forța controlul asupra abuzurilor puterii.
Mă calcă pe nervi faptul că cei doi co-președinți ai USL se chinuie enorm să mențină aparențele și să bage sub preș toate neînțelegerile și să mențină niște aparențe cretine. În ochii mei USL mi-ar câștiga încrederea dacă ar da drumul la disputele interne și la pluralismul ideilor.
Nu poți avea pretenția ca într-o alianță stânga cu dreapta să nu ai pluralism de idei. Iar dacă chiar nu ai, atunci oamenii sunt de slabă calitate și oricum n-ai ce căuta la putere.
Peste toate aceste aspecte, se așează faptul că eu nu uit și nu iert atât de ușor. Prin urmare, există o serie de oameni pe care eu i-am declarat implicit indezirabili și deci pentru mine nevotabili. Să amintim câțiva:
Maica Ecaterina Andronescu - care din postura de ministresă a educației a spus că ateii sunt barbari școliți. Ei, ca ateu barbar școlit îți trimit multă sănătate și virtute s-ai bani și s-ai ce f...ace.
Hoața Norica Nicolai - care a fost prinsă în flagrant votând ”la două mâini” în parlament. De fapt, vota pentru 4 colegi deodată. Sigur, față de Roberta Anastase, Norica Nicolai e mic copil. Însă mie astfel de oameni îmi displac.
Ar mai fi Renate Webber - care în campania pentru europarlamentare nu a știut să-i răspundă unui prieten de-al meu la niște întrebări simple. Reamintesc că la Casa de Cultură Vaslui, în campania electorală, un prieten de-al meu a întrebat-o pe doamnă: ”Doamna Webber, explicați-mi vă rog ce este Parlamentul European, de ce vreți dv. să fiți membru acolo, de ce ar trebui eu să vă votez, eu însumi fiind în general liberal ca viziune politică și ce intenționați să faceți acolo?”. Răspunsul doamnei Webber: ”Păi cum nu știți ce este PE?”. După care s-a făcut că n-aude și a schimbat subiectul ocolind răspunsul la întrebarea frontală deși i s-a cerut cu insistență să răspundă la întrebare pe care de altfel au preluat-o alți 4 oameni din sală încercând să o determine să vorbească la concret. N-a făcut-o. Oameni de genul ăsta din punctul meu de vedere sunt indezirabili. Până și Gigi Becali a răspuns la o întrebare de genul ăsta. Sigur, cu un munte de greșeli gramaticale dar măcar a răspuns la ea, nu s-a făcut că n-aude.
Tot din USL ar mai fi Olguța Vasilescu, care a încercat de mai multe ori să introducă cenzura la nivelul on-line-ului, încă dinainte de-a fi la modă ACTA, PIPA, SOPA, etc.
Sigur, la nivel local USL are și mai mulți oameni de porc - Vanghelie, Marian Oprișan (sau ăsta s-a cărat la UNPR?), Vasile Pavăl, Gheorghe Nichita, dar deja ăștia îs micuți. În fond pe mine Vanghelie nu mă afectează că nu stau în sectorul 5 al Capitalei și nici măcar în Capitală.
USL ar face bine să rezolve măcar o parte din problemele astea. Anti-băsismul, deși lăudabil, nu este suficient ca să câștige votul multora dintre români.

4. Partidul Popoului Poporului Dan Diaconescu, în direct, în reluare și înregistrat (PP-DD)

Ne place sau nu, aproape sigur partidul ăstuia va intra în Parlament. Motivele pentru care EU nu-i voi vota sunt, după părerea mea, evidente.
Partidul ăsta nici n-are site funcțional. Sunt nevoit să le caut ideologia prin agențiile de presă pentru că site-ul lor roz nici măcar nu poate trece de la o pagină la alta. Cred că web-developer-ul lor e chiar Dan Diaconescu însuși - așa s-ar explica multe.
Deși cred că e evident de ce nu merită votat acest partid, hai să luăm la întâmplare două din cele 20 de puncte pe care le include programul lor de guvernare:
Le vom lua punctele 2 și 3 pentru că sunt superbe:

2. MARIREA TUTUROR SALARIILOR SI PENSIILOR.

3. ANULAREA TUTUROR TAXELOR SI IMPOZITELOR ACTUALE.

Visătorii ăștia s-au gândit mult până să verse aberația asta? Pensiile sunt de stat. Dacă anulezi toate taxele și impozitele actuale, nu mai ai bani să plătești pensiile. Nu mai vorbim de mărit pensii. În plus, cum mărești tu salariile așa voios în miezu recesiunii? Vinzi 3 județe sau cum?
Hai să mai luăm două că-s distractivi:
9. ELIMINAREA SALARIILOR PENTRU PARLAMENTARI, MINISTRI, PRIMUL-MINISTRU SI PRESEDINTE.
Oh da... că oricine vrea să fie gratis prim-ministru cu toate responsabilitățile de rigoare! V-ați gândit mult? De parcă salariul președintelui ar fi cine știe ce. Cunosc personal cel puțin 50 de oameni care câștigă din salariu mai mult decât președintele - mă refer strict la salariu.
14. SIMPLII CETATENI VOR DEVENI JURATI IN INSTANTE, ALATURI DE JUDECATOR.
Brr... NU! De ce? Din toate motivele din lume!
Hai gata, suficient cu scelerații ăștia, trecem la alții.

5. Vadim Party (PRM)

Dacă ar fi mai puțin bigot ortodox și ar mai adăuga elemente în discursul său pe lângă ”ungurii sunt de porc”, poate m-aș gândi de două ori înainte să spun ”nu”. Deși și-atunci cred c-aș spune ”nu” dar măcar aș da o considerație mai mare.
Vadim nu e prost deloc, dar e cam bigot, foarte instabil emoțional și înconjurat de mulți oameni cam foarte proști. Aia-i buba.
PRM, ca partid, l-aș vota cu două condiții: Să pună mult mai mult accent decât acum pe platforma eurosceptică - să nu uităm că e singurul partid care a avut îndrăzneala să critice UE la noi în țară - și să-și scoată din platformă bigotismul ortodox.

6. Partidul Dreptății

Partid naționalist de stânga cu viziuni che guevariste. Și totuși nu un partid comunist.
Printre revendicări Partidul Dreptății vrea mai multe hidrocentrale, în numele ecofascismului, vrea abolirea imunității parlamentare, sporirea puterii Biroului Electoral Central care să aibă puterea de a demite guvernul dacă nu face ce-a promis în campanie, creșterea producției naționale de stat a petrolului sau stoparea exporturilor de bitum pentru finalizarea autostrăzilor (?!?!).
Oameni ăștia sunt pe cai mari, pe tripul lor.
La un moment dat vroiau introducerea pedepsei capitale. În plus, oamenii ăștia pledează pentru sporirea relațiilor economice cu UE dar și pentru limitarea drastică a imixtiunilor UE în politica internă.
Sună frumos pe hârtie până când încep să bage bullshit naționalist și... cum altfel.... și nițel bullshit religios - că e de bon ton cu cristoși pe firmament.

7. Remus Cernea (Mișcarea Verzilor, Partidul Verzilor, ceva cu verzi - că nici el nu mai știe în ce partid e)

Tipul ăsta a schimbat mai multe partide chiar și decât unii traseiști cu state vechi în sportul ăsta al transpartidismului.
Exceptând partea cu secularismul, unde nici acolo nu pot fi de acord în totalitate cu el, în rest omul ăsta ține să enerveze pe cât mai mulți.
Și eu fac asta, dar eu nu vreau să conduc România și nu vreau să lucrez la stat niciodată. În plus, eu nu stau cu părinții și deși am cu 13 ani mai puțini decât el, am mai mulți ani de muncă decât el - ceea ce pentru mine spune multe.
El a spus-o cu gurița lui că dacă ar fi ales președinte ar fi primul său loc de muncă cu carte de muncă. Păi dacă până la aproape 40 de ani n-ai reușit să te-angajezi nicăieri, de unde vei ști cum stau lucrurile pentru angajatul român și care-i sunt problemele?
Au dreptate și trolii creștini care-i reamintesc că Mall-ul Mânuirii Banului nu se construiește și din banii săi, domnia sa neplătind taxe - nelucrând nicăieri. Sigur, trolii exagerează, că de-aia-s troli. Mă gândesc că pentru cele două cărți publicate primește drepturi de autor pe care plătește impozit.
Dar asta-i mai puțin relevant. Mai relevant este că insistă cu prisosință să adopte toate temele detestate de români și mai apoi preferă să-și susțină poziția manipulând datele sau folosind retorici care ocolesc realitatea.
Exemplu: Se opune proiectului Roșia Montană. Însă, în loc să vină cu argumente raționale pe treaba asta, adoptă și el strategiile pe care le-am discutat deja aici.
Exemplu 2: Susține că militează pentru libertatea de exprimare, conștiință și religie, dar nu se sfiește să atace și să acționeze în instanță oameni care au convingeri diferite de-ale sale.
Mai mult, individul ăsta cere voturi și donații dar nu investește un cent în imaginea sa. Nu l-am văzut la nicio dezbatere în care să pună el punctul pe i și virgula sub ț.
În puținele sale apariții televizate, de regulă este moale și-și lasă adversarii de dezbatere să-l calce în picioare, crezând probabil că dacă are dreptate e suficient pentru a câștiga o dezbatere. Supriză! Nu e suficient decât într-un mediu elitist academic! În ochii populației nu câștigi o dezbatere doar dacă ai dreptate, ci și dacă ești incisiv și îți poți exprima cu o mai mare vigurozitate punctul de vedere.
Mai mult, dă atenție și se văicărește de troli. Păi ce? Crezi că Adrian Năstase n-are troli pe blog? Sau Boc? Sau Anastase? Sau Crin Antonescu? Normal că au! Și totuși de ce sunt aceștia mai citiți în on-line decât Cernea? Păi nu știu... poate pentru că dau o atenție mai mică asupra trolilor și una mai mare asupra comentariilor de calitate și chiar mai și răspund la ele?!
Eu comentez ocazional pe blogurile politicienilor și cam de fiecare dată (mai puțin pe blogul Elenei Udrea unde sunt persona non-grata) mi s-a răspuns! Ah... că poate n-a stat Adrian Năstase să-mi răspundă mie și că poate are pe cineva care se ocupă de blog - se prea poate. Dar e important să răspunzi cumva la comentarii!
Mediul on-line e extrem de important și va fi foarte important în economia alegerilor ce urmează. Domnul Cernea, deși se bazează (și s-a bazat și-n 2008) aproape exclusiv pe mediul on-line, nu catadicsește să facă ce trebuie pentru un eventual succes.
L-am menționat în lista asta pentru că presupun că va candida la uninominalele pentru Parlament. În opinia mea, ar greși enorm dacă n-ar face-o.
În plus, domnul Cernea nu a prezentat niciodată, dar absolut niciodată, o platformă program cât de cât decentă.

Adică... cum să vă spun eu... înțeleg, popii sunt de porc. Perfect de acord. Scoatem sprijinul de stat pentru culte. Perfect.
Cățeii sunt drăguți, noi ăștia mușcați suntem de vină c-am stat în calea dinților. Ok. Băgăm legi și bani care să îndulcească viața cățeilor.
Roșia Montană e de porc. Bine. Rupem contractul cu RMGC.
Așa... și? După aia?! Dup-aia ce faci? Introduci căsătoria gay? Bun și dup-aia?
Ce vreau să spun cu chestia asta e că țara asta are multe-multe probleme. Unele dintre ele foarte presante - cum ar fi hemoragia puternică de bani publici în conturile BOR - altele mai puțin presante - cum ar fi căsătoria gay.
Domnul Cernea n-a prezentat niciodată o viziune prin care să mai ciupească niște simpatii și din rândurile celor care poate nu sunt seculari în gândire.
Pentru că, oricât de dur ar suna, nu sunt foarte mulți oameni cu drept de vot și seculari în gândire în România. Să zicem maxim 30 de mii. Deși mi se pare cam mult, dar fie. Și or mai fi 3-4 mii de cățelofili hard-core și încă pe-atâția roșiamontaniști. Păi cu 40 de mii de voturi abia iei un loc de consilier în Cluj Napoca. Mai e mult până departe.
În plus, dânsul ar trebui să mai învețe și să mai lase de la el - c-așa se face politică. Politica este definită de compromis. Or, n-am prea văzut asta la dânsul.
Iar dacă nu mă convingi pe mine, tânăr pletos metalist ateu, cum o să convingi un bătrân chel manelist evlavios? Dar pe toți socialiștii care vor ca statul să le rezolve toate problemele?

8. Concluzii și întrebări (sper eu nu doar retorice)

Vedem la cele 7 partide listate că predomină populismul. PD-L - UNPR - UDMR caută să cumpere bugetarii - le-a mers o dată în 2008 cu legea care mărea cu 50% salariul profesorilor, de ce nu le-ar merge și-acum?
USL mizează pe anti-băsism și cam atât. Extremiștii ca de-obicei cu naționalism forțat și izolare față de restul lumii. PP-DD e cu populismele de la un capăt la altul, adresându-se audienței de la Zero TV. Iar Remus Cernea,... e Remus Cernea. L-am tratat eu separat din motivele mele dar îl puteam băga la USL. În fond, a fost la mitingul organizat de ei.
Așadar, de data asta chiar e o întrebare grea și sunt convins că nu doar pentru mine: Cu cine mama dracu votăm?
Pricep că-i greu să-ți faci partid, dar totuși... chiar nimeni?
La cum stau lucrurile acum, rezultatele cele mai probabile ale alegerilor ar fi ceva de genul:
USL - 53-57%
PD-L - 17-20%
UNPR - 5-6%
PP-DD - 12-14%
Restul - ce-a rămas. Eventual băgați și UDMR pe undeva pe-acolo dacă absenteismul va fi la fel de mare ca-n anii trecuți.
Oare sună bine o astfel de structură a Parlamentului? Și dacă nu, mai este oare timp pentru a schimba cumva lucrurile? Și, mai ales, în ce direcție s-o schimbi?
Că actuala opoziție nu reprezintă neapărat o soluție salvatoare, extraordinară și plenipotențiară la actuala putere, e o chestie destul de evidentă. Însă, după părerea mea, niciuna dintre formațiunile politice relevante în sondaje nu poate reprezenta o soluție de niciun fel. Asta nu înseamnă că Băzeus e de neînlocuit. El trebuie înlocuit, cât mai urgent. Dar cu cine mama naibii?
Avem șansa de-a sta și noi ca Republica Moldova cu președinte interimar vreo 3-4 ani. Cred c-ar fi o soluție asta... sau nu?
Dac-ar fi să mă întrebi pe mine, aș spune că ne-ar trebui un guvern tehnocrat, dar tehnocrat pe bune, nu schimonoseli băsiste. Ceva de genul celui care-a fost în 1999 - guvernul Isărescu.
Fără să am pretenția că sunt un bun comentator politic și fără să am pretenția că răspunsurile primite sunt relevante sociologic, vă-ntreb: Voi cu cine intenționați să votați și de ce?
Întreb ”de ce” că poate mă convingeți și pe mine. Dacă mâine ar fi alegeri, eu mi-aș anula votul.

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails