duminică, 27 noiembrie 2011

Ocupați facultatea!?

Deși e deja a treia zi de protest în cadrul Facultății de Istorie din cadrul Universității București, încă nu am văzut nici în presă și nici pe blogurile personale nicio opinie sau o reacție de orice fel din partea celor de la care te aștepți să vezi o reacție. Aici mă refer la foști miniștri ai educației, actualul ministru, rectori de la alte universități (alo, domnu Marga, sunteți pe recepție?), profesori universitari sau sindicaliști. Dacă cumva a fost touși vreuna și am ratat-o eu, să-mi fie cu iertare și vă rog să mi-o semnalați.
Și totuși, am căutat mult și bine și totuși nu am văzut niște opinii din partea celor care au lucrat sau lucrează în acest sistem. Reacția lui Andrei Gheorghe e utilă pentru judecarea per ansamblu dar nu de la el așteptăm reacțiile. Ar fi fost de mare folos căci așa nu putem analiza decât din perspectiva studentului (nu neapărat la Istorie), asta pentru cei care am fost facultate de când cu sistemul Bologna - sistem față de care nu am o părere prea bună dar nici una proastă.
Sunt facultăți unde sistemul Bologna se pretează și facultăți unde calitatea educațională are enorm de suferit din cauza acestuia. De exemplu la Facultatea de Studii Europene 3 ani sunt arhi-suficienți dar la Limbi Moderne Aplicate sau la Matematică-Informatică, 3 ani în loc de 4 termină de nervi studentul și actul educațional per total este inferior calitativ.

1. Despre ce-i vorba?

Pe 24 noiembrie studenții de la Facultatea de Istorie au organizat o dezbatere pe tema ”Universitatea și rolul ei civic” însă, după terminarea manifestației aceștia au decis să rămână în amfiteatru și peste noapte aducând o serie de prime revendicări și anunțând că intenționează să stea 4 zile acolo.
Acestea sunt faptele.
Restul e într-o nebuloasă totală. Au apărut pagini pe facebook cu manifeste și filmulețe pe youtube care nu spun nimic.
Ce e interesant, e că studenții de-acolo, ca și roșiamontaniștii și alți activiști, suferă de mania persecuției. Astfel, au apărut și-n presă informări pe surse cum că s-a încercat minimalizarea protestului lor prin jandarmerie. Această informație totuși nu a fost confirmată de nimeni.
Pe de altă parte, există un sâmbure de adevăr pe undeva: Decanul facultății de istorie precum și recotrul universității chiar au încercat să le minimalizeze protestul. Măcar această informație este și confirmată.
Și totuși, de unde-atâta exagerare? Unii chiar compară situația cu cea de la mineriade. Pe bune, voi sunteți dilii?

2. Ce vor?

Lăsând puțin deoparte mania persecuției, abia ieri seară am aflat și eu ce vor acești studenți pentru că până acum ori au fost secrete revendicările lor ori... de fapt nici ei nu știau ce vor. Mai plauzibilă totuși a doua variantă.
Manifestele publicate de aceștia pe facebook sunt neclare sau într-o engleză îndoielnică însă realitatea.net chiar a făcut o treabă bună sumarizându-le toate manifestele și publicând o listă cât de cât mai bine redactată cu revendincările.

3. Analiza revendicărilor

Le vom lua rând pe rând cerințele și le vom comenta. Menționez de la bun început că perspectiva din care comentez este una de student libertarian.
Educatia trebuie sa reprezinte principala prioritate a statului. Cerem respectarea Pactului National pentru educatie, unde se specifica acordarea a minimum 6% din PIB pentru educatie si a minimum 1% pentru cercetare.
Trebuie să reprezinte principala prioritate a statului dacă acesta este unul socialist. În plus, dânșii fac parte din mediul universitar care nu este stringent necesar pentru supraviețuire și nici măcar obligatoriu. Vrei educație superioară? Plătește!
Am mai povestit aici și am dat și soluții cum se poate reforma educația păstrându-se bugetul actual sau chiar micșorându-se încă puțin. E simplu! Dați afară din surplusul de profesori!
În mediul academic sunt profesori care au câte 8-9 asistenți pentru că proful e șmecher și nu știe engleză și are nevoie de sclavi pe plantație - știu 5 cazuri din UBB Cluj, alte două din București și alte 4 din Iași. Sunt convins însă că sunt mult mai mulți. Eu aș cere mai degrabă 3% pentru educație și 3% pentru cercetare. Investiția în cei cu adevărat performanți e o investiție bună. Sau, în orice caz, o investiție mult mai bună decât în locuri pentru țigani, moldoveni, ucrainieni și alte categorii ultra-favorizate în mediul universitar românesc.
Cerem alegerea reprezentantilor studentilor pe o perioada de 1 an si 6 luni, cu o perioada de campanie electorala de 2 saptamani iar votul sa se desfasoare in decurs de o saptamana pe toata durata programului zilnic de curs.
Cu asta sunt de acord. Sunt studenți cancelari în universitățile românești care sunt acolo de 8-10 ani (vezi cazul de la Biologie - UBB Cluj), în regim de semi-legalitate și cu salariu de 5000 de ron(!), bani publici.
Dorim participarea studentilor la sedintele Consiliului Facultatii si ale Senatului Universitatii, precum si accesul la programele cu subiectele ce urmeaza a fi dezbatute si la stenogramele sedintelor.
Și cu asta sunt de acord. Ba încă eu aș cere ca acestea să fie publice. Să le vadă oricine. Sau măcar stenogramele să fie publicate pe site-ul facultății în termen de maxim 3 zile de la ședință. Nu de alta dar dacă Universitatea e finanțată din banii tuturor, atunci toți au dreptul să știe ce se face pe banii lor, nu? Sigur, asta ne-ar da și o dimensiune mai mare asupra activității dubioase a ASCOR (Asociația Studenților Cretini Ortoproști din România), ONG ”studențesc” finanțat puternic din bani publici pe două căi (via Univesitate și via Corporația Ortodoxă Română) și care înfăptuiește în mod constant manifestări de spălare pe creier ale studențimii.
Vrem reformarea programelor universitare (60% din trunchiul canonic impus de senat, restul de 40%, la alegerea studentului, format din cursuri teoretice sau cu aplicabilitate practica).
Reformarea programelor universitare e un deziderat ce ține de mult mai mulți factori decât procentul de programă ales de studenți și procentul de programă impus de Senat. E mult mai complicat de atât.
De exemplu, o problemă mai mare decât asta, e supraaglomerarea programelor în cadrul unora dintre facultăți. Să nu uităm că la Informatică în 2011 încă se studiază amănunțit (și nu fugitiv ca titlu informativ cum se face în sisteme mai performante) limbaje de programare din anii 70! Aceste obiecte ar putea dispărea cu totul.
Pe de altă parte, la Facultatea de Istorie, revendicarea studenților nu prea poate fi pusă în practică întrucât istoria e un domeniu în care se tot adaugă elemente, nici într-un caz nu se scot. Așadar, procentul lor e nerealist.
Cerem introducerea admiterii pe baza de examen (proiect, proba practica,etc) pentru toate cele trei forme de invatamant (zi, frecventa redusa, invatamant la distanta).
O, da! DA! DA! DA!
Cerem obligativitatea evaluarii profesorilor de catre studenti. Rezultatele acestor evaluari trebuie sa fie publice.
Universitatea apartine tuturor. Oricine trebuie sa poata participa la evenimentele si cursurile universitatii, nu doar studentii.
Inutil. Evaluarea de către studenți este deja obligatorie după implementarea Bologna iar accesul în Universitate pentru non-studenți există deja de facto. Verificat inclusiv anul acesta.
Cerem ca accesul studentilor in Universitate noaptea sa fie permis pe baza de legitimatie sau carnet de student.
Cerem ca Biblioteca Centrala Universitara sa fie deschisa pe timpul noptii.
Nu știu cum e la București dar la Cluj doctoranzilor și/sau laboranților li se permite accesul oricând. Pe de altă parte, nu văd ce-ar căuta studenții de la Istorie noaptea în clădirea Universității unde sunt doar bănci, scaune, mese, catedre, cretă și table.
Cât despre Bibliotecă, aici sunt de acord cu ei. Sunt mulți (printre care mă număr și eu) pentru care studiul și documentarea în general merg mai bine noaptea decât ziua. În plus, unii studenți mai și muncesc și chiar nu ar putea fizic să se încadreze în programul destul de limitat al bibliotecilor.
Pe de altă parte, un program non-stop al Bibliotecii implică niște costuri pe care activiștii ar face bine să explice de unde se vor acoperi.
Vrem ca Universitatea sa nu reprezinte un spatiu de discriminare, opresiune, umilire. Trebuie sa se poata problematiza, discuta si descuraja aceste atitudini. Dorim acces la un proces real de rezolvare a acestor probleme, care sa acorde demnitate si protectie partilor implicate.
Bullshit! Cred că au vreo feministă pe-acolo căci asta pute rău a retorică de stânga.
Singurii discriminați în universitățile de la noi sunt românii în dauna țiganilor, moldovenilor, și ucrainienilor pe care studiul în România îi costă mai puțin decât pe românii înșiși.
Studentii si cadrele didactice sunt parteneri egali in procesul educational.
Da și nu. Da, în sensul că schimbul de idei ideal ar fi să fie biunivoc, necenzurat și liber. Nu, pentru că totuși cadrele didactice au niște studii în plus față de studenți.
Am o cunoștință care i-a fost student lui Anatolie Hristev. Dacă-i arăt revendicarea asta ar sări ca ars considerând un afront direct fie și doar gândul ca tu, student, să te crezi egal cu Hristev în sala de curs. Dacă ați făcut matematică și fizică pe bune n-aveți cum să nu fi auzit de Hristev.
Solicitam autoritatilor competente sa cerceteze masurile abuzive luate impotriva persoanelor care au dorit sa participe la dezbaterea publica „Universitatea si rolul ei civic” din data de 24 noiembrie 2011.
Dovezi? Unde-s dovezile?
Eu știu că atunci când se comite un abuz împotriva mea, fac reclamație și vin cu dovezi. Le aștept în continuare de la studenții rebeli.

4. Viziune de ansamblu și opinii

Am văzut că mulți aprobă această manifestare deși nu știu prea bine cu ce se mănâncă nici manifestarea aceasta în special nici mediul universitar contemporan în general. Ba încă am văzut și comentarii de susținere ”necondinționată”(sic!) sau conceptualizări destul de avangardiste cum că această manifestare de nesupunere civică ar fi o scânteie pentru declanșarea unei noi revoluții în România. Hmm... cam departe mers, aș zice eu dar mai onest ar fi pe această arie să suspendăm momentan judecata.
Pe de altă parte, pe lângă lipsa de reacție a celor implicați direct în acest sistem, nu am aflat oficial și cine sunt efectiv manifestanții.
Da, da, cine sunt! ”Niște studenți” nu e un răspuns bun. Mai ales că ”umblă vorba prin târg” că n-ar fi doar studenți ci și unii profesori, asistenți, lectori, foști studenți, etc.
Eu aș fi curios nu de numele lor neapărat ci de performanțele lor. E important acest aspect! Este oare acest grup format numai din profesori curați, studenți eminenți și foști studenți merituoși? Sau mai degrabă e un grup format din profi ajunși pe pile și acum lăsați balăt, de toți restanțierii și repetenții ținuți pe banii părinților de pomană? Suspendăm judecata până aflăm un răspuns.

Totuși, ce știm sigur, mulțumită gindul.info, care are articole mai puțin senzaționaliste dar mai complete pe această temă, e că acest grup este de asemenea format din activiști de stânga și pe alocuri anticapitaliști.
Vedem acolo scris pe tablă, alb pe negru, că studenții vor locuri în cămine cu condiții și repartizate computerizat. Sigur, nu e deloc o revendicare nerealistă având în vedere câte locuri în cămine de fapt se dau pe blat. Și nu mă refer aici la studenții care-și vând locul în cămin. Frauda pe bune nu se face acolo ci la nivel de șefi de cămin (studenți corupți - sau oameni puși de cine trebuie) și la nivel de studenți cancelari. Acolo e baza de fraudă.
Un masterand (actualmente doctorand) care s-a luptat cu corupția din sistem pe căi legale ani la rândul îmi spunea în 2009 că în acel an circa 60% din locurile în căminele campusului UBB Cluj s-au dat altfel decât prin repartiție în funcție de medie. Sigur, o fi exagerat și el însă, în acel an cunoșteam în căminul în care stăteam exact 98 de oameni care stăteau acolo ”legal” - având locul asigurat de ”cineva”. Căminul avea 1050 de locuri însă vreo 7 camere (35 de locuri) erau camere fantomă căci acelea erau prezumtiv goale dar în mod constant venea cineva pe-acolo. Acest aspect este cât se poate de real însă nu statul e de vină pentru asta! Ci exact tot studenții!
Pe cale de consecință, activiștii ocupanți cer cui nu trebuie să facă dreptate. Administrarea locurilor în cămine a fost de mult cedată total pe mâna studenților!

4.1. Revendicări anti-capitaliste

Într-un alt manifest publicat de studenți aceștia își dau arama pe față promovând fără jenă socialismul în cel mai pur mod cu putință. E în regulă să promovezi socialismul, dar spune-i pe nume, nu-l masca cu ”intenții bune”.
Hai să le analizăm puțin (vom cita tot din articolul din gindul.info):
Dorim sa cautam o alternativa la actualul sistem reprezentativ. Asa-zisele sisteme democratice care functioneaza si in organizarea Universitatii au devenit ineficiente si nu ne reprezinta.
Încă de-aici miroase necurat însă, după cum am văzut mai sus, par a avea dreptate în anumite chestiuni punctuale. Însă, de la punctul următor eu am rămas mască la lecturarea ”constatărilor” lor:
2% din PIB pentru educaţie este inacceptabil. Cerem 6%. Acestia trebuie distribuiti echitabil, in functie de nevoile studentilorsi nu conform cerintelor pietei.
Am discutat de procentul din PIB. Însă partea cu roșu e șocantă de-a dreptul! Păi stai puțin frate, vrei să-mi spui că e greșit că finanțăm mai puternic facultățile de informatică ce produc specialiști în IT care rămân des în țară și sunt singurul domeniu pe creștere în țara asta? Ar trebui să le tăiem din finanțări ca să dăm mai multe burse sociale la SNSPA? Dacă se poate la ”Politici, gen și minorități”, nu? Cam asta ar însemna ”în funcție de nevoile studenților și nu conform cerințelor pieței”.
Și stai puțin, voi pentru ce veniți la facultate? Ca să aveți motiv să plecați de-acasă? Sigur, e și ăsta un răspuns dar pentru asta nu înseamnă că meritați susținere în funcție de nevoi (după modelul socialist). Până și în comunism universitățile erau finanțate în funcție de cerințele pieței, fie ea și piața centralizată și pe sistem CAER.
Vă place sau nu, nu e nevoie de 20000 de economiști pe an (câți scot universitățile de stat de la noi). Finanțarea în funcție de nevoile acestora înseamnă falimentul educației, nu reformă.
Și stai așa că socialismul continuă:
Dorim cresterea autonomiei universitatilor. Au devenit dependente de capital, care reprezinta elita economica a lumii. Universitatile ar trebui sa fie autonome si sprijinite de stat, care sa reprezinte populatia.
Bă voi sunteți dilii? Mai rămânea să scrieți că e de vină conspirația iudeo-masonică și zău că nu mă prindeam dacă citesc de pe lovendal.net sau manifestul unor oameni care se vor culți și apărători ai libertății.
Singurele universități autonome sunt cele care nu iau bani de la stat! E atât de simplu! Când ești pe banii tăi, faci ce vrei.
Argumentul cu ”autonome și sprijinite de stat ca să reprezinte populația” l-am auzit și din gura unor oficiali ai Bisericii Ortodoxe Române. Sigur nu e o manifestare ASCOR?
Universitățile nu sunt instituții politice (și chiar voi activiștii ați afirmat că nu vreți să fie politice iar unde sunt solicitați depolitizarea imediată). Pe cale de consecință, aceastea NU au scopul de a reprezenta populația. Să vă intre bine-n cap!
Suntem in profund dezacord cu evaluarea membrilor universitatii pe baza competentelor si a eficientei acestora. Denuntam aceasta logica comerciala a functionarii universitatii.
Să mori tu? Dar pe ce bază? Să fie evaluați numai de studenți, nu?
Am văzut cu ochii mei de mai multe ori cum merge asta - profesorii care pun note mari pe te-miri-ce și mai nimic sunt cei mai apreciați de studenți. Profesorii care solicită să le știi bine materia dacă vrei notă mare sunt cei mai înjurați de studenți.
De regulă cei din prima categorie corelează și cu slabe competențe. Nu întotdeauna dar de cele mai multe ori.
Am avut o profesoară a cărei cunoștințe în domeniul pe care-l preda erau cam îndoielnice. Eu am avut 10 numai pentru simplul fapt că o corectam și în general cam toți am avut note mari și chiar și cei cu lucrări sub-mediocre au avut măcar 7. Pe de altă parte, am avut și un profesor care punea și 10 dacă aveai o lucrare perfectă dar care îți punea și 1,30 cu zâmbetul pe buze dacă erai praf. La el nu mergea să te porți frumos, să arăți bine (fetele încercau constant să impresioneze) și se enerva la culme dacă îndrăzneai să-i propui șpagă sau ceva necurat.
Ia ghiciți? Profesoara semi-competentă era ”super de treabă” și ”de gașcă” iar eu eram ”un nesimțit” pentru că îndrăzneam s-o corectez. În vreme ce profesorul exigent nu era scos de studenți din ”ungurul ăla borât”, ”misoginul ăla”, ”mârlanul ăla”, etc. etc. Dacă insistați puțin vă dau și numele celor doi profesori.
Așadar, asta ar vrea activiștii? Ca profesori ca cel descris de mine să poată fi expulzați pentru că ”nu reprezintă interesele studenților” iar profesoare ca cea descrisă să fie promovate pentru că-s ”sensibile la problemele studenților”? Dacă da, cu tot respectul, sunteți cretini.
Cerem statului marirea subventiei fondului de burse. Actuala suma alocata fiecarui individ ca bursa este insuficienta pentru a avea un trai decent. Consideram inacceptabila aceasta umilinta sistematica aplicata studentilor.
Nu zău? Eu aș propune altceva: Păstrarea acestui fond și micșorarea numărului de burse.
Două burse pe an. De ce 4-5 ca acum?
Și aș elimina sau aș înăspri condițiile de acordare a bursei sociale.
Am o colegă de serviciu care primește bursă socială! Păi cum vine asta?
Și în general studenții care primesc burse sociale trăiesc mai bine decât restul. Hai să n-o ardem în chec! Dacă n-aș lua contact zilnic cu studenți poate aș fi ușor de convins însă retorica asta socialistă nu mă încântă în special când e vorba de bani publici aruncați pe fereastră.

4.2. Se văd doar drepturi

Ce nu înțeleg mulți este că în sfârșit lumea începe să realizeze că socialismul nu este sustenabil. E un fapt.
Dar ce nu înțeleg cei mai mulți, în special românii, e că paleta de drepturi se oprește acolo unde încep privilegiile.
Românilor încă nu le intră în cap că nu au dreptul la o casă gratuit, nu au dreptul la educație superioară gratuit, nu au dreptul la un trai bun pe banii altora și că nu au dreptul de a le impune altora ce să facă cu banii lor.
Căminele studențești n-ar trebui să aibă camere de 5 locuri ci de maxim două și să se acorde ca recompensă pentru rezultatele avute nu ca drept.
În prezent un țigan cu media 5 are dreptul de a sta în cămin, la fel și un moldovean repetent (acesta chiar și gratuit), în timp ce un român cu media 7 nu are dreptul pentru că nu are rezultatele necesare la învățătură.
În loc să lupte pentru eliminarea acestor nedreptăți, aceștia vor să extindă privilegiile sacrificând în totalitate performanța la învățătură!

5. Concluzii

După cum ați văzut, sunt în acord cu o serie de revendicări ale acestor rebeli însă nu mă pot arunca irațional să susțin o asemenea manifestare din motivele prezentate la punctul 4.
Ca și în alte cazuri de activism, și în acesta intențiile par a fi bune dar direcția este una total nerealistă.
Sistemul universitar are căcălău probleme iar o parte sunt pertinent punctate de către acești activiști însă amestecarea cu retorică socialistă și cu iz conspiraționist (vezi ”elita economică a lumii”) face foarte mult rău mișcării și, mai ales, o decredibilizează cu totul.
În timp ce mă documentam pentru acest articol am început să înțeleg de ce nu prea s-a grăbit nimeni să-i ia în serios. Deși ei au încercat să se disocieze considerându-se diferiți de mișcările de tip ”occupy wall-street”, la o analiză pe fond observăm că nu-s chiar așa de diferiți. Singura diferență reală e că au și revendicări reflectate în realitate, dar nu prea multe.
A milita pentru creșterea performanței educaționale în timp ce ceri eliminarea evaluării în funcție de performanță e ca și cum ai milita pentru abolirea fascismului dar cu menținerea evreilor în categoria a doua de cetățeni sau pentru egalitate între sexe dar menținând privilegiile pentru femei (ceea ce face feminismul). Pur și simplu nu se poate așa!
Vrei să crești performanța educației? În regulă. Păi atunci introduci cuvântul ”performanță” în toate evaluările, introduci meritocrația și militezi pentru egalitatea de șanse (ceea ce e cu totul altceva decât ”finanțarea în funcție de nevoi și nu de cerințele pieței”).
Vrei să militezi pentru depolitizarea Universității? Prea bine. Atunci ce caută Petre Roman la manifestarea ta vorbind despre programul LUI în educație? În multe țări statutul de profesor universitar este incompatibil cu cel de politician. Ați putea începe de-aici cu militantismul.

Acestea fiind spuse, să curgă criticile.

joi, 24 noiembrie 2011

Doi atei lideri la Closer2Oxford - episodul 2

E timpul să afirmăm că nesupunerea civilă este legitimă într-o democrație?
Aceasta a fost de data aceasta întrebarea supusă dezbaterii de către echipa Closer2Oxford.
Pentru a doua oară consecutiv Andrei Chiper din Iași și subsemnatul am participat în această competiție constituindu-ne echipă negatoare într-unul dintre cele 25 de meciuri jucate în această etapă.
Poziția pe care ești repartizat este trasă la sorți. Însă, deși am fost repartizați pe poziția contrară valorilor noastre, am reușit din nou, a doua oară din două participări, să ne clasăm pe primul loc în ierarhia națională, la egalitate de puncte cu o echipă din Iași - tot cu 53 de puncte ca și data trecută.
Ce mă bucură pe mine e că am reușit să învingem în acest meci fără să apelăm la argumente mai degrabă stângiste, în ciuda poziției noastre incomode de a apăra statul în această dezbatere.
În clasamentele regionale echipa noastră s-a impus în Cluj și a terminat la egalitate cu echipa formată din Teodora Oprea și Horia Ciochina echipă cu care de altfel împărțim supremația la nivel național în această etapă.
Pe locul 2 s-au clasat tot două echipe (una din Iași și câștigătoarea din București) iar pe locul 3 s-au clasat 4 echip (două echipe din Iași, una din Cluj și una din București). În aceasta etapă regiunea Timișoara nu a prins deloc podiumul.
Meciul a avut loc în perioada 6-14 noiembrie iar decizia a venit în cursul zilei de ieri. Regulile au fost la fel ca etapa trecută.
Vă invit în continuare să urmăriți desfășurarea meciului (discursurile sunt redate întocmai cum au fost ele scrise de autorii lor):

Meci: 'Teo si Noemi' (afirmatori) vs 'Andrei si Lucian 428' (negatori)

A1 (Teodora Oprea)

Nesupunerea civica este legitima intr-o democratie

=caz afirmator=

Daca democratia directa este impracticabila, acest lucru nu inseamna ca democratia indirecta exclude in totalitate posibilitatea cetatenilor de a-si exprima direct vointa colectiva. In anumite cazuri nesupunerea civica reprezinta o modalitatea de exercitare directa a vointei poporului si deci un act de democratie veritabila.

Vom intelege nesupunerea civica ca un act de nerespectare a legii in cadrul unei declaratii colective pentru determinarea schimbarii normelor fundamentale ale unui stat, cand acestea contravin vointei poporului. Vorbim de o nesupunere civica in cazul boicotului autobuzelor din Montgomery, al distrugerii proprietatii militare ca forma de protest impotriva razboiului din Irak, al distrugerilor plantatiilor pentru eliminarea organismelor modificate genetic[1] sau impotriva uzinelor de carbune[2] din Marea Britanie.

Vom sustine ca nesupunerea civica este legitima, adica indreptatita si permisa chiar prin natura unui regim democratic, argumentand ca aceasta se subsumeaza unei manifestari exprese a vointei poporului care o devanseaza pe cea a conducerii delegate, ca uneori este singura modalitate de a genera o schimbare reala si ca este singura metoda prin care se pot introduce schimbari majore de paradigma la nivel constitutional.

1. Intr-o democratie, poporul poate sa-si exprime vointa colectiva in orice mod

Democratia in forma practica actualmente este una imperfecta, caci vointa poporului este implementata prin intermediul unui grup restrans de indivizi care ar trebui sa dea forma acestei vointe in crearea unui cadru legislativ care oglindeste mentalitatea si valorile comune.

In aceste cazuri, un regim democratic veritabil trebuie sa permita indivizilor sa isi manifeste vointa mai presus de stipulatiile normative, caci in fond doar vointa colectiva legitimeaza normele sociale si juridice existente [conform teoriei democratiei reprezentative[3]]. S-ar putea afirma ca vointa colectiva este mai presus de lege atunci cand legea nu mai reflecta valorile si interesele comune. In acest sens, nesupunerea civica nu mai reprezinta un act de exceptie de la regimul democratic, ci actul sau definitoriu, prin care populatia da forma regimului democratic in conformitate cu vointa sa actualizata.

2. Mecanismele legale nu fac posibila impunerea vointei poporului in mod direct

Regimurile democratice actuale nu permit o revizuire constanta a reprezentativitatii alesilor si nici interventia directa a cetatenilor in reglementarea cadrului social si politic. Chiar daca cetatenii au drept de initiativa legislativa [art. 74 alin. 1 al Constitutiei Romaniei[4]], ea este conditionata de filtrul parlamentar. De asemenea, mandatul acordat demnitarilor nu poate fi retras atunci cand increderea populatiei dispare. Deseori insa reprezentantii populatiei pierd de facto increderea populatiei [in Romania, increderea in Guvern si Parlament este doar 7%, iar cea a partidelor politice de 5% in 2010[5]] si atunci reglementarile propuse de acestia nu mai sunt in concordanta cu vointa poporului.

Din aceste motive, de multe ori populatia este impiedica efectiv din a-si manifesta vointa, aceasta fiind inlocuita de vointa particulara a reprezentantilor alesi. Nesupunerea civica este deci legitima atunci cand ea se manifesta sub forma unui refuz colectiv, si nu doar unul individual, de a mai gira pentru reprezentantii sai alesi si pentru actele acestora.

3. Este singura metoda de schimbare a paradigmelor fundamentale ale unei societati

Nu orice stare de nemultumire a populatiei in raport de reglementarile juridice indreptateste un act de nesupunere civica. Pentru modificari ce privesc marirea taxelor sau obligativitatea stagiului militar, care nu fac obiectul unor valori majore sociale, populatia are la indemana alte mijloace de exprimare a vointei: fie atacarea acestor norme pe cale judiciara, fie manifestarea vointei prin intermediul protestelor, al grevelor sau al petitiilor. Insa, atunci cand se impune modificarea majora a valorilor si normelor fundamentale, iar conducerea refuza sa opere aceasta schimbare, este indreptatita si necesara impunerea vointei poporului prin nesupunerea civica, prin ignorarea activa, declarata a legilor decazute in raport de vointa colectiva, pana cand se opereaza modificarea acestora.

Asadar, consideram ca posibilitatea exercitarii vointei colective prin intermediul nesupunerii civice este nu numai legitima, dar si definitorie pentru o democratie.



[1] “GM crop-stomping protest-18 July 1999”, Genetix, recuperat la 8.11.2011 de pe http://www.urban75.com/Action/genetix10.html

[2] “How to kill a coal plant”, Mark Engler, Salon Core, august 2009, recuperat la 8.11.2011 de pe http://www.salon.com/2009/08/18/climate/

[3] John F. Knutsen, 2004,“Popular sovereignity”, recuperat la 8.11.2011 de pe http://www.basiclaw.net/Principles/Popular%20sovereignty.htm

[4] Constitutia Romaniei din 2003, recuperat pe 8.11.2011 de pe http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/const_2003.php#074

[5] Realitatea, “Cati romani mai au incredere in Guvern si Parlament”, realitatea.net, recuperat pe 8.11.2011 de pe http://www.realitatea.net/cati-romani-mai-au-incredere-in-guvern-si-parlament_848684.html


N1 (Lucian Vâlsan)

În primul rând A1 definește nesupunerea civică „un act de nerespectare a legii în cadrul unei declarații colective[...] când acestea contravin voinţei poporului”, însă, mai jos, A1 sugerează legitimitatea unor acte precum distrugerea proprietăţii, îndreptarea populaţiei generale spre foamete [organismele modificate genetic(OMG) au apărut tocmai pentru că nu se mai poate produce suficientă hrană după vechiul model, distrugerea acestora înseamnând condamnarea la foamete a unor oameni] sau lăsarea unor localităţi fără curent electric.

Scuzând astfel de fapte antisociale, A1 nu doar sugerează legitimitatea vandalismului dar sugerează şi că ar exista undeva măcar o comunitate în care toată populaţia aderă la principiile anticapitaliste ale Green Peace, la principiile alarmiste şi nefundamentate ştiinţific a celor care se opun OMG-urilor sau la alte valori (legitime sau nu) oricare ar fi ele.

A1 afirmă că „voinţa colectivă este mai presus de lege” uitând că într-o democraţie libertatea individului se termină acolo unde începe libertatea unui altuia. Jumătate dintre români[1] doresc reintroducerea pedepsei cu moartea. Proporţional mai mulţi decât aderenţii la valorile ecologiste. Dacă urmăm logica înşiruită de A1 putem „concluziona” că este legitim ca cei care doresc pedeapsa cu moartea implementată să înceapă implemetarea ei înşişi. Tot conform afirmaţiilor făcute de A1 putem sugera ca toţi creştin-ortodocşii din România să se apuce de o „purificare a naţiunii” întrucât în România nu sunt doar ortodocşi ci şi o mulţime de alte minorităţi religioase. Însă, conform celor spuse de A1, nesupunerea civilă prin pornirea unei cruciade împotriva non-ortodocşilor şi călcarea în picioare a principiului democratic care garantează libertatea individuală este legitimă întrucât legea „nu mai reflecta valorile si interesele comune”.

Aruncarea cu statistici despre încrederea de care se bucură actuala conducere în rândul populaţiei demonstrează cel mult că actuala conducere este incompetentă, fapt ce va fi sancţionat la următoarele alegeri, dar nu demonstrează nici pe departe legtimitatea anarho-socialismului propus de A1. Belgia, ţară cu tradiţie în democraţie, a stat 459 de zile fără guvern[2]. Dacă cetăţenii ar fi aplicat nesupunerea civilă, care de facto era legitimă nefiind putere executivă, ce s-ar fi ales de Belgia de n-ar fi fost guvernele regionale? Ne putem uita la Grecia unde tocmai constanta nesupunere civilă aruncă ţara înspre prăpastie.

În al doilea rând A1 afirmă că „nesupunerea civică este legitimă când” avem „un refuz colectiv şi nu unul individual”. Însă, pentru susţinerea acestei afirmaţii A1 oferă refuzuri „colective” a unor minorităţi care oferă ca soluţie pentru cauza lor vandalismul, distrugerea proprietăţii publice şi sacrificarea interesului tuturor cetăţenilor.

În al treilea rând A1 afirmă că nesupunerea civică este singura cale „de schimbare a paradigmelor fundamentale societăţii”.

Exemplu: Paradigma fundamentală în SUA sfârşitului anilor ’60 era că viaţa este sfântă şi că viaţa începe de la concepţie, iar asta legitima interzicerea avortului. Această paradigmă nu a fost răsturnată prin nesupunere civilă ci printr-un proces de răsunet[3] prin care paradigma fundamentală s-a schimbat la 180 de grade. Procesul a durat câţiva ani dar a fost exact soluţia disponibilă în orice democraţie unde dacă ai argumentele viabile cu tine câştigi până la urmă orice dispută.

Exemplu2: Paradigma fundamentală în SUA, era că americanii albi pot deţine sclavi. Şi totuşi Senatul şi apoi Congresul au adoptat al 13-lea amendament al Constituţiei prin care sclavia a fost abolită. Această schimbare de paradigmă de asemenea nu a apărut ca urmare a nesupunerii civile ci ca urmare a exercitării corecte a democraţiei. Politicienii care au iniţiat demersurile deţineau la rândul lor sclavi dar mâna le-a fost forţată de către cetăţenii care-i votaseră şi în numai 2 ani de la propunere, măsura a fost adoptată.[4]

Prin aceste exemple demonstrăm afirmatorilor că nesupunerea civilă nu numai că nu este legitimă(după cum am arătat mai sus) dar nu este nici singura cale de răsturnare a paradigmelor fundamentale dintr-o societate.

În ultimul rând, amintim afirmatorilor că democraţia nu înseamnă tirania majorităţii. Aşadar, orice politică publică trebuie să aibă în vedere drepturile tuturor cetăţenilor, nu doar a celor care cred într-un fel.

A forţa prin nesupunere civică politici publice care afectează o proporţie mare din populaţie şi a încălca legi pentru a-ţi atinge acest scop înseamnă subminarea democraţiei şi impunerea unei dictaturi unui anumit grup arbitrar autoales (majoritar sau nu), ceea ce sigur nu este definitoriu pentru o democraţie.

[1] - http://www.cotidianul.ro/jumatate_dintre_romani_vor_reintroducerea_pedepsei_cu_moartea-125485/

[2] - http://www.ziare.com/europa/stiri-europa/belgia-criza-politica-se-deblocheaza-dupa-459-de-zile-fara-guvern-1120835

[3] - http://en.wikipedia.org/wiki/Roe_v._Wade

[4] -http://en.wikipedia.org/wiki/Thirteenth_Amendment_to_the_United_States_Constitution


A2 (Noemi Suru)

In primul rand, diferenta dintre o revolta si nesupunerea civica este ca, in cazul celei de-a doua, impactul nu este daunator, dar este mai mare decat cel al unui comentariu public. Putem spune astfel ca impactul este destul de mare incat sa atraga atentia, dar nu reprezinta un pericol pentru societate. In plus, nesupunerea civica este definita ca un act nonviolent.

In cadrul acestui discurs voi vorbi in 2 puncte despre atacurile aduse de negatorul 1.

1. In cazul de fata, in cazul in care majoritatea, vrea o schimbare, nu cred ca e cazul sa vorbim despre o incalcare a libertatii unui alt om. Pentru a clarifica situatia, vom da un exemplu clar de nesupunere civica. Aceasta este Partida de ceai de la Boston. In cadrul careia, colonistii, si-au aratat nemultumirea aruncand din vapor, incarcaturile de ceai, in apa. In urma acestui eveniment s-au adunat reprezentantii celor 13 state la Philadelphia, unde au discutat problemele existente. La a doua intrunire, s-a redactat „Declaratia de Independenta”, document ce sta la baza Constitutiei Statelor Unite ale Americii, recunoscut ca un model de democratie. Prin acest exemplu, vedem clar cum democratia a luat nastere in urma unei nesupuneri civice. Cum atunci ar putea sa nu fie legitima intr-un asemenea system?

2. In al doilea rand, nesupunerea civica, chiar daca nu e singura cale de schimbare, este cea mai eficienta. Cum am mai spus, impactul acesteia este moderat. Adica destul de mare cat sa semnaleze o problema dar nu la fel de incisiv ca si o revolta spre exemplu. Este totodata adevarat ca nu toate schimbarile majore au aparut in urma nesupunerii civice, fapt subliniat in cele doua exemple ale negatorului 1. Cu toate acestea, nu se poate spune ca nesupunerea civica nu a adus nicio schimbare, dat fiind exemplul concret al Partidei de ceai de la Boston, care stim cu totii ca a dus in final la Declaratia de Independenta. In plus, pentru a clarifica situatia, inainte de a se lua o decizie, se ia in calcul si numarul oamenilor care vor schimbarea, astfel nu se va intampla ca pentru o minoritate sa se ia decizii care afecteaza majoritatea.

In concluzie, chiar daca nesupunerea civica nu este singura solutie de schimbare, ea este una dintre cele mai eficiente, fiind si neincisiva. In plus, doar prin nesupunere civica poate poporul intradevar sa guverneze cum ar trebui intr-o democratie adevarata.


N2 (Andrei Chiper-Leferman)


”O idee falsă, dar exprimată clar şi precis, va avea întotdeauna o putere mai mare în lume decât o idee adevărată, dar complexă”- Alexis de Toqueville

Într-o democrație, conform Declarației Drepturilor Omului, există principiul egalității sub lege [1], principiu care este menit să asigure protecție egală tuturor împotriva discriminării. Acesta apără în special pe cei aflați în minoritate sau lipsiți de putere politică și încearcă să asigure că toți cetățenii unui stat, indiferent de poziția lor în societate, răspund la fel în fața legii. Argumentele afirmatorilor însă se bazează pe o înțelegere eronată a democrației din moment ce susțin și insistă asupra faptului că un grup care reprezintă o majoritate are dreptul să își impună voința colectivă asupra minorității. Așa cum afirmă și N1, democrația nu trebuie să însemne tirania maselor asupra drepturilor minorității. Mecanismul prin care libertatea unora este încălcată de alții poate fi exprimat foarte simplu : impunerea intereselor unui grup va determina întotdeauna subminarea intereselor altuia. Așa cum ”drepturile unui individ nu ar trebui să fie supuse votului” [2], nici legile care susțin aceste drepturi, sub presiunile maselor.

Partida de ceai de la Boston nu a dus numai la apariția Declarației de Independență, ci a fost una dintre cauzele care au stat la baza declanșării războiul în colonii, sfârșit cu peste 50.000 de morți și răniți [3]. Astfel, deși pornind ca un act nonviolent, ea poate ușor degenera în violență sau război civil. Nu putem nici să considerăm tânărul stat american o democrație legitimă până la momentul abolirii sclaviei în 1865.[4]


Având în vedere cele spuse, considerăm că nu avem posibilitatea de a determina, dovedi, sau măcar defini eficiența unei mișcări de nesupunere civică, neștiind ce urmări va avea sau la ce riscuri este expusă populația. Chiar dacă o considerăm o cale spre schimbare, indiferent cât de nonviolentă și bine-intenționată ar fi, pur și simplu nu putem cunoaște consecințele ei pe termen lung. Exemplul Greciei rămâne elocvent : grevele generale din țară, având un impact puternic asupra economiei grecești, au costat atât sectorul de stat cât și sectorul privat sume enorme de bani. Parafrazându-l pe Milton Friedman, trebuie să judecăm o acțiune politică după rezultate, nu după intenții”. A promova nesupunerea civică înaintea altor forme de exprimare a societății civile ar fi în mod cert contra-productiv.

Mentalitatea de masă nu permite luarea unor decizii raționale. Prin urmare majoritatea formelor de nesupunere civică, analizate individual, nu au nici măcar o ideologie sau un scop comun. Singurul numitor comun care unește indivizii din cadrul unei astfel de mișcări este instinctul de turmă, tendința primitivă de a urma un lider sau o cale ce le-a fost impusă. Astfel, mișcarea de nesupunere va fi ea însăși supusă mereu manipulării și propagandei, iar oprimatul putând deveni oricând opresor.


Din moment ce A2 se exprimă în termeni vagi și nu oferă surse care să susțină afirmațiile sale, nu putem considera argumentele sale decât fiind simple speculații.

Considerăm și concluzia sa, conform căreia doar prin nesupunere civica poate poporul intradevar sa guverneze,a fi eronată logic, deoarece nesupunerea civică nu reprezintă o formă reală de guvernare, ci dimpotrivă, o piedică în calea ei.

Legitimitatea democrației se bazează tocmai pe stabilitatea guvernării sale în încercarea de a apăra în mod egal atât drepturile majorității cât și ale minorității. Într-un stat de drept nesupunerea civică nu ar avea justificarea morală sau politică necesară.[5]

**************************************************************************************

[1] http://www.un.org/cyberschoolbus/humanrights/declaration/7.asp

[2] Ayn Rand, "Collectivized 'Rights,'" The Virtue of Selfishness.

[3] Howard H. Peckham, ed., The Toll of Independence: Engagements & Battle Casualties of the American Revolution (Chicago: University of Chicago Press, 1974), xii.

[4] http://en.wikipedia.org/wiki/Slavery_in_the_United_States#Emancipation_Proclamation

[5] http://plato.stanford.edu/entries/civil-disobedience/#Jus



Decizia:

Teodora Graur

Felicitări ambelor echipe pentru o dezbatere structurată și documentată, mi-a făcut plăcere să citesc discursurile.

Decizia mea se bazează pe două arii principale de conflict, care s-au distins la finalul dezbaterii:

1. Este legitim ca un grup de oameni, care nu reprezintă în mod oficial populația unei țări, să ia acțiune și să decidă pentru majoritate?

Afirmatorii susțin că voința colectivă este mai presus de lege atunci când legea nu mai reflectă valorile și interesele comune, dar se pune problema în ce măsură această voință colectivă este reprezentativă și daca este justificat ca aceasta să primeze, indiferent de ce exprimă. Negatorii arată prin exemplele folosite că uneori voința unui grup poate merge în direcții care nu sunt neapărat în interesul întregii societăți (”jumătate dintre români doresc introducerea pedepsei cu moartea”) și, mai mult decât atât, impunerea intereselor unui grup va determina întotdeauna subminarea intereselor altuia. Prin urmare această arie de conflict este câștigată de echipa negatoare.

2. Este nesupunerea civică este cel mai eficient mijloc de schimbare, în contextul în care într-o democrație există și alte instrumente de exprimare a opiniei colective?

Inițial echipa afirmatoare argumentează că actul de nesupunere civică este singura metodă de impunere a voinței poporului atunci când conducerea refuză să o asculte, după care acceptă și existența altor căi, cu amendamentul că nesupunerea civică este cea mai eficientă. Însă atunci când se analizează impactul unui astfel de act, afirmatorul 2 spune că ”înainte de a se lua o decizie, se ia în calcul și numărul oamenilor care vor schimbarea, astfel nu se va întampla ca pentru o minoritate să se ia decizii care afectează majoritatea ”. În aceste condiții nu mai este clar dacă acțiunea de nesupunere civică va avea puterea să schimbe ceva și dacă schimbarea reflectă într-adevăr voința populației. În plus, echipa negatoare vine cu exemple care arată că mijloacele de exprimare garantate prin lege dau rezultate (legalizarea avortului, abolirea sclaviei) și posibilele consecințe negative sunt mult mai reduse (spre deosebire de Partida de ceai de la Boston care a dus la un război civil). Nesupunerea civică, prin natura ei – act împotriva legii, presupune mai multe riscuri și efecte pe termen lung care nu pot fi anticipate. În acest context nu este justificabil să promovezi nesupunerea civică înaintea altor forme de exprimare a societății civile.

În concluzie, decizia mea merge către echipa Negatoare.

Feedback individual:

A1: (25 = 12 + 8 + 5)

- felicitări pentru un discurs foarte bine structurat și documentat, apreciez trimiterea către niște exemple concrete de acte de nesupunere civică; discursul trasează clar argumentele afirmatoare și stabilește un cadru concret al dezbaterii

- atenție la utilizarea statisticilor - procentele ce vin în sprijinul argumentului 2 sunt valabile doar pentru România și s-ar putea să nu reflecte situația la nivel regional/global; pe viitor, când folosiți statistici analizați mai întâi relevanța lor

N1: (27 = 14 + 8 + 5)

- apreciez contraargumentarea punctuală și documentarea făcută

- folosești exemple foarte bine punctate, dar îți recomand să nu lași arbitrul/echipa adversă să intuiască concluzia argumentului construit pe baza acestor exemple, ci să o formulezi tu clar; în special când faci analogii, arată de ce sunt relevante și pentru cazul general (de exemplu, când explici cum au stat belgienii fără guvern, concluzia ar putea fi că ”o democrație poate funcționa și fără guvern central, fără să fie nevoie de acte de nesupunere civică”)

A2: (21 = 10 + 7 + 4)

- din păcate aici s-a șubrezit linia de argumentare afirmatoare

- atenție la alegerea exemplelor atunci când vrei să ilustrezi un argument: exemplul cu Partida de ceai de la Boston a fost relevant ca model de act de nesupunere civică, dar nu ai luat în calcul toate consecințele acelui act, ceea ce a funcționat în detrimentul vostru la final

- din motivul de mai sus este recomandat să nu îți bazezi toată resusținerea cazului afirmator pe un exemplu, îți poate strica întreaga linie argumentativă; în deschiderea discursului A1 aveați cel puțin două exemple de nesupunere civică ce puteau fi detaliate, cu efecte benefice asupra societății, erau mai recente și mai greu de contrat

N2: (26 = 13 + 8 + 5)

- un discurs bun, care și-a îndeplinit rolul de sumarizare a dezbaterii

- atenție la introducerea de argument nou (”mișcarea de nesupunere va fi supusă manipulării”); este tardiv să folosești idei noi în ultimul discurs, deoarece afirmatorii nu mai au șansa să le contraargumenteze și ca arbitru nu le pot lua în seamă

A1 -> 25 puncte
N1 -> 27 puncte
A2 -> 21 puncte
N2 -> 26 puncte
Castiga echipa:

Andrei si Lucian 428 (negatoare)


Amendamentul meu la arbitraj este acela că afirmația colegului meu Andrei - ”mișcarea de nesupunere va fi [...] supusă manipulării” vine în completarea şi susţinerea afirmaţiei din finalul discursului meu - "A forţa prin nesupunere civică politici publice [...] înseamnă subminarea democraţiei şi impunerea unei dictaturi unui anumit grup arbitrar autoales (majoritar sau nu)". Pe cale de consecinţă, nu face obiectul regulii fair-play de a nu introduce argumente noi.
Cât priveşte observaţiile arbitrului direct îndreptate spre mine, le consider foarte corecte şi le voi lua în considerare.

Acest meci a fost un test foarte bun (şi reuşit cu brio) pentru mine şi cred că şi pentru Andrei. Capacitatea de a argumenta măcar decent şi de pe poziţia opusă valorilor tale este importantă şi chiar necesară pentru a putea argumenta cât mai bine propria poziţie atunci când este necesar.

Vă salut cu respect,
Lucian Vâlsan.

marți, 22 noiembrie 2011

Poliție morală la un liceu din Suceava

Am mai scris mai de mult un articol în care aminteam cazuri de Poliție Morală în județele Iași, Vaslui, Bacău și Neamț. Ei bine, a venit și rândul județului Suceava să se înscrie pe această hartă unde învățământul întâi dă cu actul educațional de pământ și apoi învinuiește elevii și se bagă în treburile lor private.
Analizăm un caz de la un Bal al Bobocilor organizat de elevii de la Colegiul Economic din Suceava. Atenție! Organizat de elevii acestui liceu fără ca banul public să fie folosit.
Înainte de a prezenta cazul vă reamintesc că în articolul despre conduită am amintit de un caz de-a dreptul șocant de intruziune a cadrelor didactice în viața privată a elevilor și a părinților în care elevilor nici mai mult nici mai puțin li s-a interzis să organizeze balul bobocilor pentru că frustata directoarea liceului este de părere că e de datoria elevilor să strângă bani pentru dotarea liceului. O să tot reamintesc acest caz poate vede și doamna Cososchi și aud și eu de ceva măsuri împotriva tovarășei cu tendințe autocratice care are senzația că liceul și elevii săi sunt sclavi pe plantația mamei sale.
Bun, să vedem cazul ”șocant”.

Stand-up comedy vulgar la un liceu din Suceava

Colegiul Economic nu este chiar o instituție de prestigiu. Însă, indiferent de acest aspect, elevii acestei instituții cât mai ales părinții lor, au dreptul să facă ce vor cu banii lor - inclusiv să organizeze o petrecere cu propriii copii într-un club dubios cu o reprezentație discutabilă.
Cazul mi-a sărit în ochi prezentat bombastic de realitatea.net și pe care apoi l-am studiat și într-un articol publicat de presa locală.
Dar să cităm din articolul publicat de ziarul sucevean:
„Nu-i ok să-i lăsaţi pe copii în cluburi. Am un prieten care a agăţat-o pe una de 17 ani şi şi-a dat seama de câţi ani are când făcea un sex oral şi la un moment dat aia s-a oprit şi i-a spus ”dumneavoastră vă simțiți bine?””.
Tot cu referire la părinţi, Bordea s-a arătat revoltat de faptul că aceştia se plâng când copiii lor beau. „Când văd părinţi care se leagă de copiii lor că beau la 16, 17, 18 ani, mor. Ce dracu’ vrei să facă? Dă-o dracului, trăieşte-ţi viaţa”, a fost îndemnul comediantului, aplaudat bineînţeles de copii.
Şi ca să încheie în acelaşi stil cu care şi-a început show-ul, Cătălin Bordea a revenit la sexul oral. „Chiar dacă e un subiect tabu, eu militez pentru treaba asta, pentru că noi românii, dacă acesta ar fi un sport olimpic, am fi campioni”, a spus Cătălin Bordea, mimând actul sexual despre care vorbea.
Acestea ar fi replicile care au scandalizat conducerea școlii (adică entitatea care n-avea a face cu asta). Din păcate articolul nu spune dacă manifestarea a fost finanțată măcar parțial (și un leu dac-a fost) din banii liceului. Eu înclin să cred că nu. Și chiar dacă ar fi, ar fi fost de fapt tot din banii părinților care sigur au plătit măcar o dată ”fondul școlii”, ”fondul clasei” și alte aberații ilegale tolerate de întreg Ministerul Educației și NEcercetării.
Articolul presei locale continuă și zice:
Directorul Colegiului Economic, Corneliu Romaşcu, a declarat că „am fost complet şocat de ceea ce am văzut acolo şi vreau să aflu cum a ajuns un asemenea specimen la noi la spectacol”. Directorul Romaşcu a convocat în această dimineaţa în şedinţă toată echipa de organizare a balului pentru a cere socoteală despre situaţia creată. „Erau în sală copii minori, părinţi, mame, nu se poate aşa ceva. Am vrut să opresc spectacolul chiar de când a intrat el în scenă, dar mi s-a spus că nu se poate”, a mai spus Corneliu Romaşcu.
Potrivit directorului şcolii, acesta nu a acordat foarte multă atenţie invitatului la bal, fiindcă de obicei elevii şi echipa organizatorică se ocupă de acest aspect şi invită o formaţie sau un cântăreţ. „Nu ştiam cine este acesta, mă gândeam că e un cântăreţ”, a spus directorul, care a adăugat că va clarifica lucrurile în şedinţa de astăzi.
Așadar, chiar dacă liceul ar fi sponsorizat fie și cu un leu acest bal, vina aparține tot directorului. De ce? Pentru că ești supraveghetor și autoritate supremă tot timpul, nu doar după ce iese prost. Prin ”ieșit prost” înțelegem ”nu i-a plăcut directorului”.

Interpretări

Când citeam primele rânduri nu aveam nicio reacție însă citind declarațiile directorului, reacția mea a fost simplă: ”BULLSHIT!”.
Mai întâi să clarific niște treburi: Nu îl cunosc pe individul care a făcut stand-up comedy la acest bal și nici nu îmi place ceea ce face el, DAR, atenție mare, nici nu îmi displace. Mai apoi, cunosc doi elevi și patru foști elevi de la această instituție de învățământ însă nu mă voi folosi de ce mi-au povestit ei despre acest liceu. Însă o să păstrez scrise relatările lor pentru o colecție de mărturii ale elevilor pe care o pregătesc. Și încă ceva: nu sunt un fan al manifestărilor de tipul ”balul bobocilor” - când eram clasa a IX-a mi-am cumpărat bilet, m-am dus, am stat 15 minute înăuntru, nu mi-a plăcut, am ieșit, am vândut biletului unui doritor rămas pe-afară și am plecat.
Am făcut precizările pentru a nu mă trezi cu etichetări cretine.

Bun, dincolo de repulsia mea față de balurile bobocilor, rămâne principiul care este (și ar trebui să fie) inviolabil pe tot teritoriul României.
Tovarășul director spune că acolo erau părinți prezenți iar filmulețele arată aplauze frenetice pentru glumele spuse de artistul invitat. Pe cale de consecință - părinții și elevii - organizatorii și principalii beneficiari ai manifestației erau de acord cu cele spuse, apreciau cele spuse și își exercitau dreptul legal de a participa la ceea ce ei considerau spectacol de calitate.
Faptul că directorul recunoaște că a vrut să oprească spectacolul și că nu a fost lăsat reprezintă o dovadă în plus că autoritatea sa în manifestarea cu pricina era zero tăiat în 14, ceea ce e un motiv în plus să credem că liceul n-a contribuit cu niciun leu la organizare.
Haideți să comentăm puțin și afirmațiile ”șocante” făcute de comedian dar le vom comenta prin comparare cu limbajul pe care-l au liceenii de astăzi și vom căuta să găsim și sursa lor (sugestie: ”din ecleziastecele dialoguri conjugale ale părinților”).
Nu-i ok să-i lăsaţi pe copii în cluburi. Am un prieten care a agăţat-o pe una de 17 ani şi şi-a dat seama de câţi ani are când făcea un sex oral şi la un moment dat aia s-a oprit şi i-a spus ”dumneavoastră vă simțiți bine?”
Practic, în afară de mențiunea sexului oral și a cuvântului ”a agăța” cu sensul de a se angaja într-o discuție cu o persoană în vederea începerii unei relații (sexuale - în context), nu e nimic șocant. Dar este oare șocant și asta? Chiar în acest an am făcut un studiu din care a reieșit că 91% dintre părinți consideră normal interesul copiilor pentru sex și 66% dintre părinți consideră că nivelul de cunoștințe despre sex ale copilului lor este bun sau foarte bun - și studiul e făcut pe părinți de copii de 13-15 ani. La un bal al bobocilor vârsta elevilor prezenți variază între 15 și 20 de ani (elevii din R Moldova și Ucraina fac de două ori clasa a IX-a).
Știind acestea, mai putem afirma că cele spuse de comedian reprezentau o necunsocută sau un șoc crunt pentru asistența minoră de-acolo? Dacă da, închideți blogul și scoateți calculatorul din priză! Acum!
Dacă am stabilit că forma discursului nu reprezintă nimic șocant, ia să analizăm puțin și fondul și spre ce anume îndeamnă. Îndeamnă cumva la o acțiune ilegală? Răspuns: NU, dimpotrivă! Îndeamnă la prevenirea unei acțiuni ilegale - sex cu un minor și chiar la protejarea copiilor.
Dincolo de toate acestea, hai să fim puțin realiști: Câți dintre cei care aveți acum între 20 și 30 de ani ați așteptat până la 18 ani înainte să mergeți într-un club/discotecă? La dracu în anii 90 era înghesuială de minori și uite că majoritatea dintre noi nici n-am ajuns criminali și nici oameni ai străzii și nici candidați la venitul minim garantat!
Hai să luăm următoarea afirmație ”șocantă”:
Când văd părinţi care se leagă de copiii lor că beau la 16, 17, 18 ani, mor. Ce dracu’ vrei să facă? Dă-o dracului, trăieşte-ţi viaţa
E ceva șocant aici pe formă? Nu. Ia să vedem pe fond. Pe fond, apologeții ipocriziei supreme corectitudinii politice ar putea spune că incită la consum de alcool la minori. Acesta este un cretinism. De ce? Pentru că imensa majoritate (greșeală intenționată) a celor care sunt adulți acum au băut CEL PUȚIN O DATĂ în timpul adolescenței. Eu aș crede că toți dar să lăsăm o portiță pentru ”ăla/aia mic(ă) din colț”, personaj omniprezent în toate colectivele liceene.
În plus, mesajul transmis de comedian vorbește de vârsta de peste 16 ani când ai voie să muncești și să produci (și mai ales să plătești taxe!) pentru stat dar același stat nu-ți dă voie să faci ce vrei tu cu banii tăi în limitele legale pe care tot el (statul) le permite. Acesta este un cretinism pe care-l vom dezbate altădată.
Hai să luăm următoarea afirmație ”șocantă”:
(referindu-se la sexul oral)Chiar dacă e un subiect tabu, eu militez pentru treaba asta, pentru că noi românii, dacă acesta ar fi un sport olimpic, am fi campioni
E ceva șocant pe formă? Aparent da, pentru că implică faptul că noi românii suntem campioni într-o competiție imaginară de făcut sex oral la nivel de popoare. Este cumva ireală constatarea sa? Cu siguranță NU! Noi românii ne-am îmbulzit în 2007 să ne băgăm în m.U.E. (marea Uniune Europeană, desigur) și, la dracu, ne-am și bucurat de asta. Și-acum ne ofuscăm când cineva vine și ne spune verde-n față ceea ce simțim cu toții?!
Haideți să vedem pe fond dacă e ceva șocant. Din nou, aparent este șocant pentru că în viziunea unor înguști (precum tov. director), a promova sexul oral e aiurea. Interesant.
În Anglia, însuși guvernul promova sexul oral printre adolescenți. Sigur, asta nu înseamnă neapărat că sunt de acord cu ideea (de a promova la nivel guvernamental) însă, tov. director vrea ca elevii săi să fie europeni numai atunci când îi convine dânsului - în speță în acord cu legile cretine și ipocrite care îndeamnă la isterizare pentru o țâță și trei înjurături când în România pentru 24 de lei pe lună (mai puțin decât o alocație) îți pui net cam oriunde în România și ai țâțe și înjurături 24/7.
Însă, deși spusă în forma asta, această ultimă afirmație a comedianului nu s-a vrut a fi cu tentă sexuală ci mai degrabă cu tentă social-politică.
Dacă un activist din stradă ar fi spus că ”noi românii ne-am cam obișnuit s-o luăm în gură” atunci ar fi fost apreciat pentru curajul de a spune adevărul verde-n față (stating the obvious) dar dacă un comedian o spune unor părinți și unor copii care au plătit pentru asta, brusc e o problemă.

Repet, pentru a fi sigur că s-a-nțeles: Nu fac (neapărat) apologia unor astfel de manifestări - opinia mea este total neutră - fiecare face ce vrea, cum vrea și când vrea pe banii și timpul său.
Ce mi se pare absurd este faptul că ipocrizia este ridicată la rang de moralitate.
Moralitatea directorului (sau a oricărui alt profesor) nu este literă de lege, cu atât mai puțin în afara liceului într-un spațiu privat la o manifestare privată la care profesorul se întâmplă să aibă calitatea de INVITAT!
Dacă directorul ar fi ieșit în presă arătându-se indignat, ar fi fost doar o altă opinie exprimată în spațiul public. E în regulă, toți avem dreptul la opinie. Însă, ceea ce face dânsul este ABUZ DE PUTERE.

Stimați profesori care aveți senzația că vă puteți băga pe oriunde și sunteți atotputernici și stimați oameni care pledați pentru sancționarea organizatorilor balului,

Vă reamitesc că evenimentele private nu vă privesc. Când comedianul ăsta va fi adus pe bani publici în centrul orașului, atunci veți avea tot dreptul să aruncați cu ouă în el, să-l huiduiți sau să cereți sancționarea celui care a irosit banul public pe ceva ce nu vă satisface ”standardele morale”.
În al doilea rând, țin să reamintesc tuturor celor ”șocați” de prestația acestui individ (a cărui fan NU sunt) că indiferent dacă vă place sau nu, situația în România s-a schimbat radical în ultimii 15 ani. Înainte de a vă șoca de forma unui mesaj, căutați să-i înțelegeți esența.
Asta e! Ne place sau nu, un mesaj formulat cu înjurături ajunge mai bine la audiența tânără. Ne place sau nu, acești indivizi formează moralitatea tinerilor mult mai bine decât o fac majoritatea părinților și... ghici ce? Fac și o treabă bună! Exceptând isteria cu etnobotanicele, infracțiunile în rândul minorilor sunt pe un trend descendent încă din 2006. Sigur, nu e meritul doar a show-business-ului cu mesaj social dar vulgar, dar nu poate nimeni nega faptul că o parte din merite se pot îndrepta către această industrie - mai ales după creșterea exponențială a accesului la Internet.
Indiferent de părerea domnului Romașcu, ”Europa și-o ia la muie/Nu vrea să recunoască/Că și-a văzut doar interesele/Și nu vrea să ne cunoască” (Paraziții) este totuna cu ”Europa se confruntă cu o criză care însă se resimte și în România la nivel social-economic, în special după exporturile masive în UE și desființarea industriei românești”. E același mesaj, dar primul va fi înțeles și asumat mult mai bine!
”Târfe ordinare cu un singur scop,/Să ne sece pe toţi ca ei să fie-n top,[...]În morţii voştri de hoţi cu pretenţii de lorzi,/Genocid cu altă faţă, să vă văd pe toţi morţi[...]Mai bine beau oţet, mă jur,/Decât s-ascult ziarişti cum îi ling pe ăştia-n cur,/Decât s-ascult cum au pus-o ei de-un blat…/O parte din presă încă presează doar căcat...” (B.U.G. Mafia) este același mesaj cu ”Parlamentul a devenit un focar de corupție iar acuzațiile de furt și delapidare trec neobservate la DNA dacă e vorba de politicieni ai puterii. În același timp, indicele de bunăstare al României continuă să scadă pe fondul tăierilor bugetare masive precum și a ineficienței statului de a reporni economia. Peste toate acestea, în ultima vreme planează din ce în ce mai multe suspiciuni de servilism politic în mass-media fapt ce duce la o scădere dramatică a încrederii populației în instituțiile media”. E FIX același mesaj. Numai că, cel transmis de Uzzi și Tataee conține ”târfe”, ”morții voștri”, ”să vă văd morți”, ”cur” și ”câcat”. Sigur, diferă forma însă orice mesaj (fie el dezirabil sau indezirabil) are mai mult impact dacă e transmis într-un mod dur și/sau șocant.
Aș putea continua la nesfârșit cu astfel de exemple dar mă opresc aici.
În al treilea rând, stimabililor, n-ar strica să vă ocupați și dumneavoastră de educația tineretului. Vreți să demonstrați că școala are greutate și că e necesară și importantă și... mai ales, utilă? Practicați un învățământ de calitate! După ce veți fi făcut asta, mai discutăm despre până unde puteți merge cu intervenționismul în finanțele părinților și în viața extrașcolară a elevilor.
Dacă vă șochează că elevii aplaudă astfel de mesaje și credeți că nu e corect, amintiți-vă că vorbiți cu oameni care au majoritatea dintre ei minim 10 ani de școală. Dacă școala e atât de importantă pe cât credeți, atunci tot școala e vinovată de asta. Dacă nu considerați astfel, atunci poate ar fi momentul să v-apucați de treabă!
În al patrulea rând, vreau să atrag atenția că ipocrizia nu a fost niciodată și nu este o soluție. La fel și cu pudibonderia. La dracu! Vă place sau nu, adolescenții fac sex! E o realitate pe care nu a reușit nimeni să o schimbe și nu o va schimba nimeni - asta v-o dau în scris - prin legislații tâmpite și cu atât mai puțin prin pudibonderie și ipocrizie crasă. Vă place sau nu, adolescenții înjură! Dar hai să vă spun o treabă: ȘI VOI înjurați! Și eu înjur! Și toată lumea înjură sau a înjurat la un moment dat în viață. Când veți realiza că ipocrizia crasă e un cretinism, veți fi făcut primul pas înspre atingerea dezideratului cu care vă lăudați - modelarea tinerei generații.
În ultimul rând, vă repet că accesul la Internet astăzi este o normalitate. Și, ia ghiciți! Cu toate acestea, vulgaritățile sunt totuși mult mai puțin accesate decât restul conținutului. Pe cale de consecință, cel mult stârniți o furtună într-un pahar cu apă ofuscându-vă la un discurs care pe fond nu are nimic nelalocul lui sau care să nu fie deja știut măcar teoretic de adolescenți.

Acestea fiind spuse, să curgă criticile.

duminică, 20 noiembrie 2011

Naționalism obligatoriu?

Ajuns în Parlament din partea PSD, ulterior mutat la PC, eclus din PC în septembrie anul curent și în prezent la UNPR. Cine e ăsta? Domnul Tudor Ciuhodaru.
Uite-l ce zâmbăreț e!
De unde brusc interesul meu pentru Tudor Ciuhodaru? Vedem îndată.
Câțiva prieteni mi-au atras atenția că pe avocat.net a apărut o dezbatere publică despre un proiect de lege despus de zâmbărețul din imagine la Senat prin care se dorește nici mai mult nici mai puțin decât introducerea pedepselor cu pârnaia dacă zici sau face nasoale la adresa drapelului național sau a altor simboluri și non-simboluri naționale.
Proiectul depus de zâmbărețul ăsta propune modificarea Legii nr. 75/1994 care reglementează intonarea imnului național, arborarea drapelului și toate celelalte aspecte care țin de simbolistica ceremonialelor ce implică astfel de elemente.
Nenea C, de ziua internațională a WC, să introducă un nou articol în lege prin care introduce pedepse penale.
Hai mai întâi să vedem ce i-a trecut prin cap lui nenea C:
Scuze pentru scrisul într-o râlă dar așa îl oferă și site-ul avocat.net. Poate că și ei au rămas șocați și s-au grăbit când au scanat. În fine:
Efectuați click pe imagine pentru a mări.
Sigur, articolul inclus de el omite o grămadă de situații cum ar fi momentul în care se renovează fațada unei primării. Și atunci tot ”înlăturare a stemei țării, a emblemei și a drapelului” se cheamă prin legea asta. Pe scurt, sub legea asta muncitorii pot primi din partea statului pedepse penale de la 6 luni la 3 ani pentru că și-au făcut treaba pentru care tot statul i-a angajat.
Dar haideți să le luăm pe rând și să vedem întâi de toate cât de legitimă este propunerea sa, cât de corectă este, cu ce anume intră în contradicție și ce spun susținătorii acestei măsuri (prin susținători înțelegem persoanele care spun mai mult decât ”da, sunt de acord”).

1. Despre ce vorbim?

Articolul de lege propus vorbește despre ”însemnele României”, ceea ce echivalează (sau așa ar trebui) cu ceea ce Constituția României numește ”Simboluri naționale” în art. 12 alin. 1-4 care zice cam așa:
(1) Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu.
(2) Ziua naţională a României este 1 Decembrie.
(3) Imnul naţional al României este "Deşteaptă-te române".
(4) Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.
Cu alte cuvinte, simbolurile naționale sunt ziua de 1 decembrie, piesa lui Andrei Mureșanu ”Deșteaptă-te române”, drapelul tricolor (izbitor de similar cu al Ciadului), stema țării (aia de-a făcut-o Băsescu violet la un moment dat) și sigiliul de stat, ultimele două fiind stabilite printr-o lege dată în 1992.
Articolul de lege al lui Ciuhodaru însă nu se limitează doar la aceste simboluri ci adaugă și simbolurile locale (stabilite de către primării, consilii locale, consilii județene, etc.) menționând însă că pentru ponegrirea acestora faci bulău doar între 3 luni și un an.

2. De ce acest proiect este un cretinism

Pfoaa... de unde să începem? Hai să le luăm pe rând:
2.1. Acest proiect este neconstituțional

Constituția României Zice la articolul 30 alin. 1 cam așa:
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
Așadar, dacă spun că imnul României este oribil și nepotrivit se cheamă că îmi exprim liber gândurile și opinia față de imnul României. Pe care totuși nu-l consider totuși oribil însă într-adevăr îl consider anost și ușor nepotrivit, dar asta-i altă discuție. De ce ar trebui să risc închisoarea pentru asta?
O să venți să-mi spuneți că există și aliniatul 7 din același articol care zice cam așa:
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
Așa, și? Aliniatul acesta tot îmi permite să spun că nu-mi place imnul național. Nu am spus că România e de porc pentru că nu-mi place mie imnul național. Și chiar dacă aș fi spus-o, ”defăimarea națiunii” înseamnă defăimarea ei de dragul defăimării. Or,... argumente pentru afirmația ”România e de porc” găsești cât să scrii o carte numai dacă întrebi 10 oameni la întâmplare pe stradă oriunde în altă parte decât în fața sediului PD-L sau UNPR.
Însă, mai sus se află art. 29 care spune la alin. 1, zic eu, destul de clar că:
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
Ei bine, ”simbolurile naționale - inclusiv imnul - sunt frumoase și demne de respect” este o opinie. Pe bune, oricât s-ar screme naționaliștii lui Pește Prăjit (despre ei altă dată într-un articol separat) sau protocroniștii, afirmația dintre ghilimele este o opinie.
În plus, poate sunt daltonist și eu văd drapelul alb-negru-verde. Am dreptul să mi se pară o combinație proastă de culori?
Ei bine, sub amenințarea cu pușcăria, statul, la propunerea traseistului politic Tudor Ciuhodaru, mă obligă să adopt o opinie.

2.2. Acest proiect deschide calea unor abuzuri

Am mai vorbit aici despre un principiu care s-a aplicat pe tot parcursul istoriei: Dacă legea permite un abuz, acel abuz se va produce cu siguranță. E un principiu care și-a demonstrat de un milion de ori valabilitatea și și-l va demonstra și de-acum încolo. De ce se-ntâmplă asta? Habar n-am. Poate e firea umană, poate oamenii chiar sunt răi, poate pentru că legile sunt scrise prost, poate că... știți ce? Nu-mi prea pasă de ce în acest moment. Important e că se întâmplă și în elaborarea oricărei legi trebuie să ținem cont de realitate.
Un alt principiu (de asemenea periculos) care funcționează în multe democrații este acela al extinderii. Practic, în orice democrație, este mult mai ușor să extinzi o restricție deja legiferată și înghițită de pulime (pulimea fiind noi toți restul care nu suntem de la PD-L sau UNPR) decât să introduci o restricție nouă total diferită de cele vechi într-o lege cu totul și cu totul nouă.
Având aceste principii în față, hai să ne gândim la următoarea idee: Să zicem că legea asta intră în vigoare și se aplică și încep să intre oameni la pârnaie care nu-s de acord că România e un țară minunată și protestează dând foc la un steag - de exemplu.
Știm foarte bine că au fost deja tentative de legi ale blasfemiei în România sau cu vicepreședintele comisiei pentru drepturile omului din Camera Deputaților făcând declarații homofobe la tembelizor. Nu întâmplător am reamintit aceste episoade.
Acești neni, Taloș cu legea blasfemiei și Dugulescu aveau câte o opinie: că ”religia e sacră și deci necriticabilă” și Dugulescu era de părere că ”homosexualii să-și țină activismul pentru ei și preferabil să tacă definitiv că noi sărbătorim paștele” sau ce altă sărbătoare creștină era atunci.
Ei bine, acești doi neni și alții ca ei (și nu-s deloc puțini în posturi de conducere) ar putea, dacă proiectul lui Ciuhodaru ar deveni lege, să argumenteze în felul următor:
”Este deja interzis în România să zici nasoale de drapel, să urinezi pe stemă, să zici nasoale de stema primăriei sau să spui nasoale de imnul de stat. De ce n-am extinde asta și asupra comunicatului de presă preferat al creștinilor-ortodocși, asupra melodiilor bizantine și asupra Bisericii Ortodoxe Române? În fond și acestea sunt simboluri naționale pentru că cei mai mulți dintre români pun botul la vrăjelile lor, așa cum pun botul la vrăjelile cu statul și cu simbolurile statale.” - Sigur, nu ar argumenta așa dar ați prins ideea.
Ideea e că toate schimbările legislative majore de oriunde de pe planetă s-au făcut prin extinderea prevederilor unei legi existente mult mai ușor decât prin introducerea unei noi legi.
Introducerea acestei legi expune libertatea de conștiință din România la mai multe pericole atât prin însăși prevederile sale cât și prin posibilitatea largă de extindere.

2.3. Acest proiect impune liniștea pentru cei care-au dreptate

Să nu uităm că la lovitura de stat revoluția din 1989 protestatarii au dat foc la unele steaguri și au făcut găuri în altele. Asta se cheamă tot ponegrire a drapelului.
Cu alte cuvinte, dacă acum cineva ar face o revoluție, unul din riscurile la care se expune este acela de a fi arestat chiar și atunci când protestează pașnic.
În fond și călcarea în picioare a drapelului e tot o poengrire.
Să nu uităm că la meciul inaugural al Național Arena dintre reprezentativa României și Franței, suporterii veniți pe stadion au fost obligați de Jandarmerie să-și arunce steagurile cu care veniseră de-acasă. Motivul? Le-ar putea arunca pe teren sau folosi ca instrument de luptă.
Sigur, motivul este penibil însă dacă legea asta ar fi fost în vigoare, suporterii ar fi avut de ales: Fie iau amendă de la jandarmi și nu intră deloc la meci, fie intră la meci și sunt arestați după aia pentru că au aruncat drapelul național la pubela de gunoi. Tare, sau ce?
Dar tipul ăsta? El are toate motivele din lume să insulte România, puterile sale (cu precădere cea judecătorească), însemnele Poliției, Poliția însăși și tot ce ține de țara asta de doi lei căruia lui i-a furat viața! Ba el are motive nici măcar să nu se mai considere român. De ce-ar face-o? Străinii au evaluat dovezile și au aflat că e nevinovat. Românii au făcut pe dracu în 4 să-l țină la mititica nevinovat fiind!
Dar dacă ar trăi Marcel Țundrea? Sau dacă familia sa ar începe un proces dur cu statul? Fiica sa, Nicoleta, are toate motivele din lume să spună nasoale de întreg statul român care i-a răpit tatăl, l-a bătut, l-a ținut 12 ani la pârnaie până s-a îmbolnăvit, nu l-a tratat și într-un final a murit. Da, da! Statul i-a omorât tatăl lui Nicoleta Țundrea. România i-a distrus familia Nicoletei. E un fapt!
Nicoleta ar avea toată dreptatea posibilă să facă urât și să protesteze, inclusiv să urineze pe stemă, pe steag, pe președinție, pe procuratură sau pe însemnele poliției române.
Dar Constantin Onu? El are de asemenea toate motivele să înjure și să batjocorească statul ca întreg. În fond, statul l-a batjocorit în cel mai crunt mod cu putință!
Sau Iosif Kleibel. Sau toți oamenii nedreptățiți de statul român și care încă sunt în viață.
Tuturor acestor oameni li se cere să respecte instituțiile statului și simbolurile naționale în condițiile în care acestea din urmă nu au făcut nici cel mai mic efort să-i respecte pe ei la rândul lor.
E ca și cum eu te-aș bate de-ți sună apa în cap după care toată lumea ți-ar spune și ar face tot posibilul să înfăptuiască obligația ta de a mă respecta ca un domn respectabil ce sunt. E fix la fel! Numai că în rol e statul!
Statul însă e de porc.

2.4. Proiectul legitimează îngrădirea libertății de exprimare.

Am avut recent cazul de la București unde un bărbat care vorbea liber a fost luat pe sus de jandarmi pentru nesimțirea de a vorbi împotriva doctrinei de partid și de stat.
La fel a pățit și Sorin Bălănescu la Iași în urmă cu ceva vreme.
Dacă acest proiect ar deveni lege, acest gen de situații s-ar putea să le vedem mai des.
Să nu uităm că legea nu spune CINE stabilește când, cum și în ce circumstanțe este ”dispreț” și ”insultă”.
Pe cale de consecință, acest proiect, dacă va deveni lege, va fi un instrument în plus de opresiune a statului față de propriii cetățeni.

2.5. Proiectul introduce un bias în legi deja existente

Există deja legi care pedepsesc ultrajul, tulburarea liniștii și ordinii publice cu amenzi penale sau contravenționale.
Introducerea fetișismului pentru simboluri naționale peste aceste legi deja existente și aplicate, lasă practic la discreția milițianului și a procurorului local de a decide în funcție de cât de multă boală au pe un individ cât de mult rău să-i facă.
Repet: Dacă o lege permite un abuz, acel abuz se va întâmpla cu siguranță.

3. Argumentele pro pentru acest cretinism

Așa cum era de așteptat având în vedere cât de needucați sunt majoritatea românilor (ah.. ups... am denigrat națiunea), inițiativa se bucură de foarte mult sprijin.
O să citez trei comentarii de pe avocat.net însă, înainte de a face asta, o să cităm un articol de pe blogului cuiva care-și zice simplu razvan și care încearcă o înșiruire de argumente logice pentru această inițiativă. I le vom lua pe rând și i le vom demonta. Desigur, vă recomand să citiți și comentariile unde Bezbojnicul face o treabă bună. Ah... apropo de Bezbojnicul, are și el o postare faină despre subiect.
Bun, să începem cu cele 9 argumente ale lui razvan:
1. Ce motiv ai avea sa distrugi simboluri nationale? (nu ma refer aici la o piesa de teatru sau la un film in care se da foc unor steaguri sau se se injura tara)
(dregându-mi vocea) ăăh... protestul? Cam de fiecare dată când se apelează la distrugerea simbolurilor naționale (altfel decât în artă, după cum remarci) este vorba de un protest! Știi... protest? Adică fix dreptul care deosebește radical societățile democrate de cele totalitare.
2. In general distrugerea nu e buna. Nu ar fi mai bine sa construim decat sa distrugem.
Sunt curios ce părere au despre asta cei care au distrus Zidul Berlinului. În fond, și ăla era un simbol național.
În plus, legea nu vorbește doar de distrugere cât și de jigniri sau exprimarea disprețului. Dacă spun că imnul național e nașpa intru sub incidența legii acesteia deși n-am distrus efectiv nimic.
3. S-ar putea sa mai apara si alti de alde Csibi Barna fara o astfel de lege.
Ad Csibibarnum. Pe bune de nu.
Să nu uităm că Csibi Barna a spânzurat o păpușă cu Avram Iancu iar ceea ce a făcut el oricum era categorisit ca artă.
Pe cale de consecință, te împuști singur în picior cu argumentul ăsta întrucât la punctul 1 ai exclus arta iar Csibi Barna nu a arătat dispreț oricum față de un simbol descris în legea cu pricina. Oricât nu ți-ar plăcea, Avram Iancu nu este un simbol național, constituțional vorbind.
Așa că, cu legea asta sau fără, Csibi Barna tot n-ar fi făcut pârnaie.
În plus, libertatea de exprimare nu înseamnă libertatea de a exprima aspecte care-ți plac. Dimpotrivă! Înseamnă libertatea de a exprima aspecte pe care le detești din rărunchi.
4. Distrugerea insemnelor nationale este practicata in general in razboi impotriva statului advers. Prin urmare in constiinta publica distrugerea acestor insemne este un atac la adresa tarii.
Ei aș! Cu cine era în război România în 22 decembrie 1989?
În plus, conștiința publică are la rându-i dreptul la liberă exprimare și poate să se exprime.
Să nu uităm că nicăieri nu este stipulat că rănirea sentimentelor poate reprezenta motiv de îngrădire a liberei exprimări. Ba dimpotrivă!
Și legalizarea marihuanei în Portugalia a fost clasificată ca ”atac la conștiința publică sau atac la adresa țării”. Așa, și? Nu s-a grăbit nimeni să abroge legea.
În plus, arderea unui steag nu rănește fizic pe nimeni și nici nu distruge țara respectivă.
5. Simbolurile nationale sunt definite in Constitutia Romaniei. La fel ca si egalitatea in drepturi sau libertatea. Negarea simbolurilor nationale (prin distrugere) poate sa echivaleze cu negarea (atacarea) celorlalte articole din Constitutie in virtutea precedentului. Daca steagul poate fi ars/taiat/murdarit de ce nu ar putea fi si teritorul tarii instrainat sau libertatile omului incalcate (de aceea exista legi care pedepsesc aceste aspecte).
Uau! Exact când credeam că le-am auzit pe toate.
Articolele Constituției nu sunt legate între ele! În plus, arderea unui steag nu înseamnă negarea constituției. La dracu nici arderea unui exemplar al Constituției nu implică negarea acesteia.
Iarăși razvan se-mpușcă singur în picior întrucât el cu tastatura lui spune că există legi care împiedică înstrăinarea teritoriului țării și încălcarea libertăților omului. Păi de-aia există, pentru că acelea sunt acte care ne afectează pe toți! Arderea/tăierea/murdărirea (?!) unui steag nu afectează pe nimeni!
6. Exista si alte tari (democratice sau nedemocratice) care au legi asemanatoare.
Așa și? Tu ai citit Constituția Ungariei? Dacă Ungaria alunecă spre fascism e obligatoriu să-i urmăm și noi?
A argumenta că se întâmplă și la alții funcționează dacă îndeplinești două condiții: 1. Să ilustrezi în care țară se întâmplă și 2. Ce efecte pozitive a avut aplicarea legii.
Și ar mai fi și o a treia: Să fie țări cu model similar cu al nostru sau țări la care ne raportăm în general.
Degeaba există o lege similară în Arabia Saudită, în Uganda sau în Myanmar. Alea nu cred că sunt țări spre a căror model vrem să tindem. Sau... mai știi?
7. In tarile in care nu exista o astfel de lege poate nu este nevoie sa existe. Trebuie sa avem in vedere si zona in care traim si oamenii care locuiesc in Romania.
Îhâm. Păi uite, una din țările unde nu există așa ceva e SUA. Și ia ghici! Mulți ard steagul SUA pentru a protesta împotriva a diverse situații. Și când Congresul a fost rugat să-și dea cu părerea, acesta a decis că e total constituțional sub Primul Amendament.
Alte țări unde nu există: Norvegia, Belgia, Rusia, Japonia, Australia, Mexic, Brazilia, Argentina, Elveția sau Portugalia. Mai sunt și altele dar ne limităm la astea.
În plus, există țări unde astfel de legi sunt în vigoare dar cu amendamente clare menite să protejeze în primul rând libertatea de exprimare. De exemplu în Germania se pedepsește cu pârnaia de până la 5 ani dar numai dacă actul în sine a fost folosit pentru a încălca drepturi constituționale sau de a eradica Republica Federală Germană. Așadar, arderea unui steag al Germaniei în semn de dezgust pentru politica Angelei Merkel e perfect legală.
8. Daca urasti o tara (Romania) exista multe altele dispuse sa te adopte. Nu e nevoie sa distrugi.
Să mori tu? Atâta vreme cât finanțez țara asta, am tot dreptul să-mi exprim în toate modurile cu putință dezacordul față de politicile practicate în ea.
Emigrarea nu e atât de ușoară și chiar dacă ar fi, eu vreau ca în țara în care am cetățenie și plătesc taxe să pot să-mi exprim nemuțumirile.
Să nu uităm că nu am ales să mă nasc în România! Dacă aveam de ales, sigur alegeam mai bine.
9. Nu tara, ca entitate si simboluri este de vina daca tu esti nefericit, nu ai bani, te-a parasit prietena sau ti s-a furat masina ci OAMENII care o locuiesc (incepand de la tine, continuand cu invatatorul, politistul, medicul, judecatorul, procurorul, parlamentarul, ministrul si presedintele tari).
Tu ai senzația că acestea sunt singurele motive pentru care cineva ar protesta în acest mod? Am arătat mai sus o mulțime de alte motive mult mai grave.
În plus, oamenii care se simt ultragiați de faptul că nu-mi place mie steagul sunt oamenii care mi-au greșit. Pe cale de consecință, vreau să pot să le atrag atenția fără să îi rănesc astfel împușcând doi iepuri dintr-un foc: nici nu încalc legea și îmi și ating scopul!
Bun.
Și-acum să trecem la citarea unor comentarii de pe avocat.net.
Gigipopa zice cam așa:
O initiativa buna. Si batjocorirea insemnelor nationale de catre unii etnici trebuie pedepsita.
Cum sa interpretam arborarea steagului maghiar, pe teritoriul Romaniei si a celui national, nu. Cantarea imnului Ungariei si al Romaniei, nu, la diverse manifestatii. Nu poate fi vorba aici, de pastrarea culturii etniei.
Ușor irelevant! Arborarea steagului maghiar la balconul meu mă privește strict! Nu sunt obligat să arborez steagul României sau a oricui altcuiva.
Arborarea steagului maghiar și cel al României nu pe o instituție publică reprezintă deja o încălcare a unor legi deja existente! Introducerea acestei legi nu schimbă cu nimic starea de fapt.
În plus, să bagi la pârnaie un primar pentru că n-a pus și steagul României e puțin nedrept atâta timp cât primari a căror acte de corupție au fost deja dovedite nu sunt eligibili pentru a intra la pârnaie.
Și încă o treabă: Voi ați fost vreodată în Sibiu? E genial orașul! Ce s-ar fi întâmplat dacă legea asta ar fi existat și Klaus Johannis ar fi fost arestat? Să nu uităm că și Primăria Sibiu a avut la un moment dat probleme cu steagul ei arborând steagul UE, al NATO și al unei mișcări de sași - steagul României fiind total absent.
Cât privește unele manifestări, depinde care!
Dacă eu și 3 prieteni închiriem Cluj Arena să jucăm fotbal și cântăm imnul Rusiei și al Ugandei nu înseamnă că suntem obligați să cântăm și imnul României. De ce? Pentru că manifestarea o facem pe banii noștri!
La fel, dacă vine Viktor Orban la Miercurea Ciuc și e primit de UDMR cu imnul Ungariei nu înseamnă că sunt obligați să cânte și imnul României. De ce? Pentru că UDMR e o organizație privată care primește pe cine vrea și cum vrea! Când o să vină Viktor Orban la Băsescu și Băsescu îl va primi cu imnul Ungariei fără cel al României, atunci să te ofuști!
Un alt individ, care se semnează cu ”Un fost...” compară mere cu scobitori încercând să înțeleagă drapelul și zice cam așa:
Am fost sub arme 30 de ani si in regulamentele militare pierderea Drapelului de Lupta ducea automat la desfiintarea unitatii respective. Consider ca in pozitia noastra de cetateni ai Romaniei, de oameni ai Tarii, avem datoria si mai ales OBLIGATIA de a ne iubi tara, cu toate bunele si relele ei, dragostea aceasta manifestandu-se, printre altele, si in respectul si dragostea fata de simbolurile ei, iar daca cineva aduce vreun afront drapelului, stemei ori altui simbol care reprezinta TARA ROMANEASCA, trebuie pedepsit. In propunerea legislativa as mari limitele perioadei de inchisoare de la 6 luni la 3 ani la perioada 6 ani la 30 de ani. Priviti la alte tari care din respectul fata de drapelul lor fac un modus vivendi. Atat am avut de zis
Pierderea drapelului de luptă duce și acum la desființarea unității. Ține de codul intern al armatei care, apropo, funcționează după cu totul și cu totul alte reguli - de-aia există și Tribunal Militar (cu alte reguli și legi decât cel civil) precum și alte instituții echivalente numai pentru sfera militară.
Dar, domnule ”Un fost”, România nu este o cazarmă și nici o unitate militară și nici o țară sub lege marțială. Dacă ar fi, poate măcar o parte din argumentele tale s-ar susține. Repet: POATE. Până atunci însă, sigur nu.
Și nu, nu am obligația de a iubi România pentru că nu am ales să mă nasc aici. În plus, respectul se câștigă, nu se impune. România nu numai că nu îmi câștigă respectul dar face pe dracu în patru să mi-l piardă și pe cel minim pe care încă i-l port!
De la 6 ani la 30 de ani pentru un steag? Du-te mă de-aici, sigur ți-ai luat pastilele la timp?
Și încă unul, minel1950 pe numele său, insistă să compare mere cu scobitori încercând să înțeleagă paralelismul căilor ferate și ciclul la găini:
Mi se pare chiar prea mica sanctiunea ! Sentimentul de apartenenta la o tara, la simbolurile ei nationale, grav alterat in ultima vreme printr-o proasta intelegere a democratiei, trebuie educat ! Cei care nu simt sau nu vreau sa le respecte au libertatile de circulatie ale persoanelor garantate prin Constitutie...
Si cred sincer ca sanctiunea deraierii de la aceasta linie va educa spiritul civic imbatat de prea multa libertate !!!
Am trait o perioada de timp in USA si am fost placut impresionat de viteza de reactie a conducatorilor auto la semnalele luminoase si acustice ale sirenelor de ambulanta, pompieri si politie angajate in trafic ... sau de respectarea cu sfintenie a opririlor autobuzelor scolare ! Oare cum credeti ca s-a ajuns la asta ?!
Tipul ăsta vrea ca noi toți să fim spălați pe creier educați cu sentimentul de apartenență la țară și la simbolurile ei naționale. Ce mă?
Și ce legătură are acordarea priorității în trafic a ambulanței în SUA cu drapelul național?
Pentru informarea tuturor, în județul Cluj, pe unde umblu eu zilnic aproape, aceste aspecte descrise ”parcă din altă lume” de minel ăsta se întâmplă ca o normalitate. Asta înseamnă că județul Cluj e în SUA? Nu, înseamnă că minel compară mere cu scobitori!
În plus, în SUA există bandă de urgență pe autostrăzi. Or... la noi nu există nici bandă de urgență și nici autostrăzi. De fapt, pe unele drumuri ale patriei nici bandă nu prea există dar asta-i altă poveste.

4. Concluzii

Libertatea de exprimare trebuie să primeze oricăror porniri ultranaționaliste precum și sentimentelor unora.
Dacă statul vrea respect, ar putea începe prin a respecta el însuși mai mult cetățeanul. Până atunci, toată această bălăcăreală e BULLSHIT.
În plus, impunerea prin lege întotdeauna aduce contraefectul a ceea ce se dorește. E verificat și răsverificat.
A impune românilor să iubească România și asta chiar în momente în care din ce în ce mai puțini au motive s-o facă, crează mai degrabă premizele unei noi revolte.
Cât despre cei care-s de acord cu această aberație, le recomand cu căldură un exercițiu de imaginație: Ce-ar fi dacă de mâine ați fi obligați să-l iubți și apreciați pe Traian Băsescu? Și asta prin lege!
Sau... ce-ar fi dacă de mâine ați fi obligați să iubiți și să apreciați o melodie a unui manelist?

Acestea fiind spuse, să curgă criticile.
Vă salut cu respect.

miercuri, 16 noiembrie 2011

Ce mai caută lumea de-ajunge aici

Un fel de episodul 2 la ăsta.

Tot aşa, hai să ne uităm la câteva cuvinte cheie diferite căutate de utilizatori ai Internetului şi care i-a direcţionat fix pe acest blog.

1. "viitorul literaturii va coincide cu viitorul omului Nichita Stanescu" - trebuie apreciat scrisul corect însă... wtf?
2. "corpuri invizibile" - ah... amintire plăcute.
3. "responsabilitatea parentala prin educarea cetateanului" - uau! Sper că au nimerit la articolele alea unde zic de bine de părinţii români extrem de responsabili şi capabili.
4. "părinţii sunt ipocriţi studiu" - ah! Voila! Merci!
5. "retragerea copilului de la religie" - de 13 ori căutat! Bun! Succes!
6. "andrei chiper" - ups, nu aici. Pe-aproape dar nu aici.
7. "ar trebuii introduse uniforme in scoli ssa excluidem discriminarea" - chiar de 3 ori căutat fix cu aceleaşi greşeli. Uau! Şi nu, nu ar "trebuii".
8. "biserica şi comunismul" - Aha. Buni tovarăşi!
9. "blog feminist" - =)) câtă ironie. E aproape la fel cu a căuta Dinamo şi să găseşti site cu Steaua.
10."ce ati scris la bac la 9" - Ce 9? Care bac? Ce probă? Aoleu, cred că de-aici au venit ăia de mă înjurau c-am zis nasoale de bacalaureaţii de-anul ăsta.
11."creativitatea în şcoli" - nu există. La noi cel puţin.
12."discurs antidrog" - Aoleu! Nici măcar propagandiştii care vor să interzică orice nu mai sunt în stare să-şi facbrice propriile elucubraţii? Le caută pe net?
13."episcopia husilor srl" - :)))) tare.
14."eu si societatea contemporana" - ?!
15."feministe" - pfff... iar?
16."institutia casatoriei" - dacă plănuieşti să te căsătoreşti, blogul ăsta nu e o bună sursă motivaţională.
17."luiza-istoria.blogspot.com" - Altă gherlă marca Google.
18."dorinel matei brasov" - Ăăăh?!
19."vesnica pomenire" - Dacă vrei tu...
20."sulfina barbu feminism" - nu se poate :)))
21."lizuca padure arad" - mă... dacă ai un şmen cu lizuca într-o pădure din Arad, ai nevoie de pădure, să fii în Arad şi de lizuca. Zău, ce cauţi aici?
22."adi orza betiv" - cine e adi orza?
23."casa armatei bacau" - vrei să spui Cercul Militar, nu?
24."cine o fute pe ciru tita" - Uaaau! Bă eşti nebun? Dacă e greşeală de tipar şi e "tita" la care mă gândesc eu... ioooi! :))))
25."compunere cee bine si ce e rau" - Incredibil. Zilnic mă întreb cum am terminat şcoala fără Internet.
26."contraceptive sunt crima" - da, şi "prostia sunt dăunător".
27."conduita elevilor la toaleta” - Poftim? Nici măcar la budă nu poți merge liniștit fără să cauți reguli pe net? Sau poate unii au nevoie să le zică cineva că picturile rupestre cu fecale nu sunt artă apreciabilă de îngrijitoare.
28.”cum am futut intaia data pe mama” - Cu grijă, bănuiesc. Bă ce oameni!
29.”cum recensamantul” - Fără comentarii!
30.”cum scot personajele dintr-un text” - Cu cherpedinul în mizda pă-tii de incompetent! Și vă mirați de ce picați bacul!
31.”dacă nu sunt divorțată pot să mă căsătoresc religfios in egip?” - Sigur, în religia Huru-huru tai-tai.
32.”de ce hartuiesc elevii profesorii toleranti” - hai să mori tu? Dacă ai ajuns aici probabil/sper că ai citit și despre multitudinea de cazuri în care profesoarele hărțuiesc toți elevii.
33.”de unde nevoia de sex” - din .... era să-ți zic eu de unde.
34.”diferenta dintre vizita i.l caragiale si un text” - Ăăăh... nu știu. Ambele sunt texte! Pff... îmi fac site de rezolvat teme pe bani, să mor de nu. E afacerea viitorului! 30 de ron tema!
35.”domnu boing boing desene animate” - poftim?
36.”fete fierbinti din tiganasi iasi” - Caută-le în Țigănași - Iași, nu pe net!
37.”film porno clasic vechi vitanje” - Vidanjă ești tu bă! Cum dracu să nu fie pornoasele din ce în ce mai penale dacă publicul e din ce în ce mai cretin?
38.”jurnal de recenzor feminist” - :)))) nu se poate.
39.”maxime despre discriminarea femeii” - hai să încercăm niște minime despre avantajarea femeii, nu vrei?
40.”mi-am făcut vasectomie” - eu nu.
41.”nucleul pizdei” - Ieși din casă și-l găsești!

E important să arunci ocazional câte-un ochi pe cuvintele care duc la blogul tău. De asemenea sunt vreo 35 de variații ale căutării ”fumatul în școli” și alte câteva (vreo 10) cu ”responsabilitatea părinților”.
E important să le verifici pentru că ai o imagine cât de cât decentă despre subiectele care stârnesc cel mai mult interes. Sigur, cu excepțiile (ocazional amuzante) de rigoare.

Acestea fiind spuse, vă salut cu respect.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails