duminică, 29 ianuarie 2012

Spălăm bani prin statistici

Dacă cineva are senzaţia că proiectele europene se fac în zona noastră fără să se şi spele nişte bănuţi, înseamnă că nu trăieşte pe aceeaşi planetă cu noi ceilalţi. Sigur, există şi proiecte corecte însă e destul de uşor de mirosit care şi cum, mai ales când le vezi ieşirile în presă.

1. Prezentarea subiectului

Am dat azi peste o ştire despre care ştiu sigur că e falsă dar care totuşi adună sute de mii (!) de accesări în România şi Republica Moldova. Ştirea spune că 70% dintre femeile cu vârste cuprinse între 15 şi 25 de ani din Moldova s-au prostituat cel puţin o dată. Ştirea a fost preluată şi de presa din Republica Moldova.
Presa românească citează un studiu făcut de fundaţia Scelles. Am căutat pe site-ul lor, http://www.fondationscelles.org, şi, în afară de un articol care vorbeşte, într-adevăr, despre prostituţia în cifre, n-am găsit ce spun românii şi moldovenii prin presă. În acel articol se vorbeşte despre faptul că sunt cunoscute undeva la puţin peste 1100 de prostituate moldovence iar cele mai exagerate studii făcute de cei interesaţi să facă din ţânţar armăsar vorbesc că ar exista aproape 10000 de lucrători şi lucrătoare sexuali originari din Moldova. Chiar aşa fiind, tot nu înseamnă nici pe departe 70%.
Am tot scormonit prin presa franceză şi într-un final m-a "salvat" Le Figaro care publică studiul despre care vorbeşte presa românească şi cea moldavă. Deloc surprinzător, nici acest articol nu spune nimic despre Moldova ci doar date generale cum că 80% dintre lucrătorii sexuali sunt femei, că sunt circa 40-42 de milioane de lucrători sexuali la nivel planetar, că 90% depinde de un "peşte" sau că 3 sferturi au vârste cuprinse între 13 şi 25 de ani. Cifrele astea le-au copiat şi ai noştri dar au simţit nevoia să adauge această exagerare complet nereală.

2. Qui bono?

Cine are de câştigat de pe urma propagării unei statistici false? În primul rând ONG-urile. Şi-aici mă refer la ONG-urile care se laudă că "luptă împotriva prostituţiei" (fără să explice niciodată cum fac asta), la ONG-urile care "luptă pentru drepturile femeilor" (bullshit-ul la modă acum) şi ONG-urile axate pe "probleme sociale" (şi care niciodată nu spun care sunt acestea).
În plus, este fabuloasă sincronizarea dintre apariţia acestei ştiri şi startul granturilor de finanţare de la U.E. pe programe de prevenţie a traficului de fiinţe umane şi colaborare regională România-Ucraina-Moldova.
Coincidenţele există însă când vine vorba de nişte foarte mulţi bani am obiceiul prost de a nu crede în coincidenţe ştiut fiind faptul că propaganda e cea mai sigură cale de a face birocraţii trepanaţi corect politic de la m.U.E. (marea Uniune Europeană, desigur) să deschidă larg punga cu bani.

3. Cifră posibil reală?

Având în vedere că articolul vorbeşte de reţele de trafic de persoane, proxeneţi şi bordeluri, este legitim să afirmăm că sensul verbului "a se prostitua" în accepţiunea celor ce au redactat ştirea este cel din Codul Penal şi din cam orice lege din Europa.
Strict în acest sens, este pur şi simplu imposibil ca 70% dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 15 şi 25 de ani să se fi prostituat măcar o dată în viaţă - indiferent de ce ţară sau zonă geografică vorbim. La naiba, cred că nici în Singapore nu e valabilă statistica.
În liceu aveam 6 colege din Republica Moldova. Dacă statistica ar fi fost reală, 4 dintre ele sigur s-au prostituat măcar o dată, una cel mai probabil s-a prostituat măcar o dată iar una încă nu s-a prostituat. Are vreo logică?
Fiecare dintre voi gândiţi-vă că din fiecare două moldovence din Republică pe care le cunoaşteţi, una dintre ele sigur s-a prostituat măcar o dată, iar în ceea ce o priveşte pe cea de-a doua sunt cel puţin 50% şanse să se fi prostituat şi aceasta.
Vi se pare aşa ceva logic sau credibil în vreun fel? Poate da, poate nu. Mie nu.

Însă, dacă extindem sensul verbului "a se prostitua" de la rigorile legilor, s-ar putea să constatăm că ştirea are un sâmbure de adevăr şi poate fi aplicată şi la unele românce, unguroaice, suedeze, sau oricare altă naţie nu doar la moldovence.
Mă refer aici la doamnele care întâmplător "se îndrăgostesc" de un bărbat cu 20 de ani mai în vârstă şi cu câteva zerouri în cont mai mult decât ele şi întâmplător se căsătoresc şi întâmplător divorţează în 3-4 ani după ce întâmplător fac şi un plod şi întâmplător instanţele de judecată "corecte" le creditează cu un munte de bani pentru care n-au muncit nici 10 secunde.
Şi totuşi, chiar şi cu acest sens lărgit dat lui "a se prostitua", tot îmi vine greu să cred că 7 din 10 femei cu vârsta între 15 şi 25 de ani s-au prostituat măcar o dată. Or fi ele multe femei materialiste dar chiar aproape 3 sferturi? Chiar şi mie-mi vine greu să cred.

4. Se face şi la case mai mari

În SUA, de exemplu, s-a lansat un cretinism care spune că "violenţa împotriva femeilor creşte cu 40% în duminica finalei Super Bowl", cretinism care a fost demontat de mai multe ori dar care totuşi continuă să fie promovat iar ONG-urile "pentru drepturile femeilor" fac o grămadă de bani de pe urma acestei statistici eminamente eronate.
Alt exemplu: În Marea Britanie s-a promovat (şi încă se mai promovează) o statistică scoasă din burtă potrivit căreia "30% dintre femeile care ajung la camera de gardă, ajung acolo ca urmare a violenţelor suferite din partea soţilor sau concubinilor lor". În ciuda faptului că rapoartele anuale ale Ministerului Sănătăţii arată că procentul real al femeilor care ajung acolo ca urmare a violenţei în familie este undeva între 0,1 şi 0,2%, maşina de propagandă continuă să folosească diferite versiuni ale aceste statistici mincinoase pentru a-şi justifica banii (de multe ori publici) pe care-i cheltuie pe chestii utile precum "seminarii despre drepturile femeilor" sau "women's studies".
În continuare, vă invit să urmăriţi un discurs al doamnei Christina Hoff Sommers care expune o bună parte dintre statisticile false care au adus foarte mulţi bani diferitelor organizaţii graţie propagandei de care au beneficiat şi a faptului că au fost reţinute pe nemestecate de o parte din opinia publică.
Discursul este în limba engleză şi nu există subtitrare în limba română pentru el.


Acestea fiind spuse, vă salut cu respect.

luni, 23 ianuarie 2012

Hjernevask - Spălarea pe creier

Hjernevask este un documentar difuzat de televziunea naţională de stat NRK în mai 2010.
Înainte să vă urez "Vizionare plăcută", o să încerc să vă pun în temă cu contextul în care s-a făcut acest documentar şi în special episodul 1 pe care-l veţi vedea.
Norvegia, ca şi Suedia şi Finalnda de altfel (culmea! Danemarca nu!) este o ţară în care religia feministă este o religie de stat.
Harald Eia, comediant norvegian la bază, a observat la un moment dat că instituţiile de tip "Studii de gen" sau "Studiile femeilor" (Women's studies - Kvinnersstudierene) sunt de fapt instituţii de propagandă feministă pe bani publici.
Pe cale de consecinţă, a solicitat şi, după 3 respingeri, a patra oară a şi primit finanţare pentru a face o miniserie de documentare pe tema spălării pe creier pe bani publici care se face în Norvegia de către radicalii feminişti şi în general de către promotorii agresivi ai cretinismului numit "corectitudine politică".
Miniseria conţine 7 episoade - Paradoxul egalităţii de gen, Moştenirea parentală, LGBT, Violenţa, Sexul, Rasa şi Caracter vs. educaţie (Nature vs. nurture).
În special primele trei şi subiectul rasial sunt subiecte eminamente tabu în Norvegia şi orice altă poziţie decât cea ultranerealistă a corectitudinii politice este oprimată şi cenzurată.

De ce interesul meu pentru această serie?
Pentru că episodul 1 pe care-l veţi vedea a avut un efect neaşteptat de bun: S-a soldat cu o anchetă amănunţită asupra tuturor
tăietorilor de frunze la câini pe bani publicicercetătorilor de gen şi a instituţiilor de acest tip. Ancheta a scos la iveală adevărul şi anume că acele instituţii au fost folosite pentru propagandă feministă şi anti-masculină şi totodată pentru bigotism promovat sub sigla ştiinţei (veţi vedea în documentar de ce).
În urma anchetei, guvernul de la Oslo a decis să taie toate fondurile pentru orice departament de tipul "Studii de gen" începând cu 1 ianuarie 2012. Acum, un trend similar porneşte şi în Finlanda. (link-ul duce spre Google Translate finalndeză-engleză - traducerea G.T. în română fiind catastrofală)

Documentarul merită văzut de toată lumea atât de cei care rezonează cu poziția feministă cât și cei care sunt indiferenți față de această sau, dimpotrivă, se opun acesteia.
Suficient cu vorbăria. Vă invit să vedeți cum pot ajunge să gândească niște oameni din cauza unei propagande prelungite cu iz de stânga. Filmulețul conține implicit subtitrare în limba română și este în limba norvegiană.



Vă salut cu respect,
Lucian Vâlsan.

vineri, 20 ianuarie 2012

Cristofascism și dublu-standard la CNA?

Despre CNA nu am avut niciodată sub nicio formă o părere bună. Sau cel puțin din 2002 încoace, când din cauza lor și a legilor lor a trebuit să stau de vorbă cu Poliția pentru că nu aveam vârsta legală de a cumpăra o casetă cu Paraziții.
Ei... alte vremuri, altă situație. Însă, CNA nu vă-nchipuiți că a devenit mai tolerabilă ca instituție! Nu! Nici pe departe!
CNA este responsabilă într-o oarecare măsură și pentru creșterea numărului de pacienți infectați cu BTS-uri și de creșterea numărului de sarcini la minore prin decizia lor absolut aberantă de a interzice reclamele la prezervative înainte de ora 00:00. Și tot CNA este responsabilă și de o parte din letargia lungă ce a durat până când să vedem ceea ce vedem prin piețele orașelor din România prin cumulul de amenzi pe care le-au aplicat absolut arbitrar tuturor celor care au îndrăznit să-l conteste pe dumnezeul suprem de la Cotroceni. Și aș putea continua așa până mâine dimineață.
Însă, recent, un dobitoc membru în CNA s-a ofuscat la ultima reclamă a companiei Romtelecom S.A.. Eh... hai să vedem întâi ultima reclamă și apoi îl cităm pe nenea.


Această reclamă e menită să promoveze pachetul voce fără minute, cu ClickNet Power și cu Dolce (i)Variat. Reclama parodiază colindul laic ”Domn, domn, să-nălțăm”, ”domnul” din poveste fiind boierul căruia îi cântă țăranii care vânau pentru acesta.
Nimic anormal ci dimpotrivă. Ca să nu mai vorbim de câtă distracție am avut parte la muncă în perioada imediat următoare apariției reclamei. Mai mult, clienții și potențialii clienți Romtelecom cu care am luat contact și care văzuseră reclama s-au arătat chiar amuzați și au apreciat spotul - semn că reclama a fost o idee bună și care și-a atins ținta.
Eh... totul până a venit un bou, pe numele său Dan Grigore, care zice așa: Mă simt jingnit de reclama Romtelecom care folosește muzica unui colind ortodox. Să mori tu?
Da' de când e treaba CNA-ului să monitorizeze blasfemiile? Trecând peste faptul că reclama în sine nu este o blasfemie, de când e treaba CNA-ului? Repet: Melodia originală este una laică, neprotejată de copyright şi face referire la domnul boier nici într-un caz la zeul iudeo-creştin profund pupat în trei litere de bigoţii ortodocşi din instituţiile statului plătite de noi toţi.
Sigur, şefii Romtelecom au răspuns cu mult prea multă eleganţă şi i-au explicat bigotului că cel care a dirijat corul ce a interpretat melodia este un teolog ortodox. Pe cale de consecinţă, ăla ar fi fost primul care ar fi făcut urât.
Ei, una peste alta, în următoarea şedinţă CNA, s-ar putea să avem pe ordinea de zi un punct care să presupună sancţionarea fie a Romtelecom S.A., fie a tuturor celor care au difuzat spot-ul publicitar.

Dublu standard?

Mă tot gândeam la cristofascismul de pe la TVR Cluj dar momentan nu pot folosi placa tuner şi deci mai greu cu înregistratul precum şi la excesul de creştinopaţie de la TVR Cultural dar, am dat peste altceva până la urmă şi am decis să acţionez.
Societatea Română de Radio şi Televiziune patronează postul Radio România Actualităţi, post plătit pe bani publici şi din cauza căruia noi cu toţii plătim cu 7-8 lei pe lună în plus la factura de la energie electrică. Buuuun.
Acest post de radio m-a scos din minţi astăzi. La ora 5:00 dimineaţa şi-a început recitalul cu rugăciunea "Tatăl nostru". Păi cum al nostru? Că al meu sigur nu e. Nu de alta dar tata n-a lucrat la radio şi oricum la tata nu mă rog.
Apoi, spre seară, Radio Teocraţia Actualităţi a difuzat emisiunea "Actualitatea credinţei"(?!) din care nişte prieteni au selectat două fraze a căror pronunţare pe bani publici într-un stat ce se vrea laic mi se par abominabile.
(despre protestele din pieţe)cei ce se impotrivesc stapanirii, se impotrivesc oranduirii lasate de Dzeu!

Trăim sub dictatura feroce a hiperliberalismului, mai rea decât nazismul și comunismul
Serios! Cretinismele astea le aud oamenii la ţară care nu prea folosesc televizor şi care se informează de la RAA! Că cei ce protestează în pieţe se împotrivesc orânduirii lăsate de Dumnezeu! Bă nene, chestia asta pur şi simplu m-a lăsat mască.
Sunt conştient că nu trăiesc în cea mai sănătoasă la cap ţară de pe planetă dar... aşa ceva?!?!?!?!
Între timp am aflat că Radio Teocraţia Actualităţi difuzează "Tatăl nostru" în fiecare dimineaţă. Pe cale de consecinţă, la sugestia unui alt prieten, am depus, alături de alţi cel puţin 15 oameni, o sesizare on-line în nume propriu la Consiliul Naţional al Audiovizualului. Iat-o!

Daţi click pe poză pentru a mări şi a citi conţinutul.
Conform legii, CNA este obligată să-mi răspundă în termen de 30 de zile, mie şi celorlalţi care am depus sesizări similare, un răspuns. Abia aştept să-l primesc şi, dacă-l primesc, să văd pe unde scoate cămaşa CNA-ul. Sau... cine ştie, poate şi RAA va fi sancţionat pentru derapajele teocratice. Dacă nu, nu-i nimic, înregistrez o emisiune întreagă de "Actualitatea credinţei" şi o trimit la CNA.
Niciodată nu cred c-am avut mai mult chef să dau în judecată pe cineva ca acum. Acum chiar aş acţiona în instanţă CNA pentru dublu standard şi pentru derapaj teocratic.
Dacă Romtelecom S.A. poate fi apostrofată şi trasă de urechi pentru ceva ce nici măcar n-a făcut cum ar fi cretinismul denumit creştineşte "blasfemie", nu văd de ce RAA nu ar putea fi tras de urechi pentru ceva ce face în mod constant şi este pe deasupra ilegal.

CNA s-a ofuscat pentru că au fost 30 de plângeri. Eu cred că putem depăşi acest număr infim cu plângeri împotriva RAA.
Formularul de sesizare îl puteţi găsi aici şi recomand tuturor să sesizeze la CNA derivele teocratice de pe posturile publice.

Bezbojnicul a publicat de asemenea la el pe blog sesizarea pe care a depus-o în nume propriu la CNA pe acelaşi subiect.

Până la o nouă citire, vă salut cu respect.

miercuri, 18 ianuarie 2012

Anti cenzură, anti-SOPA

Mă alătur și eu mișcării de susținere pentru mișcarea ce încearcă să împiedice trecerea unei legislații cu iz de-a dreptul totalitar în SUA. De ce? Pentru că serverul pe care stă acest blog e în SUA, pentru că sub acțiunea acestei legi activitatea pe Internet va fi compromisă iremediabil, pentru că informațiile nu vor mai ajunge de la un om la altul atât de ușor prin Internet - așa cum se întâmplă astăzi - redând puterea informației din nou în zona exclusivistă a trusturilor de media, nu întotdeauna bine intenționate și, nu în ultimul rând, pentru că trecerea unei astfel de legislații ar crea precedentul să auzim și pe la liderii orwellieni europeni apeluri la o legislație similară și la nivelul Uniunii Republicilor Socialiste Europene.

În continuare, un text pe care l-am preluat integral de pe dexonline.ro.

Ce sunt PIPA și SOPA

PIPA sau PROTECT IP (Actul pentru Prevenirea Pericolelor Online Reale la adresa Creativității Economice și Furtul Proprietății Intelectuale) este un proiect de lege propus în Senatul Statelor Unite Ale Americii care ar da guvernului SUA și deținătorilor de drepturi de autor puteri fără precedent asupra site-urilor bănuite că încalcă aceste drepturi, inclusiv asupra site-urilor aflate în afara SUA.

Votul pentru aprobarea PIPA se va desfășura pe 24 ianuarie 2012.

SOPA (Actul pentru Stoparea Pirateriei Online) este o versiune similară a legii propusă în Camera Reprezentanților din SUA.

Pe 15 ianuarie 2012, audierile privind SOPA au fost amânate până la „ajungerea la un consens” cu privire la ce se dorește de la o astfel de lege.

Ce este greva împotriva PIPA și SOPA

Propunerea acestor legi a stârnit un val de proteste în rândul companiilor de tehnologie și al utilizatorilor de rând din SUA. Site-ul sopastrike.com a organizat o grevă pe data de 18 ianuarie 2012. Site-urile care doresc să participe sunt îndemnate să se închidă și să afișeze doar un mesaj de protest. Printre cele mai mari nume care participă sunt Wikipedia, Wordpress, Reddit, Mozilla și FailBlog.

PIPA și SOPA sunt rele

Aceste legi își propun să oprească încălcarea online a drepturilor de autor, dar în forma lor curentă ele vor îngrădi exprimarea liberă pe Internet, vor îngreuna inovația tehnologică și vor deschide breșe grave de securitate.

PIPA și SOPA prevăd mijloace multiple prin care site-urile suspectate de încălcarea drepturilor de autor pot fi oprite:

  1. Obligarea furnizorului de internet să înceteze găzduirea site-ului;
  2. Obligarea motoarelor de căutare (Google și celelalte) să ascundă referințele către site din paginile de rezultate;
  3. Obligarea serviciilor de plată, cum ar fi Google AdSense? și PayPal?, să înceteze plățile către site;
  4. Revocarea înregistrărilor DNS. Astfel, atunci când cineva tastează adresa site-ului, browserul nu va mai ști adresa numerică corespunzătoare pentru a se putea conecta la site.

Toate aceste măsuri ar face mai mult rău decât bine, pentru că ar duce la crearea de piețe negre pentru găzduire, servicii de plată și DNS. De exemplu, inevitabil ar apărea servere DNS care ar promite utilizatorilor acces la întregul Internet, nu doar la cel cenzurat. Dar aceste site-uri, din nepricepere sau cu bună știință, ar deschide porți spre site-uri cu software malițios care ar infecta calculatoarele care le accesează.

Site-urile sociale (de exemplu, Facebook sau YouTube) ar fi obligate să supravegheze activitățile utilizatorilor lor. În prezent, site-urile beneficiază de un refugiu (safe harbor) prin care ele nu sunt responsabile de documentele încărcate de utilizatorii lor (muzică, filme, fotografii). Site-urile trebuie doar să ofere o metodă prin care deținătorii de copyright să poată identifica și șterge documentele care încalcă drepturile de autor. Dar dacă PIPA și SOPA ar trece, clauza de refugiu ar fi desființată. Într-un scenariu extrem, Facebook ar putea fi închis imediat ce unul dintre utilizatori încarcă o fotografie asupra căreia nu deține drepturile.

Chiar și o singură legătură (link) către un site găsit vinovat este un motiv suficient pentru închiderea site-ului și acționarea în judecată a deținătorului.

Dacă un utilizator încarcă pe un site un clip cu cățelul său, iar în fundal se aude la televizor un cântec acoperit de drepturi de autor, întregul clip încalcă aceste drepturi și va fi șters de pe site. Utilizatorul poate fi, într-un caz extrem, trimis la închisoare.

Toate aceste lucruri se pot întâmpla fără un proces la tribunal și fără dreptul la apărare. Un mandat de la un judecător este suficient pentru a impune toate măsurile necesare pentru închiderea unui site.

Propagandă

Proiectele de lege sunt susținute de deținătorii de copyright, în special de trusturile de distribuție a filmelor și muzicii din SUA. Din interese financiare, ele trec peste avertismentele armatelor de experți în securitate cu privire la breșele de securitate pe care aceste legi le-ar deschide. Aceste proiecte solicită, fără niciun aviz tehnic, reconstruirea din temelii a unor mecanisme esențiale ale Internetului, cum ar fi serviciul DNS.

Textul legilor abundă în termeni de propagandă:

  • Proprietate intelectuală -- Folosirea acestui termen evită consultarea societății și induce ideea greșită că am răspuns deja la întrebarea dacă un document este „proprietate” sau nu. Acest termen nu are niciun sens, ci acoperă o gamă largă de concepte foarte diferite: drepturi de copiere, patente, mărci înregistrate etc. În plus, el conduce mintea ascultătorului spre noțiuni de proprietate fizică neaplicabile unor bunuri digitale.
  • Piraterie -- Copierea unui document este pusă cu parșivenie în ecuație cu atacarea unei nave și omorârea oamenilor.
  • Operă protejată -- Drepturile de copiere nu protejează o operă. A proteja înseamnă a feri de daune sau de distrugere. O operă nu este distrusă dacă se fac mai multe copii ale ei; chiar dimpotrivă.

Noțiunea de proprietate în lumea digitală este fundamental diferită de noțiunea de proprietate în lumea fizică. În lumea fizică, dacă eu îi iau un obiect cuiva, acela nu îl mai are. În lumea digitală, dacă eu fac o copie după documentul cuiva, amândoi avem câte o copie perfectă, iar originalul este neafectat. Din această cauză, copierea digitală trebuie judecată de la zero, pe baze etice complet noi, nu respinsă a priori printr-o analogie simplistă și nejustificată cu furtul fizic.

Legile trebuie să se conformeze eticii, nu invers. O lege care îi incriminează pe 58% din cetățenii unei țări este o lege care a pierdut contactul cu pulsul societății.

De ce am aderat la această grevă

La prima vedere, decizia noastră de a incomoda serios accesul utilizatorilor noștri este exagerată. La urma urmei, este vorba despre o lege dată în altă țară. Chiar dacă utilizatorii noștri ar dori să se implice, ei nu au niciun cuvânt de spus în procesul legislativ al SUA, nu?

Nu chiar. Dacă PIPA și SOPA trec, ne putem aștepta la presiuni din partea concernelor de media din SUA pentru adoptarea de legi similare și în Uniunea Europeană. Dacă vreodată va veni momentul ca și dumneavoastră să vă implicați pentru prevenirea unei catastrofe similare în Europa, dorim să vă ajutăm să fiți pregătiți și informați. Vă încurajăm să înțelegeți ramificațiile unei astfel de legi și să observați cum protestează o națiune care prețuiește și militează pentru libertățile civile.

Având în vedere că 99,5% dintre utilizatorii noștri se situează în afara jurisdicției SUA, am ales să nu închidem complet site-ul și am optat pentru varianta mai puțin drastică de a publica un mesaj de protest pe fiecare pagină.

Bibliografie


P.S.: Deja în Germania există o formă de supraveghere. O vrei extinsă?

miercuri, 11 ianuarie 2012

Presa românească dixit: În pârnaie e bine

Motto: Mai întâi au venit după comunişti şi n-am zis nimic pentru că nu eram comunist. Apoi au venit după sindicalişti şi n-am zis nimic pentru că nu eram sindicalist. Apoi au venit după evrei şi n-am zis nimic pentru că nu eram evreu. Apoi au venit după mine - şi-atunci nu mai era nimeni care să zică ceva pentru mine. - Martin Niemöller

Nu, nu este partea a II-a la articolul de duminică ci este o reacție de furie a mea în urma unei prezentări tendențioase a realității din partea realitatea tv și Ziua de Cluj.
Încă mă documentez pentru partea a II-a și redactez mini planuri ca să fiu sigur că acopăr tot ce n-am acoperit în prima partea și, eventual, să observ dacă o să am nevoie de trei părți. Pe cale de consecință, cuvintele cheie deținuți, pușcărie, condiții penitenciare, viața deținut și alte asemenea sunt în topul căutărilor mele pe Internet în perioada asta. Așa am dat peste un articol scris de Ziua de Cluj care are atașat un filmuleț penibil făcut de Realitatea TV Cluj care încearcă ei să arate cât e de minunat la bulău la Gherla deși filmulețul de fapt nu arată nimic. Mai mult, articolul de-acolo zice că e sală de forță în penitenciarul Gherla. Informația m-a făcut să sap mai mult și am aflat că au trei gantere vechi rău. Deci... dacă asta se pune ca ”sală de forță”, atunci îmi amendez afirmația din articolul de duminică în care am spus ”dar nici într-un caz nu se pune problema de sală de sport” (cu privire la Pentenciarele Gherla și Rahova). În fine, dincolo de asta, hai să cităm și să comentăm cretinisme din Ziua de Cluj.
Articolul e scris cu scopul de a descrie viața lui Sorin Apostu, fostul primar al Municipiului Cluj Napoca arestat preventiv într-un dosar de corupție. Atenție! Arestat preventiv! Ce înseamnă asta? Înseamnă că până la dovedirea a orice, Sorin Apostu e o persoană nevinovată!
Nu dețin nicio informație cu privire la vinovăția sau nevinovăția lui Sorin Apostu. Habar n-am dacă sunt acuzațiile procurorilor adevărate sau nu. Însă, până la proba contrarie, Sorin Apostu e nevinovat pentru că așa spune Constituția.
Înainte însă de a începe să cităm din articol, vă reamintesc că alături de Jilava și Poarta Albă, Penitenciarul de Maximă Securitate Gherla este unul dintre cele mai dure penitenciare din zona asta a Europei și probabil cel mai vechi, iar dacă nu-i cel mai vechi, sigur e în top 3 încă în funcțiune. Penitenciarul Gherla este penitenciar de peste 225 de ani, însă a fost construit pe fundamentul unei foste cetăți care datează de pe la 1540 și a fost transformată în penitenciar la ordinul lui Iosif al II-lea supărat crunt pe o serie de evadări din alte închisori din zona Transilvaniei. Deși a fost construită ca imposibil de scăpat din ea, evadări s-au mai văzut de la Gherla. Totuși, din 1947 încoace nu a mai evadat nimeni.
Penitenciarul este aproape circular, cu mai multe nivele de securitate și cu zone de teren minat. Umblă vorba că cică minele s-ar fi scos o dată cu isteria anti mine antipersonal dar eu n-aș băga mâna-n foc. Oricum, e un penitenciar dur în toată regula, comparabil cu penitenciarele de maximă siguranță din SUA, dacă nu chiar mai dur.

1. Cretinismele din Ziua de Cluj

Bun, acum că știm cât de cât despre ce vorbim, hai să cităm din deontologii de la Ziua.

Penitenciarul de Maximă Siguranţă Gherla are opt secţii şi un pavilion în regim deschis, într-un alt corp de clădire. Odată intrat pe porţile acestuia, deţinutul este verificat la sânge într-un filtru destinat transferurilor. Însă viaţa de puşcăriaş nu este atât de grea precum poate părea din afară
Voi sigur ați vizitat Penitenciarul Gherla? Poate-ați fost la ăla din Dej din greșeală, că ce mi-s 15 km la o mașină de viteză pe un drum bun cu 4 benzi? (Atenție la Nima că poți să iei copacul în brațe, dar în rest e ok)
Astfel, pedeapsa este privarea de libertate, nu privarea de un trai decent. Sorin Apostu şi Călin Stoia, în calitate de arestaţi preventiv, pot să meargă de trei ori pe săptămână la sala de sport a închisorii, iar după fiecare antrenament au posibilitatea de a face un duş. Aparatele de forţă nu sunt cele mai noi, dar satisfac nevoia de mişcare a oricui. Zona este folosită de mulţi deţinuţi, iar urmele uzurii se văd pe linoleul greu încercat de ganterele scăpate de "musafirii" puşcăriei.
Nu doamnă ziaristă, linoleul greu încercat arată așa pentru că are 70 de ani și n-a fost mereu sală cu 3 gantere acolo!
Nici la capitolul hrană nu e rău. Porţia zilnică a unui deţinut trebuie să însumeze nici mai mult, nici mai puţin de 3.642 de calorii,[...]. Adică hrană cât pentru un sportiv de performanţă sau pentru un muncitor în condiţii grele de lucru. Este adevărat însă că porţiile nu trebuie să conţină zilnic carne. Important este să fie "administrate" cele peste 3.600 de calorii. Penitenciarul are propria bucătărie, iar mirosul specific de cantină te izbeşte încă de la intrarea în clădire, după punctul de control. Dar persoanele cu dare de mână au la dispoziţie două magazine bine aprovizionate, inclusiv cu mezeluri şi carne afumată, pentru a-şi completa meniul. Magazinele vând şi ţigări, sucuri, apă minerală, conserve de toate felurile, dulciuri, fructe şi pâine. Singurele articole interzise sunt băuturile alcoolice şi alimentele care necesită preparare termică. Toate cumpărăturile se fac cu cardul, deţinerea banilor, în bancnote sau monede, fiindu-le interzisă deţinuţilor. "[...]Săptămânal pot cheltui la magazin jumătate din valoarea salariului minim pe economie", a explicat Ovidiu Chiorean, care ne-a prezentat unul dintre magazinele din penitenciar. Prin urmare, deţinuţii pot cheltui săptămânal 350 de lei pentru alimente şi produse cosmetice şi de igienă. Mai mult, pot primi pachete, dar nu mai mult de 10 kg pe lună. Pachetele pot să conţină alimente, sucuri, fructe.
Păi dacă nu e aşa rău la capitolul hrană, de ce nu iei tu masa la bulău? Aşa... vreo 3 ani. Să vedem după aia cât de bine sau de rău ţi se pare. Voi chiar aveţi senzaţia că respectă cineva porţiile alea tot timpul? Newsflash: NU le respectă nici dracu' decât la crăciun şi când vine presa. Sau, când o fac, e pur accidental.
Şi-n plus, ce e aşa anormal că Sorin Apostu are voie să cheltuie din banii lui 350 de lei pe săptămână? Îi cheltuie cumva din banii tăi?
Nu scăpaţi din vedere că de jure Sorin Apostu e nevinovat.
Arestaţii preventiv primesc nu doar pachete, ci şi vizite de la cei apropiaţi. Limita este de patru vizite pe lună, ne lămureşte Ovidiu Chiorean. Tot pentru a ţine legătura cu cei apropiaţi, Sorin Apostu, la fel ca alţi arestaţi preventiv, are dreptul să vorbească zilnic, la telefon, timp de 20 de minute. Apelurile le poate face la cinci numere pe care le declară conducerii închisorii şi convorbirile se fac cu o cartelă specială, personalizată.
Cum spuneam, penitenciar mult mai dur. Deci, pe banii tăi ai voie să vorbeşti la telefon maxim 20 de minute pe zi deşi justiţia încă nu a demonstrat în niciun fel vinovăţia ta. Tare, sau ce? Şi dacă judecătoarea care l-a trimis la arest (judecătoarea e rudă cu administratora blocului în care stau în Cluj iar aceasta a caracterizat-o ca fiind "o scorpie nemiloasă cu excese dese") decide să-i tot prelungească mandatul de arestare preventivă, practic, nevinovat, ţi se iau din drepturi c-aşa vrea statul. Nu e minunat?
Comparativ cu arestul Poliţiei clujene, în celulele Penitenciarului Gherla pătrunde lumina naturală, iar seara se pune în funcţiune iluminatul artificial. Tot spre deosebire de arestul IPJ Cluj, la închisoarea din Gherla fiecare celulă are un grup sanitar care le asigură deţinuţilor intimitatea de care au nevoie. Apostu şi Stoia pot să facă baie de două ori pe săptămână, iar dacă fac antrenamente la sala de forţă mai beneficiază de alte trei duşuri.
V-am spus şi eu în partea I că aresturile poliţiei sunt şi mai groaznice însă modul de a prezenta al acestei doamne ziarist mă înspăimântă prin superficialitatea-i şi prin prostia-i precum şi mă dezgustă simultan. În viziunea acestei tanti, e un mare favor care i se face (atenţie! unui nevinovat!) lui Sorin Apostu accesul la lumină naturală, la bec şi la apă caldă de două ori pe săptămână. Bă eşti nebun? Păi puţi la dracu' dacă te speli numai de două ori pe săptămână! Şi dacă stai degeaba tot transpiri şi puţi!

2. Comentarii pe seama articolului

Ce mi se pare dezgustător la acest mod de a prezenta este lipsa totală de empatie faţă de persoanele a căror vinovăţie nu a fost dovedită. Să nu uităm că în medie o treime dintre cei care ajung în aresturile preventive sunt ulterior declaraţi nevinovaţi. Pe cale de consecinţă, o treime din grupul căruia tu, ziaristo, îi elogiezi condiţiile de trai, are parte de acele restricţii pur şi simplu degeaba!
Sigur, cifra aia de o treime mi se pare cam mare dar aşa zic ONG-urile iar iar site-ul judecătoriei nu pare să infirme. În fine, şi UNUL dacă trece prin calvarul de a sta la preventiv la Gherla de pomană, deja eşti psihopat să elogiezi "traiul bun" pe care-l duce la Gherla.
Eu am o dilemă: Ori personalul din penitenciar a arătat ziariştilor numai partea strălucitoare din penitenciar iar ziarista Nicoleta Nap e atât de naivă încât nu a pus nicio întrebare suplimentară, ori ea pur şi simplu crede cu tărie că e minunat la pârnaie în ciuda a ceea ce se poate vedea cu ochiul liber. În ambele cazuri, îmi exprim public dispreţul pentru această doamnă ziaristă căreia îi doresc să aibă parte de câteva luni la Gherla. După aceea aş vrea să-i văd un nou articol pe tema asta.
Oricum, articolul în sine e superficial şi slab documentat. Niciun cuvinţel despre abuzurile sexuale la care te expui ca deţinut (chiar şi la preventiv - vezi partea I) la Gherla. Niciun cuvinţel despre secţia de femei care arată exponenţial mai bine decât oricare alt sector din penitenciar. Niciun cuvinţel despre riscul de a muri ca deţinut la Gherla. În Penitenciarul de la Gherla se moare des, cam foarte des, iar anchetele de fiecare dată scot mortul de vină. Niciodată medicii din penitenciar, niciodată gardienii. Sigur, doar n-o să scrie Ziua de Cluj o anchetă de genul ăsta. Doamna Nicoleta Nap e ocupată să fie fascinată de caloriile pe care le bagă-n ei deţinuţii şi să elogieze viaţa din bulău. Cu asta se ocupă presa. Nu care cumva să se ocupe de faptul că fiinţe umane mor cam des în circumstanţe suspecte. Când moare una la Târgşor anchetele sunt val-vârtej. Când mor bărbaţi, nu prea pasă nimănui. Nici despre asta nu zice nimic doamna Nicoleta.
În plus, pe lângă omisiunile amintite, Ziua de Cluj aminteşte scurt, în juma' de paragraf, faptul că primarul trebuie să stea în cameră cu, practic, 2 străini, de asemenea cel puţin de jure nevinovaţi. Păi doamnă Nicoleta, dumneavoastră v-ar conveni să fiţi acuzată de furt şi până la dovedirea vinovăţiei să staţi vreo două luni pe la Gherla în viaţa aia bună şi luxoasă cu alţi doi oameni în cameră? Şi după aia eventual să fiţi declarată nevinovată? După articolul ăsta, înclin să cred că da. De ce nu încercaţi? S-ar putea să fie amuzant!

3. Reacţii la articol

Am spus-o de mai multe ori în partea I că cel mai tare mă calcă pe nervi când zic unii că e mişto la pârnaie fără să fi trecut măcar în vizită vreodată pe-acolo. Din păcate, şi presa prin exponenţi ca Nicoleta Nap, le cam dă apă la moară.
Hai să cităm vreo câteva comentarii.
Avem întâi apelul la socialism de la userul "Dr. Badea Cartan" care vine-aşa:
Nici jumatate din populatia tarii nu are un asemenea trai : 3200 calorii/zi ,baita bisaptamanal,350 lei pe bunatati/saptamana , sala fitness, biblioteca . Ma mir [insa probabil ziaristul s-a jenat sa mentioneze] ca nu apare felul cum este rezolvata si partea amoroasa a vietii [Doamne fereste ,sa nu se streseze] de puscarias. Faina tara avem ; ma gandesc ce ratii vor fi avand batranii ,orfanii si multi,multi alti nefericiti ai soartei [ de cainii vagabonzi nici nu vorbesc caci au ,oricum ,o viata mai buna decat "asistatii"].
Trecem peste partea cu "sala de fitness". Să nu uităm că mai mult de jumătate din populaţia ţării locuieşte la ţară iar acolo faci "fitness" vrei-nu-vrei. Mai cari un lemn, mai dai cu sapa, etc. Cât despre "Bibliotecă", să zicem. Nişte rafturi cu cărţi - cea mai nouă de acu' 15 ani - nu se pune ca "bibliotecă" în ceea ce mă priveşte. Dar să trecem şi peste asta.
Badea Cârţan (nu e o jignire, aşa se semnează) vede ca o mare chestie dreptul la amărâtele alea de vizite conjugale o dată pe trimestru sau mai rar. Ia să stai tu prietene nefutut trei luni să vezi cum e. De fapt, cred că stai căci aşa se explică veninul din comentariul tău. În plus, raţiile de mâncare se calculează diferit pe grupe de vârstă şi pe sex. Nu poţi să compari raţia necesară de mâncare a unei bătrânici de 86 de ani cu 43745237483798 de diagnostice cu raţia necesară de mâncare a unui bărbat de 30 de ani de 190 cm şi 96 kg. E ca şi cum ai compara bordeiul de la ţară cu Turnul Eiffel. Nu merge-aşa!
Mai mult, voi aţi vizitat vreodată un orfelinat din ziua de azi? Credeţi-mă, niciunul dintre copii din orfelinatele de astăzi n-ar duce-o mai bine dacă ar sta în familiile lor. Sigur, e încă vie memoria imaginilor din 1990 deşi şi acele imagini reprezentau excepţia, nu regula. Dar chiar şi-aşa, lucrurile s-au schimbat (mult) în bine iar comparaţia e pur şi simplu cretină.
Hai să mai luăm unul. De la "dan" vine cam aşa:
Ma duc sa dau in cap la careva ! Astia traiesc mai bine ca mine ! In ce tara traim daca un puscarias are alocati de 5 ori mai multi bani decat un orfan sau batran de la azil? RUSINE SA VA FIE !
Măi dane mă, o fi Nicoleta naivă dar chiar şi-aşa, tot se-nţelege din articolul ei că deţinuţii au voie să cheltuiască până la 350 RON/săptămână şi nu că primesc. Cască fasolele, pardon, ochii mai bine.
Eu vreau să ştiu de unde ai scos cifra aia cu "de 5 ori mai mulţi bani decât un orfan sau bătrân de la azil". Nu de alta dar avem două probleme: În primul rând nici orfanii şi nici bătrânii de la azil nu primesc bani. Bătrânii de la azil DAU bani ca să stea la azil. A doua problemă e că vorbim de categorii diferite. Din datele pe care le am eu, să ţii un bătrân la azil costă cam 1200 RON/lună, foarte rar mai puţin de-atât, deseori mult mai mult - cheltuielile medicale atârnă foarte greu. Ca să ţii un deţinut costă cam 1600 RON/lună - cheltuieilile cu sporurile de risc ale gardienilor urcă preţul - întreţinerea efectivă din bani publici pe deţinut nu urcă cu mult peste 400 RON/lună şi deseori banii şi-i scoate statul prin impozitele pe munca deţinutului. Dar chiar să fie 1600 RON/lună, tot nu e de 5 ori mai mult, boule care eşti tu bou şi care habar n-ai nimic despre sistemul penitenciar da' îţi dai cu părerea iar alţii, fie naivi fie la fel de boi ca tine, te şi cred şi-ţi dau dreptate.
Şi de la "GIGI" putere vine cam aşa:
Fiecare la locul potrivit. Cum îţi aşterni aşa dormi. Atunci când trăia bine mersi în concedii prin Dubai, Thailanda sau Brazilia, nu era nicio problemă. Acum că a dat cu jula şi e la facultate, toţi îl plângeţi de condiţiile grele pe care le are la Gherla. Precis are TV şi net. Ruşine.[corectat şi scos caps lock-urile]
Acesta e genul de comentariu tipic al ignorantului român care-şi dă cu părerea despre penitenciare bazându-se exact pe nimic.
În primul rând băi Gigi (dar nu Becali şi nu de la Sculărie), nu a dovedit nimeni deocamdată că Sorin Apostu a mers în locaţii exotice pe bani publici. Pe cale de consecinţă, până la proba contrarie, a mers acolo pe banii lui. Nu văd care-i problema. Ştiu, e la modă pentru mulţi români să-i urască visceral pe cei care trăiesc mai bine decât ei. Surpriză: oamenii NU sunt egali în rezultate. Nu au fost, nu sunt şi nu vor fi vreodată.
Bomboana de pe colivă e însă afirmaţia "Precis are TV şi net". Precis pe ce boule? La Gherla (spre deosebire de Iaşi) nu-ţi dă penitenciarul televizor aşa că, dacă nu îţi aduci de-acasă, nu ai televizor. Şi la preventiv nu prea îşi aduce nimeni televizor - iar Apostu sigur nu are televizor.
Cât despre net, care parte din "accesul la Internet pentru deţinuţi este zero" îţi este neclară? Boule care eşti tu bou.
Şi chiar dacă ar fi avut, care e problema? Îţi spun eu care: mentalitatea ta nu a depăşit stadiul secolului XVII, aia-i problema!

4. Aspectul legal

Sorin Apostu va mai sta cel puţin încă două luni în condiţiile minunate descrise de Nicoleta Nap. De ce? Pentru că justiţiei îi pasă de propria imagine, conform Ziua de Cluj. Cităm:
În motivarea sentinţei din 5 ianuarie, când judecătorul Vasile Goja de la Curtea de Apel Cluj a verificat legalitatea măsurii arestării preventive a lui Apostu şi Stoia, şi a menţinut-o pentru încă 60 de zile, se invocă rezonanţa socială negativă a faptelor de care sunt acuzaţi cei doi inculpaţi şi efectele pe care le-ar avea punerea lor în libertate asupra imaginii justiţiei. "De aceea, în situaţia de faţă se impune o astfel de reacţie a autorităţilor pentru a nu crea şi mai mult neîncredere în capacitatea organelor judiciare de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică, crearea unui echilibru firesc şi a unei stări de securitate socială", se motivează în încheierea penală.
Deci cum?
Vă rog să îmi arătaţi unde scrie, în ce lege (poate scrie şi nu ştiu eu - caz în care ţara asta s-a dilit de tot), că "rezonanţa socială negativă a faptelor" este motiv legitim de a ţine în penitenciar de maximă securitate o persoană a cărei vinovăţie nu ai dovedit-o încă? Vă rog să-mi arătaţi!
Sincer ştiu destul de multă legislaţie penală dar zău că n-am auzit în viaţa mea de aşa ceva. Dacă există, atunci ar trebui să mă grăbesc să fug dracului din cretinismul ăsta care se vrea a fi ţară şi de voma asta care se vrea a fi sistem penal. Ăsta-i limbaj de instanţă de judecată? Zău că discursurile lui Iliescu aveau mai multă elocvenţă deşi Iliescu e specializat în vorbit cu orele fără să spună nimic.
"se impune o astfel de reacţie a autorităţilor pentru a nu crea şi mai mult neîncredere în capacitatea organelor judiciare de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică" - POFTIM? Băi prietene, Apostu e acuzat de infracţiuni de corupţie şi spălare de bani, nu de bătăi, nu de crime, nu de tâlhării şi nici de pedofilie! Nu există niciun temei legal şi cu atât mai puţin motivarea asta nu aduce vreo clarificare pentru a ţine în arest la Gherla pe cineva care a plimbat bani de colo-colo sub aspectul "siguranţei publice"!
Ori avocaţii lui Apostu nu şi-au făcut treaba, ori ţara instanţa de judecată e de-a dreptul cretină. Înclin să cred că totuşi a doua variantă e mai probabilă. De ce înclin să cred asta? Pentru că avocaţii au sesizat deja cretinismul şi au cerut strămutarea procesului motivând presiunea mediatică. Ceea ce este corect având în vedere că însuşi judecătorul zice de "rezonanţa socială negativă a faptelor" în loc să aducă motivări pe fond.
Însă, pentru că magistraţii "ie" corecţi, deşi Joasa Curte de Castraţie şi Injustiţie recunoaşte cretinismele, menţine sentinţele date de judecătorii îngrijoraţi de imaginea autorităţilor şi nu de aflarea adevărului. C-aşa-i în tenis. Faci bulău la Gherla nefiind dovedit vinovat de nimic pentru că nişte sutane vor să dea bine la televizor. Tare, sau ce?

5. Concluzii

Aşadar, avem ziarişti naivi care descriu în termeni laudativi viaţa din cel mai dur penitenciar din zonă, judecători care dau motivări penibile pentru a trimite oameni la puşcărie şi cetăţeni cu înclinaţii de extremă-stânga şi cu argumente care, alternativ, frizează ridicolul sau uzează masiv de apeluri nefondate la sentimente.
Bonus, avem nişte judecători pentru care imaginea de la televizor e mult-mult mai importantă decât demnitatea acuzatului sau însuşi adevărul. Nu contează câtuşi de puţin faptul că dosarul penal al lui Apostu e subţire rău la capitolul dovezi şi nu contează câtuşi de puţin că asupra lui Apostu nu planează nicio suspiciune prezumtiv-legitimă de pericol public. Astea sunt aspecte colaterale pentru domnii şi doamnele în robe. Important e să dea bine în poze şi articole de presă. Pe cale de consecinţă, marş la Gherla chiar dacă n-ai dat în cap la nimeni şi eşti fizic inofensiv iar despre hoţiile tale nu prea avem cine ştie ce dovezi concrete.

IMPORTANT!!!
Nu sunt simpatizant PD-L (chiar dimpotrivă) şi am motivele mele să nu-l apreciez pe Sorin Apostu - în principal pentru finanţarea din bani publici a kitsch-ului arhitectonic care se vrea "Catedrala Ortodoxă din Mănăştur" (are şi nume corporatist ortodox dar nu-l ştiu - ceva cu sfânta adormire nu-ştiu-ce, în fine). Şi nu numai cu bisericile, mai sunt şi alte aspecte pe care, locuind în Cluj, le-am observat şi aş putea să i le pun în cârcă lui Sorin Apostu.
Însă, deşi îmi pasă de aceste aspecte, acest lucru nu mă împiedică şi nici nu mi se pare ilegitim să-i iau apărarea atunci când acesta este abuzat de justiţia din România şi de sistemul de penitenciare. Până la proba contrarie e nevinovat şi, având în vedere dovezile, cam face pârnaie degeaba!
Mi se pare legitim să semnalez asta pentru că mâine aş putea fi chiar eu. Sau oricare dintre voi cei care citiţi acest articol. Ăsta-i baiul la români că dacă e cineva pe care nu prea-l suportă, nu se agită să ia atitudine când vine vorba de libertăţi civile şi de drepturile lor. Acestora le recomand şedinţe masive de reflecţie asupra citatului din Motto.
Nu uitaţi că Paraziţii îl înjură pe Dan Diaconescu des, dar i-au luat apărarea când postul său a fost închis abuziv de CNA! Nu întâmplător dau exemplul ăsta, pentru că e cam singurul important din ultimii 10 ani în care doi adversari ideologici s-au apărat reciproc atunci când statul i-a abuzat!

Până una alta, vă salut cu respect,
Lucian Vâlsan.

duminică, 8 ianuarie 2012

Închisorile din România: Ce nu auzim prea des - Partea I

Am scris deja de vreo două ori pe-aici că am vizitat două penitenciare din România plus alte două instituţii de corecţie pentru minori. Sigur, nu se mai cheamă "şcoli de corecţie" ci au denumiri din astea pompoase dar ideea e cam aceeaşi.
Instituţiile pe care le-am vizitat în urmă cu fix o lună sunt: Penitenciarul de Maximă Siguranţă Iaşi, Penitenciarul de Minori şi Tineri Bacău (cu toate regimurile - deschis, semi-deschis, închis şi maximă siguranţă), Centrul de Reeducare a Minorilor Târgu Ocna şi Centrul de Recuperare şi Reabilitare a Copiilor Delicvenţi din Bârlad.
Tot ce voi scrie în aceste articole va fi în principal raportat la ce am văzut cu ochii mei în aceste instituţii iar informaţiile pe care le voi furniza provin de la directorii acestor instituţii.
Ocazional voi face referire şi la alte penitenciare pe care nu neapărat le-am vizitat dar despre care am date sigure şi pot fi oricând verificate în teren.
Nu le voi lua defalcat pe instituţii ci voi încerca să împart în capitole în funcţie de ce ştie lumea din exterior despre mediul penitenciarelor româneşti dar şi în funcţie de mentalităţile româneşti. Sunt două lucruri distincte: ce ştie lumea şi ce crede lumea.

1. Noţiuni de bază

Înainte să discutăm despre penitenciare, este necesar ca cititorul să afle (dacă nu ştie deja) că în legea românească există 4 regimuri de executare a pedepsei: deschis, semi-deschis, închis şi maximă siguranţă.
Nu o să detaliez la fiecare-n parte acum, mai ales că numele alese sunt destul de elocvente şi pot forma în sine o imagine relativă a ceea ce-nseamnă fiecare dintre ele.
Regimul deschis echivalează cu statul la hotel din multe privinţe putându-se obţine pentru bună purtare chiar şi învoiri de până la 72 de ore în libertate fără supraveghere poliţienească.
Regimul semi-deschis e cam ca primul dar fără posibilitatea de a ieşi neînsoţit din închisoare şi atunci doar maxim până la stingere şi de regulă în scopuri bine-definite: la studii, la muncă, la medic, etc.
Aceste două regimuri cuprind deţinuţi cu condamnări de până în 3 ani sau deţinuţi care s-au comportat exemplar pe parcursul executării unei pedepse mai mari şi care mai au mai puţin de 18 luni de executat din pedeapsă.
Regimul închis înseamnă că programul deţinutul este aproape în totalitate dictat de personalul din penitenciar, ieşirile din penitenciar se întâmplă doar când aceştia ies la muncă dar şi atunci numai sub pază înarmată (cu armă neletală) şi în maşină blindată cu însemnele ANP (Administraţia Naţională a Penitenciarelor), iar paleta de privilegii este una mai mult decât modestă. În plus, la regimul închis şi ieşirile din celulă sunt foarte rare.
Regimul de maximă siguranţă e cam ca regimul închis cu diferenţa că paza se face doar cu oameni înarmaţi cu armă letală încărcată, ieşirile din celulă sunt foarte rar şi programate cu săptămâni înainte şi numai în regim încătuşat de la celulă şi până la locul unde trebuie deplasat deţinutul (curtea interioară de plimbare, cantină, etc.).
Regimurile din categoria de risc (adică închis şi maximă siguranţă) se aplică deţinuţilor cu pedepse de peste 10 ani cu executare precum şi deţinuţilor care au dat dovadă în mod constant de comportament nepotrivit în regimurile din categoria inferioară.
De menţionat că în cazul penitenciarelor care deservesc toate regimurile de executare, deţinutul poate avansa sau retrograda în ceea ce priveşte regimul de executare a pedepselor.

Sigur, diferenţele reale între regimuri sunt mult mai complexe de-atât iar la acestea se adaugă şi o serie de obligaţii şi privilegii care transced bariera regimurilor de executare. Însă, grosso-modo, acestea sunt principalele repere pe care trebuie să le ai în vedere când discuţi despre condiţiile deţinuţilor, penitenciare şi regimuri de executare a pedepselor.

2. Condiţiile din pârnaie sunt bune?

Această afirmaţie o întâlneşti des însă, validitatea ei depinde de o serie de factori. De exemplu, Penitenciarul Târgşor sau Penitenciarul Vaslui sunt hotele de 5 stele pe lângă Penitenciarul Jilava sau penitenciarul Iaşi.
Tocmai pentru a tăia această prejudecată din faşă am scris rândurile din capitolul 1.
Da, la regimurile de executare deschis şi semi-deschis (destinate infractorilor mărunţi) condiţiile sunt relativ decente, însă acest aspect nu este nici pe departe generalizat în tot sistemul de penitenciare şi la toate regimurile de executare.
Vom vedea însă că există şi o serie de anomalii care ţin de o birocraţie cretină şi de faptul că descentralizarea a ajuns şi în acest sistem de care pare să le pese tuturor din ce în ce mai puţin.

3. Privilegiile deţinuţilor

Nu mă grăbesc să-mi dau eu cu părerea. Întâi să aflăm de fapt care sunt privilegiile alea de au parte deţinuţii.
În primul rând, toţi deţinuţii au un card cu cod de bare care e direct conectat la contul lor bancar personal. Astfel, o bună parte din privilegii de fapt şi le cumpără - nu vin gratuit de la penitenciar pe banii noştri.
Deţinuţii nu au voie cu telefoane mobile (deşi în opinia directorului de la Iaşi acestea ar trebui legalizate - opinie pe care eu i-o împărtăşesc), însă, au acces nelimitat la o serie de linii fixe de pe care pot suna dar nu pot primi apel înapoi (număr privat neştiut de nimeni - cu excepţia operatorului de linie fixă).
Prin acces nelimitat înţelegem că pot suna la orice oră dar nu chiar oriunde. Acel card de care vă vorbeam include şi maxim 10 numere de telefon pe care deţinutul le defineşte. Când vrea să apeleze, bagă cardul din care încep să i se ia bani pentru apelul efectuat şi apelează unul din cele 10 numere predefinite. Dacă vrea să sune la un al 11-lea număr, trebuie să facă o cerere scrisă şi în maxim 30 de zile i se va schimba cardul cu unul nou din care deţinutul va scoate unul din cele 10 numere şi va introduce unul nou.
Toate acestea, însă, pe banii deţinuţilor.
De ce spun că-i împărtăşesc atitudinea directorului faţă de telefoanele mobile? Pentru că nu costă nimic să le asculte şi pe alea şi legalizându-le ar dispărea o marfă pe care inclusiv gardienii scot bani frumoşi. În plus, o dată legal, nu va mai deveni un obiectiv pentru deţinuţi. Prin comparaţie, până în 2004 deţinuţii nu aveau voie cu cafea. Consecinţă: 94% dintre deţinuţii de la Iaşi beau cafea. Din 2004 cafeaua e legală pentru deţinuţi. Consecinţă: mai puţin de 40% dintre deţinuţi beau cafea cu regularitate.
Tot la capitolul privilegii intră televizorul în celulă. Cu menţiunea însă că televizoarele şi le cam aduc de-acasă deţinuţii iar abonamentul la cablu este plătit din banii penitenciarului (adică fabuloasa sumă de 40 de lei pe lună - sau chiar mai puţin pentru toate celulele) însă întreţinerea reţelei interioare e plătită de deţinuţi.
Un alt privilegiu de care vorbesc laudativ oamenii este dreptul la vizită conjugală. Sigur, e un drept după care tânjeam şi eu când stăteam în închisoarea denumită eufemistic Căminul XVI Haşdeu.
Însă, această vizită nu se acordă chiar oricum, oricui şi în orice condiţii. Citeam în presă recent că vizita conjugală se acordă numai celor căsătoriţi, ceea ce este fals. Vizita conjugală se acordă celor care semnează (atât el cât şi ea) o declaraţie pe proprie răspundere că au locuit împreună minim un an şi jumătate înainte ca unul dintre ei să ajungă la închisoare - nicio treabă cu certificatul de căsătorie - treaba ta dacă-l ai sau nu.
Acum, în ceea ce priveşte durata vizitei, depinde de regimul de executare a pedepsei dar şi de reglementările interne ale instituţiei. De exemplu, la Iaşi durata unei vizite conjugale nu poate depăşi 120 de minute, în timp ce la Bacău vizita conjugală variază de la 6 ore pentru regimul închis şi maximă siguranţă şi până la 24 de ore pentru regimul deschis.
Cam atât despre privilegii. Citeam pe un blog al unui cretin că cică în penitenciare ar fi săli de forţă şi că ai practic abonament gratis la sală. Mă rog, fiţos de Bucureşti cu ifose. În realitate nu există aşa ceva.
Există, e adevărat, un surogat de sală de sport la Iaşi şi un teren de sport, atât la Iaşi cât şi la Bacău (dar şi la Gherla şi Rahova, dacă tot vorbim) dar nici într-un caz nu se pune problema de sală de sport.
Accesul la Internet este zero pentru deţinuţi. La Iaşi există însă un proiect experimental de infochioşcuri unde deţinuţii au acces la un soi de Intranet care include ştiri de pe anumite portaluri dedicate precum şi acces la propriul dosar de penitenciar în caz că doreşte să se documenteze pentru un eventual apel sau orice alt tip de solicitare în instanţă. Nu există însă nimic similar la Bacău, Tg. Ocna, Bârlad, Vaslui sau alt penitenciar pe care să-l ştiu eu bine.
Citeam în altă parte că deţinuţii au căldură iarna - ceea ce este corect - însă nu văd de ce acest aspect ar fi ceva extravagant. Nu mai suntem în secolul XVII, sau mă rog, eu nu mai sunt în secolul cu pricina.
În rest, eu la Penitenciarul Bacău şi în 90% din Penitenciarul Iaşi n-am văzut nimic luxos şi nici n-am auzit de vreun privilegiu extravagant.
De ce spun doar 90% din Penitenciarul Iaşi? Pentru că la Iaşi tocmai ce se terminase de construit un bloc nou de celule urmând să fie dat în folosinţă la sfârşitul lui decembrie. Ei... în acel bloc, exceptând faptul că stăteau 7 în cameră, condiţiile erau exponenţial mai bune decât în căminele studenţeşti! Ăsta e un fapt.
Însă nu mi se pare aberant că li se crează condiţii deţinuţilor ci că NU li se crează condiţii studenţilor. Ăla-i baiu'.
Ca să n-o mai lungesc aici, vă invit în rubrica de comentarii să mă întrebaţi despre ce aţi auzit că există pe linia asta a privilegiilor şi eu vă voi confirma sau infirma. Nu de alta dar chiar nu îmi vine în minte nimic extravagant la acest ceas târziu de noapte când scriu aceste rânduri.

4. E bună viaţa la pârnaie?

Răspunsul pe scurt e categoric nu.
Sigur, am văzut mulţi oameni supăraţi (uneori chiar şi eu însumi am fost în aceeaşi situaţie) pe faptul că există nişte unii care comit găinării minore ca să primească pedepse de până în 6 luni cu executare pentru a avea acoperiş deasupra capului peste iarnă.
Există şi astfel de indivizi, însă ponderea lor în populaţia din penitenciare este aproape nesemnificativă şi, în plus, aceştia intră aproape din start la regimul deschis.
Exceptând această minoritate absolută, pentru care răspunsul la întrebarea pusă este "da.", în rest lucrurile nu stau chiar aşa de roz. De fapt nu stau nici măcar gri.
Citeam pe un alt blog al unui alt cretin că e minunat la pârnaie că nu faci nimic şi ai totul asigurat. Hai să mori tu? Ia încearcă să stai închis în camera ta vreo doi ani. Pe bune!
Am observat atât pe foşti deţinuţi cât mai ales pe deţinuţii cu care am luat contact că au toţi dezvoltat instinctul de-a merge constant în cerc având privirea fixă în gol. În timp ce-n state civilizate acest aspect este tratat de psihologi încă din închisoare pentru a nu degenera în afecţiune psihologică, la noi elementul este ignorat. Încercaţi să staţi de vorbă cu un fost deţinut care a stat înăuntru vreo 5 ani minim şi verificaţi cele spuse de mine.
Mai devreme sau mai târziu îmi veţi spune "aşa, şi? Las' că-şi merită soarta".
Numai că, ceea ce nu ştie prea multă lume, în penitenciarele din România linia de distincţie dintre infractorii cu găinării minore şi infractorii de-a dreptul periculoşi şi recidivişti este din ce în ce mai subţire spre inexistentă.
Situaţie reală: În curtea interioară din orice penitenciar din România se poate plimba fără pază o persoană care a ucis cu sânge rece şi are vreo 3 jafuri armate la activ cu o persoană care a pocnit pe cineva pe stradă în legitimă apărare şi legea n-a ţinut cont de asta că nu e la modă în România cu legitima apărare. Ei... ia ziceţi voi: cam cât de bună e viaţa în penitenciar pentru cel din urmă?
Situaţie reală doi: Eşti un bătrânel de 77 de ani care te judeci cu un şmecher acoperit de Miliţie pentru o bucată de pământ. Şmecherul dă şpagă şi obţine o hotărâre judecătorească prin care îţi ia pământul. Tu refuzi şi faci recurs. Dar refuzul se pedepseşte cu închisoarea cu executare. Şi uite-aşa ajungi la pârnaie condamnat definitiv. Nu mult, o lună de zile în regim semi-deschis - deci la un loc cu un Corogeanu 2 de pildă (el a luat 7 ani de bulău şi tot la semi-deschis a executat). Eh...? Cum e viaţa în puşcărie? S-a întâmplat la Botoşani asta.
Citind raportul Asociaţiei Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki pentru 1995-2004[pdf], constat că s-au mai îmbunătăţit lucrurile.
Însă, în ciuda unor îmbunătăţiri mai mult orientate către partea materială şi mai puţin către indivizi, penitenciarele din România nu îşi ating scopul - acela de penitenţă.
În continuare, după ce vizitezi un penitenciar din România, constaţi de multe ori că scopul lor pare în continuare acela de a umili deţinuţii.
Deşi în închisorile actuale există şcoală specială în care deţinuţii pot face 12 clase - în regim identic cu cei de-afară, în continuare lipsesc psihologii pe bune.
În jur de 70% din deţinuţi sunt acolo şi din alte cauze sau mai mult din alte cauze decât propria răutate sau vinovăţie şi asta o spun chiar directorii de penitenciare care-i cunosc foarte bine. Şi să nu uităm că aceşti directori provin unii din ei din vechiul sistem şi ar putea fi etichetaţi de corecţii politic ca fiind "cu mentalităţi învechite".
Directorul de la CRM Tg Ocna (CRM=Centrul de Reeducare a Minorilor) se plângea de absenţa de facto a post-penalului din România. Sigur, e şi ăsta un aspect al problemei. Însă, dincolo de asta, eu aş menţiona absenţa rolului de corecţie din penitenciare.
60% la Iaşi şi 50% la Bacău - sunt ratele de recidivă - adică mai bine de jumătate dintre deţinuţii eliberaţi se întorc în penitenciar într-un timp relativ scurt. Se întorc pentru că-i viaţa bună în pârnaie? Nu ştiu. Directorii respectivelor penitenciare nu împărtăşesc opinia asta, şi au dreptate.
Se întorc pentru că nu există post-penal? Poate.
Se întorc pentru că nu există un rol corecţional bine definit al penitenciarelor şi pentru că nu au şanse reale de reintegrare în societate? Cel mai probabil!
În Penitenciarul Vaslui se începuse un proiect în care deţinuţii erau calificaţi în meserii - tâmplar, dulgher, lăcătuş mecanic, etc. - iar rezultatele începuseră să se vadă - rata recidivelor scăzuse aproape la jumătate. Ia ghiciţi: s-a renunţat la proiect!
În Penitenciarul Iaşi există un fel de club în care deţinuţii mai pictează (având opţiunea să-şi vândă lucrările), mai cântă dar nimic care să-i ajute pe termen lung după executarea pedepsei.
În Penitenciarul Bacău există însă un atelier de croitorie - dar este rezervat exclusiv femeilor. Căci, nu-i aşa, ele sunt discriminate deci numai pentru ele se poate rezolva cu o calificare şi o şansă mai bună de a evita recidiva. Voi reveni pe subiectul ăsta când voi discuta problematica de gen în partea a II-a.
Conform directorilor şi cadrelor celor două penitenciare au loc lunar circa 20 de abuzuri sexuale moderate şi alte 7-8 pe an foarte grave (în care victima necesită spitalizare). Sigur, nu mi-ar fi spus niciodată nimeni câte dintre acestea sunt comise de către cadrele din penitenciare însă dacă e să dăm crezare celor de la APADOR-CH şi a raportului lor, cam 15% sunt în cârca personalului din penitenciar. Sincer, nu am nici cea mai vagă idee câte din acestea au fost, dacă au fost, comise de cadrele din penitenciar.
Însă, simplul fapt că acestea au loc şi sunt slab investigate mie nu mi se pare chiar în regulă. Asta în condiţiile în care, cel puţin la Penitenciarul Iaşi, este încarcerat un singur violator dovedit şi niciun pedofil nu a fost pe-acolo de vreo 10 ani. Deci nu merge scuza că "o merita".
În plus, nu există niciun fel de consiliere pentru victimele abuzului sexual în penitenciare. Niciuna! Zero. Nada. Kaput. Nu acelaşi lucru se poate spune însă şi despre Penitenciarul de Femei de la Târgşor, de pildă. Dar (şi) despre asta în partea a II-a.

Că tot vorbeam despre linia de demarcare subţire între categoriile de condamnaţi, ar merita să ştiţi că arestaţii preventiv (adică cei care sunt cel puţin de jure nevinovaţi) au parte de condiţii şi mai grele decât cei cu condamnări definite. Bonus, aresturile poliţiei sunt chiar mai crâncene decât regimul de maximă siguranţă. Să nu uităm că recent un bărbat a fost mutilat şi ucis de poliţiştii secţiei 7 din Capitală, iar în urmă câţiva ani la Târgu Jiu un alt tânăr bărbat de 18 ani a fost bătut până i-au zdrobit rinichii de poliţiştii de la arestul preventiv - tânărul decedând câteva ore mai târziu la Spitalul Penitenciar Jilava. Ambii morţi de care am vorbit erau bănuiţi (deci nu vinovaţi!) de furtul unei genţi respectiv de furtul unei roţi de maşină.
Prin comparaţie, Carmen Bejan, studenta din Timişoara care a tranşat un bărbat nu a fost niciodată agresată în vren fel, ba încă acum e şi gravidă şi va beneficia de amânare a pedepsei pentru simplul fapt că are uter şi poate rămâne gravidă - deşi e condamnată definitiv pentru omor calificat. Tot prin comparaţie, o doamnă care şi-a abuzat sexual copilul (caz real din Constanţa) a fost lăsată în libertate în timp ce concubinul ei a fost arestat fără nicio dovadă. Într-un final au fost amândoi condamnaţi la 10 ani cu executare la Poarta Albă deşi doamna a fost cea care a violat copilul, domnul fiind cel mult favorizator pentru infractor. Însă, el a primit pedeapsa maximă pentru infracţiunea de care era acuzat, ea pedeapsa minimă. C-aşa e-n tenis. Şi tot pentru c-aşa e-n tenis, el suferă acum abuzuri din partea deţinuţilor pe care pândarii se fac că nu le văd, în timp ce ea este păzită non-stop pentru a nu fi abuzată. Tare, sau ce?
Dar, în afară de asta, e faină viaţa-n puşcărie. Dacă mai aud pe cineva cu afirmaţia asta jur că-i facilitez o excursie pe la mititica pentru a gusta din plăcerile vieţii la bulău.

5. Percepţii proprii

Până acum am prezentat fapte, mai mult sau mai puţin seci, pe care le-am condimentat puţin cu comentarii personale.
Îmi permit însă să-mi dedic un capitol în care să fiu exclusiv subiectiv şi să exprim prin lentila mea (la propriu că doar port ochelari de 18 ani, ce naiba) ceea ce am văzut şi am trăit în scurtele momente ca vizitator în penitenciar.
Tot aici o să încerc să acopăr şi despre CRM Tg Ocna şi centrul din Bârlad, despre care n-am vorbit mai deloc până acum.
CRM Tg Ocna este o instituţie care asimilează minori care au comis deja o infracţiune reglementată de Codul Penal - inclusiv infracţiuni cu violenţă. Este vorba, evident, de minori care pot răspunde penal - de peste 14 ani. Acest Centru este ultima alternativă înainte de a ajunge în Penitenciarul din Bacău. O dată ieşiţi din acest Centru, minorii, dacă mai comit o infracţiune, nu mai pot ajunge înapoi ci direct la Penitenciar.
Rata de recidivă e undeva pe la 30%.
Suficient cu cifrele c-am zis că o să fiu subiectiv. Ei bine, această instituţie din Tg. Ocna arată prea puţin a penitenciar şi mult mai mult a tabără de vacanţă. Pe bune!
Stau 7-10 în cameră - cam ca-n taberele pe unde mai merg elevii prin ţară, au televizor în cameră, acces restricţionat la Internet şi o grămadă de oportunităţi de a se juca şi de a învăţa, simultan sau separat, plus profesori din Tg. Ocna care vin să-i susţină.
Restricţiile la nivel personal sunt însă ceva mai mari - fiind vorba totuşi de minori. De exemplu la Tg. Ocna postul la televizor se schimbă numai din cabina paznicului fiecărei "cabane". În plus, posturile cu conţinut pornografic dar şi posturile cu manele (!) sunt interzise prin dispoziţia directorului. În plus, în perimetrul de detenţie fumatul este strict interzis, inclusiv pentru cadre, chiar şi afară. Este permis însă în restul perimetrului căci în aceeaşi curte şi în aceeaşi administraţie se află şi Şcoala de Perfecţionare a Cadrelor din Penitenciare, o instituţie fondată în anii '50, desfiinţată în 1990 şi reînfiinţată în 1997.
Scopul insituţiei mi se pare lăudabil. Se pleacă de la premiza foarte corectă că aproape toţi minorii care comit infracţiuni (sau măcar 2/3 din ei, conform datelor solide) pot fi recuperaţi şi nu este nevoie (ba chiar contrarecomandat) ca aceştia să fie trimişi direct în Penitenciar, unde mai degrabă s-ar înrăi şi ar deveni cu-adevărat irecuperabili sau mult mai greu recuperabili.
Prin comparaţie, Centrul de la Bârlad asimilează atât minori care au comis o infracţiune penală cât şi minori în situaţie mare de risc. În plus, Centrul de la Bârlad asimilează cu precădere minori sub 14 ani, vârsta minimă de răspundere penală în România.
Cum spuneam, atât la Tg. Ocna cât şi la Bârlad, condiţiile seamănă mai mult cu o tabără de vacanţă decât cu o "instituţie corecţională" în sensul dur al cuvântului aşa cum vedem prin filme sau am auzit legende despre vestitele "şcoli de corecţie" din vremuri mai mult sau mai puţin apuse.
Ce nu mi-a plăcut - şi-aici mă refer mai mult la Centrul de la Tg. Ocna - e că nu prea îi învaţă pe minorii de-acolo cultul muncii şi în genere nu prea-i învaţă să muncească.
Directorul de la Tg. Ocna îmi spunea (citez aproximativ): "Cam 30% e rata celor care ajung în penitenciar după ce ies de-aici însă nu e prea sigură cifra pentru că nu există post-penal la noi şi nu avem o urmărire clară. Însă, mulţi din acei 30% ajung acolo din simplul motiv că după ce ies pe poarta centrului, la scurt timp le e foame, şi-atunci se cam rupe filmul şi toată munca depusă aici cu reabilitarea lui se cam duce pe apa sâmbetei".
Atunci, fiind ocupat cu asimilarea a cât mai multe informaţii, nu mi-a venit în minte. Însă acum îmi e clar măcar un motiv pentru situaţia prezentatea de domnul director - absenţa muncii.
Şi când spun "muncă" nu mă refer la spălat pe jos şi administrare minimă a spaţiului de detenţie/cazare, sarcini care oricum cad aproape implicit pe seama minorilor.
Când spun "muncă" spun muncă pe bune. Cel puţin cei de peste 16 ani chiar pot munci legal. Aşa cum centrul le permite să iasă de-acolo pentru a merge la liceu/şcoală (o parte din ei - cei care se comportă exemplar - fac şcoala integraţi în învăţământul de masă), le-ar putea permite să meargă la muncă. Sau nu să le permită, să-i determine să meargă. Sau, de ce nu, să-i pună la muncă lucrativă în Centru şi să-i plătească - cu banii eventual la ieşirea din Centru. Astfel, când iese de-acolo are ceva bani şi când îi e foame nu va fura ceva şi are şi competenţe minime.
De ce insist pe acest aspect? Pentru că am prieteni care au fost aproape să ajungă în centre de tipul ăsta. Şi pentru că eu însumi am muncit încă de la 12 ani. Nu e o ruşine să munceşti. Şi chiar dacă a trecut vremea nobililor, munca totuşi îl înnobilează pe om.
Am şi discutat cu câţiva dintre ei şi cu unii dintre ei chiar empatizam ca persoane (nu şi cu faptele lor - aia-i altă discuţie).
Un element interesant pentru unii, pentru mine prea puţin, este că TOŢI din acel centru din Tg. Ocna aveau în comun lipsa tatălui. Sigur, unii dintre ei nu aveau nici mamă dar niciunul nu avea tată. Sigur, o parte dintre ei au fost abandonaţi de tată. Însă, o altă parte dintre ei au tată necunoscut, o altă parte tată plecat în afară pentru a munci, iar o altă parte tatăl decedat - un caz chiar cu tatăl ucis de mamă de faţă cu el. Şi totuşi, în ciuda acestor aspecte, DGASPC intervine numai atunci când tatăl "îl învaţă prostii pe copil", îl abuzează, îl neglijează sau îl termină psihic. Însă, atunci când mamele nu îi învaţă nimic pe copii, îi neglijează, îi abuzează sau îi termină psihic, DGASPC nu face nimic. Nada! De ce? Pentru că e-n "interesul superior al copilului" să rămână cu mama - oricât de denaturată ar fi aceasta.
Unul din copiii cu care am vorbit avea 16 ani şi jumătate şi era acolo pentru că lovise o femeie de vreo 50 de ani. Cum o lovise şi de ce? La un rând pentru ceva ajutoare cu mâncare, o femeie l-a luat de ureche şi l-a tras înapoi "treci înapoi nesimţitule, nu vezi că-s bătrână?" iar acesta a reacţionat instinctual lovind-o cu un croşeu bine plasat. De ce a ajuns la acea coadă? Pentru că fugise de bătăile mamei (mama nu ştie cine e tatăl copilului) şi era fugar de două zile şi-i era foame. Mă întreb şi eu: "Cum e posibil ca un tânăr băiat să fie abuzat de două femei şi când în sfârşit reacţionează tot el să fie încarcerat în loc să fie ajutat?". Povestea e confirmată de cadrele care i-au citit dosarul. Ce-a făcut DGASPC în acest timp? Nimic. Absolut nimic. Când va ieşi (acum în ianuare) va trebui să se reîntoarcă la mama abuzivă. Dacă era fetiţă, toată mass-media ar fi scris tone de rânduri despre ea şi ar fi curs cu donaţii şi apel la autorităţile statului să facă ceva. Aşa, e doar o altă suferinţă masculină, cui dracu' îi pasă?
Mai vreţi? Un alt copil, Alexandru pe numele lui, de 17 ani, este acolo pentru "viol". Fosta lui prietenă avea 16 ani şi după o relaţie de vreo 6 luni, a hotărât să se răzbune pentru un status pe messenger reclamându-l pentru viol. Toată lumea a crezut-o pe "săraca fată oprimată de porcul ăla" iar observaţiile ginecologului cum că "a existat indubitabil contact sexual dar nu există urme de agresiune care să inducă violul" precum şi declaraţiile lui Alex şi ale cunoscuţilor cum că erau împreună nu au contat cam... deloc. El este un violator de minore după lege. Iar cea care l-a băgat acolo e o minoră oprimată.
Mai vreţi? Un alt copil, de 15 ani, este în centrul de la Tg. Ocna pentru tentativă de viol şi alte agresiuni cu violenţă pentru că, în timpul unei certe cu o colegă de şcoală, a luat-o-n braţe, a ridicat-o şi a mutat-o trei metri mai încolo înjurând-o în acest răstimp. După aceea, "victima" i-a aplicat un picior în torace iar acesta i-a sucit mâna la spate (fără vreo daună fizică) şi, din spatele ei i-a adresat alte injurii.
Ascultându-i acestuia din urmă povestea mă gândeam că măcar un sfert din populaţia liceului la care am absolvit eu ar fi trebuit să treacă pe-acolo. Astfel de certuri e imposibil să nu aibă loc.
Ce-i interesant e că "victimile" acestor "infractori minori" au primit câte-o bătaie cruntă pe umăr şi nimic mai mult.
Mai vreţi? Mai las şi pentru partea a II-a.
Revenind la aspectul cu munca, de multe ori acest demers este tăiat din faşă din cauza cretinismului care i-a băgat acolo de la bun început: "interesul superior al copilului".
E un cerc vicios cretin: E în "interesul superior al copilului" să-şi termine şcoala. Corect. Dar poate munci şi făcând şcoală. Da, dar e în "interesul superior al copilului" să nu fie stresat sau distras. Zău? Şi când iese de-acolo? Treaba lui, nu?

Insist mult pe treaba asta cu munca din simplul motiv că a munci pentru tine îţi dă în primul rând satisfacţia de a nu mai fi neajutorat şi canalizează furia (de multe ori foarte justificată) pe societate înspre sarcinile de la serviciu şi înspre o productivitate mai bună - ceea ce echivalează şi cu o creştere a calităţii vieţii precum şi a stimei de sine cât şi din partea societăţii. Şi asta v-o spun din proprie experienţă, ca om care a muncit şi când era minor.

Cum de empatizez eu cu unii din tinerii "cazaţi" la CRM Tg. Ocna? Simplu, sunt apropiat de vârstă cu ei, am simţit şi pe pielea mea de mai multe ori ce-nseamnă să ajungi la capătul răbdării şi, uneori, am fost în situaţii similare cu ei. Din fericire pentru mine, eu am făcut alegeri mai bune.
În timp ce aşteptam restul delegaţiei în faţa Penitenciarului de Maximă Siguranţă Iaşi, am stat de vorbă cu un bătrânel la vreo 70 de ani al cărui ginere era încarcerat acolo. Bătrânelul aştepta afară în timp ce fiica sa şi cei doi nepoţi merseseră să-l viziteze. Ginerele bătrânelului era acolo de vreo 4 ani, ispăşind o condamnare de 8 ani pentru omor calificat. Având în vedere că am stat la palavre aproape o oră, a avut timp să-mi şi povestească pe îndelete.
Tatăl celui încarcerat, cuscrul celui care-mi povestea, cum ar veni, a fost ucis în urmă cu 7 ani.
Deşi însuşi cel cu care vorbeam şi fiica sa şi ginerele său adunaseră ei dovezi în instanţă şi localizaseră ucigaşul, Miliţia s-a făcut că nu vede.
Când în sfârşit au luat la întrebări ucigaşul - care s-a nimerit a fi un şmecher cu pile-n procuratură - acesta a scăpat ieftin deşi acuzaţiile erau de crimă cu premeditare şi alte agresiuni cu circumstanţe agravante. În principiu a făcut 6 luni de închisoare, dintr-o condamnare de 9 luni. Atât!
Fiul (cel care e acum în Penitenciarul Iaşi) a considerat (perfect justificat) că pedeapsa a fost prea mică. Însă, apelurile repetate în justiţie au avut exact zero rezultat iar ucigaşul a rămas liber ca pasărea cerului şi cu cazierul curat (la condamnări mici reabilitarea se face repede). Pe cale de consecinţă, fiul a pus mâna pe un topor şi i l-a înfipt direct în cap iar mai apoi s-a predat fără să opună nicio rezistenţă considerând că merită anii de puşcărie dar să ştie că adevărata dreptate s-a făcut.
Nu comentez pe fundament moral fapta celui încarcerat acum la Iaşi. Însă nu mă pot abţine să nu comentez moralitatea legii: Omori un om şi eşti un şmecher - 6 luni de bulău la semi-deschis şi cazier curat într-un an. Omori un om şi eşti un individ căruia legea i-a dat un scuipat între faruri pe post de dreptate - 8 ani de bulău la maximă siguranţă şi cazier tot restul vieţii. Dacă voi puteţi vedea vreo dâră de echitate legală aici, vă rog să mi-o semnalaţi.
Nu am apucat să cer numele deţinutului însă când am prezentat în mare povestea unui cadru din penitenciar acesta mi-a răspuns sec: "Ăăhăă, sunt vreo 11 în situaţia asta. De care dintre ei e vorba?".
Gândul că aceşti 11 stau la un loc cu bătăuşi profesionişti, criminali pe bune malefici şi asasini plătiţi (din Ucraina şi Basarabia) pe mine mă face să mă gândesc de două ori înainte de a desconsidera din start categoria de deţinuţi numiţi de lege "ucigaşi".

Un lucru este bine de ştiut însă: Ce vedeţi prin filme în închisorile americane nu se aplică la noi cam deloc. Deţinuţii de la noi nu sunt nici pe departe atât de violenţi şi în general infracţionalitatea din România nu este atât de mare şi atât de periculoasă precum vrea presa să credem sau precum cea din SUA.
În ciuda unor progrese vizibile la nivel de condiţii de trai în penitenciare, deţinuţii sunt încă trataţi ca sub-oameni (de cele mai multe ori total nejustificat) şi inechitabil. Voi detalia despre asta când voi vorbi de probelmatica de gen - sectoarele de femei fiind exponenţial mai suportabile.
La nivel de lucru efectiv pe deţinut, suntem în continuare în secolul XIX spre XX. Exceptând latura strict formal-educaţională (cele 12 clase ce se pot face în penitenciar) restul e cam spre nul.

6. Va urma

În partea a doua vom discuta în principal despre problematica de gen în penitenciare şi cum este ea văzută în ceea ce priveşte deţinuţii dar şi cadrele şi tot în partea a doua vom discuta problematica religioasă şi cum este ea văzută în ceea ce priveşte deţinuţii precum şi viziunea cadrelor asupra problemei. Tot la problematica religioasă vom discuta despre bias-ul ortodox al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor precum şi despre o veritabilă campanie de ortodoxizare a deţinuţilor - de multe ori împotriva voinţei acestora din urmă.
Dacă nu uit sau dacă articolul nu va lua proporţii kilometrice ca acesta, o să mai dau exemple de cazuri în care legea e şuie şi în care deţinuţi cu infracţiuni identice sunt trataţi diferit atât de către justiţie cât şi de către instituţiile penitenciare.
Bonus, o să vorbim despre lipsa totală de empatie a cadrelor care nu au neapărat o "mentalitate învechită" ci mai degrabă una superficială şi "din topor".


Până atunci, vă salut cu respect.

luni, 2 ianuarie 2012

Planuri și viziuni pentru anul 3

Pe 8 decembrie 2011 blogul ăsta a făcut 3 ani de când ființează. 3 ani de când de cele mai multe ori scriu aici ceea ce mulți oameni gândesc dar din motive diverse evită să le spună cu subiect și predicat și să le argumenteze.
Anul ăsta n-am mai avut grijă să postez pe 8 decembrie articol aniversar - în principal pentru că în jurul datei ăleia vizitam penitenciare iar mai apoi n-am avut conexiune la Internet și după aia pur și simplu am uitat.
Nu are rost să mai pun cifre detaliate ci o să spun doar că numărul de vizitatori pe zi s-a dublat - ceea ce spune zic eu destul despre creșterea de care a avut parte blogul ăsta.
Ce e important acum, e ce vrem să facem de-acum încolo?
Deși poate părea monoton, și de-acum încolo voi pune aici articole (conținut original sau traduse) pe cam aceleași subiecte pe care am marșat și în ultimii 3 ani: probleme apăsătoare.

Pentru perioada imediat următoare intenționez să mai pun filmulețe subtitrate despre epidemia de acuzații false de viol, mame iresponsabile, pedofili (în special femei-pedofil dar și preoți catolici), misandria în sănătate și povești ale câtorva bărbați ajunși pe străzi ca urmare a viziunii feminizate a sistemului social care nu permite femeilor să eșueze și dă în cap din toate direcțiile bărbaților.
Tot în perioada imediat următoare (adică până la finele lui februarie 2012) vreau să termin articolul despre misandria în sistemul legislativ românesc precum și să scriu puțin despre antidemocrația din ce în ce mai evidentă din Uniunea Europeană - un subiect despre care am scris intens în 2009 și 2010 dar pe care l-am neglijat în mare parte în 2011.
Să nu uităm că în Grecia premierul a fost demis la presiunile U.E., în special a fascistei Angela Merkel, pentru simplul fapt că a îndrăznit să sugereze un referendum în țara sa cu privire la decizia de a îndatora și mai mult Grecia la Foamea Mondială pe Interes (FMI) sau nu. Liderilor Uniunii Republicilor Socialiste Europene nu le-a plăcut însă asta. Nu mă înțelegeți greșit, sunt conștient că grecilor nu prea le-a plăcut și nu prea le place munca și sunt conștient că au mințit când au aderat și e în mare parte vina lor pentru ce li se întâmplă - însă, cu toate astea, e și dreptul lor să aleagă cum sau dacă vor încerca să se salveze de la faliment sau dacă vor alege să se salveze via FMI sau altcumva.
Pe termen mai lung, de-a lungul lui 2012, e greu să spun cu precizie despre ce voi scrie întrucât de cele mai multe ori îmi iau un subiect în funcție de starea din acea zi, de ce-am citit în presă sau de ce-am pățit în ziua respectivă și rareori am subiectul prestabilit - după cum se poate vedea și în arhivă.

Însă, în linii mari, de-a lungul lui 2012 o să încerc să intru mai puternic în subiectul pseudoștiinței, un subiect de care m-am legat tangențial până acum însă în care voi încerca să intru mai puternic în acest an dat fiind faptul că e de sezon. Să nu uităm de pseudoștiința din spatele întregii isterii cretinoide legate de data de 21.12.2012.
Aș mai vrea în acest an să abordez subiectul fițelor ca fenomen, fenomen de care mă lovesc din ce în ce mai des și care mă calcă pe nervi din ce în ce mai tare. Pe lângă fițe, tot în acest an voi scrie mai mult despre politica românească - un subiect de care nu m-am atins aproape deloc din 2009 - de când Tiran Băsescu s-a ales președinte. La momentul potrivit voi scrie și despre două dintre cele mai jegoase construcții politice din istoria democrației românești - UDMR și UNPR, cretinisme de care sper să scape țara asta o dată cu următoarele alegeri parlamentare.
Și, în premieră pentru blogul ăsta, voi face, în măsura timpului disponibil, un serial de articole despre activiști cretini. Despre o parte dintre ei am mai scris mai mult sau mai puțin exhaustiv însă de data asta îmi propun să-i iau la rând, să-i evaluez pe toate fețele și să le demolez cu buldozerul pledările iraționale. Și-aici intră cu încredere Noua Dreaptă, ProVita, ASCOR, Roșiamontaniștii (despre ei am mai scris o dată aici), Eco-Civica, Prezentul (organizație neo-legionară) și mulți alții.

Acestea fiind spuse, vă mai spun tuturor ”La mulți ani” și să ne citim sănătoși de-a lungul lui 2012 și sper că cele ce le voi scrie să fie cât mai interesante pentru dumneavoastră.

Lucian Vâlsan.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails