duminică, 25 septembrie 2011

Feminism românesc

1. Precizări

Înainte de orice vă invit să (re)citiţi prefaţa acestui articol întrucât voi face referiri pe parcursul articolului atât la conţinutul prefaţei cât şi la comentariile postate acolo şi e puţin probabil să reiau cele spuse acolo.
Aşa cum am spus şi în prefaţă, intenţia mea nu e să pun la îndoială necesitatea egalităţii între femei şi bărbaţi ci doctrina feministă modernă din lumea occidentală şi în special cea românească (pentru că discursul românesc e similar cu cel occidental) care îşi propune superioritatea femeilor faţă de bărbaţi, discriminarea sub orice formă a bărbaţilor pentru ca femeile să iasă cât mai sus chit c-o merită, chit că nu (vezi cotele de gen) precum şi implicarea excesivă a feminismului la toate nivelurile.
Mai mult, tot aici vreau să combat şi "mania persecuţiei" care este o altă temă prezentă excesiv în discursul feminist. Practic, în discursul feminist orice amănunt banal este considerat o ofensă sau un act de agresiune sexuală. Şi, desigur, bărbaţii sunt cei care sunt de vină pentru tot şi toate. În SUA în prezent ca bărbat poţi să faci pârnaie pentru simplul fapt că o femeie a mers la poliţie şi te-a reclamat că ai hărţuit-o sexual. Atât! Nu e nevoie de nimic în plus ca să te trimită o perioadă la pârnaie sau să intri pe lista de "sex-offenderi".
Nu doresc să combat aici feminismul de la mijlocul secolului XX care, din punctul meu de vedere, a fost un pas extrem de important spre dezvoltarea sănătoasă la cap a societăţii actuale. Revendicări de tipul: drept la muncă, la proprietăţi şi la vot pentru femei, dreptul de a face avort sau dreptul de a-şi alege numele la căsătorie (şi implicit dreptul de a alege să se căsătorească sau nu) mi se par revendicări de foarte mult bun simţ şi nu am absolut nicio problemă cu ele. Ba dimpotrivă, dacă voi putea, voi susţine astfel de revendicări acolo unde încă sunt necesare (de exemplu Arabia Saudită sau alte teocraţii islamice).
De mai multe ori pe acest blog am condamnat mentalitatea patriarhală precum şi religiile care au propovăduit-o peste milenii - asta apropo de Medusa care-mi spunea că eu ca ateu ar trebui să mai studiez ce părere a avut nu-ştiu-ce feministă vis-a-vis de patriarhatul din religii. Nu mă interesează în mod explicit ce părere a avut nu-ştiu-ce feministă întrucât e foarte probabil să fi avut aceeaşi părere cu mine şi anume că religiile sunt de porc iar patriarhatul în general şi patriarhatul religios în special este de foarte mare porc şi este foarte bine că această gândire nu mai există în legislaţia ţării noastre.
Pe de altă parte, propunerea unor măsuri care să avantajeze explicit femeile (despre cote de gen îndată) sau legi care să avantajeze implicit femeile (vezi noul cod civil) sunt de asemenea de porc şi discriminatorii. Faptul că a existat o epocă patriarhală care din fericire a apus nu justifică sub nicio formă impunerea matriarhatului, impunerea misandriei ca literă de lege (vezi justiţia din România) şi favorizarea din toate direcţiile a femeilor pe principiul "patul lui Procust" în paralel cu demonizarea bărbaţilor.

2. Scurt istoric

În România feminismul a apărut cam odată cu revoluţia de la 1848 când idealurile revoluţiei au susţinut cauza feministă iar femeile au susţinut în bloc idealurile revoluţiei şi, contrar tendinţei vremii, nu a fost inspirat din cel francez ci din cel anglo-american.
Justificarea feminismului românesc din anii '30 este cât se poate de raţională având în vedere că deşi România era deja format ca un stat modern, femeile aveau cam tot aâtea drepturi cât un minor sau un alienat mintal. Practic, aproape orice act sau orice acţiune socială pe care o femeie vroia să o întreprindă avea nevoie de încuviinţarea unei Curţi de Justiţie sau de încuviinţarea soţului. Cele mai multe probleme erau cu dispunerea de propria avere. Spre deosebire de alte societăţi, societatea românească nu avea nicio problemă ca femeile să deţină averi însă cadrul legal sub care acestea îşi puteau cheltui averea era mult mai restrictiv faţă de cel aplicat bărbaţilor.
Mai mult, spre deosebire de epoca postmodernă, feminismul de atunci se lovea de nişte argumente de-a dreptul ridicole. Astfel, însuşi Titu Maiorescu spunea că femeile îşi merită locul periferic pentru că au creierul mai mic. Sigur, Titu Maiorescu a fost cel mai bun om de relaţii internaţionale pe care l-a avut România mulţi ani. Pe de altă parte, acelaşi Titu Maiorescu gândea cu spatele când emana asemnea aberaţii.
Totuşi, feminismul de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX (am putea numi chiar perioada "pre-feministă") existau destul de multe doamne care deţineau posturi de conducere în politică sau în redacţii de ziar. De altfel Titu Maiorescu a fost umilit cu propriile argumente de preşedinta Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România, Sofia Nădejde, care în ziarul "Contemporanul" îl ironiza crunt. Totuşi, feminismul de-atunci, deşi justificat pe deplin, se purta într-o manieră mult mai civilizată decât maniera din secolul XXI. O să cităm mai încolo veritabile discursuri de ură la adresa bărbaţilor ale feministelor moderne.
Abia în 1929 femeile au avut drept de vot în România însă condiţionate de implicarea în activităţi filantropice sau sociale. Dreptul universal la vot în România s-a introdus în timpul dictaturii lui Carol al II-lea în 1938 (feministele spun că în 1939 - admirabil cum se poate edita istoria!).
Şi totuşi în Yugoslavia dreptul la vot a venit o dată cu puterea comunistă în 1945, în Elveţia abia în 1971 (!), în Liechtenstein în 1984 (!), în Italia în 1946, în Grecia în 1952, în Franţa în 1944, în Belgia în 1948 iar în Andorra în 1970. O dată cu noi dreptul universal la vot a fost adoptat şi în Bulgaria. Sigur, majoritatea ţărilor au acordat dreptul universal la vot între 1902 şi 1919 însă, după cum vedem, sunt ţări "civilizate" care totuşi au acordat drept universal la vot mult mai târziu decât România.
În plus, probabil cea mai prolifică perioadă pentru idealurile feministe a fost însuşi comunismul. Exceptând decretul de interzicere a avortului (care după părerea mea este o abominaţie iar pe susţinătorii lui îi consider persoane care nu sunt prea zdravene la cap), comunismul a dat de muncă tuturor fără excepţie şi în timpul comunismului s-a înregistrat cea mai rapidă scădere a diferenţelor dintre veniturile femeilor şi veniturile bărbaţilor. Cu toate astea feministele consideră că nu a existat niciun avantaj pentru femei în timpul comuniştilor.
Un istoric biasat dar destul de corect istoric puteţi citi aici.

3. Principalele revendicări ale feminismului românesc contemporan

Vom încerca în rândurile următoare să analizăm şi să demontăm principalele revendicări pe care le au feministele de pe la noi.

3.1. Femeile sunt plătite mai puţin decât bărbaţii

Aceasta este o afirmaţie pentru care se invocă nişte "studii" care probabil sunt atât de complexe încât mintea noastră de muritori de rând nu le poate pricepe. În afară de articole ca acesta în care câte-o doamnă de la câte un institut cu multe cuvinte şi iniţiale zice că la noi femeile sunt plătite ba cu 10 ba cu 15% mai puţin decât bărbaţii... în rest niciun studiu clar sau o bază logică pentru această afirmaţie. Măi să fie! De unde-atâta secretomanie?
Eu aş vrea să ştiu cum s-a calculat acest procent căci am impresia că e calculat tendenţios şi omiţând nişte factori ca să "dea bine" conform doctrinei de partid şi de stat venită de sus de la m.U.E. (marea Uniune Europeană, desigur).
Când vrei să demonstrezi o afirmaţie de tipul celei de mai sus trebuie să iei multe cazuri (cât mai multe cu putinţă) în care să ai angajaţi din ambele genuri care să aibă acelaşi job, aceeaşi muncă, acelaşi program de lucru şi (mare atenţie!), aceeaşi experienţă, aceleaşi calificări şi să lucreze la aceeaşi firmă. Ultimele trei considerente şi mai ales cel înroşit nu prea se iau în considerare căci dacă s-ar lua în considerare, ar ploua cu procese la CEDO.
Exemplu: Dacă eu lucrez ca operator call-center la UPC pe un post unde sunt necesare studii medii şi am salariu de 1300 de lei iar Marghioala Iosipescu lucrează ca operator call-center la Vodafone unde se cer studii medii dar ea are mai multă experienţă decât mine şi are salariu 1100 de lei, nu înseamnă că Marghioala este victima unei discriminări de gen ci înseamnă că Vodafone plăteşte mai puţin pentru job-ul de operator call-center decât UPC. Întrucât şi colega mea Marioara Muierescu are tot 1300 precum şi colegul Marghioalei, Jenel Muşeţel, are tot 1100.
Însă, am aşa o impresie că-n studiile astea se iau groso-modo şi astfel apar discrepanţe de tipul ăsta în statistici.
Un alt exemplu: În cazul agenţilor de vânzări, salarizarea se face în funcţie de performanţă. Dacă Jenel Muşeţel vinde mai mult, salariul lui va fi mai mare decât al Marghioalei Iosipescu care nu şi-a făcut planul de vânzări. Asta nu înseamnă că Marghioala e victima unei discriminări de gen ci că Marghioala este incompetentă.
Şi încă un exemplu: Dacă Jenel Muşeţel este profesor de matematică cu grad I didactic şi 10 ani vechime (nu ştiu dacă-ţi poţi lua gradul I în 10, dar să presupunem) la Liceul "Gheorghe Lazăr" din Bucureşti iar Marghioala Iosipescu este tot profesor de matematică dar la Liceul din Murgeni, jud. Vaslui şi are tot 10 ani experienţă şi grad I didactic iar salariul lui Jenel este 1400 de lei iar salariul Marghioalei 1200 nu înseamnă că Marghioala este victima unei discriminări de gen. Înseamnă că la Liceul din Murgeni fondul de salarii este mai mic. Întrucât şi Marioara Muierescu de matematică de la "Lazăr" ia tot 1400 precum şi Ghiţă Prispă de la Murgeni ia tot 1200.
În studii din astea mari însă am impresia că nu se ţine cont şi de gradele didactice, de exemplu. Astfel că nu m-ar mira să fie comparaţi Jenel Muşeţel de la "Lazăr" cu Veta Condescu tot de matematică de la Lazăr dar care nu are toate gradele şi deci un salariu mai mic.
Dacă nu e aşa, atunci de ce nu vedem în clar studiile. Ce angajatori s-au evaluat, pe ce posturi lucrau, cum s-a comparat, toate astea sunt detalii importante şi care fac diferenţa în stabilirea valorii de adevăr a revendicării că "femeile sunt plătite mai prost decât bărbaţii".
Dar dacă au comparat industrii diferite? Căci dacă Jenel lucrează la exploatare la Rompetrol iar Marghioala caseriţă la Carrefour, diferenţa salarială e cu atât mai mare dar Marghioala nu e victima discriminării de gen ci înseamnă că exploatarea petrolieră este un domeniu mai bine plătit decât scanarea parizerului la casă în supermarket.
Practic, în România există un singur caz concret de discriminare a unei femei la locul de muncă dar nu pentru că e femeie ci pentru că nu-i plăcea unui şef de ea. Cazul l-am găsit pe site-ul femina.ro care cita un articol din Evenimentul zilei.
În plus, oficialii CNCD au constatat şi că, între anii 2006 şi 2007, "au existat două posturi de responsabil de vânzări, care aveau atribuţii identice şi nivel ierarhic egal". "Totuşi, salarizarea petentei a fost inferioară faţă de cea a colegei", au concluzionat aceştia.
Pe scurt, angajatorul avea o problemă personală cu ea aşa că a decis să-i facă zile negre discriminând-o dar faţă de o altă femeie. Acesta este singurul caz demonstrat în România (deşi instanţa românească nu a fost de acord în pofida anchetei exhaustive a CNCD - cazul se judecă la CEDO) de discriminare de tip "acelaşi job, aceleaşi atribuţii, aceeaşi firmă - lefuri diferite". Merită să citiţi totuşi articolul căci veţi observa că nici petenta nu e chiar uşă de biserică dar, legal vorbind, ea are dreptate. Şi totuşi, ea nu reprezintă un caz de discriminare de gen atâta vreme cât a fost înlocuită tot de o doamnă.
Alte cazuri? Nu sunt. Nu cer neapărat să fi ajuns în instanţă... dar măcar să fie relatate cu detalii prin presă, pe un blog, ceva fostă angajată supărată... ceva... orice!
Veţi vedea în articolul din Evz că o fostă angajată zice că promovările la Sofitel s-ar face pe criterii subiective. No shit! Să mori tu? Ia zi-mi unde pe planetă nu se întâmplă asta?
Eu însumi am fost în cărţi pentru promovare la un moment dat şi a fost luată până la urmă o femeie pentru că a avut recomandarea cui trebuia, în ciuda faptului că nu deţinea cunoştinţele necesare postului. Aşa.. şi? Eu nu m-am apucat să mă plâng că e discriminare de gen. De ce? Pentru că n-a fost. A fost discriminare de pile. Ea a avut pile, eu nu.
Sigur, în ţări "civilizate" nu se cheamă pile ci "reţea de cunoştinţe" (networking nu-ştiu-cum). Citţi aici despre pilele necesare în Canada.
Practic, asta cu discriminarea salarială, până la proba contrarie, nu e decât propagandă ieftină menită să inducă în mentalul colectiv faptul că femeile sunt "victime".

3.2. Mass-media încurajează discriminarea şi stereotipurile de gen

Afirmaţia aceasta însă este ceva mai bine argumentată iar studiul citat este mult mai amănunţit. Totuşi, modul cum o interepretează feminista Tudorina Mihai alias Medusa mă amuză crunt. Un alt articol pe aceeaşi temă puteţi citi şi aici. Voi prelua însă de pe blogul Medusei pentru a comenta.
Emisiuni tv analizate: Happy Hour (Pro tv), Acces Direct (Antena 1), O dată-n viaţă (TVR1), Schimb de mame (Prima tv) şi Sinteza Zilei (Antena 3).

Reclame tv: cele difuzate de Antena 1, Antena 3, Prima tv, Pro tv, Realitatea tv şi TVR 1 în perioada 4 februarie – 2 martie şi 28 aprilie – 4 mai.

Publicaţii: Adevărul, Jurnalul Naţional, Libertatea şi Click.
Eu zic că alegerile au fost tendenţioase. De ce nu şi emisiuni de la Realitatea TV? Chiar n-are iRealitatea emisiuni? Personal văd o grămadă de feminism şi de femei isterice care au senzaţia că spun ceva inteligent pe iRealitatea TV. Publicaţiile iarăşi... de ce nu şi Unica? Revista Unica are o audienţă comparabilă cu ziarul Adevărul (pe alocuri chiar mai mare). Da' dacă alegeau Unica în loc de Adevărul dup-aia nu mai dădea cum trebuie la inventar.
În fine, să trecem peste şi să cităm câteva concluzii mai elocvente, zic eu. Cică în emisiunile TV lucrurile stau aşa:
În timp ce prezenţa femeilor şi bărbaţilor în emisiunile de divertisment este distribuită egal, în emisiunile de tip talk-show (unde se discută treburi serioase, nu-i aşa?), prezenţa femeilor în calitate de invitate este mult mai mică (în talk-show-uri doar 12% din invitaţi sunt femei, 88% bărbaţi)
Păi unul din show-urile alese este "Sinteza Zilei". De fapt e singurul Talk Show din lista aia. Sinteza Zilei, pentru cine nu ştie, este o emisiune care are preponderent aceiaşi invitaţi (de fapt e doar comercial spus "invitaţi" căci aceea e echipa de realizare a emisiunii) şi uneori printre invitaţii permanenţi există şi un invitat nou. Uneori acel invitat este o doamnă, alteori e un domn. Însă, invitaţii permanenţi sunt acolo tot timpul că de-aia-s permanenţi. Făcând media, e şi normal să-ţi iasă că 88% dintre invitaţi sunt bărbaţi în acest caz. Însă, afirmaţia nu este valabilă pentru toate talk-show-urile din România. De ce n-aţi luat, dacă tot vi-s dragi Antena 3, şi emisiunile Danei Grecu sau ale Melaniei Medeleanu (de altfel şi ea o feministă convinsă). Mai rămânea să alegeţi "În gura presei" şi atunci vă ieşea 100% invitaţi bărbaţi.
În perioada analizată au fost identificate aproape 300 de referiri care conţin stereotipuri de gen. Cel mai des apar stereotipuri legate de statutul de gospodină al femeii şi de subordonare faţă de bărbat („femeile trebuie să stea la cratiţă”; „femeile aspiră la bani, statut, lucruri materiale”; „mamele nu au voie să greşească, trebuie să se sacrifice pentru copiii lor, ar trebui să aibă anumite restricţii, de exemplu să nu mai fie fotomodele”, „blondele nu sunt inteligente” şi multe altele).
Exemplele date în mod cert nu sunt extrase din "Sinteza zilei" ci mai degrabă din "Happy Hour" sau "Schimb de mame". Şi totuşi, având în vedere audienţele foarte mari, e clar că şi femeile apreciază acest gen de glume. Şi-atunci... dacă pâine şi circ se cere, pâine şi circ se oferă. Nu e vinovată mass-media că publicul cere can-can. Mass-media vrea să facă bani. În plus, cu invitaţi de tipul Monica Columbeanu sau Adi de la Vâlcea, ce-ai vrea să se prolifereze? Femeia de carieră şi independentă sau femeia materialistă?
N-ar strica şi-aici o detaliere pe emisiuni. Din alea 300 de stereotipuri de gen, câte au fost la fiecare emisiune în parte şi din partea cui? A moderatorului sau a invitaţilor?
Cât priveşte Sinteza Zilei, este o emisiune politică. Ce femei avem noi în politică? Păi să vedem: Renate Weber (care în 2009 în campania electorală pentru europarlamentare n-a fost în stare la Vaslui să explice unui alegător pentru ce candidează), Norica Nicolai, Roberta Anastase (care eminamente nu ştie să numere), Elena Băsescu (e nevoie să detaliez?), Elena Udrea, domana Vass, ... mai vreţi? Pentru astfel de doamne se ofuscă feministele că în talk-show-uri se proliferează stereotipuri de gen? Păi dacă unicul criteriu este miştoul la adresa unei femei, după feministe, emisiunea lui Badea ar trebui desfiinţată la câtă băşcălie face de doamna Udrea, multe dintre glume fiind şi apeluri la stereotipuri de gen. Poate n-ar strica şi o punere în context.
Şi de Prigoană s-a făcut mişto că-i şchiop şi nu a mai sărit nimeni că e discriminare la adresa unei persoane cu dizabilităţi. De ce? Pentru că şi el la rându-i îşi merita miştourile de la acea vreme.
Ce vreau să spun cu toate astea? Vreau să spun că atunci când te indignezi de o treabă, te indignezi într-un anumit context şi pe o situaţie individuală. În fond la adresa Elenei Udrea de pildă nu se aruncă cu insulte şi stereotipuri subtile de gen pentru că e femeie ci pentru că este un om politic extravagant, incopetent, băsesco-obedient şi care insultă în mod constant alegătorul român. De-aia! Şi de Boc se face mişto că şi-a luat tabletă când ţara moare de foame în aceeaşi măsură în care se face mişto de genţile de zeci de mii de euro ale doamnei Udrea. Şi totuşi, pe Boc nu-l plânge nimeni.
Mergem la reclame:
În ce priveşte voice-overul, analiza a reliefat că 59% dintre produsele şi serviciile prezentate în calupurile de publicitate sunt promovate de bărbaţi. Atunci când voice-overul aparţine unui expert, doar o treime sunt voci de femei.
Despre ce se vorbeşte? Despre "voice-over", adicătelea vocea de peste vocea originală, adicătelea despre reclame produse de alţii şi difuzate la noi traduse în româneşte.
Faptul că 59% dintre produsele prezentate sunt promovate de bărbaţi mie nu mi se pare nicio problemă. Faptul că e cu 9% mai mult decât paritatea perfectă idealizată e un motiv de isterizare? Dacă da, feministele chiar au o problemă.
Faptul că în situaţia în care se citează un expert doar o treime sunt femei nu înseamnă că reclamele promovează un stereotip de gen (bărbaţii sunt experţii iar femeile sunt în bucătărie) ci înseamnă că reclamele produse de alţii citează mai rar experţi femei. Când vocea originală e a unui bărbat şi tu trebuie să dai reclama în România ce faci? Pui "voice-over" de femeie că-s prea puţine voice-over-uri de femei în reclamele difuzate la noi?
Şi-n plus, mai e o problemă: Sunt multe domenii în care nu există experţi femei sau or fi 3 la fiecare sută. Ceea ce-nseamnă că şansa să dai peste una din alea 3 e mică. Ce faci tu ca om care trebuie să faci un clip publicitar şi ai "deadline-ul" aproape? Te-apuci de scotocit după singurul expert femeie din acel domeniu sau semnezi un contract cu primul expert dispus să încheie un contract şi să apară în clip pentru un preţ mai bun?
În plus, nu ştiu câte femei expert există în domeniul lamelor de ras, a definiţiei transmisiilor sportive, a sportului în general, al cauciucurilor de iarnă, în maşini, în motoferăstraie sau în construcţii (zidărie, vopsitorie, faianţerie, etc.). Practic, în afară de reclamele la cosmetice, unde numărul experţilor bărbaţi este relativ scăzut, experţi se mai citează în reclamele din domeniile mai sus listate. Nu cred că se citează experţi în reclamele la ciocolată, soluţie de spălat WC-ul, margarină, servicii de telefonie sau alte produse care se mai promovează prin clipuri publicitare în România.
Trecem la presa scrisă:
Bărbaţii sunt actorii principali în articolele de presă scrisă (75%);
Femeile apar mult mai puţin în ziarele generaliste decât în tabloide;
Experţii care apar în presa scrisă sunt în mai mare măsură de sex masculin (65%).
Păi cum să nu fie actorii principali bărbaţii în articolele de presă scrisă atâta vreme cât în ştirile negative cuvântul bărbat apare de mai multe ori decât am eu degete iar în ştirile pozitive cuvântul bărbat nu apare deloc? Mai mult, în tabloide ştirile sunt deseori despre cine s-a mai cuplat cu cine. Or... dacă ea se cuplează cu un el, articolul e despre el căci de-obicei despre ea termini toată istoria vieţii ei în 3 rânduri şi tu ai nevoie să umpli o pagină. Iar dacă el se cuplează cu ea atunci iar îţi iese că el e actorul principal.
În plus, ziarul Adevărul are o redacţie de sport destul de mare şi realitatea e simplă: cele mai multe performanţe sportive româneşti sunt realizate de bărbaţi. Când naţionala feminină de fotbal a făcut ceva notabil sau când campioana en-titre la fotbal feminin Olimpia Cluj a ajuns departe în Liga Campionilor, s-a scris despre asta. De asemenea când vreo jucătoare de tenis a ajuns mai sus decât calificările într-un turneu care contează, performanţa a fost elogiată. Valabil şi când Oltchim Râmnicu Vâlcea era sperietoarea handbalului feminin european şi mondial.
Rezultatele sunt influenţate crunt de publicaţiile alese. De ce n-aţi ales şi o revistă? Încercaţi un Foreign Policy. Sau revista Felicia. Sau Săptămâna Financiară.
La fel şi cu treaba cu experţii.
În concluzie, studiul a fost viciat de la bun început din cauza alegerilor destul de puţine (prea puţine emisiuni şi nereprezentative şi prea puţine publicaţii scrise plus jumătate dintre ele tabloide).
În plus, chiar dacă lucrurile ar sta aşa pe "general". Să presupunem că studiul nu e viciat (deşi e clar că este) şi să presupunem că ale sale concluzii sunt valabile pentru toată mass-media românească. E vinvoată mass-media? Răspuns: NU. De ce? Pentru că ziarele şi televiziunile sunt entităţi de drept privat şi au ca scop, printre altele, să facă bani. De unde fac bani? În primul rând din publicitate. Cum vinzi publicitatea? Pe bază de audienţă/tiraj. Cum faci audienţă? Difuzezi/scrii ce cere publicul. Publicul este însă format atât din femei cât şi din bărbaţi. În plus, aţi rămâne surprinse stimabilelor feministe cât de multe femei citesc ziarul Click sau ziarul Libertatea. Înclin să cred că cititorii celor două tabloide sunt majoritar femei. Dar nu pot demonstra asta.
Şi totuşi, atâta vreme cât şi femeile cumpără şi consumă acest tip de media, problema nu este a mass-mediei şi nici bărbaţii în general nu-s de vină. "Eşti exact ce consumi, exact ce cumperi şi-ar trebui să-ţi revii în loc să te superi" - Paraziţii.

3.3. Femeile care nasc sunt discriminate pe piaţa muncii

Pe bune? Vai ce nasol! Păcat însă că nu e prea adevărat.
Am postat în prefaţă două filmuleţe în care se reclamă că 8% dintre femeile care au intrat în concediu maternal şi-au pierdut locul de muncă. Şi asta în România.
Problema? Nu există nicio dovadă. "Ştim că 8% dintre femei au păţit asta şi zicem noi pe feminaromania.ro" nu este un argument. Este un ipse dixit. Ipse dixit este o eroare de logică atunci când e folosită ca argument.
Aşa cum "ştim că blondele sunt proaste" este un ipse dixit şi contracarat atât ca având caracter discriminatoriu cât şi ca fiind fals, la fel şi afirmaţia din campanie este falsă pentru că nu se dă nicio referinţă pentru ea.
În plus, dacă chiar ar fi vorba de 8% atunci am vedea nişte relatări. Nişte cazuri măcar prin presă dacă nu prin instanţele din România.
Mai mult decât atât, presupunând că s-a făcut o dâră de studiu cu care s-a calculat procentul ăla, au fost excluse din calcul cazurile contractelor pe perioadă determinată? Dar cazurile în care doamnele în cauză erau oricum în preaviz de demisie/concediere? Dar cazurile în care oricum ar fi urmat să fie date afară, sarcina lor doar suprapunându-se peste planul conducerii?
Eu asta întreb: cum s-a calculat procentul ăla şi pe baza căror dovezi? S-a întrebat conducerea firmelor sau doar pe bază de mărturie a mamei. Nu de alta dar dacă o doamnă vine şi-mi spune că a fost dată afară pentru că a rămas însărcinată, instinctul meu de sceptic mă determină să o întreb în ce perioadă a lucrat şi la ce firmă iar mai apoi să întreb la firma respectivă pentru a confirma povestea. Nici într-un caz nu o cred pe cuvânt.
Nu spun că nu există absolut niciun caz de concediere pe bază de sarcină însă neg până la proba contrarie cifra de 8% din cauza lipsei acute de dovezi. În plus, pentru ca o acţiune să devină discriminare trebuie să ai un număr mare de comiteri a acţiunii pe o perioadă mare de timp.
Exemplu: Faptul că ai 3 concedieri pe bază de pistrui pe faţă în 10 ani nu reprezintă motiv de campanie împotriva discriminării pe criteriu de pistrui. Însă, dacă în 10 ani 30% dintre persoanele pistruiate au fost concediate pe acest criteriu, avem de-a face cu o discriminare şi o campanie anti-discriminare pe bază de pistrui se justifică.
În plus, există cazuri (ştiu eu vreo 5) în care viitoarea mamă s-a înţeles cu angajatorul şi ulterior angajatorul şi-a respectat cuvântul. Astfel de cazuri ar putea intra sub incidenţa acelui 8% deşi nu e vorba nici pe departe de vreo problemă. Pe-alea le-au exclus când au făcut studiul? Repet, presupunând că au făcut vreunul şi nu au aruncat o cifră ca să aibă motiv să facă o reclamă lacrimogenă.
În altă ordine de idei în 2009 a început să se resimtă o profundă criză economică şi în România. Astfel, multe firme s-au restructurat şi au concediat masiv angajaţi. Numărul de concedieri a crescut în rândul tuturor categoriilor profesionale sau de vârstă. Invariabil acest val de concedieri a afectat şi tinerele viitoare mame. Asta însă nu e o discriminare de gen ci o consecinţă a unei crize economice.
Mai mult, există în România destul de multe doamne care aveau de gând să facă un copil şi au ales ca moment fix debutul crizei economice mizând pe faptul că vor avea un venit stabil de la stat (indemnizaţia aia de creştere a copilului) decât să rişte să fie date afară pe motiv de restructurare.
Este o realitate statistică ce nu poate fi negată.
Imediat după declanşarea crizei economice, s-a observat o creştere bruscă a numărului de femei care intrau în concediu maternal. Şi asta nu a fost doar o observaţie empirică. În anul 2009, adică imediat după ce criza s-a făcut simţită şi la noi, în România s-a înregistrat cel mai mare număr de naşteri din ultimii şase ani, 222.400 de copii născuţi vii. Imediat după 2010, rata naşterilor s-a prăbuşit la cel mai slab nivel din ultimii ani.
Aceste cazuri au fost excluse din studiu?
Unde vreau eu să ajung este la faptul că a evalua o posibilă discriminare de gen fix în mijlocul unei crize economice este contraproductiv pentru toată lumea. O dată că rezultatele sunt neconcludente şi o dată că dacă ieşi cu ele poţi părea isteric şi iraţional stricându-ţi şansele de a rezolva problema dacă ea chiar există.
În plus, concediul de creştere a copilului poate fi luat şi de tată. Nişte prieteni buni din nordul Moldovei au procedat astfel şi ea şi-a putut finaliza studiile în linişte. Se poate.
Însă, din toată ecuaţia se uită un aspect: A face copii este o alegere! Nu o obligaţie şi nu o necesitate! Nu e ca respiratul, mâncatul, mersul sau actul de identitate, acestea fiind pe rând obligaţii sau necesităţi. Nu! A face copii este o alegere personală pe care ţi-o asumi atunci când o faci!
Suntem în epoca în care contraceptivele sunt accesibile aşa că nu mai merge cu "s-a întâmplat". Sigur, educaţia sexuală este o problemă în România şi despre asta am scris pe larg cu alte ocazii. Însă feministele ar face bine să se ocupe de asta şi nu de autovictimizare. Daţi o fugă pe TPU.ro să vedeţi câte persoane de sex feminin pun întrebări despre contracepţie sau dau dovadă de analfabetism din punctul ăsta de vedere.
Feminisitele românce ar fi un aliat bun în societatea civilă dacă s-ar implica în educaţie şi nu în promovarea superiorităţii femeilor în dauna bărbaţilor.
Am văzut pe un site feminist un manifest împotriva discriminării ţigăncilor (sau femeilor rrome, cum se zice acum). Auziţi, da' nişte ajutor pentru ţigăncile care la 14 ani fac al doilea copil?
Nu are nimeni ceva cu o ţigancă ce are 10 copii şi "o dă la măritat p'aia mare (de regulă de maxim 15 ani)" pentru că e femeie. Are cineva ceva cu ea pentru că este iresponsabilă şi sursă de cheltuieli uriaşe pentru stat. La urma urmei eu plătesc taxe la stat, nu familiile de ţigani cu 10 copii - asta să fie clar!
Valul al treilea de feminism promovează libertarianismul însă feminismul românesc este blocat în continuare într-un socialism greţos. Nu mă înţelegeţi greşit, sunt politici din socialism cu care rezonez însă pe fond răspunsul meu la "cum trebuie să trăiască alţii?" este "nu ştiu - să se descurce". Asta neînsemnând că-mi doresc ca săracii să moară - departe de mine gândul ăsta. Însă dacă vrei să ajuţi, ajută! Ajută tu! Nu statul din banii mei ci tu!
Dacă feministelor le pasă aşa de mult de mamele concediate pentru că au ales să facă un copil, atunci ele însele să ajute mamele în cauză. Asta e viziune libertariană. De altfel, dacă feministele ar privi mai la vest, ar constata că acolo adăposturile pentru victimele violenţei în familie (de exemplu) sunt finanţate de ONG-uri feministe sau de firme private. Nu de stat! Cu alte cuvinte feministele iau atitudine ele însele faţă de discriminare - nu ţipă să facă statul ceva!

3.4. Femeile nu au suficientă reprezentare politică

Se pare că puţin sub 10% din Parlamentul României este format din femei iar argumentul suprem este că bărbaţii nu sunt capabili să reprezinte cu brio şi interesul femeilor. Aşa o fi, nu comentez.
Ce comentez eu însă este că feministele nu vin ele însele cu o soluţie pe care ele s-o implementeze. Nu! Vin cu o soluţie care să-mi restrângă MIE nişte drepturi.
Doamna Sulfina Barbu, proaspăta ministresă la muncă şi protecţie socială, a propus nici mai mult nici mai puţin decât instaurarea unei cote obligatorii de gen în Parlament de minimum 40% femei! Uau! Da' ştiu că au tupeu!
Măsura este antidemocratică pentru simplul fapt că Statul ar interveni de facto în dreptul la liberă alegere a cetăţeanului. Dacă eu vreau şi votez în consecinţă ca parlamentul să fie format din 75% bărbaţi şi nu din 60%, practic, statul va urina pe votul meu şi va exclude 15% dintre cei pe care i-am votat ca să facă loc în mod nedemocratic unor doamne pe care eu nu le-am votat şi nu le-am dorit acolo.
Argumentul că "şi alte state folosesc cote de gen" nu se susţine. De ce? Pentru că atunci când faci apel la "şi alţii fac asta" nu e suficient să spui atât ci trebuie să vii şi cu rezultatele pe care le-a avut măsura - cu cât a crescut procentul de femei în parlament, cum a fost primită de electorat, etc. etc.
Dacă nu vii cu rezultate concrete, argumentul este nul. În aceeaşi notă aş putea şi eu argumenta că femeile nu ar trebui să aibă voie să şofeze iar ca argument să spun "Marele Regat Prosper al Arabiei Saudite practică asta". E corectă argumentaţia? Evident nu. De ce nu e corectă? Pentru că nu am dat niciun rezultat pozitiv şi raţional pe care l-a adus această măsură.
În plus, se mută vina pe bărbaţi şi pe societate de pe umerii adevăraţilor vinovaţi - politicienii în ansamblu, inclusiv şi în special organizaţiile lor de femei. Cam toate partidele au ca sub-entitate organizaţie de femei. Păi alea ce-au păzit acolo în partid? De ce n-au forţat cote de gen la nivelul candidaţilor ca măsură internă a partidului? De ce să bagi statul în ecuaţia asta? În Suedia, de pildă, iniţiativa a venit din interiorul partidelor - ceea ce este foarte corect. Partidele sunt etităţi private şi pot face ce vor în organizaţia lor.
Medusa greşeşte când se oripiealză că în colectivul de redacţie al Adevărul este doar o singură femeie. De ce? Pentru că Adevărul este o entitate privată care angajează pe cine vrea. Ei, în aceeaşi măsură aş greşi şi eu dacă aş critica un partid din România dacă ar decide de unul singur să-şi impună o cotă de gen în interiorul partidului pentru candidaturile de la următoarele alegeri. Eventual, dacă nu-mi convine, nu-i votez dar nu-i pot critica întrucât nu e treaba mea borşul lor intern atâta vreme cât eu nu sunt membru cotizant al partidului cu pricina.
A cui e treaba să aducă iniţiativa asta în interiorul partidelor? Păi a organizaţiilor de femei că doar ele sunt direct interesate de chestia asta!
În plus, mai e o problemă: există partide mici în România cu câteva mii de membri sau chiar mai puţin. Ce fac aceste partide dacă pur şi simplu nu au 40% femei în partid? S-apucă de recrutat la viteză doar pentru că statul obligă în mod antidemocratic? Sau candidează cu ce au şi, dacă faptul că nu au suficiente femei, vor fi sancţionaţi la vot de către electorat aşa cum e democratic?
Dincolo de toate acestea, în general femeile sunt mai puţin atrase de politică. Situaţia e valabilă inclusiv în ţările scandinave (care au un trecut milenar de prezenţă a femeilor pe scena politică - vezi despre "Storting" în Norvegia). Prin urmare este incorect să forţezi femeile să se îndrepte către un domeniu de care nu sunt atrase. De ce nu sunt atrase? Habar n-am. Cert este însă cu nu sunt atrase într-o proporţie atât de mare.
Totuşi, majoritatea teoreticienilor feminismului sunt de părere că este necesară existenţa unei parităţi de gen la nivelul reprezentării politice argumentând prin existenţa nevoii de dreptate şi echitate, experienţă, expertiză şi valorile diferite pe care femeile le pot aduce în poltică dar şi existenţa unui conflict de interese între femei şi bărbaţi care face inimaginabilă reprezentarea femeilor de către bărbaţi.
Spune Mihaela Miroiu citată de Cadi Blog. "Majoritatea teoreticienilor feminismului" este un apel la autoritate care reprezintă o greşeală logică. În afară de asta, faptul că teoreticienii unei ideologii au o părere, nu înseamnă deloc că au dreptate. Şi teoreticienii marxism-leninismului sunt de părere că proprietatea privată împiedică dezvoltarea statului dar nu văd prea mulţi înghesuindu-se să le dea dreptate. Şi teoreticienii naţional-socialismului cred că negrii sunt inferiori dar nu văd pe nimeni grăbindu-se să le dea dreptate. Şi teoreticienii creştini sunt de părere că pământul are 6000 de ani.
Am pus acele argumente ridicole tocmai pentru a arăta că afirmaţia domnei Miroiu nu este un argument. În plus, aşa-zisele conflicte de interese între femei şi bărbaţi nu sunt exemplificate deloc. Aşa că, rămân doar la stadiul de afirmaţii ale unei feministe fără niciun fond solid.
Cât despre valorile diferite pe care le pot aduce femeile în politică, ... hmm... daţi-mi voie să fiu sceptic. În Franţa o avem pe Marie Le Pen, în Finlanda o altă doamnă extremistă e la putere, în Ucraina am avut-o pe Iulia Timoşenko... şi noi am avut-o pe Elena Ceauşescu... unde vreau să ajung? La faptul că nici liderii femei nu sunt obligatoriu mai paşnici sau mai altfel. Tocmai aceste exemple ne arată cât de egali suntem între sexe şi-atunci când comitem tâmpenii. Ca să nu mai vorbim de Angela Merkel (devenită un simbol al succesului feminin în politică), doamna cancelar spunând şi comiţând o mulţime de tâmpenii în ultimul an. Dacă ar fi fost un bărbat cancelar al Germaniei şi-ar fi făcut aceleaşi tâmpenii ar fi fost târâit prin rahat de presă. Aşa... fiind vorba de-o doamnă, toţi s-au ferit să zică nasoale ca să nu cumva să fie "politically incorrect".
Asta vor feministele şi la noi?

3.5. Femeile sunt victime ale abuzurilor bărbaţilor şi nimeni nu le crede

Un vecin din cartierul în care am copilărit a scăpat milimetric de închisoare după ce fosta prietenă l-a reclamat la Poliţie c-ar fi violat-o. În fapt, acesta refuzase să-i cumpere un bun de valoare mare şi îi spusese într-o seară că nu iese în oraş că e obosit. Aşa că ea a decis să vină la el şi să doarmă la el dacă tot e obosit. După ce au făcut sex aceasta şi-a adus brusc aminte că are o treabă dimineaţa cu maică-sa şi că trebuie să plece acasă. El a crezut-o, fiind cu ea de 3 ani şi ceva, şi a condus-o până la poartă după care s-a culcat. Domnişoara însă s-a dus glonţ la IML şi la Poliţie reclamând că a fost violată.
Procesul a fost groaznic, ca să nu mai vorbim de privirile ciudate la care a fost supus de către familie şi de către cei care nu cunoşteau în detaliu situaţia.
Precum vecinul meu au mai trecut prin astfel de episoade doi colegi de facultate, un fost profesor de-al meu precum şi un fost coleg de la un alt job.Link
Din fericire justiţia românească încă nu este tripată aşa cum este cea americană iar pagubele pentru bărbaţi sunt relativ minore. În principiul prejudiciul de imagine este uriaş dacă eşti persoană publică sau într-o comunitate mică şi, în cel mai rău caz, îţi poţi pierde locul de muncă dacă ai o şefă (i s-a întâmplat unuia dintre cei prezentaţi mai sus - şefa empatizând cu victima).
În aceste condiţii, eu personal privesc cu scepticism orice mărturie cu privire la potenţiale agresiuni sexuale sau de altă natură. Prietena mea mi-a povestit faze din oraşul ei de baştină cu fătuci care intrau să reclame violuri şi ieşeau zâmbăreţe sau râzând în hohote de la secţia de Poliţie. (se presupune că violul e o traumă - aşa că ori alea au psihicul tare, ori violul reclamat era de fapt inventat)
Feministe deplâng faptul că în România e nevoie de o reclamaţie a victimei pentru ca cercetarea penală pentru viol să demareze iar cercetarea se opreşte dacă presupusa victimă îşi retrage plângerea. Ele ar vrea ca toţi bărbaţii indicaţi cu degetul de orice femeie să facă pârnaie cât mai mult, dacă se poate fără proces.
Ei bine, nu funcţionează aşa. Dacă ar sta lucrurile aşa atunci, pe lângă faptul că am instaura prezumţia de vinovăţie de facto, orice sex nebun cu strigături de la vecinul de la 5 s-ar putea solda cu Miliţia dând buzna în casa omului şi arestându-l pentru viol.
Tot în acelaşi registru, feministele acuză o potenţială tendinţă de a culpabiliza victimele. Parţial sunt de acord însă modul cum pun ele problema este eminamente greţos.
Am scris în trecut despre cazul unei fetiţe de 13 ani (sau 12?) violată în grup de mai mulţi bărbaţi şi cum aceasta este considerată principala vinovată de către un grup de fundamentalişti religioşi. Sigur... acest caz este unul extrem care s-a întâmplat în SUA şi în cazul căruia feministele au dreptate. Tre' să fii cretin să considera victima unui viol în grup vinovată de asta.
Pe de altă parte însă feministele acuză atitudinile de tipul:
Majoritatea femeilor agresate pe stradă şi-au provocat agresorii cu un comportament de piţipoancă şi un caracter de leliţă balcanică, ar trebui să fie atente cu cine umblă şi cu cine intră în vorbă, nu să dea buzna la poliţie că au fost violate [via]
Declaraţia aparţine unui expert criminalist şi este denunţată de feministe care au făcut plângere la CNCD şi au şi câştigat.
Problema? Problema e că modul nou de a te exprima te forţează să-ţi cenzurezi gândurile şi să foloseşti termeni golite de empatie şi de sens. Dacă ar fi folosit în loc de "piţipoancă" şi "leliţă balcanică" termeni precum "persoană cu moravuri uşoare" şi "caracter uşor intruziv", n-ar mai fi provocat atâta scandalizare.
În fapt, ceea ce spune domnul criminalist nu este în totalitate greşit - e drept că nici eminamente corect.
Pe de altă parte, atitudinea de tipul...
Victimele agresiunilor sexuale nu sunt vinovate. Punct. Indiferent de cum arată, cu ce sunt îmbrăcate, la ce oră se plimbă noaptea, de unde sunt şi cum sunt ele ca persoane. [via]
...are la rându-i nişte hibe destul de mari. În nicio ţară, nicăieri pe planeta Pământ, statul prin organul său Poliţia nu e capabil să protejeze fiecare cetăţean în parte la orice oră din zi şi din noapte. Aceasta este realitatea.
Având în vedere realitatea, este imperativ necesar ca noi, cetăţenii, să luăm o serie de măsuri şi noi înşine pentru a ne proteja.
Dacă eu mă duc cu 10000 de euro cash în buzunar şi cu ceas de aur pe mână la ora 1:00 prin Ferentari şi mă atacă ţiganii şi mă jefuiesc, cine-i vinovat? Sigur, jefuitorii în primul rând, nimic de obiectat. Dar, pe de altă parte, dacă aş fi ţinut banii în bancă şi nu în sacoşă şi aş fi evitat să-mi pun ceasul de aur la mână aş mai fi fost bătut şi jefuit? Cel mai probabil nu. Sau dacă aş fi folosit taxiul căci dacă am ceas de aur şi 10000 de euro cash îmi permit o cursă cu taxiul până la urmă dacă tot am treabă în Ferentari la ora 1:00.
Prin urmare, o vină parţială o am şi eu că n-am făcut nimic pentru a mă proteja eu înainte de a mă aştepta să mă protejeze Poliţia. În orice ţară din lume asigurările nu te despăgubesc dacă nu ai luat mai întâi tu însuţi măsuri de precauţie pentru a proteja valoarea asigurată - şi aici nu e vorba doar de bunuri cât şi de sănătate sau de propria viaţă (sinuciderea nu e acoperită de asigurarea de viaţă - de exemplu).
Parafrazând un comentariu de pe blogul Medusei, ce-ar fi să se supere şi posesorii de maşini care le-au fost furate iar asiguratorii nu i-au despăgubit... ei doar au lăsat maşina descuiată cu cheile în contact şi au mers în supermarket bazându-se că trăiesc într-o societate în care eşti apărat.
Ei... pe aceeaşi idee merge şi domnul criminalist însă exprimarea lui a făcut ca mesajul său de fond să fie ignorat complet.
Dacă o fată de 14 ani se duce semi-îmbrăcată la ora 2:00 într-o sală de jocuri de noroc iar cei din sală îi fac aluzii cu tentă porcoasă, sunt oare doar cei din sală 100% vinovaţi? Sunt acord că sunt principalii vinovaţi. Dar nu singurii!
Dar dacă o femeie de 50kg cu vârsta de 25 de ani merge singură pe la ora 00:00 pe unde se ştie că umblă prostituatele şi este acostată de un potenţial client care o confundă sau chiar luată pe sus de un bărbat care ştia că altcineva trebuia să se afle acolo.... este în totalitate vina agresorului?
În plus, n-am văzut în România prea des doamne care să poarte cu ei spray cu piper sau chiar spray paralizant. În alte ţări, după câteva episoade de genul ăsta, numărul de locuri unde cei slabi (doamne şi bărbaţi fără abilităţi fizice deopotrivă) sunt în deplină siguranţă a crescut considerabil.
Am avut două coelge în liceu care studiau arte marţiale cu scopul principal de a se putea apăra în caz de probleme.
Unde vreau să ajung cu asta? La aceeaşi problemă ca şi mai sus: feministele să propună soluţii pentru ele însele în primul rând şi să renunţe la victimizare şi la pretenţii absurde din partea Statului.
În plus, există şi bărbaţi agresaţi în unele cartiere rău-famate. Chiar destul de mulţi. Şi, ca şi femeile agresate, foarte rar spre deloc aceste fapte sunt raportate. Însă, bărbaţii agresaţi într-o zonă fie aleg să ocolească zona fie învaţă lecţia şi îşi achiziţionează un dispozitiv de apărare. Nu vor sta să se victimizeze şi nici nu vor cere măsuri suplimentare din partea statului.
Feministele greşesc atunci când spun că această abordare este o formă de a scuza sau de a acorda circumstanţe atenuante agresorilor tocmai pentru că nici eu prin rândurile de mai sus şi nici criminalistul amendat de CNCD nu am pledat pentru achitarea agresorilor sau pentru micşorarea pedepsei sau pentru circumstanţe atenuante. Nu. Am pledat pentru creşterea atenţiei şi grijii faţă de sine înainte de a aştepta să te apere altcineva. Or... feministele vor tratament egal şi pentru femei. Păi... pentru bărbaţii agresaţi nu se alocă poliţist-paznic. De ce s-ar face asta pentru femei?
În plus, am fost martor de vreo două ori la provocări explicite din partea unor fătuci (exact ca cele descrise de criminalist) şi puţin a lipsit ca tipul cu care eram să nu dea curs invitaţiei explicite.
Şi culmea, deşi ea a provocat, tot ea era speriată numai la gândul că ăsta va da curs provocării. Am calmat-o şi-am trimis-o la plimbare explicându-i clar că astfel de provocări pot avea urmări şi ar face bine să înceteze. În loc de "mulţumesc" am fost tratat cu înjurături şi categorisit ca "nesimţit" pentru îndrăzneala de-a-i da un sfat util.
Acum, stând drept şi judecând strâmb: Dacă vine una la unu' şi-i zice la modul cel mai serios "cum ar fi să ne-o punem?" urmând apoi o serie de gesturi lascive pe lângă el, ăla e cel tâmpit că vrea să dea curs invitaţiei? Dacă da, atunci avem o problemă cu căpuţul.
Mai mult, unele feministe consideră agresiune şi apropourile făcute de bărbaţi către femeile îmbrăcate sumar şi chiar vulgar. Şi totuşi, există şi bărbaţi apostrofaţi (uneori chiar şi de femei) pentru un anumit mod de a se îmbrăca. Pe ăştia nu-i apără nimeni şi nici ei nu se plâng că sunt "agresaţi". De ce? Pentru că nu e agresiune! D'aia!
Ce-ar fi fost să mă plâng eu de agresiune pentru fiecare "roackere, partidu' te vrea tuns" şi "ce faci domnişoară?" pe care l-am auzit de la câte-un cretin sau de la câte-o cretină (aţi rămâne surprinşi câte piţipoance se leagă de pletoşi pe stradă şi-apoi se miră de ce sunt insultate sau scuipate) de-a lungul vieţii?
Unde vreau să ajung? La faptul că militantismul feminist pentru redefinirea termenilor de "hărţuire sexuală" şi "agresiune" pe criteriu de gen este profund iraţional. În plus, remarcile stupide au deja încadrare juridică - se numeşte "agresiune verbală" şi se pedepseşte cu amendă. De ce ar fi nevoie de o nouă încadrare pe criteriu de gen? C-aşa vor feministele?

3.6. Mamele nu sunt respectate suficient

Serios? Am mai discutat aici aşa că reau sumar. În primul rând femeile ies în continuare la pensie mai repede decât bărbaţii deşi bărbaţii trăiesc în medie 68 de ani iar femeile 74. Asta în România unde femeile ies la pensie la 60 de ani (în curând 63) iar bărbaţii la 65. Ceea ce înseamnă că femeile beneficiază în medie de pensie 14 ani iar bărbaţii de 3 ani, adicătelea de 4,6 ori mai puţin.
Şi, dacă ar fi să dăm credit poveştii ăleia de adormit copiii cum că bărbaţii au salariu mai mare, înseamnă că taxele plătite de ei la fondul de pensii sunt mai mri. De unde rezultă că bărbaţii plătesc mai mult pentru a beneficia de 3 ani de pensie şi femeile, având un salariu mai mic (conform poveştii), plătesc mai puţin pentru a beneficia de 14 ani de pensie.
Totuşi, povestea cu salariile rămâne de analizat întrucât nu a demonstrat nimeni riguros afirmaţia aceea. Dar, să nu uităm că femeile sunt cele discriminate! E important!
În plus, în România s-a propus nici mai mult nici mai puţin decât reducerea şi mai mult a vârstei de pensionare pentru femeile care au copii. Am mai discutat aici despre cum o femeie care face 3 copii munceşte cu 10 ani mai puţin decât un bărbat dar va avea o pensie aproape cât a unui bărbat (concediul maternal se pune la vechime şi se pune ca stagiu cotizat) şi va beneficia de ea mult mai mult.
Şi totuşi, în opinia feministelor mamele nu sunt respectate. În susţinerea acestei teze invocă un barometru de gen al Gallup conform căruia 80% dintre femeile din România fac doar ele (adicătelea cu zero ajutor) muncile casnice. Uau!
Păi şi ce vină am eu la chestia asta? Dacă pensiile ar fi private şi nu de stat, nu mi-ar păsa. Să iasă la pensie la 45 de ani din partea mea. Însă, având în vedere că pensiile sunt de stat, de ce trebuie EU să plătesc mai mult ca să iasă mamele mai devreme la pensie pentru că nu-ştiu-ce barometru arată nu-ştiu-ce concluzie. Cifra de 80% mi se pare mare însă nu neg că situaţia este majoritară. Însă, nu consider că am eu sau taică-miu sau Gigi de la Sculărie vreo vină în chestia asta.
Am vorbit la educaţia parentală despre asta precum şi în mini-studiul făcut de mine. Acolo să caute vinovaţii feministele. Căci părinţii, mame şi taţi deopotrivă, sunt cei care-şi cresc copii în spiritul "stereotipurilor de gen".
Şi apropo de mame şi de crescutul copiilor, Medusa afirmă acolo că mamele sunt mult mai îndreptăţite să obţină custodia copiilor şi că taţii să-şi mai pună pofta-n cui (sic!). E valabil şi pentru mama aceasta? Dar pentru aceasta?

3.7. Presa ţine cu bărbaţii în cazul "violenţelor de gen"

Feministele susţin nici mai mult nici mai puţin decât faptul că violenţa conjugală ar trebui să aibă ca sub-încadrare aşa-numita "violenţă de gen" (gender based violence). Serios? Şi cazul ăsta unde s-ar încadra? Observaţi că în articolul citat nu se pomeneşte nicăieri că e vorba de violenţă în familie sau violenţă de gen şi, bonus, criminala este prezentată cumva ca posibil nebună şi nu ca o bestie misandră. Sună aberant ceea ce spun? Păi fix asta spun şi feministele, numai că pe ele bag seamă că le şi ia în serios societatea.
Ele acuză faptul că presa tratează cazurile de omucidere conjugală ca fiind "crime pasionale" şi că prin această formulare ar acorda circumstanţe atenuante agresorului sugerând cumva că "din iubire" ar fi comis crima.

4. Reacţii la feminism şi la feminizare

Aici n-o mai dăm cu subcapitole ci le înşirăm pe scurt.
Asociaţia T.A.T.A., singura asociaţie care apăra drepturile bărbaţilor într-o lume în care toate categoriile de oameni, mai puţin bărbaţii albi heterosexuali, sunt cumva beneficiare de "affirmative action", remarcă folosind argumentul împrumutat de la feministe, că taţii sunt discriminaţi în Abecedare.
Conţinutul acestora este evident discriminatoriu la adresa tatălui. Cuvântul „mamă” (mămică, maică s.a.) are în total 108 apariţii pe 60 de pagini ale celor patru manuale, în timp ce „tată” (tătic, s.a.) figurează numai de 40 de ori şi doar pe 19 pagini din totalul de 478 de pagini cât reprezintă însumate cele 4 abecedare
Deşi ZIUA TATĂLUI a devenit din 2009 sărbătoare naţională legală, abecedarele oferite „bobocilor” în septembrie 2011 (3 din cele 4) nu prezintă decât ZIUA MAMEI
Personal nu simpatizez cu poziţia luată de Asociaţia T.A.T.A. în acest caz. Să te-apuci să numeri de câte ori se zice tata în abecedar e la fel de imbecil cu a te apuca să numeri de câte ori se zic nasoale despre fundul Elenei Udrea în 3 talk-show-uri.
Însă, reacţia merită menţionată tocmai pentru că foloseşte aceeaşi retorică pe care o foloseşte şi mişcarea feministă care se isterizează la orice chestie în care bărbaţii sunt menţionaţi fie şi cu procente infime mai mult decât femeile.
În alte ţări se produc păpuşi cu Barbie preşedinte, la noi se produc abecedare pline de "mămica" iar tăticu e "şi el pe-acolo", prea puţin relevant.
Legat de "ziua tatălui", cei de la ong-ul mai sus amintit au dreptate prin prisma faptului că un ONG feminist a organizat în Bucureşti o campanie în care mesajul de bază era că femeile sunt respectate numai de 8 martie. Pe bune? Chiar presupunând că exagerarea feministă cum că femeile sunt respectate numai în zilele dedicate cinstirii lor, trebuie amintit în mod constant că există minim 4 zile dedicate femeilor într-un an: 14 şi 24 februarie, precum şi 1 şi 8 martie, în vreme ce pentru bărbaţi există... să zicem două. Aia din mai şi "ziua tatălui". Şi, din 4 zile de dedicate femeilor, una este prezentată copiilor încă de mici ca fiind necesară iar din 2 dedicate bărbaţilor, nici măcar nu e amintită vreuna.
Dar femeile sunt cele discriminate!
Recomand vizualizarea acestui filmuleţ - este despre feminismul englezesc şi despre situaţiile aberante în care femeile pot scăpa de pedeapsă pentru uciderea propriilor soţi invocând sindromul premenstrual sau statutul de victimă. Practic, în Anglia viaţa unui bărbat alb heterosexual nu mai valorează nici cât o ceapă degerată. Şi cum feminismul la noi a ajuns pe filieră anglo-americană, eu am motive destul de întemeiate să mă tem că se va ajunge la aşa ceva şi în România. Trendul nu este unul al normalităţii ci al misandriei.
O altă reacţie a venit din partea unui chestor al IPJ Vâlcea. Dânsul consideră că a ajuns la capătul răbdării şi că feminizarea Poliţiei este de porc.
Femeile în Poliţie au ajuns tot ca urmare a activismului. Eu aş vrea să văd activism şi pentru angajarea femeilor pe şantier - la cărat saci de ciment, la turnat betoane cu lopata, la frământat tencuială, la căţărat pe schele şi izolat blocuri. Serios! Doar suntem egali, nu?
Practic, datorită ideologiei feminismului s-a ajuns în situaţia în care multe femei au ajuns să lucreze în domenii în care pur şi simplu nu sunt apte!
Articolul din realitatea.net e scurt şi nu surprinde adevărata dimensiune a problemei.
Dacă nu ştiaţi, standardele sunt diferite deşi poliţiştii şi poliţistele sunt plătite la fel şi consideraţi egali. O femeie dacă vrea în Poliţie trebuie să aibă 1,65m înălţime. Un bărbat dacă vrea aceeaşi chestie trebuie să aibă 1,70m înălţime. Cu alte cuvinte, o femeie de 1,65m este mai fioroasă şi mai eficientă în operaţiunile din teren decât un bărbat de 1,69m. Nu râdeţi! Aşa funcţionează lucrurile la noi cu "egalitatea" între sexe.
Tot ca să intri în poliţie, baremele de la probele fizice sunt mult-mult mai mici şi mai accesibile pentru femei decât pentru bărbaţi. Numai testele scrise sunt aceleaşi.
Şi, mai apoi, mulţi poliţişti practic nu au nicio şansă să promoveze şi să lucreze în birou (mai ales în oraşele mai mici) tocmai pentru că întâietate la promovare de pe teren au femeile care oricum se descurcă lamentabil în situaţii operative.
Practic, dacă trimiţi o patrulă noaptea pe străzi dintr-un poliţist şi o poliţistă, poliţistul are două treburi de făcut: să vegheze la ordinea publică şi să aibă grijă de poliţistă.
Singura instituţie unde egalitatea de şanse între sexe se aplică raţional este la SRI. Acolo toate standardele sunt identice şi numărul de locuri extrem de limitat. În plus, la SRI dacă sunt 10 locuri pentru fete şi 300 de candidate şi doar 5 îndeplinesc standardele, alea 5 intră şi se mai organizează o sesiune. Ceea ce este foarte corect.
În Poliţie însă trendul este de feminizare şi, cu groază am aflat recent, că se extinde şi la nivelul pompierilor. Să sperăm totuşi că acolo se vor păstra măcar standardele egale.
Însă, atunci când cineva observă ridicolul şi situaţia de porc este catalogat ca misogin porc adept al patriarhatului. Un comentariu elocvent de pe realitatea.net:
Ma intristeaza faptul ca aici si in legatura cu acest subiect comenteaza niste indivizi care nu au nicio legatura cu acest sistem!!! In conditiile acutuale, cu lipsa de personal din sistem, care se manifesta si fa fi si mai acuta, va dau o speta: la un post de politie comunal cu doi sau trei politisti, unul face de permanenta sau interventie, cum vreti sa-i spuneti. Acel politist este femeie! La miezul noptii i se da o interventie pe 112 la 10 indivizi care se bat cu topoare!!! Este obligata sa se deplaseze singura la aceasta interventie deoarece sistemul nostru nu ii asigura si un partener!!! Intrebare pentru toti militantii "antidiscriminare": cum comentati aceasta situatie???
Sigur, o să vină feministele să spună că statul e vinovat că nu-i asigură partener. Aşa cum tot statul e vinovat că angajează mai multe femei decât bărbaţi în poliţie (s-a întâmplat anul ăsta).
Feministele văd discriminarea de gen numai într-un sens. Despre poliţiştii care au plecat din sistem pentru că au ratat de două ori promovarea în birouri pentru că era la rând "doamna X" care "nu se mai putea descurca pe teren", nu zice nimeni nimic. Şi asta se întâmpla înainte de reduceri când salariile din Poliţie erau decente.
În plus, ca să fie clar, absolvenţii de academie încheie un contract cu MAI prin care MAI se obligă să-i încadreze în Poliţie timp de minim 10 ani. Ceea ce-nseamnă, că dacă o doamnă poliţist rămâne gravidă şi pleacă în concediu, este pur şi simplu imposibilă angajarea unui înlocuitor pe perioadă determinată aşa că unica soluţie rămâne ca altcineva să o suplinească şi pe ea. Iar dacă un poliţist bărbat se opune fie este sancţionat fie categorisit ca misogin neempatic.

5. Discurs de ură la adresa bărbaţilor

Dedic separat un capitol pentru un discurs de ură la adresa taţilor proliferat pe blogul Medusei. Link-ul pe care l-am dat în prefaţă nu mai este disponibil. Se pare că Medusa şi-a şters acel articol de pe blog. Oare de ce l-a şters? Nu-i nimic, eu îmi păstrez ce vreau să scriu în documente Word aşa că nu-i o problemă.
Dar, înainte de a da discursul anti-bărbaţi al stimatei Tudorina Mihai, să facem un exerciţiu de imaginaţie.
Exemplu 1:
Majoritatea homosexualilor se comportă ei înşişi ca nişte copii răzgâiaţi fiind incapabili să-şi poarte singuri de grijă, darămite să îngrijească nişte plozi. Dacă restul oamenilor din mila cărora trăiesc au o treabă, aceştia aproape că mor de foame şi se duc la muncă îmbrăcaţi jegos. Ăstora vrea statul să li se dea copii adoptaţi spre creştere!

Este "hate-speech"? Eu aş zice că da. Hai să mai luăm unul.
Exemplu 2:
Majoritatea ţiganilor se comportă ei înşişi ca nişte copii fiind incapabili să-şi poarte singuri de grijă darămite să-şi îngrijească plozii. Dacă românii din jurul lor au nişte treabă, aceştia aproape că mor de foame şi se duc îmbrăcaţi jegos la muncă. Ăstora să li se dea custodia unor copii?

Este "hate-speech"? Este. Ba încă poţi fi şi amendat de către CNCD dacă spui aşa ceva la televizor.
Şi totuşi, Medusa o spune cu subiect şi predicat şi cu o nesimţire debordantă şi, mai mult decât atât, încearcă chiar să argumenteze că nu este hate-speech.
Textul Medusei:
Toate astea în condiţiile în care în spaţiul domestic din majoritatea familiilor din România, bărbaţii se comportă ei înşişi ca nişte copii, fiind incapabili să-şi poarte singuri de grijă, darămite să-şi îngrijească plozii. Dacă nevestele lipsesc de acasă, aproape că mor de foame, se duc la muncă cu cămăşile şifonate şi ciorapi de culori diferite. Lor ziceau cei de la T.A.T.A. că ar trebui să li se încredinţeze copii în caz de divorţ.
Tare sau ce? Ea şi l-a şters în cursul zilelor de după publicarea Prefaţei acestui articol însă a rămas citat şi pe alte bloguri. Se pare că la vremea postării au mai existat şi alţi oameni raţionali care au sesizat.
Stimată doamnă/domnişoară Tudorina Mihai te invit deschis să ne explici cum acest text nu este "hate-speech" şi cum de fapt este legitim să proliferezi ură şi sexism la adresa bărbaţilor în acelaşi timp fiind ilegitim să proliferăm ură la adresa homosexualilor, ţiganilor sau femeilor.

6. Campania respectului

Dedicăm capitol separat celor trei filmuleţe din "campania respectului" pe care le-am postat în prefaţă.
Filmuleţele ridică o problemă ce există doar parţial şi nici într-un caz la gravitatea celor descrise - mă refer aici la clipul cu banii şi la clipul cu libertatea de mişcare.
În ceea ce priveşte verificarea corespondenţei, am citat chiar o feministă psiholog care o spune fără echivoc că încălcarea confidenţialităţii corespondenţei partenerului este o practică mult-mult mai des întâlnită în cazul femeilor decât în cazul bărbaţilor.
În plus, această faptă are deja o încadrare juridică penală şi se numeşte "violarea corespondenţei" şi se pedepseşte cu închisoare în România. Celebrul caz "Elodia" a avut un caz de condamnare împotriva lui Cioacă pentru că a spart e-mail-ul soţiei. Prin urmare, o reîncadrare sau o încadrare suplimentară ca "violenţă în familie" sau "violenţă de gen" (cum sunt convins că visează feministele) nu se justifică.
În ceea ce priveşte clipul cu banii, consider situaţia nerealistă. Nu spun nereală - poate chiar există cazuri de acest gen în România - însă nerealistă. În plus, aşa cum am argumentat mai sus, în niciuna din revendicările feministelor nu se regăseşte o soluţie care să elimine cauza sau care să ofere o soluţie pentru efect dar soluţie să fie a feministelor pentru femei.
Cu alte cuvinte, o situaţie în care el să acapareze tot venitul şi să reacţioneze în stilul "eu te întreţin căci tu stai acasă şi trândăveşti cu plodul" are o serie de cauze. Cauze care, desigur, nu justifică acţiunea. Pe de altă parte, dacă aceste cauze sunt înţelese există premizele elaborării unei soluţii de prevenire pe viitor - o soluţie care să implice şi altceva decât propagandă ieftină.
Hai să încerc eu primul. Posibile cauze pentru ca un soţ să reacţioneze similar cu reacţia descrisă în clipul cu banii: job foarte solicitant (fizic sau psihic) - asta duce la frustrări văzând-o pe ea stând calmă şi zâmbăreaţă în casă. Dacă el lucrează în construcţii şi e iarnă afară - efectul e garantat. O altă cauză ar putea fi că el nu şi-a dorit copilul iar ea nu a dorit să piardă nici soţul aşa că a ales să-l pună în faţa faptului împlinit mizând pe iubirea şi răbdarea lui. Am mai citat aici opinii despre sarcină şi avort a femeilor din România. Dacă e nevoie, mai postez. Există multe (suprinzător de multe) cazuri în care femeile au luat unilateral decizia de a rămâne însărcinate (au oprit administrarea contraceptivelor, au găurit prezervative, etc.) şi şi-au anunţat soţul de sarcină când era suficient de avansată şi nu se mai putea face nimic.
Sigur, toate astea pot fi contracarate cu "ei şi? soţul vătămat în orice fel putea să plece şi gata" numai că, în realitate, lucrurile nu stau chiar atât de simplu pe cât par. În plus, ca bărbat, dacă nevastă-ta te pune în faţa faptului împlinit şi-ţi spune că veţi avea un copil împotriva voinţei tale, orice alegere vei face în afară de aceea de a rămâne în familie completă te pune într-o lumină proastă.
Dacă începi să te comporţi nasol cu ea (şicane cu banii, închis în casă, etc.) - eşti agresor. Dacă divorţezi - eşti un tată iresponsabil. Practic, nu ai ieşire. Nu degeaba se spune despre astfel de femei că "îşi încalţă" partenerii. Şi nu, nu este un stereotip de gen ci o realitate.
În plus, clipul cu închisul în casă este totalmente nerealist întrucât include "mi-am sunat soţul să-l întreb". Păi... dacă l-ai putut suna pe el... oare nu puteai apela şi 112 că eşti blocată în casă?
Ce mi se pare abominabil este faptul că această campanie apelează la tehnici de manipulare folosind excesiv apelul la sentimente (prin tonul vocilor folosite) precum şi stereotipuri de gen, adică fix ceea ce condamnă feministele. Dublul standard e-n floare în feminismul post-modernist românesc. E de porc să folosim stereotipuri de gen când vine vorba de femei şi de porc să zicem nasoale de ţigani, de femei sau de gay. Însă, în acelaşi timp şi simultan (sic!) e ok să proliferăm stereotipuri de gen şi să zicem nasoale de bărbaţi, că doar deh, suntem libere şi independente.
Ah... şi încă ceva: dacă tot folosiţi des faptul că în nu-ştiu-cât la sută din familiile româneşti se practică un model retrograd şi învechit, ei bine, în aceleaşi familii, în care patriarhatul e considerat "normal", la fel de "normală" este considerată şi zicala că "femeia ţine casa" - în sensul că soţia are preponderent banii pe mână.
Lucrez în vânzări şi lucrez des cu oameni din mediul rural şi foarte rar dacă vorbesc cu soţul acesta ia o decizie pe loc. Deseori îmi cere un răgaz pentru a discuta cu soţia că ea ţine banii el fiind mai mult la muncă decât pe-acasă.
De ce-am menţionat asta? Pentru că e o situaţie generalizată - ceea ce face ca situaţia ipotetică prezentată în clipul cu banii să fie nu numai nerealistă ci şi destul de puţin probabilă.

7. Epilog

Încă de la publicarea prefaţei, Medusa s-a grăbit să-mi scrie:
N-ai altă treabă decât să critici atât de superficial munca de ani de zile a unor oameni? [...]
PS. Nu intru în polemici absurde, ai un grad de ignoranţă prea mare pe acest subiect, plus o doză de răutate care nu-mi place.
Apelul la autoritate sau apelul la vechime nu este un argument. Faptul că feminismul este "munca de ani de zile a unor oameni" nu înseamnă nici că este legitim şi nici că este de necriticat.
În fond şi religia este munca de mii de ani (!) a unor mult mai mulţi oameni şi totuşi eu personal o critic fără nicio problemă. De ce-ar fi feminismul mai altfel?
Despre ignoranţa mea pe subiectul feminismului putem dezbate mult şi bine. Pe de altă parte, despre "răutatea care nu-ţi place", treaba e simplă: Atâta vreme cât tu ai voie să publici discurs sexist şi de ură la adresa bărbaţilor fără să fii sancţionată legal pentru asta atunci am şi eu voie să spun că feminismul în epoca post-modernă este o boală.
Spre deosebire de tine, eu atac feminismul ca ideologie şi unele feministe care debitează tâmpenii. Nu atac femeile în general care sunt oameni ca şi bărbaţii, unele mai de treabă, altele mai scorpii, unele mai deştepte, alte eminamente retardate mintal căci au ele grupuri mai mici uscături, darămite grupuri mari precum "femeile din România".
Medusa îmi dă şi sfaturi:
Canalizează-ţi energia pentru a descoperi cum trebuie acest domeniu nou, analizează-l cu răbdare şi nu te mai pripi cu criticile.
Seamănă foarte mult cu discursul creştinilor care se supără când le zic că religia lor e pe acelaşi plan cu povestea cu Moş Crăciun. Creştinii îmi spun că "trebuie să studiezi cu inima deschisă pentru a-l găsi pe dumnezeu", implicând deci cu "mintea închisă" şi scepticismul pus pe pauză.
Acelaşi lucru îmi spune şi Medusa: să am răbdare şi să "descopăr" feminismul post-modern şi să nu critic la prima aberaţie văzută.
Poate nu s-a-nţeles: Am o problemă cu feminismul ăsta contemporan care e total iraţional şi care mai degrabă mai adaugă diviziuni între oameni şi nu cu feminismul de bun simţ de la începutul secolului trecut care a militat pentru drepturi egale în faţa legii pentru femei şi bărbaţi, feminism cu care, repet pentru a triliarda oară, rezonez în totalitate.
E una să militezi pentru dreptul de a şofa sau dreptul de a încheia acte de una singură (pentru asta militează acum feministele din Arabia Saudită) - pentru că asta înseamnă să ceri drepturi pe care bărbaţii le au pentru simplul fapt că sunt de gen masculin. Şi cu totul şi cu totul alta e să ceri intervenţia statului în alegeri prin cote de gen sau să ceri ca femeile să aibă dreptul de a munci mai puţin pentru simplul fapt că sunt de gen feminin - asta însemnând cerere de superioritate a femeilor faţă de bărbaţi, aspect cu care nu numai că nu sunt de acord, dar îl voi sancţiona public ori de câte ori va fi cazul.
În România, ca de atlfel în toate ţările afectate de feminism, dacă eşti căsătorit cu acte cu o doamnă şi doamna face un copil din flori tu ca bărbat dacă divorţezi de ea ai şanse mari să fii pus să plăteşti pensie alimentară oricum iar ea mai mult ca sigur nu va face pârnaie pentru adulter pentru că tu ca bărbat divorţezi de ea şi nu vrei să auzi nici de copil (pentru că nu-i al tău) iar instanţa acordă întotdeauna "circumstanţe atenuante". Nu acelaşi lucru se întâmplă însă dacă rolurile se inversează.
În plus, după cum am argumentat când am vorbit de Codul Civil, în România căsătoria aduce o serie întreagă de beneficii explicite plus un număr foarte mare de beneficii indirecte femeilor în vreme ce bărbaţilor le aduce numai şi numai obligaţii în cel mai fericit caz egale, de cele mai multe ori mai mari decât ale soţiilor. Să reluăm un argument pe care l-am dat mai demult:
Gigel se căsătoreşte cu Tincuţa.
Gigel este manager de bancă iar Tincuţa este asistent manager într-o multinaţională.
Gigel, fiind manager de bancă, beneficiază de discount-uri căcălău la credite aşa că face un credit şi cumpără un apartament cu două camere în Bucureşti pentru el şi soţia lui.
Gigel şi Tincuţa s-au înţeles să nu aibă copii şi folosesc ca metodă contraceptivă pilulele orale.
Tincuţa, însă, simte momentul şi întrerupe pe ascuns tratamentul cu anticoncepţionale (mizând pe faptul că Gigel e foarte ocupat şi nu va observa).
Astfel, la vreo 3 luni după întrerupere Tincuţa rămâne gravidă însă omite să-i spună acest amănunt insignifiant lui Gigel.
Gigel începe să pună întrebări abia alte 4-5 luni mai târziu când sarcina începe să devină evidentă.
Gigel se enervează crunt că n-a fost şi el consultat pe chestia asta şi îi adresează dumnezeii, cristoşii şi crucile de rigoare Tincuţei şi o pofteşte afară din casa lui. (Casa lui, pentru că el cu creditul lui o cumpărase!)
Tincuţa înregistrează momentul şi intentează proces de divorţ.
La proces, Tincuţa va face apel la sentimente şi va poza în victimă (mama eroină abuzată de porcul de bărbatu-su) şi în virtutea art. 324 alin. 1 Cod Civil poate cere nici mai mult nici mai puţin decât excluderea lui Gigel din propria lui casă ţinându-se cont de interesul superior al copilului minor aflat "pe drum" şi de culpa lui Gigel în desfacerea căsătoriei (momentul înregistrat în care Gigel toarnă cu înjurături la adresa Tincuţei pentru tăinuirea sarcinii). Totodată, Gigel va fi obligat să termine de plătit creditul cu care a cumpărat casa dar şi să-i plătească Tincuţei o rentă viageră + pensie alimentară pentru plodul pe care Gigel nu l-a dorit oricum de la bun început.
Ba încă având momentul înregistrat şi nişte hârtii date de nişte psihologi anonimi, Tincuţa poate intenta proces separat lui Gigel pentru abuz emoţional, unde are şi reale şanse să câştige din simplul motiv că e femeie şi mamă.
Câtă vreme acest gen de scenarii sunt posibile legal în România, discursul despre posibila discriminare a femeilor mi se pare stupid, cretinoid şi de-a dreptul iraţional.


Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

joi, 22 septembrie 2011

Feminism românesc (Prefaţă)

Am mai vorbit despre feminismul românesc dar puţin şi în treacăt când am vorbit despre discriminări şi despre aberaţia numită affirmative action.
De-atunci am spus că acest domeniu merită o demontare amplă întrucât şi pe la noi încep să se nască voci feministe cu acelaşi discurs greţos ca cel american.
Acest articol este o prefaţă pentru că întâi de toate o să vă supun atenţiei o serie de materiale româneşti cu conţinut feminist pe care am să vă rog să le parcurgeţi înainte de a citi articolul în sine la care m-am apucat deja de scris şi pe care sper să îl public la sfârşitul acestei săptămâni.

Înainte de toate, pentru că presimt că voi avea parte de critici, doresc să reamintesc cititorului că nu numai că nu sunt misogin dar sunt primul susţinător al egalităţii între sexe. Numai că susţinerea mea nu este în concordanţă cu feminismul pentru că eu susţin egalitatea completă între sexe - atât în drepturi cât şi în obligaţii şi responsabilităţi. Bunăoară, aberaţia feministă care promovează pe faţă discurs de ură la adresa bărbaţilor şi drepturi în plus ale femeilor nu intră sub nicio formă în sfera mentalităţilor care să se bucure de aprecierea mea.

Nu o dată am scris despre faptul că e de porc modul cum sunt tratate femeile în Arabia Saudită sau în alte teocraţii. De altfel, dacă analizez bine, am scris în legătură cu multe teme care se apropie de aria de interes a feminismului numai că, spre deosebire de aceasta, eu am preferat abordarea neutră în dauna abordării isterico-ipocrite profund preferate de susţinătorii feminismului (că doar sunt şi domni care susţin aberaţia).
Am scris despre mutilarea genitală feminină (FGM) dar am scris şi despre circumcizie. Femeile sunt cele discriminate şi oprimate dar pe circumcişii cu forţa nu-i plânge nimeni. De altfel, principalul stereotip feminist este că "bărbaţii nu suferă iar dacă suferă, o merită oricum".
Am făcut aceste precizări din simplul motiv că nu doresc să explic fiecăruia în parte după aia cum eu nu sunt nici misogin şi nici promotor al patriarhatului însă sunt un contestatar al feminismului modern care este de-a dreptul greţos. De ce este greţos? Voi detalia pe larg în articolul următor,

Aflând că există feminism românesc modern m-am apucat serios să caut materiale în acest sens ca să ştiu şi eu despre ce vorbesc. Să nu care cumva să-mi dau cu părerea bazându-mă doar pe ce ştiu că se întâmplă în alte ţări. Surpriză! Material puţin în on-line. Doar câteva cărţi destul de stufoase. Eh... chiar bani pe cărţi feministe nu o să dau. De ce? Pentru că din moment ce nu s-a sinchisit nimeni să le digitalizeze e clar că nu merită banii ăia. Sau nu? În fine, contează mai puţin.

Căutând disperat am aflat că există câteva doamne politician care sunt feministe iar aici putem vorbi despre doamna Vass... cum... nu ştiţi cine este doamna Vass? E consiliera lu' Boc. Pe sistemul clişeului ăla cretin feminist "în spatele fiecărui bărbat puternic stă o femeie puternică". Da! Aşa e! Vedem cu toţii ce bine l-a consiliat doamna Vass pe Emil Boc. O altă feministă cică ar fi Sulfina Barbu, cea care a cerut "cotă de gen" la sistemul de vot. Am vorbit deja despre asta. În curând o să avem parlament neales şi format doar din categorii "defavorizate". X% pentru femei, Y% pentru minorităţi naţionale, Z% pentru cine-mai-ştie-ce-categorie-defavorizată-apare şi tot aşa. Mă tentează să-mi fac Asociaţia pentru Promovarea Bărbaţilor Albi şi Heterosexuali. Este singura categorie care nu beneficLinkiază de "affirmative action". Desigur, n-ai nicio şansă în lumea care face exces de corectitudine politică.

Lăsând asta la o parte, se pare că cele mai cunoscute feministe sunt Aurora Liiceanu care are şi o carte scoasă şi prin 2009 era abonată la interviuri pentru hotnews. De ce? Păi în acea vreme şi Gabriel Liiceanu era în graţiile lui Băsescu iar hotnews este totuşi un oficios prezidenţial. Sigur, doamna a divorţat de Liiceanu în urmă cu ceva vreme dar asta nu înseamnă că a prins ceva creier în acest sens. Doamna Liiceanu deşi se proclamă o feministă puternică şi care nu se victimizează cartea ei scoasă în 2009 este plină de plânsete. Tot de la doamna Liiceanu putere trebuie studiat şi cele 4 dimensiuni ale femeii.
O altă feministă chipurile cunoscută este Mihaela Miroiu. Şi totuşi, doamnei Miroiu îi plâng de milă alte feministe care excelează la capitolul superficialitate şi bădărănie, adicătelea fix acuzele pe care le aduc lor bărbaţilor, care, nu-i aşa, "este" ei porci şi needucaţi dom'le.
Ca să facem tranziţia la feministele din on-line trecem prin blogul Revelion la Sorbona şi citim o caracterizare amuzantă (şi pe alocuri inexactă) a feminismului românesc.
În on-line feminismul e un pic mai prezent. Dar nu prea mult că dăunează. Principalul exponent pare să fie site-ul http://www.feminism-romania.ro/. Vă rog şi pe dumneavoastră să-l studiaţi poate găsiţi ceva interesant prin el. Eu unul m-am plictisit de moarte.

Nu însă la fel de plictisitor este blogul "celei mai active feministe din mediul on-line românesc", aşa cum o caracterizează site-ul garbo.ro pe Tudorina Mihai, alias Medusa care deţine un blog feminist. Blogul ăla e plin de eroarea logică ce se numeşte "dublu standard" în special prin faptul că se proclamă obiectivă şi că doreşte egalitate de şanse între femei şi bărbaţi dar în acelaşi timp blogul ei ca privind lumea "prin lentila feministă" şi chiar discurs de ură la adresa brăbaţilor pentru nesimţirea de a semnala o descriminare evidentă a bărbaţilor în favoarea femeilor.
Blogul Medusei are abonament din a striga "discriminare!" la orice chestie în care femeile nu sunt pupate explicit în trei litere pentru meritul de a fi de gen feminin. Crin Antonescu este criticat pentru promovarea meritocraţiei în dauna cotei de gen iar faptul că o categorie anume apare în presă într-un procent fie şi cu 0,5 mai mare în favoarea bărbaţilor este o discriminare de gen în ochii fundamentalistei.
Sigur, am fost răutăcios. Sunt şi articole de bun simţ pe blogul ei însă trebuie să sapi mult de tot ca să le găseşti. De apreciat însă că de cele mai multe ori acceptă comentariile critice însă se face că nu le vede şi nu răspunde la ele. Însă, nu are obiceiul de a corecta atunci când i se semnalează o greşeală de argumentaţie. În acest sens merită citit articolul în care Medusa afirmă nici mai mult nici mai puţin decât că recordul mondial la sărit cu ski-urile atât la masculin cât şi la feminin aparţine unei femei! Uau! Aţi văzut filmul Seksmisja? E un film polonez despre o societate totalitar-feministă. Acolo se afirma că Einstein a fost femeie iar toate celelalte descoperiri erau şterse din istorie şi înlocuite cu prima descoperitoare a lor.
Desigur, tot pe blogul Medusei găsim indignări la adresa folosirii cuvântului "ministru" când e vorba de o femeie şi de faptul că nu există o traducere pentru cuvântul "congresswoman". Păi n-are cum să existe o traducere pentru o aberaţie, dar n-ai cui explica.

Trecem de la blogul Medusei pe care vă sfătuiesc să-l studiaţi îndeaproape şi eventual să-l comentaţi (numai să nu vă aşteptaţi să vă răspundă, mai ales dacă-i arătaţi unde greşeşte) şi mergem într-un alt loc unde sunt multe doamne feminste adunate şi anume platforma http://pandoras.realitatea.net/. Are şi nume predestinat "Blog la feminin". Mai puţin fundamentalistă platforma decât blogul Medusei dar totuşi putem citi şi-acolo câteva picanterii feministe cu specific românesc.
Însă, ceea ce m-a frapat şi amuzat în acelaşi timp, este că pe această platformă am avut ocazia să citesc articole scrise de feministe care proliferează tocmai stereotipurile de gen de care îi acuză pe bărbaţi sau societatea în general.
Astfel, pe minunata platformă în care ar trebui să vedem inteligenţa feminină revelată, găsim sfaturi pentru bărbaţii cu neveste urâte în care femeile sunt reduse la stadiul de hălci de carne. Şi asta o spun cu indignare, eu care detest feminismul în genere. Pe aceeaşi platformă găsim văicăreli cu privire la piaţa muncii deşi din propria experienţă vă spun că pentru fătuci ca autoarea se găsesc de 10 ori mai multe locuri de muncă decât pentru cei ca mine dar femeile sunt cele discriminate, să nu uităm!
Pe aceeaşi platformă se găseşte şi reclamă mascată la World March Women dar scrisă într-o formă mai frustrată decât a fătucilor care contibuie la revista Bravo Girl.
Şi, bomboana de pe colivă, un articol întreg cu o grămadă de comentarii dedicat unei reclame proaste de la Cosmote. Editoarele de pe Pandora's nu fac onoare feministelor dovedindu-se profund labile emoţional, uşor manipulabile şi pe alocuri eminamente proaste. De altfel, pe platforma Pandora's, mai multă inteligenţă arată comentatorii. Exemplu elocvent aici.

Să trecem de la platforma cu pricina şi să ne oprim asupra "campaniilor" cu "spot-urile publicitare" aferente. Am pus ghilimele la "campanii" pentru că fundamentul lor este zero barat iar la "spot-uri publicitare" am pus ghilimele pentru că nu înţeleg de ce nu se foloseşte banalul termen reclamă. Că doar asta e! Reclamă la o ideologie - ideologia feministă. Interesant este însă că reclamele la ideologia "supremaţiei albe", de exemplu, sunt interzise în vreme ce reclamele la ideologia creştină sau la ideologia feministă nu numai că nu sunt interzise dar sunt chiar încurajate şi gratuite. Totul în timp ce reclama la o ideologie politică se taxează. Doctrinele nocive nu sunt tratate egal. C-aşa-i în tenis.
Haideţi să vedem nişte filmuleţe. Începem cu ceva mai uşurel:

Şi încă unul din aceeaşi notă:

Tare sau ce? Despre generalizările pe care le face şi toate celelalte probleme ale acestei "campanii" discutăm pe larg în următorul articol.
Dincolo de asta, avem şi un filmuleţ care exploatează la maximum prevederile noului Cod Civil despre care am scris pe larg aici că avantajează implicit femeile şi crează premizele unor abordări şi mai misandre decât sunt deja în justiţia românească:

Amuzant este că însuşi o feministă spune că violarea corespondenţei este o practică mult mai întâlnită în rândul femeilor dar asta nu pare să conteze prea mult.Şi-acum să trecem la alte două filmuleţe cu acelaşi mesaj, filmuleţe care m-au enervat crunt de tot şi pe care le voi comenta destul de dur şi necenzurat în articolul viitor. Deocamdată vă invit să le urmăriţi:

Şi celălalt:


Modul ăsta simplisto-senzaţionalist de abordare şi ticsit cu dublu standard şi apel la sentimente face ca militarea pentru o cauză să valoreze fix pix indiferent cât de (i)raţională sau (i)reală ar fi cauza în sine. Dar să lăsăm comentariile pe data viitoare.

Cum orice extremă naşte extreme, există şi extrema masculină. Pe bune! Dar, având în vedere că există atât de puţin material de limbă română despre feminism, vă daţi seama că despre anti-feminism nu există mai deloc material.
Recomand un articol cu care nu sunt de acord în totalitate dar care punctează câteva aspecte reale. Articolul se numeşte Plaga feminismului şi este scris de un blogger pe care îl apreciez foarte mult pentru scrierile sale eurosceptice şi mai puţin pentru abordările altor subiecte, abordări cu care nu rezonez prea bine. Şi totuşi, articolul cu pricina e destul de bun şi oferă şi două link-uri către resurse anti-feministe.

De ce am scris o prefaţă atât de lungă? Pentru că am considerat de cuviinţă să arăt cititorului măcar o dată ce se află în spatele fiecărui articol pe care-l scriu pe o temă mai complexă. Câtă muncă, câte frământări, câtă documentare şi mai ales câtă răbdare de a asculta/citi argumente din cât mai multe direcţii pentru a fi cât mai sigur că nu trântesc câte-o tâmpenie cât capul meu de mare înainte de a o verifica şi răs-verifica.

Eu sper că articolul despre feminismul românesc va fi gata până la sfârşitul acestei săptămâni.

Până atunci, vă salut cu respect.

P.S. 1: Articolul România e miezul din dodoaşcă a fost votat de comunitatea ateilor şi agnosticilor români ca fiind cel mai bun articol al săptămânii trecute publicat pe un blog ateist. Pe această cale îl felicit pe Atila Nyerges pentru câştigarea primei etape, le mulţumesc celor care m-au votat în a doua etapă şi doresc succes tuturor în următoarele etape.
P.S. 2: Nu uitaţi, cei care încă sunteţi elevi, că puteţi oricând să vă retrageţi de la ora de religie. Formularele pot fi găsite şi pe acest blog.

duminică, 18 septembrie 2011

România e miezul din dodoaşcă

Dacă tot am vorbit despre panta ascendentă, discutăm astăzi despre un subiect în a cărui argumentaţie panta ascedentă este principalul instrument de "demonstrare". Vom vedea cum se pleacă de la afirmaţii adevărate şi demonstrate din punct de vedere istoric se continuă cu argumente discutate sau în curs de cercetare şi se ajunge apoi la concluzii de-a dreptul şocante.
Apoi, întrebaţi de ce nu e un fapt larg acceptat ceea ce spun ei, adepţii teoriilor potrivit cărora România e miezul din dodoaşcă al întregii omeniri (unii sunt mai cuminţi şi spun doar a întregii Europe) argumentează că există o conspiraţie împotriva identităţii româneşti şi bla bla bla bla (introdu teoria conspiraţionistă preferată aici).

1. Despre ce vorbim şi de ce vorbim?

Vorbim despre asta în primul rând pentru că e blogul meu şi vreau să vorbesc despre asta şi-n al doilea rând pentru că şi mie mi-a luat mult timp să ajung la o concluzie clară tocmai pentru că modul în care adepţii teoriei României ca miez din dodoaşcă îşi formulează în aşa manieră articolele încât trebuie multă strădanie să te prinzi când o iau pe arătură.
Prima dată am luat contact cu aceste teorii în urmă cu 11-12 ani şi mi-au fost prezentate ca fapte reale de către bunica maternă - cea despre care v-am mai povestit când am amintit de coada de la aghiazmă de la Brăila. De altfel, subsemnatul în perioada 1999 - 2003 a fost constant supus unui tratament cu teorii conspiraţionist-iraţionale şi ezoterico-stupide.
Din fericire însă alţi apropiaţi adulţi din acea vreme mă învăţaseră să verific din mai multe surse înainte de a da crezare unei informaţii - indiferent cine îmi dă această informaţie. Pe această cale le sunt recunoscător căci altfel... cine ştie,... poate eram redactor şef la lovendal.net.
Despre ce vorbim? Vorbim despre o serie de teorii (pentru că nu e doar una - sunt chiar foarte multe cu variaţiuni mai mult sau mai puţin evidente, pe alocuri chiar contradictorii) potrivit cărora România se află la originea civilizaţiei europene, este cel mai important popor din lume sau care afirmă fără de tăgadă că planeta Pământ se află în continuare în echilibru datorită chakrelor României, celelalte ţări distrugându-şi "tradiţia străbună" şi deci dezafectându-şi chakrele.
Voi încerca să le discut la grămadă căci dacă iau fiecare sub-teorie în parte ar trebui să fac un articol în 30 de epsioade minim şi chiar nu doresc să aloc chiar atât de mult spaţiu acestor teorii de factură protocronistă.

2. Care sunt părţile adevărate

Aici sunt cele mai puţine lucruri de spus.
Practic, toate teoriile sunt de acord că pe acest teritoriu au trăit la un moment dat tracii şi mai apoi dacii.
De asemenea, cam toate teoriile sunt de acord şi cu faptul că romanii au invadat vestul Daciei şi au plecat o dată cu retragerea aureliană.
În rest, cam tot ce se ştie despre istoria şi civilizaţia de pe aceste meleaguri este cel puţin pus la îndoială dacă nu chiar contestat cu totul de către adepţii teoriilor protocroniste. Nu e rău că se pune la îndoială dar vom vedea îndată că nu aduc dovezi de niciun fel sau se folosesc doar de speculaţii nefondate pe baza unor artefacte care nu spun nimic.

3. Ce este discutabil şi protocroniştii speculează

Aici sunt multe de spus.
Promotorii teoriilor protocroniste se grăbesc să tragă concluzii pornind de la o serie de întrebări perfect legitime sau agăţându-se de aspecte cel puţin neclare din istoria acestui teritoriu pe care astăzi îl numim România.
Să le luăm pe rând:

3.1. Originea latină a limbii române

Personal sunt agnostic în ceea ce priveşte originea latină a limbii române. Pare puţin probabil însă la fel de improbabilă este şi varianta oferită de protocronişti.
Varianta "oficială" sună simplu: Romanii i-au cucerit pe daci şi i-au învăţat latina şi i-au civilizat.
Problema stă însă în felul următor: Romanii au cucerit doar 14% din teritoriul Daciei. Restul a rămas ceea ce toată lumea e de acord: Dacia liberă.
Apoi, din cauza atacurilor repetate asupra Daciei Romane, atât din partea migratorilor cât şi din partea triburilor de daci liberi (carpii şi costobocii cu precădere), împăratul Aurelian a luat decizia pe care noi cu toţii o ştim astăzi ca "retragerea aureliană". Anul retragerii este însă neclar. Unii zic că s-a întâmplat în anul 271, alţii în 272, alţii că în primăvara lui 275.
Oricum, indiferent în care dintre cei 3 ani s-a întâmplat, rezultă că stăpânirea romană a durat între 165 şi 169 de ani. În această perioadă se presupune că toţi dacii au învăţat o limbă nouă, latina, uitând-o pe-a lor şi adoptând totodată stilul şi modul de viaţă roman.
Sigur, toate afirmaţiile de mai sus sunt profund discutabile. Eu am pus totul groso-modo.
Ei, pare greu de crezut totuşi că absolut toţi dacii şi-au uitat în totalitate limba în doar 165/169 de ani şi au învăţat la perfecţie latina uitând de limba proprie.
Însă, faptul că afirmaţia de mai sus este discutabilă este exploatat la maximum de către protocronişti care ajung să afirme că de fapt romanii se trag din daci şi că de aceea n-a fost nevoie de traducător (tălmaci) între cele două popoare ele în esenţă vorbind aceeaşi limbă. Însă, niciun izvor istoric nu afirmă sau infirmă folosirea unui tălmaci. Dar, dacă e discutabil, protocronistul va afirma aşa cum îi convine lui, pe principiul pantei ascendente.
Pentru afirmaţia că romanii se trag din daci au şi un raţionament care sună cam aşa: Romanii au apărut în urma fondării imperiului de către troieni care ar fi fost la origini traci. Iar despre traci ştim că au trăit aici şi că sunt strămoşi ai dacilor.
Problema e că nu există nicio dovadă de vreun fel că troienii ar fi fost la bază traci. O altă problemă e că şi în cazul în care ar exista vreo astfel de dovadă tot nu dovedeşte că dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă deoarece: 1. limba evoluează şi deci limba tracilor nu e totuna cu limba dacilor şi 2. limba primilor romani nu avea cum să fie aceeaşi cu limba vorbită de romani în timpul lui Traian întrucât între timp au suferit şi ei la rândul lor o influenţă puternică amestecându-se cu multe alte popoare dintre care merită amintiţi etruscii.
Însă, în mintea celor cu cunoştinţe istorice minime şi neantrenaţi întru scepticism, aceste aspecte trec uşor ca irelevante.

3.2. Dacii au inventat scrierea/Scrierea a apărut în spaţiul actualei Românii

Am pus cu "/" pentru că formulările sunt multe şi diferenţele dintre teorii sunt minore aşa că le tratăm la comun.
Toată această speculaţie se bazează pe tăbliţele descoperite în urma săpăturilor de la Tărtăria (jud. Alba). În anii '60 s-au descoperit acolo câteva plăcuţe din lut pe care erau o serie de semne ce aduc a scriere organizată şi care par a fi mai vechi cu cel puţin un mileniu decât scrierile sumeriene descoperite deja, acceptate ca autentice şi datate ca anul 3300 î.e.n.
Interesant? Da! Sigur că e interesant. Arheologia a schimbat de multe ori modul în care vedem trecutul nostru ca rasă pe planetă şi, tocmai pentru că este ştiinţă şi nu religie, a avut întotdauna curajul să-şi ajusteze afirmaţiile în funcţie de noile dovezi apărute.
Numai că, există temeiuri destul de serioase să credem că totuşi tăbliţele de la Tărtăria să fie false. Mai mult decât atât, în 1989 săpăturile au fost oprite şi reluate abia anul trecut.
Pe scurt, autenticitatea plăcuţelor nu este dovedită fără de tăgadă iar situl arheologic în sine nu a fost încă exploatat la maximum. Aşadar, nu ştim nimic sigur!
Ceea ce face afirmaţia din titlul "3.2" să fie discutabilă.
Discutabil? Suficient pentru protocronişti care afirmă fără echivoc sau ezitare nici mai mult nici mai puţin decât că România este leagănul civilizaţiei mondiale (!!). Ia uitaţi şi un filmuleţ cu Adevărul (evident cu "A" mare). Scuze dar nu pun aşa ceva la mine pe blog - de aceea vă trimit către youtube.com.
Despre cele afirmate în filmuleţul citat dar şi alte aberaţii discutăm pe larg în următorul subcapitol.

3.3. Geografic, România este aparent simetrică dacă ne raportăm "corect"

Creierul uman are tendinţa de a găsi modele în orice. Am mai povestit asta când am amintit de oamenii care-l văd pe Isus în cur de câine şi când am vorbit despre delfinii din damigeană.
Fix pe acelaşi principiu există indivizi care găsesc o semnificaţie în faptul că harta României are aspectul unui peşte sau că se află la distanţe aproximativ egale de munţii Ural, de vestul Spaniei şi de Oceanul Arctic - afirmând că poziţia "centrală" a României în Europa e un argument în plus că e miezul din dodoaşcă şi că de-aici a plecat totul.
Deşi naţionalişti convinşi (şi protocronişti în acelaşi timp), indivizii de genul ăsta omit (intenţionat sau nu) că România nu este la egală distanţă şi faţă de punctul extrem sudic al Europei. Însă nu asta deranjează - sau cel puţin pe mine nu mă deranjează pentru că nu-mi pasă. Însă, cei mai amuzanţi sunt cei care folosesc acest argument cu simetria "perfectă" a României - cu câmpie, delauri şi podişuri şi munţi în proporţii egale pe suprafaţa ţării.
De ce mă amuză aceşti indivizi? Pentru că folosesc acest argument, în acelaşi timp ei fiind naţionalişti. Or, un naţionalist care se respectă ia în considerare şi teritoriile care au fost româneşti şi care acum din terţe motive nu mai aparţin României. Or,... dacă luăm în considerare şi actuala Republică Moldovă, nordul Bucovinei (acum în Ucraina) precum şi Cadrilaterul (acum în Bulgaria) "simetria perfectă" se duce pe pix crunt de tot. Nu de alta dar Cadrilaterul conţine şi câmpie şi dealuri, nordul Bucovinei conţine şi munţi şi dealuri iar Republica Moldova are un relief preponderent deluros. Pe scurt, "simetria perfectă a teritoriilor româneşti" devine un banc bun prin perspectivă naţionalistă.
Însă, indivizii de genul ăsta parc cumva să împace aceste două probleme. La câtă pantă ascendentă folosesc în argumentările lor, ce mai contează un dublu standard micuţ acolo, nu?
Mai mult, pseudo-reviste "credibile" şi arheologi străini aparent credibili le dau apă la moară acestor protocronişti.
Studiile mele de arheologie neconventionala vizeaza, in special, preistoria europeana, deoarece acest segment al culturii umanitatii prezinta, la ora actuala, cele mai multe necunoscute.[...]
Pe teritoriul Romaniei poti afla, prin intermediul arheologiei, informatii despre cea mai mare parte a preistoriei europene. Teritoriul Romaniei, situat in centrul geometric al continentului, a servit deseori drept pod intre Europa de est si cea de vest, intre Europa de nord si cea de sud. Teritoriul Romaniei actuale a fost, inca acum mai bine de 6.000 de ani, unul dintre primele locuri propice pentru expansiunea culturilor indo-europene, intemeiate pe migratii ample, explicabile prin folosirea cailor si a carutelor si care aveau o cultura ceramica bine dezvoltata. De aici, respectivele culturi s-au raspandit inspre Europa de Vest, spre Marea Mediterana, Orientul Mijlociu si Asia de Sud.

Cine face aceste afirmaţii? Ralph Rowlett, un profesor obscur de arheologie de la Universitatea Misouri, din SUA.
De ce spun că e doar aparent credibil? Din două motive.
1. Cum adică arheologie "neconvenţională" ?! Păi ori e arheologie şi deci ştiinţă pe bune, ori mambo-jambo bullshit de doi lei vechi şi deci nedemn de luat în seamă.
2. La o căutare după numele acestui individ nu găseşti mare lucru. Păi dacă "descoperirile" sale sau studiile sale ar fi fost cu adevărat revoluţionare şi importante, am găsi despre el în surse mai credibile şi nu în descopera.ro sau citat în articole de wikipedia votate masiv ca fiind neobiective.
Mai mult, înainte de a te apuca să priveşti cu scepticism cele afirmate de mr. Ralph, dai peste articole din Jurnalul Naţional care vorbesc despre o expoziţie în următorii termeni:
Expoziţia oferă ocazia publicului şi specialiştilor internaţionali să descopere evoluţia şi principalele artefacte caracteristice ale celor mai importante culturi neo-eneolitice dezvoltate în zona danubiano-carpatică (Boian, Cucuteni, Gumelniţa, Ha­man­gia, Vădastra sau Vinca), civilizaţii ce au cunoscut o ex­cep­ţională dezvoltare. Printr-o ciudată nedreptate, aceste ci­vilizaţii au rămas până astăzi relativ necunoscute majorităţii istoricilor şi arheologilor occidentali şi, bineînţeles, publicului.
Atât! Acest gen de exprimare e arhi-suficient pentru a da apă la moară tuturor protocroniştilor şi tuturor conspiraţioniştilor. Citiţi doar comentariile de la acel articol şi veţi înţelege.

4. Aberaţii de-a dreptul

Nu ştiu cum să intitulez altfel ceea ce vom cita şi ne vom amuza în acest subcapitol. Dacă teoriile protocroniste din subcapitolul 3 pleacă măcar de la afirmaţii discutabile şi merită măcar 10 secunde de trecere prin filtrul scepticismului, cele din acest subcapitol sunt literalmente magice.

4.1. România e leagănul civilizaţiei Europene - chiar dacii o spun

Regret că vă dau sursa din forumul 9am.ro însă site-ul pe care am văzut prima oară această "informaţie" are protecţie la copiere şi are şi o serie de cretinătăţi mult mai mari aşa că nu le dau ălora link niciodată. Să cităm şi să ne amuzăm de-aici:
CODEX ROHONCZI - o carte veche de 1.000 de ani, care răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştRI
De la daci nu au rămas izvoare scrise. Prea puţine se ştiau despre locuitorii zonei carpato-dunărene, după retragerea romanilor. O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise în această perioadă istorică. A fost scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre vlahi şi regatul lor. Mulţi au încercat să descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut. Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, în premieră, filele misteriosului manuscris.
În fapt, Codex Rahonczi nu a fost tradus complet niciodată. În plus, traducerea doamnei Enăchiuc nu este nici pe departe prima. Mai mult, nu există nicio dovadă clară că traducerea doamnei este cea corectă. Din moment ce fiecare traducere în parte spune cu totul şi cu totul altceva, e clar că nu putem lua niciuna din traduceri de bună.
E ca şi cum m-aş apuca eu şi încă 5 prieteni să traducem un text din limba japoneză fără să ştim niciunul dintre noi japoneză sau să consultăm vreun dicţionar. Apoi, pentru că eu am pile sus-puse, traducerea mea să fie considerată cea corectă de tine cititorule, deşi atât "traducerea" mea cât şi a celorlalţi 5 prieteni e la fel de eronată şi "pe ghicite".
Afirmaţiile făcute de acest protocronist sunt chiar mai absurde decât afirmaţiile creştinilor cum că biblia este cuvântul lui dumnezeu. În plus, traducerile după pasaje biblie au diferenţe mai mici între ele deşi şi-acolo sunt diferenţe mari dar acceptabile faţă de diferenţele dintre traducereile Codului Rahonczi. De ce zic "pasaje din biblie" şi nu "biblia"? Pentru că biblia nu există.
Ce e interesant la cei care aduc în discuţie Codex Rahonczi e modul în care ei trec peste faptul că datarea codexului o plasează în secolul XVI, exact cum trec creştinii peste argumentul că Biblia lor a fost scrisă secole mai târziu după presupusa viaţă a lui Isus.

4.2. România este Grădina Maicii Domnului

Sigur, ca să aderi la aşa ceva trebuie în primul rând să crezi pe cuvânt că a existat "Maica Domnului" (a cui Maică? care Domn?). Mai apoi, să presupui că această Maică a avut o grădină.
Resurse de amuzament: revistanoinu.com şi proortodoxia.wikiforum.ro. Să luăm aminte:
Mi se pare greu de înţeles de ce unii dintre noi refuză să vadă nişte adevăruri spuse de alţii. Referirea la poporul român care „a fost strălucitor şi va fi” apare, în diferite forme, de pe vremea lui Herodot (şi chiar mult mai înainte) până în 1999 - la Papa Ioan Paul al II-lea.
Poate cea mai veche referire este cea din Geneză – în care nişte greci au identificat Havila ca anagrama Valahiei. Apar afirmaţii alegorice deosebite şi în Cartea apocrifă a lui Enoh. [...]
Herodot ne transmite un mesaj a cărui consecinţă este Uniunea Europeană: „Cei mai numeroşi după inzi sunt tracii şi dacă ar fi şi uniţi ar fi cei mai puternici”.
Nostradamus a scris fără codificare despre poporul român de pe paralela 45. Mesopotamia Europei (în evul mediu toţi ne spuneau vlahi) a fost şi va fi strălucitoare, preciza el. Pentru cei care consideră că „istoria începe în Sumer” aceste afirmaţii par de-a dreptul inacceptabile.
Mihai Eminescu, pe care unii nu-l pot înţelege (şi-l dezaprobă) a lăsat în poezia „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie” o adevărată revelaţie şi un îndemn pentru realizarea ei. Era cunoscută în antichitate ca „Ţara Albinelor” şi avea un puternic sacerdoţiu format din pleistoi, ce consumau doar lapte şi miere (acel simbol al Ţării Făgăduinţei din Geneză) - aşa cum relatează şi Flavius Josephus. Astfel „dulce Românie” nu este un compliment gratuit. Cred că atunci când afirma despre „trecutul mare, mare viitor” Eminescu era conştient de destinul ţării. În unele concepte filozofice există ideea unui botez de foc, care purifică sufletul. Prin jertfa de sânge a neamului, se poate „arde” duşmanul interior.
"Tare sau ce?", vorba lui Mircea Badea. Sigur, faptul că Mihai Eminescu nu credea în zei şi cu atât mai puţin în "popor ales" sunt aspecte mai puţin relevante pentru indivizi de tipul autorului aberaţiilor de mai sus.
Şi totuşi, să spui că Nostradamus a scris în clar despre "poporul român" şi că Herodot a vorbit despre Uniunea Europeană este cam pe aceeaşi linie cu Adam adresându-se Evei în ucraineană, Vladimir Putin este reîncarnarea sfântului apostol Pavel sau Mama Omida a prezis cutremurul din Japonia.

4.3. România e leagănul civilizaţiei europene (varianta reloaded)

Trebuie însă să remarcăm modul cum este prezentată ştirea la Pro TV şi modul cum este prezentată pe agentia.org. Pe scurt, s-au găsit nişte picturi rupestre vechi de circa 35000 de ani.
Şi totuşi, ştim sigur că rasa umană are mult mai mult decât 35000 de ani. La naiba şi pe teritoriul României s-au găsit schelete vechi de câteva sute de mii de ani.
Raţional vorbind - picturile rupestre de-acolo nu spun nimic în legătură cu civilizaţia europeană - cu atât mai puţin în legătură cu presupusa origine a civilizaţiei europene pe aceste meleaguri. Nu de alta dar au şi francezii picturi similare chiar mai vechi!

4.4. Bucureştiul este refugiul ultimilor zei daci închişi acolo de apostolul Andrei care i-a creştinat

Tare sau ce? Citiţi cu încredere de pe forumul "Fără secrete". Veţi "afla" de acolo că Bucureştiul are atestare documentară din anii 200 î.e.n., că ne paşte o epidemie de ciumă şi că pământul de sub actuala capitală este "viu".
Mai mult, motivul pentru care Ceauşescu a urgentat construirea metroului a fost pentru a ascunde Adevărul (TM).

4.5. România e protejată energetic fiind singura ţară de pe planetă cu 7 chakre

Despre aberaţia asta am mai glumit pe-aici acum ceva vreme. Cu detalii amănunţite şi semnificaţii vine un blog conspiraţionist care se respectă.
Introducerea însă face toţi banii:
De ce romania este singura tara de pe planeta cu 7 chakre??? deoarece aici au fost primele fiinte pe planeta, insa in aceste 7 chakre sau "locurile dacilor liberi" cum li se mai spus, sunt ingropate artefacte exact ca cel de sub bucegi si ceahlau si au rolul de a apara energetic romania, la fel cum fac si PIRAMIDELE "MUNTII CARPATI" CEI MAI VECHI MUNTI DE PE TERRA, CARE AU 55000 DE ANI...
Aoleu! Munţii Carpaţi cei mai vechi de pe Terra? Ba încă şi de doar 55000 de ani? Afirmaţia asta e pe aceeaşi linie cu "oamenii au trăit în acelaşi timp cu dinozaurii", afirmaţie susţinută frenetic de "savanţii creaţionişti" ai momentului care "ştiu" că Pământul are 6000 de ani.
Eh... ezotericii lu' peşte-prăjit ăştia consideră totuşi pământul un pic mai vechi, dar nu prea vechi.
Dacă Munţii Carpaţi au 55 de mii de ani înseamnă că oamenii au fost martori la înălţarea acestora. Uau! Asta-i tare!
Şi dacă Munţii Carpaţi sunt cei mai vechi de pe Terra înseamnă că Munţii Măcinului sunt puşi acolo de oculta masonică, sau cum? Nu de alta dar Munţii Măcinului sunt munţi hercinici şi deci mai vechi decât Carpaţii. Sau poate s-au înşelat oamenii de ştiinţă fără spiritualitate căci, nu-i aşa, ezoterismul şi credinţa sunt calea spre Adevăr (TM).
Am citit nu de mult un comentariu pe un blog moldovenesc că cele 7 chakre ale României constituie motiv de frustrare în rândul masoneriei şi ocultei mondiale şi principala armă împotriva acestui duşman care doreşte să distrugă poporul român.
Te doare mintea, nu alta!

5. De ce şi cum apar astfel de teorii?

O explicaţie clară eu personal nu pot da. Dacă mă-ntrebi repede aş spune că din prostie coroborată cu prea mult misticism. Însă, la o analiză mai atentă răspunsul este mult mai complex şi personal nu mă hazardez încă să formulez unul personal. Însă o să trec în revistă principalele răspunsuri care mi-au trecut mie prin minte sau vehiculate de alţii:

5.1. Complexul de inferioritate

Românii au dezvoltat după 1990 un puternic complex de inferioritate. Ceea ce pe undeva este şi normal căci imediat după 1990 românii s-au trezit într-un capitalism sălbatic în care ei par să nu se descurce în vreme ce alţii par să se descurce.
Cei care dezvoltă complexe de inferioritate în general nu sunt prea educaţi astfel că e greu să le explici că sunt multe motive pentru care încă nu ne descurcăm în capitalism şi pentru care avem o serie de decalaje faţă de Vest, dar asta nu e o tragedie şi că distanţa se poate recupera.
E greu să le explici unor astfel de oameni că e normal să existe decalaje atâta vreme cât unele popoare dansau vals când noi împărţeam feude sau când alte popoare dezvoltau iluminismul noi încă ne băteam cu turcii.
E normal să existe diferenţe şi e anormal să ne comparăm cu ţări care au fost dintotdeauna independente sau care şi-au obţinut independenţa cu sute de ani mai înaintea noastră.
Complexul de inferioritate este şi iraţional - mai ales în acest context: România vs. Vestul Europei - întrucât noi la mai puţin de 200 de ani de la obţinerea independenţei reuşim să fim aproape în aceeaşi zonă cu ţări independente dintotdeauna sau cu mai mulţi ani de democraţie în spate.
Sigur, sunt multe aspecte de porc în România. Sigur, după 1990 România în unele aspecte a început să meargă în ritm marşarier accelerat însă asta nu justifică sub nicio formă complexul de inferioritate. Un articol despre protocronism şi complexul de inferioritate puteţi citi aici via TLP.

5.2. Nevoia de recunoaştere

Din cauza unor nedreptăţi comise împotriva românilor pe plan internaţional, mulţi români simt nevoia de recunoaştere a valorii poporului român.
Şi nu mă refer aici neapărat la problema curentă a confuziei dintre rromi şi români din Occident ci şi la o serie de alte nedreptăţi comise mai mult sau mai puţin voit în istoria recentă.
Frustrarea aceasta provine tot din firea tribală a oamenilor în general, de necesitatea de a aparţine la un grup. Or... nimănui nu-i convine să aparţină de un grup rău-famat, nu?
Faptul că o serie de ghinioane au făcut ca premiul Nobel pentru insulină să nu ajungă în România sau că inventatorii zborului au rămas în analele istoriei ca fiind francezi şi nu români, sunt motive ca unii indivizi, mai presaţi de complexul de inferioritate, să încerce să găsească ceva spectaculos care să plaseze românii deasupra tuturor sau cumva determinanţi pentru rasa umană.
Apropo de Traian Vuia şi primul zbor: În intervalul 1900-1906, mai sunt alţi 15 indivizi cu poveşti similare cu cele ale lui Traian Vuia. Şi totuşi nu-i vedem pe danezi sau pe brazilieni (care au chiar două poveşti) supăraţi că zborul lor nu a fost recunoscut ca primul.

5.3. Nemulţumirea

Să fim serioşi, câţi dintre dumneavoastră sunt mulţumiţi de societatea actuală? Toţi avem nemulţumiri, mai mult sau mai puţin pregnante.
Şi totuşi, unii indivizi duc această nemulţumire la un nivel superior alimentaţi şi de misticism.
Unora dintre semenii noştri le vine mult mai greu să accepte faptul că o parte dintre oameni sunt eminamente sceleraţi şi că unii lideri (fie ei aleşi democratic sau nu) sunt cretini de-a binelea. Le este mult mai uşor să creadă că există un maestru păpuşar care le vrea răul.
Pentru mulţi este mult mai uşor să accepte că masoneria şi oculta mondială e frustrată pe chakrele României şi de-aia nu intrăm noi în Schengen şi de-aia murim noi de foame. Desigur, poa' să ne spună Europa de o mie de ori că n-avem un stat de drept şi că mai avem de lucru, pentru astfel de indivizi aceste argumente sunt irelevante.
Pentru foarte mulţi conaţionali, în special pentru cei care elaborează "teoriile" mai sus discutate, e mult mai greu de acceptat faptul că suntem un popor ca oricare alt popor cu bune şi cu rele şi care am avut ghinionul de a fi cam prost amplasaţi din punct de vedere geo-politic. Şi, pentru aceşti conaţionali, pare mai logic să credem că "au străinii ceva cu noi" (şi prin "ceva" înţelegem orice fel de conspiraţie sau teorie fantasmagorică) decât să înţelegem că trebuie să "dăm din coate" ca să răzbim.
În fond, dacă noi ne plângem, Turcia ce-ar trebui să facă? Spun Turcia pentru că şi ei bat la porţile Uniunii Europene şi în acelaşi timp este un stat modern creat mult mai târziu decât România graţie lui Kemal Ataturk care a reuşit să creeze o Turcie seculară şi să aducă cu picioarele pe pământ un popor turc debusolat.
Citiţi doar pagina de Wikipedia dedicată lui Ataturk şi veţi găsi motive mult mai multe pentru care turcii ar avea de ce să se plângă.

5.4. Manelismul

Poftim? Eşti nebun? Or să zică unii. Însă manelismul poate fi o explicaţie pentru necesitatea unor astfel de teorii fantasmagorice.
Manelismul de care vorbim aici nu are legătură cu ascultătorii de manele ci mai degrabă cu atitudinea manelistică de tipul: "Eu sunt cel mai tare, să moară duşmanii mei".
Nevoia de a se îmbăta pe sine cu apă rece că e cel mai tare din parcare şi că "are valoare", îi poate conduce pe unii dintre conaţionali către asemenea teorii.
Necesitatea de a se simţi mai sus sau necesitatea de a avea ceva "mare" (a se citi important) cu ce se mândri în numele altor conaţionali sau a poporului în sine, poate fi un răspuns pentru întrebarea "de ce apar aceste teorii?".
Acest manelism este coroborat cumva şi cu o nemulţumire, dar nu neapărat nemulţumirea de care am vorbit la 5.3.
Este cunoscut faptul că pe unde te duci dacă spui că eşti din România (exceptând locurile unde poţi fi confundat cu ţiganul care i-a furat portofelul) ai mari şanse să auzi numele lui Gheorghe Hagi, al Nadiei Comăneci, al lui Henri Coandă sau al lui George Enescu.
Da, dar pentru unii, asta nu e "de ajuns". Pentru unii, asta nu reprezintă "mare brânză" în comparaţie cu Adevărul (TM) despre România.

5.5. Misticismul

Cel puţin cel puţin cele de la 4.2 la 4.5 sunt cu siguranţă rodul unui misticism aflat la cote înalte.
Avea dreptate individul a cărui nume îmi scapă care spunea la emisiunea "România - Te iubesc" de pe Pro TV dedicată sectelor din România că peisajul religios românesc începe să arate ca un supermarket din care fiecare-şi ia ce îi convine şi-i place mai mult satisfăcându-i propriile dorinţe.
Importul masiv de noţiuni mistice de factură indiană prin filieră yoghină dar şi importul masiv de discurs creştin neo-protestant militant de factură americană au dus la un amalgam, sau, mai bine spus, un terci de idei. Terci care, amestecat corespunzător, poate da naştere la tot felul de teorii. Desigur, fără de tăgadă false, dar care pare-se că prind destul de bine la public.
În plus, tocmai datorită misticismului caracteristic acestei zone din cauza educaţiei precare, aderenţii la aceste teorii nu verifică sursele sau o fac într-un mod superficial.
Am întâlnit conspiraţionişti cărora atunci când le ceream o sursă pentru afirmaţiile lor îmi dădeau un blog conspiraţionist. Şi, dacă îi ceream şi o a doua sursă, îmi dădea alt blog conspiraţionist. Şi tot aşa până eventual îmi dădea o "revistă". De regulă din acelaşi registru.
Am văzut şi reviste conspiraţioniste care citau "studii". Însă, studiile cu pricina fuseseră publicate în aceeaşi revistă şi nicăieri altundeva.
E ca şi cum aş afirma eu că am făcut un studiu şi am demonstrat ştiinţific că Pământul e plat. Apoi, citându-mă pe mine însumi la nesfârşit să argumentez că stelele sunt lipite cu Poxipol pe un cearşaf care este cerul sau să argumentez că Soarele este becul pe care-l aprinde şi stinge dumnezeu în fiecare zi. Toate astea bazându-mă pe afirmaţia că Pământul e plat, afirmaţie demonstrată "ştiinţific" doar de mine şi publicat doar de mine în revista mea, toate verificările şi supraverificările independente de mine ajungând la concluzia că n-am nicio treabă cu ştiinţa.
Din cauza misticismului, mulţi conaţionali nu au impulsul acela de a verifica şi în altă sursă independentă. Şi tot din cauza misticismului mulţi renunţă la a verifica în baza argumentului că "ştiinţa mainstream" este o uneală a ocultei mondiale care doreşte să ascundă Adevărul (TM).

Ştiinţa nu funcţionează astfel! Şi deşi istoria şi arheologia nu sunt ştiinţe 100% precise, totuşi, atunci când elaborezi o teorie privind trecutul unei zone, a unui popor sau a unei ţări, teoria trebuie să aibă o logică şi să fie bazate pe o serie de izvoare istorice independente.
Exemplu: Vlahii trăiau în Moldova în secolele XI-XIII. E o afirmaţie dovedită de 3 cronici diferite din zone diferite ale teritoriului actualei Europe sud-estice şi, bonus, vlahii sunt menţionaţi şi în runele vikinge descoperite pe teritoriul actualei Suedii. Prin urmare, afirmaţia este foarte probabil să fie adevărată.
Exemplu 2: Iisus Hristos a existat, a trăit, a murit, a înviat şi s-a înălţat aşa cum scrie în Biblie. Este o afirmaţie total nedovedită şi foarte probabil falsă în totalitate. De ce? Deoarece cronicarii din acea zonă nu menţionează niciun cuvânt (deşi aceiaşi cronicari au detaliat alte evenimente mult mai puţin importante decât un individ care vindeca orbii şi făcea vin din apă şi multiplica peştii şi pâinea mai ceva ca fotocopiatorul din centru), singura dovadă scrisă sunt nişte bucăţi din biblie scrise câteva secole mai târziu, metoda de execuţie descrisă în biblie nu a fost folosită deloc în acea perioadă şi în acea zonă şi, bonus, singura menţiune independentă aparţine unui cronicar obscur a cărui credibilitate este îndoielnică, alte descrieri de-ale sale fiind deja dovedite indubitabil ca false - şi, chiar şi-aşa, acea menţiune independentă vorbeşte de un tânăr evreu Isus care se juca de-a profetul. Atât! Fără minuni, fără crucificări, fără învieri, fără Lazăr, fără pită cu zacuscă de peşte şi fără virgine născătoare!
Aşa funcţionează raţionamentul după care se stabilesc adevărurile istorice. Raţionamentul mistic însă funcţionează după alte reguli care de obicei n-au treabă cu obţinerea adevărului ci cu obţinerea de concluzii gândilătoare la corazon.

6. Opinii personale

Părerea mea sinceră este că îi compătimesc pe aceşti oameni care-şi irosesc timpul şi viaţa încercând să demonstreze ceva ce pleacă din start de la premize discutabile sau chiar false de-a dreptul.
O să-mi spuneţi că şi eu îmi pierd timpul discutându-le însă, aşa cum am mai spus-o, studierea prostiei cu scop didactic nu este o pierdere de timp căci prostia e unul din puţinele aspecte ale vieţii cu potenţial nelimitat de amuzament.
Mai mult, faptul că se cheltuiesc bani (mulţi bani!) întru propovăduirea, ca să fiu în ton, acestor teorii mă întristează şi mai tare.
În plus, acest gen de teorii fundamentate în mare parte pe eroarea de argumentare numită panta ascendentă sunt în sine o eroare logică despre care am mai vorbit şi se numeşte deturnarea atenţiei.
De ce deturnarea atenţiei? Simplu! Pentru că dă o ultra-importanţă trecutului şi zero importanţă prezentului.
E important să ne cunoaştem trecutul şi e important să ne cunoaştem istoria, atât ca popor cât şi ca specie. Nu de alta da' măcar să n-o repetăm.
Cu riscul să se interpreteze greşit, punem problema şi altfel: Chiar presupunând că România este leagănul civilizaţiei europene şi chiar mondiale. Poftim! Şi chiar presupunând că există chakre şi chiar prespunând că România are 7 şi că e miezu' din dodoaşcă. Aşa... şi? Cum ajută asta României în septembrie 2011?! Sau cum va ajuta asta pe viitor România?
Nu de alta dar există un larg consens că grecii sunt leagănul civilizaţiei. Însuşi cuvântul "democraţiei" provine din greacă. În plus majoritatea termenilor care definesc domenii ale medicinei sunt luaţi direct din greacă. Mulţumită grecilor avem o matematică foarte dezvoltată.
Sigur... şi aztecii aveau o matematică avansată însă noi am descoperit-o mult prea târziu.
Şi totuşi, cu ce-i ajută asta pe greci? Bun, ei au inventat democraţia, au pus bazele matematicii şi au definit medicina aşa cum o ştim astăzi. Aşa... şi? Tocmai matematica nu prea îi ajută căci toate calculele financiare dau cu un minus crunt care le va aduce falimentul ca ţară în câteva luni.
Presupunând că e adevărat că nu grecii ci noi suntem leagănul civilizaţiei. Aşa... şi? Vom avea creştere economică datorită acestui aspect? Populaţia va fi mai educată pentru că va afla că e urmaşa primei civilizaţii planetare?
Mă simt nevoit să repet ca să nu se înţeleagă greşit: Prin întrebările retorice de mai sus nu contest importanţa cunoaşterii trecutului istoric. Contest însă vehement legitimitatea unei tenacităţi ieşite din comun spre a demonstra o serie de aspecte fundamentate pe afirmaţii discutabile.
Ca şi autorul articolului citat de TLP de pe Europa Liberă şi eu la rându-mi am rămas surprins de faptul că acest gen de teorii au chiar foarte mulţi adepţi.
De altfel e suficient să urmărim cifrele de audienţă ale emisiunii lui Oreste sau numărul de comentarii la fiecare articol despre masoni ca să vedem că totuşi sunt mulţi români care aderă la aceste idei fantasmagorice.
Nu mă miră, însă mă întristează profund. Nu mă miră pentru că dacă un milion de oameni se duc fizic până la Iaşi ca să pupe un cadavaru de ce n-ar fi măcar un milion de oameni care să creadă că România e centrul Universului? În fond Internetul a ajuns cam peste tot.
Mai mult, sentimentul că "are cineva ceva cu noi, românii" există în mulţi dintre conaţionali. Astfel că importul de conspiraţii legate de masonerie s-a suprapus numai bine peste acest sentiment local şi astfel că teoriile conform cărora au masonii ceva cu noi s-au putut dezvolta în linişte iar cei mai "slabi de înger" au aderat fără probleme pe sistemul "aha! se prea poate! simţeam eu că ceva e-n neregulă".
Sigur! Ceva chiar este în neregulă! Dar nu sunt de vină masonii pentru asta ci tot românii că doar nu masonii au votat conducătorii pe care i-am avut şi nu masonii pun românii la pupat moaşte şi nu masonii dărâmă spitale şi nu masonii desfiinţează şcoli şi nu masonii construiesc mai multe biserici decât colţuri de stradă şi nu masonii ne învaţă cultul "şmecheriei" şi al ocolirii legii.
Despre masoni promit să scriu în viitorul apropiat.

Mă opresc aici, fără să am pretenţia că am atins toate punctele acestui subiect de altfel foarte complex.

Vă salut cu respect.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails