vineri, 28 octombrie 2011

Diferenţa reală

O întrebare des pusă de cei pe care-i lasă rece atât activismul radical feminist cât şi activismul pentru drepturile bărbaţilor - din ce în ce mai des călcate-n picioare în toate ţările vestice - este care e diferenţa dintre cele două mişcări? Feminismul dictează politici în unele ţări de peste 50 de ani şi, în mod firesc, opinia publică e ceva mai familiarizată atât cu termenul cât şi cu mişcarea în sine.

Când oamenii aud cuvântul feminist, chiar şi cei cărora le vine prima imagine în minte cu o lesbiană grasă şi furioasă tot asociază cuvântul cu o militare pentru drepturile femeilor - indiferent care este poziţia lor în legătură cu subiectul. Mişcarea pentru Drepturile Bărbaţilor (MDB) e fix ce-i spune numele. În principiu, persoana care nu are nicio părere cu privire la noua luptă de clasă - cea pe criteriu de gen - va crede că feminismul e pentru fete şi MDB e pentru băieţi şi că sunt două mişcări aflate la poluri opuse de gândire şi pledare în discurs una faţă de cealaltă. Aşa ar defini cei mai mulţi oameni şi e de înţeles să gândească aşa. Sigur, aceşti cei mai mulţi care gândesc şi vor gândi astfel se înşeală şi se vor înşela amarnic.

Recent am purtat o discuţie cu doi oameni legat de acest subiect. Una era o bigoată feministă iar cealaltă persoană era neutră din genul "de ce nu se poate ajunge la un numitor comun între feminism şi MDB?". Această discuţie pe care am avut-o cu aceşti oameni complet diferiţi ca opinie vis-a-vis de subiect a fost interesantă dintr-un singur motiv: Niciunul dintre ei nu putea discuta în favoarea sau împotriva MDB fără să confunde termenul de Activist pentru Drepturile Bărbaţilor (ADB) cu bărbaţii în general. Şi când spun să argumenteze împotriva MDB nu mă refer la a nu fi de acord cu scopurile MDB... cel puţin nu cu persoana neutră faţă de subiect. Mă refer aici la încercarea de a demonta una din principlalele diferenţe dintre MDB şi feminism pe care eu am semnalat-o. Diferenţa este simplă şi fiecare ADB, anti- feminist şi chiar feminist o ştie deşi feminiştii o neagă în mod constant.

Legile şi politicile discriminatorii care sunt deja în vigoare în cam toate guvernele din ţările vestice - legi şi politici impuse prin influenţa feministelor care permit ca bigotismul împotriva bărbaţilor să fie legal în time ce nicio lege sau politică publică ce discriminează femeile să există în vreun cod sau vreo lege.

Feminista, aşa cum era de aşteptat, a încercat să nege că există o discriminare împotriva bărbaţilor în sistemul legal din vreo ţară vestică şi a conchis dacă există este justificată datorită tratamentului aplicat de bărbaţi femeilor în trecut. Persoana neutră, deşi a avut raţiunea să recunoască existenţa discriminării pe bune la adresa bărbaţilor, a susţinut că bubele din capul MDB sunt cel puţin la fel de purulente şi proeminente ca cele din capul feministelor. Până aici argumentările celor doi au fost identice.

Când am mers mai departe şi am prezentat faptul că ADB nu a cauzat nicio discriminare legală nici împotriva femeilor şi nici împotriva oricărei alte fiinţe umane indiferent din ce grup socio-cultural ai lua-o şi că doar doreşte abolirea legilor injuste promovate de feminism, răspunsul atât al feministei cât şi a persoanei neutre a fost "dar bărbaţii au promovat în trecut legi care au discriminat şi/sau oprimat femeile".

Feminista, din nou - aşa cum era de aşteptat, pur şi simplu nu a fost capabilă să priceapă că MDB nu este sinonimă cu "bărbaţii", totuşi, interlocutorul neutru a observat într-un final că MDB este formată din bărbaţi şi femei care se opun bigotismului ridicat la rang de lege instaurat de mişcarea feministă.

Asta e ceva ce eu cred că e o problemă majoră - aş putea spune chiar un mare hop în calea progresului către abolirea definitivă a bigotismului feminist. Aşa cum am spus mai sus, cel mai des gând despre cele două mişcări e că e vorba de bărbaţi contra femei deşi această gândire este cum nu se poate mai departe cu putinţă faţă de adevăr. Totuşi, de dragul discuţiei, să prespunem că MDB cuprinde doar bărbaţi. Nici asta nu are schimba deloc faptul că nicio lege împotriva femeilor nu a fost instaurată sau măcar propusă de MDB.

Sunt sigur că aceste aspecte au mai fost deja prezentate însă simt nevoia să le prezint din nou dintr-un motiv foarte simplu: Încă sunt mulţi oameni care se opun bigotismului feminist - fie că sunt ADB, umanişti sau pur şi simplu anti-feminişti care încă mai cred şi aduc în discuţie posibilitatea căutării unui numitor comun între MDB şi feminism.

Nu există niciun numitor comun.

Spun asta pentru că există o singură cale ca un numitor comun să existe între MDB şi mişcarea feminstă. Feministele ar trebui mai întâi să recunoască faptul că mişcarea lor a răspândit bigotism anti-masculin prin toate guvernele ţărilor din vestul Europei şi America de Nord. Indiferent că vor învinui "radicalismul feminist" sau pe "cei din valul 2 al feminismului" sau subdivizia C paragraful 12 din feminism - puţin contează spre care facţiune din feministe vor arăta cu degetul atâta timp cât recunosc că feminismul este primul şi singurul motiv pentru care aceste legi cretine există.

Ne grăbim să uităm cele mai recente şi două dintre cele mai importante victorii împotriva bigotismului feminist din lege care s-a întâmplat în Virginia de Vest şi California unde niciun adăpost pentru victimele violenţei în familie construite de bărbaţi şi finanaţate din bani publici nu acceptau victime bărbaţi, nici chiar când erau însoţiţi de copiii lor care erau de asemenea victime a abuzului femeilor în familie - totul din cauza politicilor anti-bărbaţi instaurate de feministele care conduceau respectivele instituţii.

Bigotisme ca literă de lege de tipul ăsta este şi în ziua de azi ignorat şi negat cu vehemenţă de feministe pentru care acoperirea greşelilor mişcărilor lor e mult mai importantă decât egalitatea reală în faţa legii între bărbaţi şi femei. În cazurile de excepţie când feministele chiar recunosc bigotismul este considerat ca fiind apanajul bărbaţilor sau al femeilor care nu sunt feministe "adevărate". Doar feministele din valul al doilea ar putea instaura ceva atât de revoltător cum ar fi ura şi negarea ajutorului bărbaţilor şi copiilor lor în faţa abuzurilor femeilor, nu-i aşa?

Dar, desigur, trebuie să ignorăm cum feminista din "valul al treilea", don'şoara Jessica Valenti ar fi extaziată de fericire dacă dreptul bărbaţilor la un proces echitabil ar fi scos definitiv din procedură atunci când acuzaţia este una de viol. Şi da, doar dreptul bărbaţilor la proces. Valenti a fost foarte clară în privinţa genului agresorului atunci când a propus cel mai nou bigotism anti-masculin cu titlu de lege care să protejeze femeile. Aşa cum ziceam, ca să existe numitor comun între Mişcarea pentru Drepturile Bărbaţilor şi feminism trebuie mai întâi de toate recunoscut că feminismul a făcut foarte mult rău bărbaţilor în ultima jumătate de secol.

Asta înseamnă că MDB este nevinovată? Evident nu. Nici măcar nu era vorba de asta. Nici măcar n-am fost de acord cu fiecare idee pe care am văzut-o propusă de activiştii pentru drepturile bărbaţilor pentru rezolvarea crizei prin care trec bărbaţii heterosexuali din naţiunile din vest. Totuşi, scopurile principale ale MDB sunt, după cum urmează:

Custodie implicită 50-50 a copiilor după divorţ: Asta înseamnă că nici soţia şi nici bărbatul nu se pot certa pe cine "ia copilul" decât dacă este într-adevăr un proces conex de abuz sau acţiuni parentale grave care strică interesul superior al copilului. Ştii, în cazul în care unul din ei este într-adevăr un părinte nepotrivit să se decidă asta pe baza acestui fapt şi nu pe baza apelului la sentimente, răutate şi minciuni.

Abolirea obligativităţii la pensie alimentară: Această soluţie coincide cu propunerea de mai sus. Dacă ambii părinţi au custodia pe o perioadă de timp egală de-a lungul unui an, fiecare părinte poate întreţine copiii atunci când îi vine rândul la custodie. Oamenii, cum imensă precădere bărbaţi, sunt trimişi la închisoare pentru că nu-şi permit să plătească pensia alimentară şi de multe ori pensia alimentară pentru copii nici măcar nu este chletuită pentru bunăstarea copilului. Totuşi, pentru că încetarea pensiei alimentare nu se va întâmpla înainte ca rasa umană să colonizeze planeta Marte, rămâne o simplă sugestie pe care ADB o fac în mod constant.

Portofelul lui, alegerea lui.

Sarcinile nedorite apar. Uneori e vina bărbatului, uneori e vina femeii dar de cele mai multe ori e vina amândurora. Fiecare dintre ei pot lua decizii care pot duce, sau nu, la o sarcina. Reciprocitatea alegerilor se termină însă aici.

Înainte ca eventualul copil să fie copil - legal sau biologic - femeia are opţiunea de a avorta. Cel mai comun motiv pentru avort este faptul că mama nu este pregătită sau nu vrea să fie mamă sau nu vrea sau nu e pregătită pentru responsabilităţile financiare şi emoţionale care derivă din statutul de părinte. Norocul ei, nici nu trebuie. Asta e completamente alegerea ei şi sunt de acord că aşa trebuie să fie. E corpul ei până la urmă. Dacă nu vrea să facă avort din terţe motive şi tot nu vreau/nu poate să fie părinte are de ales fie să dea copilul spre adopţie fie pur şi simplu să-l abandoneze - legal. Responsabilitatea dispare şi totul e în regulă în lume, aşa-i? Păi... dacă eşti femeie, aşa-i.

Bărbaţii, pe de altă parte, au două opţiuni: să-i dea bani mamei sau să meargă la închisoare. Nu pare cinstit, nu-i aşa? Păi... dacă nu eşti o feministă, atunci nu, nu este cinstit. Cum poate fi cinstit? Păi dacă apare din terţe motive o sarcină nedorită şi femeia chiar îi spune tipului în loc să-l urmărească şi să-i apară pe nepusă masă la uşă câţiva ani mai târziu solicitându-i bani, bărbatul ar trebui să aibă şi el o alegere similară cu cea a femeii. Ar trebui ca şi bărbaţii să poată legal renunţa la toate responsabilităţile parentale şi financiare înainte de naşterea copilului. Înainte ca zigotul să fie considerat copil.

Luaţi aminte că nu vorbesc despre opţiunea de a renunţa la a avea grijă de copiii deja năascuţi după divorţ. Pe scurt - aşa cum o femeie are dreptul de a renunţa la responsabilităţile partentale şi financiare atât înainte cât şi după naşterea copilului, acelaşi lucru să fie posibil şi-n cazul bărbaţilor înainte de naşterea copilului.

Acum, dacă auzi pumni în masă sau exclamări de indignare de pe la ceva vecin - e foarte probabil să fie o feministă care tocmai a citit ultimele propoziţii din acest articol. În opinia feministelor oferirea şansei unui bărbat de a alege să renunţe la orice responsabilitate financiară înainte de naşterea unui copil este un act egoist şi iresponsabil dar când femeile fac fix acelaşi lucru prin avort sau abandonul legal al copilului este cea mai sfântă dintre libertăţi.

Ah... şi să nu uităm că femeile pot şi chiar renunţă la responsabilităţi şi după ce copilul se naşte. Băgaţi-vă ceva dopuri în urechi sau daţi muzica mai tare - ştiu prea bine cât de enervantă poate fi miorlăiala feministă.

Reformă în legislaţia privind violenţa (împotriva femeilor): Personal nu m-ar deranja dacă s-ar numi totuşi "legislaţia privind violenţa împotriva oamenilor". Dar dincolo de numele actelor normative, standardele de aplicare trebuie să se schimbe. Bărbaţii sunt arestaţi în mod constant de poliţiştii care răspund la apelurile legate de violenţă domestică, chiar şi în cazul în care bărbaţii sunt cei care sună la poliţie solicitând ajutor iar asta când nu se apără.

Bărbaţii care totuşi îndrăznesc să acţioneze în legitimă apărare când sunt atacaţi de o femeie violentă care se întâmplă să le fie partener la un moment dat n-au aproape nicio şansă să obţină arestarea celei care i-a abuzat.

Pe de altă parte, un pumn de la un bărbat care s-a sărutat să fie pocnit cu pumnii, tigăi, umbrele, beţe, ciocane, cuţite, chei sau alte obiecte de uz casnic, îşi va răni atacatoarea iar în societatea noastră orice femeie cu faţa învineţită este a priori o victimă inocentă a violenţei bărbaţilor porci şi misogini.

Bărbaţii cu feţele însângerate şi cu răni de cuţit sunt ridiculizaţi sau tot ei culpabilizaţi prin întrebări de tipul "ce-ai făcut de-ai şucărit-o pe nevastă-ta/prietena ta?". Bărbaţii cărora li se taie penisul sunt ţinta miştourilor feministe iar abuzatoarele sunt invitate la talk-show-uri şi prezentate ca eroine.[aici autorul se referă la cazul John şi Loreena Bobbit şi la cel petrecut vara aceasta unde feministele au susţinut agresoarea însă autorităţile din statul respectiv nu sunt atât de maleabile la retorica feministă]

Acest dublu standard este lege. O lege creată de vicepreşedintele nostru prietenos cu feministele şi care este susţinută nu doar de feministe ci şi de mulţi bărbaţi cu ideologie stângist-cavaleristă. Bărbaţii sunt mai puternici decât femeile, prin urmare bărbaţii nu trebuie să lovească femeile în legitimă apărare pentru că pot produce mai multe pagube şi deci bărbaţii sunt problema mai mare în ceea ce priveşte violenţa domestică.

Această discriminare trebuie schimbată. Bărbaţii nu ar trebui să fie automat încătuşaţi de poliţie într-un caz de violenţă domestică doar pentru că sunt "agresorii primari" ceea ce-n termeni poliţieneşti înseamnă cea mai mare şi mai puternică persoană implicată într-un incident violent de orice natură. Dacă nu-ţi poţi da seama cine a început o bătaie îi arestezi pe toţi. Lacrimile nu ar trebui să cântărească deloc în a decide care parte e vinovată.

Violul prin întoxicare [concept care nu există în jurisprudenţa românească sau a ţărilor care lucrează după dreptul roman]: Dacă o persoană bea prea mult şi leşină iar altcineva face sex cu acea persoană - se cheamă viol... asta însă doar dacă persoana leşinată e femeie. Legal, femeile nu puteau fi condamnate până recent pentru viol. Ca să nu fie nicio confuzie, unui bărbat i se poate provoca sau poate avea o erecţie chiar şi când e leşinat. Dincolo de asta, din cauza isteriei cu privire la violuri venită pe filieră feministă, un bărbat care se culcă cu o femeie care a băut poate fi acuzat de viol chiar şi dacă el a băut.

Asta e greşit, pur şi simplu. Oamenii, în special cei tineri, fac sex după ce au băut cam tot timpul. Înţeleg că este un punct în care cineva poate bea prea mult şi percepţia lor este slăbită, am fost în situaţia aia şi ştiu cume. Totuşi, chiar şi-aşa, eram suficient de conştient să relizez dacă cineva încerca să mă dezbrace. Sigur, asta nu înseamnă că toată lumea poate să bea şi să rămână perfect conştientă de ceea ce se-ntâmplă-n juru-i. Totuşi, percepţiei generale şi legii îi pasă doar când femeile sunt cele care beau până nu mai ştiu ce-i cu ele.

O femeie care a băut prea mult şi decide să danseze pe ringul dintr-un club, să găsească un tip, să sară-n maşina lui, să meargă acasă cu el şi să facă sex cu el devine cumva o victimă a violului atunci când se trezeşte cu o mahmureală şi habar n-are cine e tipul care doarme lângă ea. Acelaşi tip se poate şi el trezi cu o mahmureală identică cu a ei deoarece, contrat isteriei violurilor, şi bărbaţii beau. Acelaşi tip poate avea amintiri înceţoşate despre ce s-a întâmplat noaptea precedentă şi să se întrebe cine dracu' e tipa care stă lângă el în pat.

Amândoi ar avea câteva motive să creadă că ceea ce s-a întâmplat noaptea precedentă este o greşeală. Şi totuşi, femeia este singura care are opţiunea să folosească violul ca poveste de acoperire. Bărbaţii care fac sex cu femei care au băut nu sunt violatori. N-o pot spune mai clar de-atât.

Acuzaţiile false de viol[fenomen în plină creştere în România - ignorat complet de autorităţi n.t.]: Feministele sunt sătule să audă despre această problemă devenită presantă. Cei care se opun bigotismului feminist, şi-aici mă includ şi pe mine, nu au auzit-o însă de suficiente ori. De câte ori văd că feministele recunosc că femeile chiar mint în legătură cu violurile din alte motive decât "cultura violului" şi ruşinare indusă, de regulă o recunosc nonşalant iar legiuitorul sau media tratează problema ca neimportantă.

Recent am citit un articol al unei feministe care spunea că toată lumea ar trebui să înceteze să vorbească despre subiectul acuzaţiilor false de viol şi despre pedeapsa vecină cu bătaia pe umăr pe care femeile o primesc de obicei pentru distrugerea imaginii unui bărbat. De ce? Pentru că prin creşterea conştientizării asupra acestei probleme şi pledarea pentru pedepse mult mai dure pentru femeile care fac acuzaţii de viol demonstrate fără dubiu ca false de fapt chiar creşte numărul acuzaţiilor false de viol. Ăăăh... păi... măcar a recunoscut că rata acuzaţiilor false de viol nu este fixă la 8% ci e chiar ceva mai mare. E un început... nu? Le luăm pe rând.

Adevărul e că acuzaţiile false de viol au distrus vieţile bărbaţilor şi chiar a dus la uciderea unora dintre ei de-a lungul istoriei. Era, de fapt, legal să ucizi bărbaţi acuzaţi de viol până nu cu mult timp în urmă şi este socialmente acceptat chiar şi astăzi. Şi când spun acuzaţi, chiar spun acuzaţi, nu condamnaţi şi dovediţi ca fiind vionvaţi.

Acum ai crede că ceva atât de grav ce poate duce la uciderea unui om ar fi tratat serios de lege şi ar oferi pedepse mai stricte din partea unui sistem judiciar cinstit şi echitabil pentru a descuraja practica... ei bine... nu. Potrivit bigotismului feminist legii, acuzaţia falsă de viol nu e o infracţiune suficient de gravă ca să merită o pedeapsă cu închisoare cu executare. Unii ar putea chiar argumenta că nu toate femeile care acuză în mod fals bărbaţi de viol o fac din răutate sau ca să caute atenţie şi ar avea şi dreptate. Uneori femeile greşesc în privinţa celui pe care-l acuză şi nimeni n-ar vrea să trimită la închisoare pe cineva doar pentru că au făcut ele o greşeală.

Aşa că poate e un motiv să nu trimitem femeile la închisoare pentru acuzaţiile false de viol. Dar stai aşa... nu cumva bărbaţi nevinovaţi acuzaţi în mod fals de viol sunt trimişi la închisoare câţiva ani? Unii chiar peste 20 de ani? Înţeleg că prin sistemul nostru judiciar nu chiar atât de perfect uneori vor suferi nevinovaţii şi vinovaţii vor aluneca pe lângă braţul justiţiei dar din punctul meu de vedere este bigotimsul feminist legea făcută prost şi astfel că atunci când acuzaţia de viol este împotriva unui bărbat nevinovat oferă aproape sigur posibilitatea ca aceştia să ajungă la închisoare prin comparaţie cu femeile nevinovate în aceeaşi situaţie.

MDB pledează ca bărbaţii acuzaţi de viol să nu fie trecuţi prin "culoarul ruşinii" [vezi ce-a păţit Dominique Straus-Kahn, fostul preşedinte FMI, achitat în procesul său de "viol"] şi să fie ţinuţi departe de media la fel ca acuzatorii lor şi consideraţi nevinovaţi până când instanţa dovedeşte altceva. MDB pledează ca femeile care acuză în mod false bărbaţi de viol să facă închisoare măcar tot atâţia ani câţi ar face bărbaţii nevinovaţi dacă ar fi condamnaţi.

Pentru cei dintre voi care n-aţi vrea ca femeile să meargă la mititica pentru că au făcut o greşeală în timp ce violatorul real este liber, eu am o sugestie: Dacă acuzaţia ei se dovedeşte falsă atunci ar trebui să se ancheteze şi să se demonstreze dacă a fost sau nu vreun motiv pentru acuzaţia falsă cum ar fi "să-l înveţe pe tip o lecţie", să acopere o infidelitate, să câştige o bătălie pentru custodie într-un alt proces, să se răzbune pe tipul care a refuzat s-o ducă cu maşina acasă, să se răzbune pe tipul care a înşelat-o, să se răzbune pentru că a făcut mişto de ea, să caute atenţie, să aibă o scuză că a întârzia la şcoală/serviciu, să creeze o scuză că a întârziat prea mult acasă sau pur şi simplu pentru c-aşa a vrut. Dacă nu este vreunul din motive de genul ăsta pentru care a acuzat un bărbat nevinovat de viol atunci să nu se purceadă la proces penal şi la condamnare cu executare.

Mutilarea Genitală Masculină: Dacă te întrebi despre ce-i vorba, deja am dreptte. MGM este legală şi socialmente acceptată. Terminaţi-o. Atât. Numind-o "circumcizie" şi adăugând-o printre serviciile prestate de spitale nu o face legitimă şi corectă.

Acesta sunt principalele regorme legale pe care activiştii pentru drepturile bărbaţilor le-ar dori implementate şi niciuna dintre ele, repet, niciuna dintre ele, dacă ar fi făcută lege, nu ar ştirbi în vreun fel drepturile pe care femeile le au. Acum comparaţi asta cu bombardamentul constant al noilor politici pledate de feministe care iau din ce în ce mai mult din libertăţile bărbaţilor şi uneori chiar ale tuturor şi vei începe să observi cam cât de diferite sunt feminismul şi MDB,

Există bigoţi în Mişcarea pentru Drepturile Bărbaţilor? Fără doar şi poate că da. Vreunul din bigoţii din MDB au vreun fel de influenţă în vreun guvern sau decid politici publice? Sigur nu. Vreunul dintre ei a avut acces la legi şi a putut impune legi care să nege femeilor drepturile civile? Nu, la dracu', nici măcar unul.

Aşa că pentru toţi bărbaţii şi femeile care susţin în vreun fel MDB şi pentru toţi cei care sunteţi în neutralitate cu privire la acest subiect şi nu reuşiţi să-nţelegeţi deci MDB şi feministele nu pot ajunge la un numitor comun şi pentru cei care cred că MDB şi feminismul sunt două feţe ale aceleiaşi monede - vă invit să aruncaţi o privire mai atentă la nenorocita aia de monedă. O tabără sprijină bigotismul ridicat la rang de lege iar cealaltă tabără caută să-l aboleacă. Mai evident de-atât nu pot arăta diferenţa.

Autor: Jared White
Traducerea şi adaptarea: Lucian Vâlsan
Sursa: A Voice for Men

P.S. Această traducere poate fi folosită de oricine, oricând cu condiţia menţionării sursei.
P.S.2: Nu sunt chiar în totalitate de acord cu tipul ăsta iar o parte din invocările lui, din fericire, încă nu au loc în România iar altele nici nu pot avea loc din cauza diferenţei reale de jurisprudenţă (la ei dreptul anglo-saxon, la noi dreptul roman).
P.S.3: Articole traduse din altă sursă vor continua pe-aici încă o perioadă. O să fie nevoie de ele să le cităm într-un studiu mai mare.Link

luni, 17 octombrie 2011

Vine recensământul!

Astăzi este 17 octombrie, 2011, anno domini, ca să nu se mai supere creştinii că-l scoatem pe krishna din scrieri. Sau era hristos? În fine, contează mai puţin.
Am pus anno domini acolo pentru că România încă nu a ieşit cu adevărat din Evul Mediu şi diferenţe reale la nivel de percepţie şi la nivel de oameni în general aflându-ne destul de des la nivelul lui 1411.
Dincolo de toate astea, peste 3 zile, pe 20 octombrie la ora 00:00 se dă "start" la recensământul populaţiei şi al locuinţelor, demers finanţat de Stat prin braţul său care se cheamă Institutul Naţional de Statistică. Adicătelea mai pe scurteanu', INS.
Eh... INS ăsta are un istoric îndelungat de manipulare a datelor sau de a-şi încălca propriile norme. Însă, ce-i importat legat de INS este că în baza datelor pe care ei le furnizează se elaborează politici publice pe termen mai lung. În acest context, grosul datelor de care va dispune în următorii 10 ani instituţia numită INS va proveni fix din recensământul care începe peste 3 zile şi se termină la 31 octombrie 2011 anno domini.
Printre cele ce vrea INS-ul să ştie se numără şi confesiunea de care aparţine fiecare dintre noi, dacă aparţine de vreuna.
În baza acestor date INS-ul va sugera (sau nu) statului să pompeze bani în conturile unor structuri de tip mafiot specializate în publicitate falsă şi manipulare în scop lucrativ, instituţii cunoscute în cultura populară ca numindu-se "biserici".
Recensământul este obligatoriu pentru toată lumea şi refuzul răspunderii la întrebările recenzorilor se sancţionează cu amendă destul de piperată.
E importantă asta cu religia pentru că dacă ignoraţi această întrebare, şansele să fiţi trecut din oficiu creştin ortodox sunt destul de mari, în special după ce INS şi-a tras, mai nou, şi un sfânt patron.
E de notorietate faptul că în 2002 opţiunile erau "ortodox" şi "altă confesiune". Reţin bine căci recensământul m-a "prins" în localitatea Adjud unde am avut parte de ceva priviri mai puţin prietenoase din partea rudelor de-acolo când am insistat asupra recenzoarei de-acolo să trecă în ceea ce mă priveşte "nedeclarat". Habar n-am dacă a făcut asta sau nu căci aveam mai puţin de 15 ani şi deci, în opinia statului, eram incapabil să decid pentru mine. E interesant cum unor persoane despre care spui că nu-s capabile să decidă pentru ele (recte persoanele între 0 şi 15 ani) le poţi totuşi preda creştinism ortodox confesionalo-dogmatic şi să consideri asta "ok" în timp ce dacă le predai "introducere în marxism-leninism" brusc "nu e ok". Da, hai săriţi toţi constipaţionştii şi ziceţi că-s comunist sionist mason ateu sectar.
În funcţie de câţi adepţi va număra fiecare cult religios în urma publicării rezultatelor acestui recensământ statul va aloca bani din buzunarele noastre, ale tuturor, pentru terţe abureli religioase.
Dacă la recensământul ăsta vor ieşi 55% dintre români penticostali, fiţi siguri că Catedrala Mântuirii Neamului Prost e pa! Şi brusc va erecta (sic!) vreo ceva clădire OZN pentru sfânta adunare!
Sigur, am exagerat mult cu ce-am spus mai sus însă cam aşa stau lucrurile! Tocmai pe acest sistem în Cehia sprijinul statului faţă de biserica catolică a scăzut brusc o dată cu dezvăluirea aspectului "minor" cum că cehii sunt cam 60% NEreligioşi în niciun fel - şi deci clar în afara cultului catolic.
În 2002 recensământul a reuşit să numere doar 23105 atei, adicătelea 0,1% din populaţia României. În contextul în care întrebarea din 2002 a fost formulată vădit favorabilă ortodoxiei, nici nu e de mirare că s-au prins prea puţini de cretinismul din formular iar datele au fost profund influenţate şi nerealiste.
Practic, exceptând exponenţii militanţi ai tuturor ne-ortodocşilor, toată lumea a fost trecută ortodoxă.
Vă daţi seama că un adventist mai miserupist, de exemplu, n-a avut nicio problemă să-l treacă recenzorul ortodox. Poate era în vreun sat mai dubios şi recenzorul era vecinu' de-alături şi nu vroia să-şi creeze conflicte interconfesionale.
Acum însă, de bine de rău, întrebarea nu-ţi mai sugerează că trebuie să fii ortodox însă îţi sugerează, din păcate, în continuare, că trebuie să aparţii unei religii. Recunosc pasul înainte dar mai e mult de lucru!
Şi această întrebare va altera datele dar măcar o va face într-o proporţie mai mică.

Alte reacţii privind recensământul
Tudorina Mihai, aka Medusa, bloggeriţa feministă care încă-mi este datoare cu o explicaţie vis-a-vis de discursul misandru pe care-l proliferează, are şi ea motivele ei să fie supărată pe formularul de la acest recensământ pentru că întreabă cine-i capul familiei, că nu lasă posibilitatea să te declari homosexual, că nu-i întreabă şi pe bărbaţi de câte ori şi-au tras-o cu chitanţă, pardon, s-au căsătorit şi că nu întreabă şi de numărul copiilor născuţi vii de fetiţele sub 15 ani.
Cu cea din urmă problemă sunt perfect de acord cu Medusa. Ca dovadă că n-o urăsc pe Medusa ci-i consider doar cretinisme deplasate o parte din ideile sale şi de-asta-i şi menţionez argumentele aici pentru că de data asta zice bine.
În România e o problemă destul de mare asta cu născutul de copii la vârste fragede. Cunosc eu însumi o fetiţă care la 13 ani năştea a doua oară. Acum are, ce-i drept, peste 15 ani, ceea ce-nseamnă că va putea declara că are doi copii sănătoşi şi, evident, născuţi vii.
Însă dincolo de-acest aspect, este o realitate că în România există anual 8500 de fetiţe minore care nasc în maternităţile de pe la noi. Câte-or mai fi ţigănci care mai nasc pe-acasă sau pe câmp.
Nu rezonez cu punctul de vedere al Medusei, cum că se-ncearcă ascunderea adevărului (deşi e şi asta o posibilitate demnă de luat în calcul) ci mai degrabă cred că la mijloc se află indiferenţa şi miserupismul celor de la INS care în jurul "standardului" de "vârsta minimă 15 ani" au conceput toate întrebările fără să ţină cont de nuanţele realităţii efective din teren. Deh... aşa e când lucrezi prea mult în birou şi prea puţin spre deloc cu oamenii în teren.
Cât priveşte partea cu orientarea sexuală, eu consider că-i mai bine că nu întreabă. În fond, partea în care te-ntreabă de etnie, religie, limbă maternă ş.a. se cheamă "caracteristici etno-culturale" şi în general se recenzează statutul persoanei şi nu caracteristicile sale biologice. În fond, nu văd de ce-ar fi de interes pentru INS câţi homosexuali sunt în România - nu e ca şi cum urmează vreo lege care să recriminalizeze homosexualitatea. Cât priveşte potenţialul de legalizare a uniunilor homosexuale, această dezbatere se poate purta în linişte şi fără date precise ale numărului homosexualilor. Şi UNUL dacă există şi e suficient ca această problemă să se discute.
Nu e clar şi indubitabil cum apare homosexualitatea însă e destul de probabil ca aceasta să apară totuşi ca rezultat al geneticii - adicătelea s-au născut aşa - şi, aşa cum nu te-ntreabă dacă ai ochii căprui sau verzi, e de bun simţ nici să nu te-ntrebe către ce gen de persoane te-ndeamnă hormonii să îţi porneşti instinctele sexuale.

Suficient cu Medusa. Hai să studiem şi pe alţii. De pildă există tripaţii ortodoxoizi care îndeamnă populaţia să declare că suferă de amnezie şi deci nu poate răspunde la întrebări. Pe bune!
MARE ATENTIE LA RECENSAMANT! TOATE DATELE NOASTRE SUNT CENTRALIZATE LA IERUSALIM! NU TREBUIE CA SIONISTII, CEI CARE PREGATESC IMPARATIA ANTIHRISTICA, SA AFLE NUMARUL NOSTRU! Le puteti spune autoritatilor…CA SUFERITI DE AMNEZIE! Este o boala foarte greu de dovedit…STATI CALMI CA NU AU CUM SA ARESTEZE CATEVA MILIOANE DE ROMANI! Servitorii ocultei din Romania…NU SUFLA NIMIC DESPRE ISRAEL!!!
Merită citit tot "articolul". Eu personal am râs de m-am stricat.
Însă, veghetorul creştinopat speriat de sionism îşi ia o parte din date de pe un blog specializat care se numeşte nici mai mult nici mai puţin decât ANTI-Recenesământ 2011. Hai mă las-o-n sânge, a putut ASUR-ul cu câţiva oameni să ia un domeniu .ro pentru campanie şi atâţia conspiraţionişti speriaţi de sionism n-au putut investi 3 euro într-un domeniu pe bune? Chiar trebuia să fie wordpress.com?! Eh... las-o aşa.
Autorii blogului cu pricina nici limba engleză n-o stăpânesc prea bine din moment ce citează un articol privind faptul că nemţii se împotrivesc recensământului când de fapt e vorba de nişte indivizi care compară RFG-ul lui 1983 cu Germania lui 2011, ceea ce e cu totul şi cu totul altă problemă - problema recensământului fiind una secundară în articol.
Trecem pe la razboiintrucuvant care are o problemă cu faptul că recensământul include informaţii despre folosirea internetului. În formular există o întrebare dacă persoana foloseşte sau nu internetul. Interesant că acelaşi blog are o problemă cu colectarea datelor de la vecini dar nu şi de la preot. Eh... ce să-i faci?!
Trecând peste cei care văd recensământul ca o măsură anti-creştină (lol, de parcă biblia lor n-ar conţine recensăminte), ONG-urile ţigăneşti îşi sfătuiesc coetnicii să se declare ţigani la recensământ pentru a putea cere şi mai multă discriminare pozitivă pentru ţigani (şi negativă în cel mai crunt mod pentru români, evident) dar şi pentru a se descoperi cei care n-au acte şi ONG-urile să-i ajute. Sigur, nu e un lucru rău ca ţiganii să se declare de etnie ţigănească/rromă (după preferinţă) însă aşa ce nu-mi place prosteala asta pe faţă cu "discriminarea pozitivă"... în fine.

Trecând de toate acestea, indiferent dacă vă e drag sau nu recensământul, măcar purtaţi-vă frumos cu recenzorii căci şi-aşa nu primesc cine ştie ce plată pentru treaba asta. Până şi habotnicii creştinopaţi tripaţi pe sionismul ocult satanist ateu sectar mondial care vrea să ne pună cipuri în rect tuturor îndeamnă oamenii să fie de treabă cu recenzorii.
Însă, dacă alegeţi să răspundeţi întrebărilor recenzorilor, amintiţi-vă că în România se moare de frig în şcoli şi grădiniţe şi nu sunt bani pentru spitale care trebuie să se descurce singure (vezi Marie-Curie din Bucureşti) în timp ce în România sunt totuşi 21498 de biserici în continuă creştere şi într-o bună măsură pe bani publici.

La final vă salut cu varianta românească a campaniei pentru recensământ folosit în Anglia:
Dacă nu eşti religios, pentru numele lui Dumnezeu afirmă asta!

Vă salut cu respect.

duminică, 16 octombrie 2011

Cum un anticoncepţional masculin îmi putea schimba viaţa

Ştim cu toţii că în prezent drepturile reproductive aparţin exclusiv femeilor iar bărbaţii au obligaţia de a plăti pensii alimentare până sughiţă indiferent că au dorit să fie părinţi sau nu.
Mulţi bărbaţi şi-ar câştiga dreptul la a decide dacă doresc să devină taţi sau nu şi în general dreptul de a decide viitorul lor într-o familie sau nu. De ce nu există şi anticoncepţionale pentru bărbaţi?

Fac parte dintr-o minoritate în creştere - taţi care stau acasă. Aşa cum păţesc şi multe mame care stau acasă, am renunţat la ambiţiile profesionale şi la capacitatea de a câştiga bani ca să fiu principalul îngrijitor al copiilor noştri. Nu spun că aş vrea să schimb asta căci chiar îmi iubesc copiii şi nu aş schimba locul cu nimeni din lume - însă sacrificiile sunt semnificative. Ca bărbat a cărui viaţă a fost profund schimbată de o sarcină nedorită, articolele recente despre cum ar schimba anticoncepţionalele pentru bărbaţi situaţia actuală m-au făcut să scriu aceste rânduri.

Să începem cu realitatea: Nu există nicio pastilă sau altă metodă echivalentă de contraceptiv masculin în zilele noastre şi e foarte puţin probabil să apară vreunul în viitorul apropiat. În ultimii 20 de ani au apărut nenumărate studii care prevesteau descoperiri majore şi apariţia iminentă a echivalentului masculin pentru contraceptivele orale pentru femei sub forme variate - de la pastile la implanturi - concepute pentru a împiedica sperma să ajungă la ovul cu efecte secundare minime. Articolul despre "pastila masculină" se termină însă într-o notă tristă citându-l pe inventatorul pastilei pentru femei zicând că nu cred că există nici cea mai mică şansa ca [pastila masculină] să fie aprobată în următorii 20 de ani.

Toată această discuţie despre pastila masculină a redeschis dezbaterea despre motivele pentru care încă nu este disponibilă pe piaţă. Ca mai toate dezbaterile care implică politici legate de gen, discuţia ajunge deseori la punctul în care se dezbate natura vs. educaţia şi societatea. Partea care susţine natura argumentează că nu e chiar o surpriză că nu există un contraceptiv masculin echivalent pentru că e mult mai dificil să împiedici în siguranţă funcţionarea naturală a sistemului reproducător masculin. Partea care susţine latura socială este de părere că impedimentul real este dat de atitudinea privind contracepţia masculină - atât în termeni de negociere a responsabilităţii sarcinii în relaţiile heterosexuale cât şi în atitudinile companiilor farmaceutice vis-a-vis de înclinaţia bărbaţilor de a-şi asuma responsabilitatea pentru această decizie.
Indiferent pe cine alegi să crezi şi indiferent pe cine dai vina, lipsa unei pastile masculine este o uriaşă dezamăgire pentru că există un număr mare şi în continuă creştere de bărbaţi (dar şi femei) - incluzându-mă şi pe mine - care şi-ar dori enorm să aibă un control mai bun asupra viitorului reproductiv al familiilor lor. Iar în acest caz văd experienţa mea grăitoare în acest sens.

Acum 8 ani aveam 3 băieţi: de 8, 6 şi 5 ani (toţi plănuiţi şi doriţi mai mult sau mai puţin). Soţia mea muncea şi eu stăteam acasă şi ea lua contraceptive orale. După 8 ani de muncit exclusiv în casă, plănuiam să îmi reiau cariera puternic afectată odată ce toţi băieţii erau deja de vârstă şcolară. Totuşi, cu o lună înainte să înceapă anul şcolar, soţia mea a venit acasă şi mi-a spus că este însărcinată. Din motive necunoscute, contraceptivul oral prescris de medic eşuase.
Am fost zăpăcit câteva săptămâni şi îmi anulam toate planurile de a mă întoarce în sfârşit la muncă şi în acelaşi timp simţindu-mă prost şi lipsit de ajutor. Sunt un adult cu o educaţie înaltă însă în acel moment m-am simţit ca o fetiţă de 17 ani care o făcuse pe fugă pe bancheta din spate.

În ciuda şocului suferit, viaţa a mers mai departe - soţia mea a născut în primăvara următoare şi s-a întors la muncă după câteva luni. Eu am rămas acasă unde sunt şi în prezent. Acuma, nu vreau să fiu înţeles greşit şi să se înţeleagă că mă văicăresc - sunt perfect conştient că putea folosi şi prezervativ pentru extra-siguranţă. Dar ar fi fost mult mai bine dacă ar fi existat pe piaţă o pastilă masculină ca metodă simplă şi eficientă pentru contracepţie. Şi pentru că nu era destul, după naştere soţia mea a încercat să revină la pastilă dar efectele secundare au devenit puternice şi astfel a fost obligată să renunţe la ea. După acest episod am trecut eu la folosit prezervative şi de fiecare dată eu eram mai preocupat de contracepţie decât de actul sexual în sine.

Cel de-al patrulea fiul al nostru a solidificat, dacă mai era nevoie, inversarea definitivă a rolurilor în casa mea. O să mă fac că nu observ feminiştii care vor râde de situaţia noastră: pe scurt - pentru soţia mea - sexul era acum mai mult pentru recreere în timp ce pentru mine reprezenta într-o imensă măsură prevenirea procreerii. Sarcina neplănuită nu i-a afectat deloc cariera ei însă a avut efecte devastatoare şi ireversibile pentru a mea. După 3 ani de silinţă şi prezervative am făcut vasectomie şi în sfârşit lucrurile erau egale în casă (cel puţin în dormitor).
Acum sunt un tată fericit şi mândru a 4 băieţi frumoşi foc. Sunt foarte norocos că ne putem permite stilul de viaţă din salariul soţiei. Dar să avem o metodă contraceptivă sigură şi eficientă mi-ar fi adus şi mie o proporţie mai mare de control asupra propriei mele vieţi. Din păcate pentru noi toţi, încă se rezumă totul la dorinţă şi speranţă.

Întrebarea pe care vreau eu s-o pun este: Cum se vor schimba lucrurile dacă nu vom avea o pastilă masculină? În fond, că ne place sau nu, lumea se schimbă. Rolurile de gen fie nu mai există fie dacă există nu mai funcţionează aşa cum funcţionau în trecut. Bărbaţii şi femeile nu mai abordează posibilitatea de-a deveni părinţi şi oportunităţile de carieră cu aceleaşi aşteptări cu care o făceau în urmă cu una sau două generaţii. Numărul de taţi care stau acasă şi soţii care pun pâinea pe masă este în creştere peste tot şi va suferi o creştere consistentă şi în următoarele decenii. Cred că în această privinţă suntem de acord. Ar cam fi timpul ca şi bărbaţii să aibă mai mult control asupra reproducerii aşa cum au femeile în prezent.

Articolul este o traducere şi adaptare după un articol postat pe Alternet.org.

P.S.1: Nu rezonez neapărat cu situaţia individului ăsta. Ba dimpotrivă. Însă necesitatea unui contraceptiv şi-atât (nu prezervativul care e şi protector de BTS-uri pe lângă contraceptiv şi total incomod în relaţiile de lungă durată) este reală şi ar elimina multe din situaţiile în care femeile îşi "încalţă" partenerii pentru a le forţa mâna fie să se căsătorească cu ele fie să se răzgândească în privinţa divorţului.
P.S.2: Articolul pune problema în contextul american unde discriminarea bărbaţilor este literă de lege în instanţe. Orice mamă iresponsabilă poate semna un act prin care declară pe propria răspundere că "nu este pregătită să fie părinte" şi poate da copilul spre adopţie indiferent de voinţa tatălui. Invers situaţia nu se aplică niciodată. De ce? Pentru că nici măcar nu există în lege.
P.S.3: Un comentariu postat la articolul citat de Alternet.org zice bine şi îl traduc parţial parându-mi-se că surprinde perfect problema (îl găsiţi în original aici):
Adevărata schimbare pe care o va aduce pastila masculină când va apărea este aceea că bărbaţii vor controla la rândul lor reproducerea. Femeile vor trebui în sfârşit să ceară şi acord bărbaţilor pentru a avea copii cu ei. Sexul se va separa definitiv de reproducere şi vom auzi din ce în ce mai des de consimţământul masculin pentru reproducere. Şi cum căsătoria este acum periculoasă de-a dreptul pentru bărbaţi iar balamucul post-marital loveşte mult mai tare în bărbaţi decât în femei, sunt înclinat să cred că bărbaţii vor face şi mai mult sex, dar nu şi copii.
Revoluţia Sexuală din anii '60 va fi acum echivalată de Revoluţia Reproductivă şi bărbaţii vor avea în sfârşit drepturi egale în cuplu şi femeile responsabilităţi egale. Când va apărea această pastilă se va termina şi cu ele primind custodia copiilor, maşina, casa şi o mare parte din bani doar pentru că au vagin. De altfel vom putea auzi în sfârşit şi cazuri de femei care vor primi ordine de restricţie, ordine de plată a pensiei alimentare şi vizite limitate.
Totodată, această pastilă va aduce şi dreptul bărbaţilor de a semna documente că "nu-s în stare să fie părinţi" exact cum pot acum femeile să facă şi să-şi trimită copii în "locuri sigure".
Şi, poate cel mai important, o astfel de pastilă va termina o dată pentru totdeauna cu prosteala pe faţă că femeile suferă cel mai mult pentru că sarcina le afectează doar corpul lor. De ce cele 9 luni de sarcină (din care o parte nici măcar nu apar urme vizibile) trebuie să fie echivalente cu minim 18 ani de obligaţii financiare pentru bărbaţi? Pe ce planetă câştigă bărbaţii bani fără efort şi fără să-şi afecteze timpul şi corpurile?
P.S.4: Acest articol tradus şi comentariul de mai sus (aşijderea tradus) fac parte din promisiunea pe care am făcut-o aici şi pe care intenţionez s-o ţin.

sâmbătă, 15 octombrie 2011

Retorica religioasă în teme non-religioase

Discutăm aici despre un anumit element din retorica religioasă prezent în tot felul de alte ideologii aparent non-religioase dar care folosesc la nesfârşit acest element plus variante adaptate la context ale "argumentului" ad hitlerum.
Despre ce element e vorba? Vedem îndată.

1. Definirea termenilor

Prin "argument ad hitlerum" înţelegem eroarea logică prin care se evită răspunsul la o provocare frontală şi se reduce la absurd propunerea interlocutorului ca fiind similară cu cea a regimului Adolf Hitler sau a Partidului Nazist.
Exemplu: "Ar trebui ca măsurile de discriminare pozitivă pentru ţigani să fie eliminate şi să fie stimulată egalitatea de facto, astfel eliminându-se situaţiile jenante de acum când ţigani cu 3.55 prind loc la liceu şi români cu 7,50 rămân pe-afară".
Răspuns via ad hitlerum: "Adicătelea cu alte cuvinte ai ceva cu ţiganii. Şi ce dacă are 3.55? Nu merită să meargă la liceu? Tot din cauza românilor care discriminează a avut 3.55 de la bun început. Ceea ce spui tu e supremaţie rasială căci oricum românii au mult mai multe şanse să obţină note mai mari şi astfel faci mai multă excluziune socială dacă elimini discriminarea pozitivă. Exact cum făcea şi Hitler când propunea eliminarea fizică a persoanelor cu handicap sau a celor cu dizabilităţi fizice care-i făcea inferiori în viziunea sa în raport cu rasa pură ariană".
Exemplul de mai sus e pus şcolăreşte să fie evidentă greşeala. Acest ad hitlerum, după cum se poate vedea şi pe exemplul de mai sus, conţine la rândul său o serie de alte erori logice cum ar fi deturnarea atenţiei şi panta ascendentă sau panta alunecoasă despre care am mai scris.
Elementul din retorica religioasă pe care-l vom combate este elementul consacrat mai mult prin dictonul aplicat de comunişti: "Nu eşti cu noi, eşti împotriva noastră".
Atât în religia musulmană cât şi în religia creştină există o serie întreagă de proliferări la violenţe împotriva celor care delirează, pardon, care au o altă religie decât cea musulmană sau creştină, după caz.
N-am să m-apuc acum să dau versete din Biblie însă vă recomand să răsfoiţi Matei Cap. 10 şi capitolele 12 şi 22 din Luca. E acolo suficient "Nu eşti cu noi, eşti împotriva noastră" cât să scoţi creştinismul în afara legii dacă am trăi pe o planetă cu oameni sănătoşi la cap. Ceea ce din păcate nu se întâmplă.

2. Unde şi cum apare?

Vom lua pe rând câteva ideologii aparent fără legătură cu religia şi le vom studia succint retorica în momentul în care sunt contestate frontal şi vom vedea că reacţionează la fel ca orice religie avraamică sau precum comuniştii atunci când îndrăzneai să li te opui. Vom lua chiar ideologii care nu prea se au pe bune cu religia însă, cu toate acestea, împrumută cu succes din retorica lor şi, mai ales, nu suportă să fie contrazişi.

2.1. Religia creştină

O luăm cronologic şi începem cu probabil cel mai vechi exponent al acestui gen de retorică.
Hai să cităm două reacţii ale creştinilor în momentul în care îndrăzneşti să le conteşti dogma:
vad ca esti indracit pana in maduva oaselor si minciuna o duci la extrem acuma nici eu nu mai sunt Crestin. Eu asa stiu ca daca cineva se ia de Hristos il lasa o data de doua ori DAR A TREIA OARA MA FAC SABIE si ii tai capul (ma refer la figurat)
...şi a doua:
Insultarea sau chiar agresiunea fizica in viata de zi cu zi a necredinciosilor nu mi se pare o ofensa....
Fain, nu? Mulţumim TLP pentru colecţia impresionantă.
LinkEi... dar ăştia sunt nucleul hardcore.
Există însă şi o serie de creştini şi chiar de non-creştini (!) care umblă cu un soi de retorică cel puţin la fel de greţoasă dar, ce-i drept, cu mai puţin venin în argumentare - şi-aici însă cu excepţiile de rigoare.
Am auzit argumentări care din păcate prind la public şi sună cam aşa:
Nu contează dacă religia creştină e adevărată sau nu. Important este însă că promovează valori morale pozitive precum cele 10 porunci. Dacă nu eşti de acord cu asta înseamnă că ai vrea să trăieşti în URSS-ul lui Stalin unde religia era demonizată şi deci toate valorile ei aruncate la coş. De altfel pe acest principiu s-au şi comis ororile din gulaguri sau fenomenul Piteşti pentru că valorile morale pozitive ale religiei creştine au fost negate.
Acesta e un ad hitlerum adaptat - o să-l numim, pentru amuzament, ad stalinum.
Ce face acest gen de retorică? Aruncă vina pe toţi cei care consideră că religia e un munte mare de inepţii punându-i pe aceştia într-o lumină de vinovăţie prin asociere.
Sigur, ororile din gulaguri sau fenomenul Piteşti sunt pagini negre ale istoriei rasei umane. Însă, acestea nu s-au comis în numele renegării creştinismului ci în numele unei ideologii - cea comunistă - care, culmea, ulterior avea să se înţeleagă chiar bine cu creştinismul.
Pe de altă parte, cele 10 porunci nu promovează chiar toate valori morale pozitive. Să-ţi cinsteşti părinţii în orice condiţii (chiar şi atunci când sunt abuzivi) mi se pare mai degrabă un îndemn la sindromul Stockolm decât o valoare morală pozitivă. Să te închini doar la un singur zeu - fix ăla ce-ţi este băgat pe gât de societatea semi-teocratică în care trăieşti e orice mai puţin o valoare morală pozitivă.
Însă, prin acest gen de retorică poziţia de neacceptare a ideologiei nu există. Fie accepţi în totalitate ideologia propusă, cu toate inepţiile ei, fie te opui cu vehemenţă ideologiei.
Prin acest gen de retorică nu există şi varianta de a nu-ţi păsa de ideologia în sine sau de a o considera un cretinism şi a o trata ca atare fără să susţii neapărat vreo altă ideologie care se opune acesteia.

2.2. Religia comunistă

Continuăm cu exemplele în aceeaşi notă şi ajungem la comunişti.
Multă lume încă nu a înţeles şi probabil va mai trece multă apă pe Someş până când chiar va înţelege o masă critică de oameni acest aspect: comuniştii au vrut să înlăture religia nu pentru că le displăcea în mod special religia ci pentru că religia manipula masele iar ei (comuniştii) doreau ei înşişi să exploateze masele fără să aibă concurenţă din partea religiei.
Pentru că nu prea s-a putut din terţe motive, unele state comuniste au adoptat tactica veche: dacă nu-l poţi bate, alătură-te lui. Aşa că au făcut pace cu biserica şi au coexistat. Şi în România a funcţionat foarte bine sistemul în ciuda faptului că astăzi ţipă încă destul de mulţi că regimul comunist avea ceva cu bisericile.
În comunism retorica era simplă: "Nu eşti cu noi, eşti împotriva noastră!".
Dacă îndrăzneai să critici era clar: eşti un susţinător al imperialismului şi al degradării capitaliste care îşi propune doar capital fără să-i pese de popor. Sau alte etichetări similare.
Şi pentru că eşti un imperialist - marş la pârnaie la reeducare! Simplu!

2.3. Religia veganistă / vegetariană

Da! Veganismul este o religie! Chiar dacă mulţi se supără când le spui asta dar, cu părere de rău, cam ăsta-i adevărul.
Este un fapt că orgasmul este un lucru bun. E un fapt pe care l-am observat fiecare dintre noi. Şi totuşi, religia vine şi ne spune că orgasmul e de porc. Evident, religia n-are dreptate.
În aceeaşi măsură, este un fapt că omul a evoluat de la homo sapiens la homo sapiens sapiens în momentul în care s-a pus pe mâncat carne. Şi totuşi, religia veganismului vine şi ne spune că mâncatul de carne e de porc. De porc la figurat, desigur, căci la propriu e "buba mare" să mănânci porc căci animalele sunt sfinte şi au suflet (TM).
Religia veganistă este răspândită exact la fel ca oricare altă religie - prin propagandă, retrorică religioasă şi ad hitlerum adaptat.
Ad hitlerum-ul adaptat la veganism se manifestă prin filmuleţe cu scene din abatoare din lumea a treia în care unele animale sunt fie jupuite de vii fie chinuite în terţe moduri înainte de a fi sacrificate şi trecute pe banda de producţie.
În retorica religios-veganistă, toţi cei care consumă carne sunt susţinători de facto al acelor scene şi evident nişte fiinţe deplorabile demne de dispreţ.
Mai mult, aşa cum am arătat şi mai sus, veganismul neagă evoluţia ceea ce este o caracteristică întâlnită la multe alte religii.
În religia veganistă e simplu: Trebuie să mănânci doar produse pe bază de plante şi nimic pe bază de animale. Adică nici măcar ouă şi lapte!
Sigur, un astfel de regim alimentar poate fi chiar fatal dar mai presus de asta, este un regim alimentar care te slăbeşte din toate punctele de vedere. Nici nu e de mirare că cei care au adoptat regimul veganist acum un an sunt oarecum capabili de o discuţie pe tema asta în vreme ce cei care au adoptat acest regim acum 10 ani, de pildă, sunt eminamente retardaţi mintal.
Practic, prin veganism, pe termen lung, se stimulează INvoluţia.
Şi, ca orice religie care se respectă, foarte mulţi vegani impun acest cretinism şi copiilor lor. Şi-apoi se miră de ce copiii lor sunt mai mult pe la spital decât pe terenul de joacă şi la şcoală sau de ce copiii lor au nevoie de săptămâni întregi pentru a se recupera după o banală răceală sau o julitură prinsă pe la vreo alergare pe un teren mai greu în vreme ce copiii vecinilor sunt zburdalnici după 3-4 zile şi cu medicamente mai puţine sau chiar deloc. Sigur, explicaţia "pentru că odraslele vecinilor mănâncă spre deosebire de odrasla ta" nici nu intră-n calcul pentru astfel de cretini care au calitatea de părinţi.
Unii vegani chiar au ajuns să se îndoape cu tot felul de suplimente chimice ca să compenseze absenţa cărnii din meniu. Şi, cu toate astea, în multe ţări (şi încet-încet şi în România) veganii sunt cei care consideră că noi restul suntem nişte cretini şi că ar trebui să fim traşi la răspundere pentru nesimţirea noastră de a consuma produse pe bază de carne.

2.4. Religia feministă

Şi da, feminismul e o religie. Despre feminism am vorbit pe larg aici şi aici.
Retorica feministă o puteţi observa şi prin comentariile din acele două articole.
Pe scurt, în viziunea feministă, există o contradicţie între faptul că eu sunt ateu, şi deci nu am prieteni imaginari, dar în acelaşi timp detest feminismul contemporan occidental pe care-l consider de porc, penibil, grosolan, provocator de vomă şi misandru. De ce există o contradicţie prin viziunea feministă?
Păi e simplu. Pentru că în retorica religiei feministe orice persoană care se opune aberaţiilor debitate de maşina de propagandă feministă este obligatoriu o persoană susţinătoare a patriarhatului medieval promovat intens de bisericile din acea perioadă.
Prin urmare, dacă eu nu cred în divinităţi şi nici în biserici de orice fel, înseamnă, în viziunea feministă, că trebuie să fiu de acord cu orice cretinism debitat de oricine care se autointitulează feminist. Ia ghici?! NU!
Ad hitlerum-ul feminist e simplu: Nu crezi că femeile ar trebui să fie pupate-n cur pentru că poartă uter (a se citi favorizate pe toate părţile în detrimentul bărbaţilor) atunci eşti un misogin porc bigot ignorant şi închis la minte susţinător al supremaţiei de gen şi meriţi tras la răspundere pentru ideile tale.
Sub (ah, era să scriu supt - ca în "Românii supt Mihai Voievod Viteazul" desigur) această retorică religia feministă s-a întins nestingherită şi chiar cu ajutor susţinut din partea guvernelor. Aşa s-a ajuns la grădiniţe unde copiii nu au sex sau la cazuri în care femeile criminale au fost achitate la proces după ce au invocat sindromul premenstrual ca element catalizator.
Şi lucrurile vor merge şi mai departe căci spre deosebire de religia comunistă şi religia creştină, religia feministă mai are mult de trăit până când va avea şi ea iluminismul propriu.

2.5. Religia naţionalistă

Naţionalismul în formele sale crunte este fără doar şi poate o religie seculară. Practic, în loc de dumnezeu avem Patria, în loc de hristos avem Statul (sau Partidul sau Căpitanul - în funcţie de sectă) şi în loc de fantomă sfântă/duh sfânt avem Poporul.
Religia naţionalistă corelează deseori cu câte-un cult religios însă nu e obligatoriu - vezi cazul Danemarcei unde naţionalismul escaladează pe criterii economice şi pe fundamentul urii faţă de musulmani - şi nu pe fundamentul bisericii Luterane care numără cei mai mulţi adepţi (circa 55% din populaţie).
Discutăm însă de religia naţionalistă din România şi din Republica Moldova pentru că de asta ne lovim mai des.
Hai să cităm un ultra naţionalist ortoprost din Republica Moldova care, supărat fiind că i-am demonstrat că ateismul comuniştilor moldoveni e o glumă proastă şi că am făcut mişto de o afirmaţie de-a sa potrivit căreia ateii sunt vinovaţi de faptul că popii sunt hoţi, mi-a adresat următoarele:
nu înţeleg ce ai tu să vorbesti de romani, tu doar nu faci parte din acest popor, altfel ai fi făcut la fel ca înaintaşii neamului romţnesc. Nu ai nimic în comun cu Ştefan cel Mare cu Brîncoveanu, Bodan I, Mircea cel Bătrîn,care cred că erau mult mai deştepţi şi mai luminaţi decît tine şi toţi erau ortodocşi şi apărau credinţa creştină şi nici homosexuali nu erau, luptau contra semilunii nu făceau moschei. Timp de 300 de ani de ocupaţie turcească nu a existat nici o moscheie.
Deci, în opinia pravoslavnicului, faptul că nu sunt ortodox mă face în mod automat ne-român. Iar afirmaţia cum că n-am nimic în comun cu Ştefan cel Mare sau cu Mircea cel Bătrân, dacă s-a vrut a fi o jignire, nu prea i-a ieşit. Da, n-am nimic în comun cu personalităţile acelea. Eventual că am locuit la un moment dat, la câteva secole distanţă, pe aceeaşi bucată de pământ. Dar cam atât.
Mai sunt alte câteva zeci de miliarde de oameni care au trăit sau trăiesc pe planeta Pământ şi cu care nu am nimic în comun. Care-i problema?
Cât despre lipsa moscheilor... hai să fim serioşi. Să nu uităm că Dobrogea a pierdut-o Mircea cel Bătrân şi a fost reanexată României abia la 1877. La naiba jumătate din satele de-acolo au nume turceşti. În fine, nu discutăm acum istoria Dobrogei.
Ideea e că adepţii religiei naţionaliste sunt pe un palier similar cu protocroniştii, despre care am discutat pe larg.
Adepţii religiei naţionaliste au, după cum văzut, aceeaşi retorică: Nu eşti ca noi, eşti împotriva noastră.
Practic, orice persoană care nu este de confesiune creştin ortodoxă, nu are un nume cu rezonanţă românească (doamne fereşte, ptiu! ptiu! să te cheme Istvan Kerestely că te-ai supt!) şi nu crede că românii (după definiţia lor obligatoriu) au dreptul să aplice orice tratament celor care nu sunt ca ei - este obligatoriu un duşman al poporului şi ar merita tras la răspundere pentru atitudinea sa.
Apoi, ca ad hitlerum-ul să fie complet, orice "duşman", după definiţia lor, devine fie homosexual, fie evreu, fie satanist, fie mason, fie musulman, fie ateu sectar (TM), fie toate la un loc.
Şi, ca orice religie care se respectă, nu recunoaşte sub nicio formă şi atitudinea indiferentă faţă de religia lor.
Pentru religioşii naţionalişti nu există persoană care să fie de acord în principiu cu o serie de măsuri economice menite să aducă mai mult capital României sau să favorizeze întreprinzătorii români în România dar să nu fie de acord cu executarea pe stadion a maghiarilor (Vadim style) sau cu menţinerea în ilegalitate a Islamului (se întâmplă în R. Moldova).
I-am comparat cu protocroniştii pentru că-s cam tot pe-acolo iar modificarea în funcţie de convenienţă a istoriei face parte şi din deprinderile lor cele mai de preţ.

2.6. Religia Eco / eco-alarmismul / politicile de "responsabilizare faţă de mediu"

Adică labă tristă-n pantaloni ridicată la rang de necesitate cu scopul de a mai jefui un pic populaţia.
Sub pretextul încălzirii globale, despre care există în continuare dubii cu privire la faptul că ar fi reală, s-a născut religia eco, religie care la fel ca religia feministă s-a răspândit chiar mai repede şi cu ajutorul nemijlocit al guvernelor.
În ciuda faptului că încă nu e clar că încălzirea globală, dacă există, este cauzată sau accelerată de activitatea umană, s-au adoptat o serie de măsuri menite să calce în picioare confortul populaţiei dar să-i îmbogăţească pe cei care "protejează mediul".
Sub religia eco traiul de zi cu zi al tuturor oamenilor s-a scumpit brusc şi nivelul de trai al tuturor a scăzut fără să existe vreo criză economică sau vreun război.
Efectele religiei eco sunt taxele pe orice (de la supra taxă pe maşini până la certificat "verde" inclusiv pentru câcat).
O dată cu eco-alarmiştii am descoperit brusc că câcatul (sic!) de vacă poluează că energia electrică furnizată de hidro-centrale nu e "eco-friendly" aşa că a apărut o taxă suplimentară la fiecare MWh furnizat.
Tot în numele religiei ecologiei în Belgia la hotel nu mai ai duş ca lumea ci duş ca la armată în anii '40 (lipit de plafon - ca să consumi mai puţină apă) şi în numele aceleiaşi religii preţurile la electrocasnice au crescut brusc pentru că producătorii trebuiau să dea o grămadă de bani unor birocraţi care să le acorde nişte etichete pe care să scrie "eco-friendly".
Şi, poate apogeul religiei ecologiste, a apărut comerţul cu hârtii. Pe bune! România a făcut la un moment dat bani din vânzarea de hârtii pe care erau scrise nişte cifre reprezentând drept de poluare unor alte ţări.
Printr-o înţelegere internaţională, ţările deja dezvoltate şi care au poluat în urmă cu mult timp pentru a se dezvolta au decis ca fiecare ţară să aibă dreptul să emită numai o anumită cantitate de carbon. Totuşi, sunt ţări care poluează prea puţin sau deloc - fie că sunt deja suficient de dezvoltate (Danemarca) fie că sunt bananiere (România, Botswana, Somalia, R. Moldova, etc.). Şi totuşi, există ţări precum China care vor să recupereze diferenţa dintre ei şi ţările dezvoltate. Aici se mai adaugă şi India. Aceste ţări acum nu au voie să polueze deşi ţările care au impus (Japonia, Marea Britanie, SUA, Olanda, etc.) aceste norme sunt ţări care la rândul lor au poluat pentru a se dezvolta.
Conspiraţioniştii spun că asta era şi ideea. Eu spun doar că ceva nu e-n regulă şi că toată târăşenia e de porc târâit prin câcat poluant de vacă. Na!
Şi totuşi, dincolo de uneltirile guvernelor, există mulţi oameni care aderă la religia eco. Şi nu vorbim aici de Green Piss, pardon, Green Peace ci de oameni obişnuiţi.
Ia să cităm un argument dat de o persoană care se consideră atee dar care aderă la religia eco:
Eu vreau să trăiesc într-o lume nepoluată şi nu-mi pasă dacă poluarea contribuie sau nu la încălzirea globală. Cui nu-i convine să scoată bani din buzunar sau să se mute la Copşa Mică să vadă cum e.
Această persoană există şi se consideră o persoană raţională.
Numai că argumentul cu Copşa Mică e fix la fel ca argumentul pro-creştinism de la 4.1. Înlocuiţi "URSS-ul lui Stalin" cu "Copşa Mică" şi "cele 10 porunci" cu "lume nepoluată" şi obţineţi acelaşi argument.
Ad hitlerum-ul adaptat religiei ecologiste e simplu: Nu eşti de acord cu măsurile care-ţi cresc costul traiului de pe-o zi pe alta şi cu religia ecologistă - înseamnă că ce se-ntâmplă la Copşa Mică ţi se pare normal.
Sincer eu am fost la Copşa Mică şi nu e chiar atât de rău. Sau cel puţin nu mai rău ca-n Bucureşti la ora 14:00 în miezul verii.
Însă nu asta e ideea. Ideea e că adepţii religiei eco au scepticismul dat pe "offline" şi nu admit sub nicio formă atitudinea rezervată.
Atitudinea rezervată e cam aşa: Ok, e de porc să ne batem joc de mediu căci e ca şi cum ne-am câca în propriul pat. Însă dacă te caci în propriul pat pentru că n-ai WC, îţi construieşti WC. Aşa şi cu mediul. Mersul cu maşina pe motorină e de porc? Ok, fă maşini cu panouri solare sau cu apă sau cu hidrogen sau cu ce vrei tu şi fă-le accesibile. Câtă vreme ca să-mi iau o maşină cu motorină la mâna a doua mi-e suficient să muncesc două luni iar ca să-mi iau una eco trebuie să muncesc două vieţi, îmi iau una pe motorină şi la revedere! Să mergi tu cu trenurile din România!
E de porc că-s multe maşini poluante? Dezvoltă căile ferate! Dacă am o treabă scurtă în alt oraş şi cu maşina fac o oră iar cu trenul trei ore, iau maşina şi gata! Da' dacă îmi faci trenul să facă 30 de minute, o să iau trenul. Nu neapărat pentru că-i ecologic, dar pentru că pot câştiga timp!
Dar nu! Religia ecologistă nu ţine cont de acest gen de atitudine. Religia ecologistă susţine doar că carbonul e de porc şi susţine toate măsurile carbofobe şi toţi cei care emit carbon trebuie uscaţi de bani. Punct!
Sunt surprins că încă nu s-a introdus taxa pe expirat. În fond, o mare sursă de carbon sunt mamiferele în general şi oamenii în special. Dar e timp! Religia ecologistă e în plină expansiune.

2.7. Religia corectitudinii politice

Corectitudinea politică este şi ea la rându-i o religie. O religie seculară dar tot o religie.
Corectitudinea politică o simţim cel mai crunt la nivelul limbajului. Şi limba română s-a umplut de cuvinte lipsite de orice conţinut empatic şi de experienţă reală.
Întru religia corectitudinii politice cuvinte sau exprimări banale precum găozar, jidan, ţigan, handicapat, olog, nebun, prost, crăpat (cu sensul de mort), mort, cadavru, cretin, stupid, oribil, puturos (în sensul că pute), a luat-o razna şi-aşa mai departe sunt acum blamate. Am discutat deja pe larg şi despre asta.
Şi, dacă cumva îndrăzneşti totuşi să le foloseşti, eşti categorisit după aceeaşi retorică religioasă ca fiind împotriva "firii".
Ad hitlerum-ul merge mai departe şi spune că dacă foloseşti termeni precum jidan/jidov sau ţigan jigneşti respectivele categorii şi deci eşti cu un pas mai aproape de Hitler care-i ura visceral.
Ca şi religioşii feminişti sau religioşii naţionalişti, religioşii corectitudinii politice nu admit poziţia rezervată.
Degeaba încerci să explici raţional unui religios al corectitudinii politice că numele are cea mai mică importantă în această ecuaţie că nu va pricepe nici bătut cu extinctorul în cap.
Am mai spus-o şi-o repet: Dacă ajut un ţigan pentru că-mi place de el ca om dar continui să-i spun ţigan sunt, zic eu, mai dezirabil decât unu' care le zice rromi dar refuză să aibă vreun contact vreodată cu ei.
La fel şi cu evreii. Dacă le zic jidani dar nu mă leg de viaţa lor niciodată cred eu că jidanii nu vor avea nicio problemă cu mine. Hitler îi numea evrei (nu jidani!). Ah... sau e de porc să folosesc şi eu ad hitlerum-ul, nu?
Aceeaşi treabă şi cu handicapaţii. Ajutarea handicapaţilor să ducă o viaţă normală e un lucru bun indiferent dacă le spui handicapaţi, persoane cu dizabilităţi, sau persoane cu nevoi speciale. Lăsarea lor în paragină (cum se întâmplă cu unele categorii de handicapaţi în România) dar numira lor ca persoane cu dizabilităţi nu va rezolva nimic.
Practic, corectitudinea politică e un fel de formă fără fond.
Corectitudinea politică se "pupă" foarte bine cu religia feministă care militează pentru apariţia unor termeni precum "marinăriţă", "congresswoman", "chiarperson" şi alte baliverne de tipul ăsta. În engleză la "umanitate" se spune "mankind". Sunt curios p'ăsta cum îl vor corecta politic. Îl vor face womankind? Sau personkind? O să fie amuzant când va apărea. Tot prin corectitudinea politică religia feministă a cerut în trecut nici mai mult nici mai puţin decât desfiinţarea termenilor de "doamnă" şi "domnişoară". Însă, ca orice militantism greţos, n-a propus nimic în schimb. Cum mă voi adresa "corect politic" unei persoane de sex feminin fără să o jignesc dacă n-am voie să spun "sărut-mâna doamnă/domnişoară"? Cu "ceau fă"? Cu "şi faşi?"? Nu m-am lămurit.
Cu toate astea, religia corectitudinii politice nu corelează cu religia vegană de exemplu sau cu sub-secta veganismului - religia drepturilor animalelor. De ce? Pentru că în religia vegană se spune "uciderea cu sânge rece a săracelor animale ca să-şi umple neismţiţii carnivori maţul" iar în corectitudinea politică se spune "sacrificare pentru consum". Personal folosesc "tăiere", "tranşare" căci nu mă feresc de cuvinte şi-mi recunosc natura evolutivă. Da, am nevoie să tranşez porci ca să trăiesc eu şi o s-o fac atâta vreme cât am nevoie de acele proteine.
În altă ordine de idei, religia corectitudinii politice aduce şi atacuri făţişe asupra libertăţii de exprimare şi totul cu girul statului. Practic, în religia corectitudinii politice, adevărul este interzis dacă nu este corect politic.
Prezentatorul a deschis dezbaterea din studio, după difuzarea ştirii, întrebându-l pe invitatul său, Valeriu Nicolae, organizator al evenimentelor prezentate în ştire: "Domnule Nicolae (…) în ştirea de mai devreme ambasadorul Marii Britanii spunea că a descoperit în Ferentari spiritul olimpic. Să fim serioşi, spiritul olimpic la ce? La furat de portofele, la tras în venă?"[...]
Lucian Pîrvoiu nu se află la primul derapaj de acest fel [...]
Considerăm că această atitudine nu îşi are locul în ştirile televiziunii publice, care ar trebui să fie un standard pentru mass-media din România şi să promoveze jurnalismul profesionist, practicat în interes public, cu respect faţă de minorităţi şi faţă de grupurile dezavantajate [...]
Lucian Pîrvoiu a fost suspendat de TVR în urma acestui incident.
Aşadar, a spune adevărul la televizor constituie un derapaj şi se sancţionează cu suspendarea. Nu e minunat în teocraţia corectitudinii politice?
Cine crede că Lucian Pârvoiu a greşit când a spus ce a spus este invitatul meu la o mică excursie pe la ora 00:00 în Ferentari. Eu personal i-aş obliga pe cei care l-au suspendat şi pe cretinii care au scris acest raport să facă pe rând în fiecare seară câte o excursie în Ferentari. De pe la ora 22:00 până pe la ora 2:00 să se plimbe suav, preferabil cu soţia sau soţul de mână. Hai să vă văd!

3. Concluzii

Cei care spun că există o genă a religiozităţii într-o bună parte din indivizii aparţinând rasei umane s-ar putea să aibă dreptate. Nu sunt convins că au dreptate însă având în vedere că în zonele unde religia tradiţională e cam pe ducă au apărut alte religii care au acum sprijinul statului şi adepţi cu nemiluita mă gândesc că un sâmbure de adevăr în afirmaţia lor ar putea exista.
Am adoptat în multe privinţe libertarianismul tocmai pentru că acesta răspunde întocmai cu modul în care aş răspunde şi eu la întrebarea "cum ar trebui să trăiască oamenii?".
Răspunsul meu la această întrebare e simplu: "Nu ştiu. Să decidă fiecare pentru el!".
Ar mai fi de criticat religia Smartphone (în numele căreia combinată cu religia eco se editează bilete electronice numai pentru aceste aparate), religia Windows (în numele căreia să găseşti soft funcţional pentru Linux e o misiune mai grea decât zborul pe Marte), religia anti-alcoolului (care neagă efectele benefice ale alcoolului şi deplânge perioada prohibiţiei), etc. etc. Sunt religii la fel de cretine şi ideologii care provoacă certuri între oameni destul de des. Nu le critic aici însă dintr-un simplu motiv: cei care aderă la ele sunt singurii afectaţi de ele. Eu dacă nu ader la ele nu mă afectează!
Corectitudinea politică e obligatorie chiar dacă-i cretină. Feminismul aşijderea. De eco ce să mai discutăm că mi-a scăzut nivelul de trai în ultimii 5 ani de nu m-am văzut. Pe-astea le crtic pentru că-i afectează pe toţi, indiferent dacă sunt credincioşi întru respectivele religii sau nu!
Şi e interesant cum în România, unde anti-comunismul e politică de stat (doar însuşi Băselul a condamnat comunismul în Parlament) se folosesc cu mare încredere în continuare retorici comuniste. De altfel comunismul, ca să luăm două exemple, a favorizat atât egalitatea între femei şi bărbaţi (adică agenda primului val al feminismului) cât şi veganismul (prin salamul de soia până la puterea hopa băgat pe gât românilor) însă, dacă întrebi o persoană feministă sau o persoană adeptă a veganismului va spune cu tărie că nu este o adeptă a comunismului.
Până şi ipocrizia tipic religioasă apare. De aceea le putem numi negreşit religii.

Acestea fiind spuse, vă salut cu respect.

luni, 10 octombrie 2011

Vestimentaţia, conduita şi educaţia

Există mulţi oameni în continuare în România care cred că există o relaţie de cauzalitate între felul cum o persoană se îmbracă sau cum arată şi felul cum acea persoană se comportă sau ce ajunge să devină. Întru susţinerea acestui cretinism vin cu o serie de exemple ce par să arate cel mult o corelaţie şi mai apoi refuză categoric să priceapă atunci când încerci să le explici că o relaţie de corelaţie nu implică nicidecum cauzalitate.
Mai pe scurt, e prea puţin relevant spre deloc aspectul vestimentar atunci când evaluezi un om iar a susţine că o ţinută "office" este de preferat uneia de "şantierist" este în regulă doar pentru simplul fapt că ţinuta de "şatierist" include şi o doză de jeg care într-adevăr dăunează însă uniforma de şantierist în sine nu are nicio treabă în a decide ceva în legătură cu o persoană.

Vorbim astăzi despre una dintre cele mai arbitrare măsuri care se practică în şcolile din România şi pe alocuri chiar şi în alte instituţii ale statului - măsura codului vestimentar "după ureche".
Din start excludem organizaţiile private care pe banii lor pot dispune absolut orice. Dacă de mâine Vodafone România sau S.C. Ghiţă Prispă S.N.C. decide ca toţi angajaţii să poarte eşarfă roz cu picăţele, e treaba firmei iar angajaţii pot oricând să-şi dea demisia dacă nu le convine.
Însă, în momentul în care astfel de cretinisme apar în instituţii ale statului avem, sau ar trebui să avem, o problemă. Instituţiile statului sunt acolo pentru a proteja şi/sau respecta drepturile tuturor cetăţenilor, nu pentru a satisface ochiul vreunui birocrat, la rându-i plătit tot din banii noştri.
Discutăm preponderent despre vestimentaţia în şcoli şi puţintel şi despre vestimentaţia prin alte instituţii ale statului.

1. "Cod" vestimentar la tribunal

De la realitatea.net citire:
Magistratii au stabilit prin regulamentul de ordine interioară ca accesul în Palatul de Justiţie [din Târgu Jiu n.m.] să fie permis doar persoanelor îmbrăcate adecvat. Aşadar, nu au voie cei care vin în pantaloni sau fuste prea scurte, dar nici doamnele cu bluze prea decoltate. Regulile, care sunt afişate în holul instituţiei, sunt în vigoare de la începutul lunii septembrie, atunci când s-au întors magistraţii din vacanţă.
Să luăm următoarea situaţie: Eşti Ghiţă Prispă care lucrează la un call-center lipsit de aer condiţionat şi cu un program strict şi o muncă draconică. Tu Ghiţă Prispă locuieşti în fosta casă părintească şi te hotărăşti să o vinzi ca să-ţi iei altă casă. Ca s-o vinzi însă, ai nevoie să dezbaţi moştenirea şi să face 3000000 de triliarde de acte deşi eşti unicul moştenitor iar pentru casa aia eşti cu impozitele la zi.
La locul de muncă nu-ţi dă nimeni liber aşa de uşor iar la instituţiile statului mai mult se stă decât se munceşte. Aşa că, faci cumva şi pleci puţin mai devreme de la muncă şi încerci să rezovli din hârţoage.
Fiind început de septembrie 2011, în Târgu Jiu e cald de intri în asfalt iar tu, Ghiţă Prispă, ai de stat la o grămadă de cozi şi de plimbat o grămadă de acte - c-aşa-i în tenis.
Te plimbi tacticos şi începi să obţii ştampile, hârţoage, adeverinţe că n-ai datorii, adeverinţă că nu-ţi trebuie adeverinţă, etc. ş.a.m.d.
Surpiză! Te trezeşti la notar că-ţi trebuie un timbru judiciar iar tribunalul e peste drum iar tu tocmai ai alergat o zi întreagă şi eşti terminat de oboseală şi de transpiraţie.
Şi... ia ghici! Nu poţi intra în tribunal să-ţi iei amărâtul de timbru pentru că ai pantaloni scurţi pe tine şi eşti deci indecent în ochii instituţiei statului pe care tu o plăteşti şi de la care aştepţi dreptate. Asta e boule Ghiţă Prispă. Degeaba munceşti ca negrul pe plantaţie în call-center la 40 de grade celsius - trebuia să înduri şi să te îmbraci la costum ca să nu superi instituţia statului! Nesimţitule!
Sau, lucrezi pe şantier şi ai fost martor la o crimă şi eşti convocat ca martor într-un proces. Pe patronul tău îl doare-n sex de mărturia ta. El te vrea la muncă pentru că de-aia te plăteşte! Aşa că, fugi în pauza de masă şi te duci săLink depui mărturie. Ia ghici, pe doamna justiţie o doare-n 14 de mărturia ta atâta vreme cât eşti în maieu şi pantaloni scurţi! Doar cei îmbrăcaţi "office" au voie să dea cu subsemnatul în instanţă iar dacă nu te supui te şi amendăm, chiar dacă tot mulţumită ţie funcţionăm.
Cât despre doamnele în fustă scurtă, nu înţeleg care-i problema. Unii spun că fusta scurtă e semn că economia merge prost. Nu ştiu dacă au dreptate sau nu însă cert e că economia României nu există, nu c-o duce prost. Sau poate cine ştie, cei care spun că justiţia în România există doar pentru bogaţi au şi ei dreptatea lor.
Cert este, însă, că a restrânge dreptul la actul de justiţie al cetăţenilor plătitori de taxe după un criteriu arbitrar precum cel al vestimentaţiei este un cretinism anti-democratic.
Pe fondul acestor extremisme apar extremisme şi de cealaltă parte la fel de dezgustătoare şi revoltătoare.

2. Vestimentaţia şi conduita în şcoli

Aici avem multe de spus.
Tovarăşul de la "partid", domnul Cezar Preda, a propus un cretinism cât domnia sa de mare şi anume reintroducerea obligativităţii uniformelor în şcoli argumentând că asta va stimula rezultatele elevilor (şi totodată lipsa uniformei este un factor privind decăderea elevilor români - conform tov. Preda) şi că va reduce diferenţele dintre elevi. Am mai discutat despre acest aspect şi despre cum proiectul domnului Preda de fapt nu răspunde niciunei probleme a învăţământului.
Însă, dincolo de acest cretinism, oamenii din teritoriu de la "partid" s-au pus singuri pe aplicat legea lor încălcând arbitrar drepturi ale elevilor pe criteriul vestimentaţiei.
În timp ce unele şcoli sunt literlamente luate de vânt, secretarul de stat de la Minister visează intrat pe bază de cartelă.
Însă până ca visul tovarăşei secretare să se împlinească, în unele şcoli directorii care se cred dumnezeu pe pământ, s-au apucat de dat afară elevii care nu erau îmbrăcaţi pe placul acestora.
[...]oricine a fost prins cu un număr necorespunzător de cercei, cu o fustă prea scurtă sau cu pantaloni prea largi, a trebuit să meargă acasă să se schimbe, deoarece directorul şcolii a hotărât să impună decenţa în instituţie.
Pe timp de vară, elevii Grupului Şcolar Gheorghe Asachi au ca element de identificare obligatoriu un simplu ecuson, pe care trebuie să-l prezinte la intrarea în şcoală. Pe timpul iernii, uniforma obligatorie conţine cel puţin un sacou albastru.
Ce înseamnă "număr necorespunzător de cercei"? Cât? 2? 3? 0? 15? Ce înseamnă fustă prea scurtă? În ce se măsoară? În raport cu genunchii? În centimetri? Ce înseamnă pantaloni prea largi? Cum decizi ce-i "prea" larg şi ce nu?
Ce-ntrebări pun şi eu! Evident, totul se decide după cum are chef tovarăşa directoare. Nu-i place ei atunci nu e în regulă. Orice alt argument e de prisos căci cui dracu' îi pasă că-s 40 de grade afară! Voinţa doamnei direcotr este singura care contează!
Tot pe sistemul "ce nu-mi place mie să dispară", câţiva candidaţi de la Bacalaureatul de toamnă au fost trimişi acasă pentru că unei babete de română nu-i plăcea ţinuta lor - sau poate era invidioasă, mai ştii?
Nu mă înţelegeţi greşit, nu le iau apărarea bacalaureaţilor de anul ăsta care în proporţie de minim 50% nu ştiu câte urechi au în cap şi cum să-şi scrie numele însă, pe de altă parte, bacalaureatul este un examen, conform legii, destinat tuturor absolvenţilor de clasă a XII-a (sau a XIII-a, după caz) - nu un examen destinat absolvenţilor îmbrăcaţi conform principiilor vestimentare ale fiecărei babete din învăţământ.
Una peste alta, că le convine tovarăşilor profesori sau nu, învăţământul de 10 clase este obligatoriu, gratuit şi destinat tuturor, indiferent de cum se îmbracă.
Acum mai bine de doi ani vă povesteam despre un elev din Sibiu care era hărţuit de către tovarăşa directoare pentru simplul fapt că avea părul lung.
Ei bine, doi ani mai târziu fenomenul încă nu a dispărut şi în oraşul Târgu Ocna o profesoară a considerat de cuviinţă să tundă un copil de 12 ani în faţa clasei, asta împotriva voinţei atât a elevului în cauză cât şi a părinţilor acestuia.
O tovarăşă secretară visează cartele, o babetă dă afară elevii din examen că nu-i plac ei, o profesoară tunde copchiii în clasă, o directoare persecută elevii că au părul mai mare decât poate procesa creierul ei plat, o altă directoare dă elevii afară din şcoală că au pantalonii în afara standardelor ei,... ce-ar fi să fiu şi eu nesimţit? Aşa cum toate misandrele, pardon, feministele, găsesc o corelaţie între faptul că majoritatea celor care le spun că au creierul plat sunt bărbaţi (şi deci misogini), aş putea şi eu găsi o corelaţie şi anume că în majoritatea (toate?) cauzurilor în care drepturile elevilor sunt călcate în picioare capul răutăţilor este o femeie. Aş putea? Nu ştiu, poate că da.
În fine, dincolo de aspectul ăsta, în timp ce în unele şcoli elevii vor fi consideraţi a priori infractori, inclusiv cei care locuiesc la propriu pe stradă, în alte şcoli apar clase ortodoxe chiar de la clasa I. Sigur, faptul că cel puţin 20 de elevi vor suferi îndoctrinare sistematică teocrat-ortodoxă la vârsta de 7 ani când nu pot distinge clar realitatea de ficţiune, nu-i nicio problemă pentru mai marii educaţiei. Că deh... suntem în Românica unde şi mersul la budă poate fi mai util decât mersul la şcoală.

Apropo de budă, în Paşcani poţi să ai ocazia să faci liceul şi facultatea în câcătoare. În virtutea acestei situaţii, pot spune fără să greşesc că educaţia la noi e ca o groapă cu desert turcesc.
Rămânând în zona veceurilor dar mergând la Vaslui, aflăm că WC-urile de la Inspectoratul Şcolar Judeţean arată mai crunt decât WC-urile din satele uitate de lume ale judeţului.
Ei bine, în oraşul în care WC-urile de la Inspectorat arată ca în imagine, există un liceu în care elevii au strict interzis de la tovarăşa directoare să organizeze balul bobocilor.
Motivul? Elevii ar trebui să cheltuie banii în folosul şcolii şi în folosul statului şi nu în folosul distracţiei lor propii atunci când sunt la vârsta la care vor, pot şi ar trebui să se distreze.
Hai s-o ascultăm pe doamnă:
[...] Am observat că elevii pot găsi sponsorizări pentru formații, dar pentru dotarea liceului cu un calculator nu pot. Ani la rând, ca profesori, am fost nevoiți să asistăm la scenete cu tentă politică, elevi interpretând bețivi ori fete care dansează din buric pe scenă, dar când sunt ascultate la oră nu știu nimic. Îmi este jenă să văd așa ceva și sunt nevoită să aplaud. [...]
Deci cum? Ie-te exact aşa! Dacă faci scenete care nu-i plac tovarăşei directoare, îţi interzice activitatea! Cum adică îndrăzneşti să te legi de partidul preferat al doamnei directoare? Că doar nu credeţi că directorii se numesc în funcţie de capacităţi - să fim serioşi! Dacă era aşa cretina asta zbura de mult şi nici nu ar fi avut tupeul nesimţit de-a pune elevii în situaţia de a se simţi stânjeniţi că nu au contribui cu bani să cumpere şcoala calculatoare când găsirea de sponsorizări de tipul ăsta este FIX treaba directorului că de-aia mănâncă banii noştri ai tuturor pe funcţia aia!
Argumentaţia acestui specimen, căci doamnă nu-i mai pot spune oricât de mult mi-aş dori, seamănă cu bancurile alea seci cu "un om stătea lângă un copac şi bicicleta nu era a lui".
Faptul că elevii pot găsi sponsorizări pentru formaţii, în condiţiile în care asta necesită mulţi bani, relevă doar faptul că elevii sunt mult mai competenţi decât doamna directoare care nu poate găsi sponsorizări pentru un calculator - în condiţiile în care asta necesită mult mai puţini bani şi poate aborda problema de pe o poziţie mult mai avantajoasă!
Tot în comuna, pardon, oraşul Vaslui dar în alt liceu, refuzul unui elev de a sta drepţi în faţa unei tovarăşe directoare se cheamă agresiune. Pusă totuşi în faţa dovezilor, tovarăşa directoare nu se lasă şi continuă să spună că ea a fost agresată. Sigur, doar nişte nesimţiţi ar putea specula că motivul pentru care se plânge atât de tare că e agresată e faptul că astfel va putea impune un contract avantajos pentru ea pe banii părinţilor cu o firmă de pază agreată de ea. Iar faptul că e o doamnă, e un plus căci doamnele sunt nişte victime, nu-i aşa?
LinkSigur introducerea uniformelor va rezolva această problemă!

Conform lui Cezar Preda, introducerea uniformelor va rezolva problema discrepanţei financiare dintre elevi. Super tare! Oare introducerea uniformelor va rezolva problema discrepanţei dintre elevii ai căror părinţi îşi permit să dea 500 de lei pe rechizite şi cei ai căror părinţi nu?
Şi tot din acest registru, faptul că gheozdanele elevilor au ajuns să le afecteze sănătatea nu pare să fie o problemă. Poate dacă s-ar umbla pe-acolo şi nu pe la vestimentaţia elevilor s-ar putea ca respectul pentru şcoală să crească şi nu să fie la valori negative, cum este acum.
Faptul că elevii cară prea multe la şcoală este un fapt observabil oricând. Recomand oricui să încerce să ridice ghiozdanul unui copil de 9-10 ani şi să-l compare cu greutatea copilului!

Ce legătură au toate acestea cu vestimentaţia? Vedem îndată.
Pe fondul acestor aspecte dar şi a altora pe care le-am mai discutat în trecut pe acest blog, unii elevi au început să reacţioneze şi pe bună dreptate.
De ce le-ar plăcea copiilor şcoala în momentul în care aceasta le impune doar restricţii, nu le respectă niciun drept şi tot ce-i învaţă este să memoreze cât mai multe inutilităţi, să tacă, să fie obedienţi şi să nu pună la îndoială cuvântul profesorului?
"Shut up!" (Taci!) este mesajul de fond pe care-l transmite în fiecare zi şcoala românească propriilor elevi. Şi-apoi ne mirăm de ce nu mai vor tinerii din ziua de azi să mai iasă în stradă, să protesteze, de ce li se rupe total şi general de tot ceea ce se-ntâmplă-n jurul lor. Păi de ce nu? În plus, argumentaţia cu introducerea uniformelor cuprinde şi exemplul din Anglia unde uniformele au o tradiţie. Păi... e oare Anglia un exemplu în acest sens? Poate da, poate nu. Cert este că în Anglia infracţionalitatea în rândul celor care abia au terminat şcoala este pe un trend ascendent. Şi nu de ieri de azi ci de vreo 40 de ani încoace.
Cu cât şcoala devine mai restrictivă şi mai anti-elev, cu atât elevii vor fi mai supăraţi şi vor comite mai multe infracţiuni după ce vor fi terminat şcoala sau în afara orarului şcolar.
Şi nu doar asta, mesajul "Fuck school!" este unul cât se poate de corect atunci când vorbim de România.
Nu este vina elevilor că profesorii cu note decente la examene nu au acces în sistem în timp ce doamne cu 1.10 prind post.
Ştim doar să ne mirăm cu unul din doi elevi nu pricepe o iotă din ce citeşte şi ştim să reacţionăm doar băgând mai multă materie în şcoli. Şi, în acelaşi timp, sistemul de învăţământ ştie doar cum să mai cenzureze din libera exprimare a elevilor şi niciodată în România nu am auzit vorbindu-se despre cum să faci sistemul educaţional mai atractiv pentru elevi.
Cu o melodie de slabă calitate a unei trupe anonime, nu se face reformă. Atâta vreme cât prin noua Lege a Educaţiei li se mai taie din drepturi Consiliilor Elevilor învăţământul va tot continua pe un trend descendent şi nici într-un caz nu se va îmbunătăţi.
Sigur, e bine şi cu bacul corect. E bine şi cu subiecte mai moderne la clasa a VIII-a. E bine şi cu tăiat salarii la profii cretini însă dacă vrei să faci treabă în educaţie, te centrezi pe elev, or asta lipseşte cu desăvârşire.
Dacă-i îmbraci pe toţi la fel sau îi dai afară din şcoală că nu-ţi place cum se-mbracă sau cum îşi poartă părul nu o să-i faci mai interesaţi de şcoală, ba dimpotrivă.
Dacă le trimiţi la catedră specimene care ştiu doar să urle, elevii nu vor respecta mai mult profesorii ci dimpotrivă.
Prin impunerea a tot felul de măsuri care le tot ciunţesc din drepturi, elevii vor continua să urască şcoala şi pe zi ce trece, din păcate pentru noi toţi, au din ce în ce mai multă dreptate să simtă astfel.

3. Epilog

Codurile vestimentare sunt de porc oricum ai privi-o. Pot să fiu as la bacalaureat şi dacă por bermude şi dacă port costum cu papion sau costum de urs.
Am dreptul la actul de justiţie indiferent dacă port kilt, pantaloni largi sau costum cu cravată violet.
În loc să definim limitele vestimentare în termeni ca "decent" şi "indecent" sau "adecvat" şi "inadecvat", poate-ar trebui să le definim în termeni mai concreţi. Să vii cu pielea şi cu ceasul la brâu sau în chiloţi şi tricou Dolce&Gabana e de porc sau nu? Dacă e de porc, menţioneaz-o în clar. E de porc şi gata - dar nu e obligatoriu indecent.
Dar pantalonii scurţi şi tricoul cu "Shut up!" într-o zi în care-s 40 de grade afară? E de porc sau nu? Eu aş zice că nu căci nu e nimic obscen. "Fuck school!" e obscen dar la fel de obscen este şi sistemul de învăţământ actual care-şi cam bagă p... picioarele în personalitatea elevilor şi se p... - nu dă doi bani pe ei dar se-aşteaptă la performanţe.
Înainte să ne-apucăm să răcnim la elevi "băăă! nu tot ce zboară se mănâncă şi nu vi se cuvinte totul!", poate n-ar strica să afle şi tovarăşii profesori că nu merită respect a priori ci că trebuie să şi-l câştige!
Înainte să aplaudăm măsuri ca cele de la Tribunalul Tg. Jiu, poate n-ar strica să ne gândim că următoarea măsură ar putea să ne lezeze pe noi.
Personal umblu în pantaloni scurţi şi papuci pe tot parcursul verilor căci e mult prea cald pentru altă ţinută. Însă, nu prea calc eu prin tribunale aşa că, teoretic, nu mă afectează o măsură ca cea din Tg. Jiu.
Însă, ceea ce mulţi nu realizează, e că dacă o măsură coercitivă şi anti-democratică trece fără opoziţie se creează premizele impunerii unei alte măsuri pe alt segment argumentându-se că pentru prima n-au fost probleme.
Te bucuri că elevii sunt daţi afară pentru că nu le place cum sunt îmbrăcaţi tovarăşilor profesori? Cum vei reacţiona când nu vei fi primit în audienţă la primar că nu ai ţinuta plăcută lui?
Te bucuri că la Tg. Jiu se impune "decenţa" în tribunal? Cum vei reacţiona când mărturia ta va valora fix pix pentru că n-ai ţinuta "potrivită" iar mărturia ucigaşului va valora enorm pentru că el "respectă justiţia" printr-o "ţinută adecvată", iar în urma procesului iese liber nepedepsit?

Înainte să susţină o măsură care anulează un drept, oricine ar trebuie să se gândească la faptul că el ar putea fi afectat de următoarea măsură similară.

Îmbrăcat "inadecvat" şi "indecent", vă salut cu respect.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails