vineri, 29 aprilie 2011

Nunţi şi creştinopaţi. Altceva n-aveţi?

După o zi inuman de lungă la muncă şi după ce a trebuit să suport în trolebuz un cerşetor profesionist dar cu o poveste bine pusă la punct (cu ceva neclarităţi legale şi cu adresare către "dragii creştini" - cum altfel?), am ajuns şi eu acasă.
Şi, ca omu' care-a fost cam deconectat de realitate vreo 10 ore, hai să dăm drumul la ştiri ca să mai vedem şi noi ce s-a mai întâmplat prin ţărişoară.
Când colo... absolut TOATE posturile tv româneşti vorbeau, sub o formă sau alta, despre nunta prinţului dracu'-ştie-cum-îl-cheamă cu Kate Mrjheohrton sau ceva de genu'. Aveţi cuvântul meu de onoare că habar n-aveam despre evenimentul ăsta. De ce? Pentru că nu mă interesează!
Îmi afectează cumva nivelul de trai într-un mod pozitiv sau negativ? Nu! Afectează cumva istoria ţării ăsteia? Nu! Afectează cumva guvernul României? Nu! Şi-atunci? De ce oare a ţinut morţiş toată presa românească să-mi vorbească despre un eveniment total nesemnificativ pentru România sau pentru români?
"Cea mai frumoasă poveste de dragoste"? Mă leşi? Da' mă rog ce-au făcut optimiştii ăia doi de n-au mai făcut şi alţi 3-4 miliarde de oameni de pe planeta Pământ?!

miercuri, 27 aprilie 2011

Sărac + fără şcoală + netalentat = Succes!

Nu reiau tot discursul despre porcăria numită discriminare pozitiviă (sau "affirmative action" în limbaj ieuropenizat corect politic). Nu-l reiau pentru că-l puteţi reciti aici dacă vreţi. O să merg strict la un caz concret pe care mulţi l-au văzut şi puţini l-au observat.
E drept că unii nu l-au observat dintr-un miserupism scuzabil.

V-aţi uitat la Românii au talent? Foarte bine aţi făcut dacă nu v-aţi uitat.
Eu m-am uitat în jur de 60 de minute adunat din toate emisiunile de la prima ediţie şi până la finală. Am văzut circa 20 de minute din finală (dar nu ultimele 20 de minute) şi cred că strâng 40 de minute văzute pe sărite din celelalte ediţii (preselecţii, runda I, semifinale, etc.).

Formatul nu e nou. Ideea e să vină cât mai mulţi oameni care cred că au un talent deosebit şi să-l prezinte. Dacă au o poveste frumoasă şi sunt suficient de penibili, trec şi mai departe. Printre aceşti mulţi penibili promovaţi, cu puţin noroc datorat iuţelii de mână şi nebăgării de seamă, şi câte un talent veritabil are şanse s-ajungă mai departe.
Ei bine, cam aşa a fost la noi. Formatul original nu cuprindea partea cu povestea frumoasă şi cu penibilitatea.
Ideea e că după cerneri repetate au mai rămas 48 împărţiţi în 4 "semifinale" din care mergeau primii 3. Apoi, "marea finală" în care erau aceşti 12. Cel mai cel dintre cei mai cei pleca acasă cu 120000 de euro. Simplu, nu?
Ei simplu pă draacu', cum bine spun ardelenii.
Într-o semifinală în care am nimerit şi eu pe Pro(S)TV era o fătucă ce practic nu avea niciun fel de restricţii în ceea ce priveşte mobilitatea. Aia n-a trecut pentru că a trebuit să-i facă loc celui care avea să şi câştige.
În "marea" finală, în cele 20 de minute pe care le-am văzut eu, am avut ocazia să aud un puşti care seamănă la voce izbitor de mult cu Vitas, pe alocuri fiind chiar mai bun decât letonul născut în fosta URSS. Tot acolo am văzut două fătuci durdulii cu voci decente (aia mai durdulie decât durdulia 1 avea voce şi mai bună chiar!), unu' c-o faţă cam întunecată dar cu voce destul de decentă, un cuplu de bătrâni cu o doamnă care făcea mai multe piruete decât încap în Cartea Recordurilor şi un puşti fantastic din Botoşani care făcea beatbox, o chestie mai puţin cunoscută la noi dar care necistă un talent real. Sunt mulţi care cu mixerul în faţă nu sunt în stare să scoată ce scotea puştiul ăla de 14 ani!
La polul opus mi-au "sărit în ochi" un puşti care jongla cu mingea în flăcări, o dansatoare lamentabilă la bară şi un ciumpalac plagiator cu comportament predelincvent pe numele său Adrian Ţuţu.
Are şi nume predestinat. Nuţu Cămătaru, Ţuţu Adrian, Dinel Nuţu... p'acolo.
De ce pun accent pe Ţuţu? Pentru că fix ăsta a câştigat!

Deci.. să recapitulăm: avem în finală un contra-tenor, un puşti care poate face din gât ce nu pot 80% din "realizatorii de muzică" din ţara asta să facă cu mixeru' în faţă şi un "nene" cu comportament predelincvent, cu versuri plagiate şi cu voce total nepotrivită cu stilul ales dar.. care "cântă dă-n suflet"!

Ie-te ăsta-i individul:

Ritmul şi o mare parte din modul cum sunt formulate versurile sunt furate, pardon, inspirate din piesa 1Q Sapro - Cereţi-vă drepturile. Restul este în parte Cedry2k şi ceva mai comercialul Guess Who. Parte originală? Nu există! Deloc!
Talent? Unde-i trăi-i-ar familia lui că eu n-o văd?!

Da, dar copilul din Botoşani şi contra-tenorul Narcis nu erau orfani, nu munciseră la cârcă în construcţii şi nu aveau o poveste lacrimogenă de servit. Şi ce conta? Păi conta căci emisiunea a avut toate elementele să se numească "Românii sunt cutia milei" doar că au greşit numele şi i-au spus "Românii au talent".
Să fim bineînţeleşi: Şi Costel Busuioc, deşi este un ţigan habotnic creştinopat, a ajuns de la cărat roabe de moloz în Spania în vârful ierarhiei muzicale de profil. Însă, Costel Busuioc, în ciuda neajunsurilor lui ca individ, are talent! Aia-i diferenţa! Ăla-i şpilu'!

În regulă, e trist că Ţuţu ăsta nu şi-a putut termina şcoala, e trist că a trebuit să se întreţină şi să muncească de la o vârstă fragedă dar aici nu e "dăruieşti şi câştigi", "dansez pentru tine" (o analiză pertinentă găsiţi aici despre asta), "românii au suflet" sau "dar din dar se face rai"... NU! Aici e "Românii au talent".
Este pur şi simplu ampulea (scuzaţi expresia "pur şi simplu") să fie date la o parte talente reale pentru a face loc unui individ care n-are prea multe a face cu talentul doar pentru că e sărac.
În fond, emisiunea e bună ca rampă de lansare (mai ales pentru câştigător, teoretic) spre o carieră strălucitoare în profilul "talentatului", muzică în cazul de faţă.

Singurul câştigător real este Cosmote care a făcut un kilogram de bani (în bancnote) din voturi.

Şi-acum, ca să avem termen de comparaţie, vă invit să vedeţi un român care a venit în România de la locul lui de muncă unde căra copiatoare, a fost respins la preselecţia "Românii au talent", s-a întors la locul său de muncă iar mai apoi a făcut senzaţie la Norske talenter (talente norvegiene) unde juriul norvegian a rămas pur şi simplu blocat când a auzit că românii au văzut talentul său dar l-au considerat neinteresant şi nesemnificativ.
Aşadar, după ce am văzut "marele" câştigător, hai să vedem un compozitor şi un virtuoz la pian care a picat la preselecţie ca fiind neinteresant:

Românii au talent. În mod clar. Dar dacă-l au, bine-ar face să şi-l ia şi să se care de-aici. Nu aici îţi poţi face talentul cunoscut.

Aici trebuie să fii sărac, penibil, patriot bipolar, orfan şi plagiator. Astfel ai o şansă reală. Talentul e deja o chestie opţională.

Vă salut cu respect,
Lucian Vâlsan.

duminică, 24 aprilie 2011

Proiector

Mai toată lumea asociază ideea de proiector cu conferinţe şi prezentări mai mult sau mai puţin sforăitoare ale diverşilor indivizi mai mult sau mai puţin dezirabili.
Totuşi, proiectoarele nu sunt doar pentru utilizarea în mod cvasi-exclusiv pentru prezentări în cadre formale ci, odată cu avansarea tehnologiei, şi obiecte de uz casnic.
Vom discuta astăzi despre proiectorul BenQ W1100 care poate fi folosit în acelaşi timp şi ca un veritabil home cinema.
Home cinema-urile, pe lângă faptul că deseori sunt foarte scumpe, necesită şi o întreţinere mai laborioasă, având în vedere că fără o plasmă, home cinema-ul nu este o investiţie profitabilă.
Ei bine, cu acest proiector această problemă este rezolvată întrucât acesta suportă imagine full HD cu rezoluţie de până la 1080p.
Marea problemă a proiectoarelor din trecut era tocmai aceea că distorsionau mult imaginea atunci când aceasta era proiectată pe un ecran de dimensiuni mai mari.
Totodată, la proiectoarele din trecut trebuia avută mare grijă la filtru, filtru care genera costuri destul de consistente de întreţinere şi chiar de înlocuire după o anumită perioadă de timp.
Proiectorul BenQ W1100 nu dispune de un asemenea filtru scăzând considerabil costurile de întreţinere ale acestuia.
Totodată, acest proiector dispune de un sistem optic optimizat pentru imaginile full hd făcând ca imaginea proiectată să fie de o claritate literalmente de cristal.
Dispozitivul conţine toate facilităţile unui aparat de redare modern: picture in picture, auto reglaj (dimensiune trapez), posibilitatea de ajustare a culorilor, căutare automată a dispozitivelor de intrare (PC, VHS Player, DVD Player, etc.) şi chiar tehnologie de procesare completă a culorilor pe 10 biţi.
Tot cu acest proiector beneficiem şi de sistem audio SRS WOW HD, pentru ca experienţa home cinema să fie completă.
Datorită intrărilor multiple, puteţi transforma orice în experienţă completă home cinema.
De la meciul echipei preferate transmis la televizor, casete video cu filme vechi din vremea adolescenţei sau a părinţilor până la filme foarte noi redate cu ajutorul calculatorului.
Tot ce-ţi trebuie este un calculator şi proiectorul BenQ W1100 şi experienţa home cinema este garantată.
Prin tehnologia SRS WOW HD TM sunteul stereo clasic este îmbunătăţit pentru creşterea performanţei răspunsului audio dinamic, basul este ajustat pentru performanţă chiar şi în incinte mici generând totodată experienţă audio naturală cu un câmp de sunet mai larg şi o fonogramă a sunetului cât mai ridicată.
Pe lângă eleganţa şi stilul design-ului şi lampa cu drată de viaţă îndelungată cu care este dotat, proiectorul are de asemenea un sistem de răcire chiar şi după deconectarea de la reţeaua electrică.
Astfel, chiar şi după ce-l scoatem din priză şi-l strângem după utilizare, ventilatorul va continua să răcească proiectorul graţie unui circuit de alimentare suplimentar, evitând astfel accidentele ce pot apărea în cazul unei reţele instabile.
Dispozitivul este compatibil cu toate formatele video nefiind nevoie să vă faceţi griji cu eventualele convertiri "cerute" de calitatea precară afişate de unele proiectoare.
La achiziţionare primiţi şi cablu de conectare între calculator şi proiector (cablu VGA), manual de utilizare, precum şi telecomandă şi baterii pentru aceasta.

Cu BenQ W1100 nu mai mergi tu la cinema ci vine cinematograful la tine acasă.

sâmbătă, 23 aprilie 2011

Sărbătorile "legale"

A observat cineva că, exceptând ziua de 1 Mai, toate sărbătorile "legale" sunt de sorginte religioasă?
Rusaliile, paştele ortodox, crăciunul, sf vasile şi chiar Silvestru (sărbătorit la 2 ianuarie şi sărbătoare naţională în România deşi acest Silvestru este atât episcop al Romei pentru ortodocşi cât şi Papă al Romei pentru greco-catolici deşi e unul şi acelaşi individ, interesant paradox!).
În oraşele mai mici, în instituţiile Statului nu mai munceşte nimeni de pe 22-23 decembrie şi până pe 3-4 ianuarie. N-ar fi nimic în neregulă dacă ar fi concedii fără plată însă salariul şi-l primesc în continuare.

miercuri, 20 aprilie 2011

"Instituţia" căsătoriei

Acest articol se doreşte o analiză amănunţită a fenomenului numit "căsătorie", a avantajelor (de multe ori nu doar spirituale) conferite de acest simbol dar şi a dezavantajelor.
Deşi e mult de scris voi încerca să cuprind totul într-un singur articol pentru că, după cum bine ştim, nu prea mai are lumea timp să citească serii de articole.

1. Ce este căsătoria?

Frumos ar fi mai întâi să ne definim termenii.
Când vorbim despre căsătorie, mai avem în acest câmp semantic şi cuvintele şi expresiile nuntă, viaţă conjugală, adulter sau divorţ.

duminică, 17 aprilie 2011

Apelul la autoritate şi pseudo-scandalizarea

Cuvântul "pseudo" o să-l tot vedeţi în următoarea perioadă în titlurile de-aici întrucât sunt într-o perioadă în care am chef de scris iar despre dezbaterile publice pe probleme inexistente nu am scris pe larg aici.
Aşa cum ieri am vorbit despre pseudo-discriminări şi despre dezbaterile aprinse purtate pe discriminări care nu există, astăzi vom vorbi despre o pseudo-scandalizare generalizată urmată de apeluri repetate la autoritate şi/sau majoritate pe o problemă (mai precis un fapt) care în sine nu este nici pe departe scandalos.
Poza este luată de pe site-ul opiniatimisoarei.ro, unde puteţi totodată citi un pseudo-articol scris parcă mai degrabă pe genunchi în timp ce vorbea la linia fierbinte (hot-line-ul heterosexual, desigur).
I-auzi aici titlu: Şocant! Un bebeluş promovează homosexualitatea în plin centrul Timişoarei pe un panou publicitar!

sâmbătă, 16 aprilie 2011

Discriminări şi pseudo-discriminări

În sfârşit am net.
Mult mai dezavantajos atât din punct de vedere tehnic cât (mai ales) din punct de vedere financiar dar, de bine de rău, am cu ce mă descurca pe bucata asta de timp când am altele mai pregnante pe cap decât bunăstarea conexiunii la Internet.
În ultima vreme, în România, am tot auzit cuvântul ăsta, "discriminare", repetat aproape în mod obsesiv în contexte mai mult sau mai puţin legitime care lezau într-o mai mare sau mai mică măsură bunul simţ.
Mă tot gândesc de ceva vreme să tratez subiectele pe care le voi trata în următoarele rânduri în articole distincte şi mai ample însă, conştient fiind că n-o să am prea curând timp pentru asta, aleg (din nou) soluţia de a le trata într-un singur articol pe toate, având în comun doar faptul că se întâmplă în minunanta Românie.

1. Feminism în România?

marți, 12 aprilie 2011

Plecăm sau nu mai stăm?

La plecatul din România mă refer, desigur.
Încă nu dispun de o conexiune de om sănătos la cap la Internet, ceea ce devine cam enervant pe de o parte dar, pe de altă parte, mă ţine departe de ştirile super enervante lăsându-mi timp să îmi pregătesc cele trebuitoare pentru un drum exclusiv dus către o ţară mai sănătoasă la cap.
În continuare o să vorbim despre două situaţii din România, situaţii a căror existenţă contribuie serios la coeficientul meu de dorinţă acerbă şi crescândă de-a părăsi România, măcar pentru o perioadă (să zicem minim un deceniu).

1. Lăsată să avorteze singură pentru c-aşa vrea Coranul

Situaţia stă cam aşa: O doamnă s-a hotărât pe la vârsta de 27 de ani că vrea să aibă un copil.
Nu s-a putut ba încă la vârsta de 29 de ani a fost declarată sterilă/stearpă. Nasol!
Însă, cum-necum, pe la vârsta de 39 de ani, 10 ani mai târziu (adică acum, în zilele noastre), doamna a rămas însărcinată. Yeeeey!
Yeeey... nu chiar. După primele analize (care se fac în luna a 3-a de sarcină) a reieşit că bebeluşul ei are mari şanse să se nască cu sindromul Down. Nasol iar!
Părinţii însă au vrut analize şi mai amănunţite ca să fie siguri înainte de a lua o decizie. S-au recoltat analizele dar... ghinion! Statul român nu mai decontează analizele amănunţite (în cazul de faţă fiind vorba de o analiză la amniocenteză). Aşa că de la materinate li s-a recomandat să meargă la o clinică privată care, culmea, e deţinută de un doctor care lucrează la respectiva maternitate!
Adică să meargă să dea 2000 de RON. Un kil de bani în ziua de azi pentru mai toţi românii. Unii nu câştigă banii ăştia nici în 3 luni!
În fine, într-un final, cum ne-cum, au făcut şi analizele amănunţite şi diagnosticul s-a confirmat: Bebeluşul ar fi urmat să se nască cu sindromul Down.
După 2 zile, doamna, împreună cu soţul ei, a luat o decizie deloc plăcută, aceea de a face avort deşi de mai bine de 10 ani îşi dorea copilul.
Zis şi făcut: Fiind vorba de o situaţie medicală (făt cu handicap), s-a putut programa pentru întrerupere de sarcină deşi se afla deja în luna a 6-a.
S-a internat însă acolo, ghinion şi mai mare: I s-au injectat substanţele care provoacă avort spontan după care au lăsat-o singură să se chinuie! Pauză asistente, pauză doctor!
Asistentele se scărpinau probabil în cur sau le dădea cafeaua în foc iar doctorul citea Coranul care-i spunea că nu-i dă voie să o ajute pe doamnă.
Doamna a avut totuşi inspiraţia de a-şi suna soţul (era 4 dimineaţa, n.m.) care a venit c-o falcă-n cer şi-una-n pământ, gata-gata să-l şi strângă de gât cu tot cu Coran pe tovarşu' doftor. Până la urmă pe post de doctor a fost soţul doamnei.
Citiţi povestea aici, aici şi aici.

Cum văd românii situaţia? Părinţii şi în special mama este vinovată! Nu, nu asistentele pe care le-a durut în floci de pacienta lor, nu doctorul care a pus personajul imaginar preferat deasupra actului medical pentru care e plătit din bani publici şi nu CNAS care tergiversează analize vitale pentru viitorul unor indivizi. Nu dom'le! În cel mai pur stil medievalo-patriarhal - Femeia e vinovată!
Nu faptul că UN doctor e scrântit mă înspăimântă ci că mai toţi doctorii sunt scrântiţi. De altfel şi anul trecut în apropiere de sărbătoarea creştină numită "paşte" am scris despre alţi doctori (mulţi rău la număr), de data asta creştini, care au refuzat să facă întreruperi de sarcină, indiferent de motive, în "săptămâna mare". Eu n-o prind p'asta cu săptămâna mare... are 8 zile sau de ce-i mare?

2. Creştem o generaţie de intoleranţi extremisto-fanatici cu tendinţe totalitare

Recent am făcut băşcălie de tendinţele totalitare ale unora dintre români pe petitieonline.ro şi am vorbit şi despre tendinţele staliniste - "nu-mi place mie, atunci să se INTERZICĂ".
Ei bine, un studiu relevă nişte date, zic eu, destul de interesante într-un mod nu tocmai plăcut.
Studiul făcut de fundaţia SOROS şi citat de presa românească scârţâie destul de serios având în vedere că nu este prezentată marja de eroare sau de unde au fost selectaţi respondenţii. Eşantiona reprezentativ de 6000 de persoane. Ok, dar de unde? Că dacă i-a luat pe toţi din jud. Suceava, de exemplu (zonă fundamentalist-ortodoxă), nu e chiar tot aia cu situaţia în care i-ar fi luat din judeţul Sibiu, de pildă (populaţie extrem de eterogenă şi care totuşi trăieşte în pace).
În fine, studiul afirmă că 43% dintre elevii de clasa a XII-a n-au făcut niciodată voluntariat, 69% dintre elevii de clasa a XII-a nu fac parte din nicio echipă sportivă, mai mult de 50% dintre elevii de şcoală generală sunt convinşi că nu vor face parte din niciun partid, 33% dintre elevii de clasa a X-a consideră că e necesar un conducător puternic care să nu-şi bată capul cu parlamentul şi alegerile (dictatură), 53% dintre elevii de clasa a XII-a au mers de câteva ori pe an la biserică, 42% dintre elevii de clasa a XII-a se roagă zilnic şi 70% dintre elevi cred în viaţa de apoi.
Totodată acest studiu mai afirmă că 62% dintre elevii de clasa a VIII-a şi a IX-a răspund că se simt destul de mândri sau foarte mândri că sunt români, în timp ce 38% răspund că nu sunt prea mândri sau că sunt deloc mândri.

Să le luăm pe rând: În primul rând mai bine de 60% dintre elevii României nu ar avea unde să facă voluntariat, chiar dacă ar vrea. Iar când spun voluntariat mă refer la sensul ONG sau ceva să-i placă. La urma urmei voluntariat poţi să faci şi măturând prin sat dar nu cred că i-ar plăcea cuiva şi-n plus nu cred că dezvoltă vreo abilitate relevantă.
Mai apoi, la partea cu echipa sportivă e destul de problematic întrucât mulţi profesori de sport (în special la liceele slab cotate sau din mediul rural) nu prea dau pe la ore aşa că... cine să organizeze echipele sportive? Şi-n plus, nu văd relevanţa întrucât nu suntem o naţie de sportivi. Şi, chiar dacă am fi, oricum dacă eşti bun la un sport, altul decât fotbalul (dar şi-acolo e cu dichis), n-ai nicio şansă să te realizezi în România - vezi cazul celui aflat pe 5 în lume la sărituri în bazin care a plecat să lucreze chelner pe-un vas de croazieră că n-are ce mânca!
Cât despre ăia de vor un "conducător puternic" care să urineze pe parlament şi să nu-şi "bată capul" cu alegerile, e foarte posibil să fie copiii băsiştilor. Procentele seamănă!
53% zic că au mers de câteva ori pe an la biserică? Eu cred că procentul e mai mare. Nu cred că doar 53%. Ar fi minunat să fie aşa de mic procentul dar nu e!
De fapt,... ce-nseamnă de câteva ori pe an? De două ori? De 3 ori? De 10 ori? E cam relativă treaba.
În plus, să nu uităm că mersul la biserică la 00:00 sâmbătă spre duminică atunci de paşte e aproape o activitate "socială" pentru mulţi dintre elevii ţării. Mi-aduc aminte că atunci când eram în liceu, eu veneam acasă de prin oraş şi vedeam ieşind din hoardele de "dreptcredincioşi" şi colegi care în principiu erau atei. Dar mers-au că "merge şi X".
Studiul e plin de relativisme dar totuşi scoate la iveală şi câteva adevăruri. Procentul de 70% de credincioşi în basme post-mortem e un adevăr; trist, dar un adevăr!
Mândri că sunt români? Mândri în ce sens? Ce-nseamnă "destul de mândru"?
De pildă eu că sunt mândru că provin din aceiaşi localitate cu Alexandru Ioan Cuza, unde mă încadrez? În sensul că mă mândresc cu asta şi mă simt bine ştiind asta, întrucât nu am contribuit eu ca individ sub nicio formă să mă nasc în aceiaşi urbe cu Vodă Cuza.

Pe lângă datele relativ interesante vin vreo câteva crunte rău de tot, şi anume: Conform acestui studiu, 40% dintre elevii români şi-ar dori o dictatură militară, 75% nu şi-ar dori vecini de altă orientare sexuală decât cea "orânduită de 'mniezo'", 65% resping vehement ţiganii şi persoanele infectate cu HIV şi/sau bolnave de SIDA, 42% fug de musulmani, 34% fug de evrei şi 35% fug de unguri.
Acum să fim bineînţeleşi: Nici mie nu-mi plac unii unguri. De pildă Csibi Barna, Laszlo Tokes sau Istvan Kovacs n-o să fie niciodată prietenii mei. Dar asta nu mă opreşte să-i apreciez, de exemplu, pe Flavius Koczi, Gabriela Szabo sau Tibor Selymes.
Aceiaşi treabă şi cu musulmanii: Am doi prieteni musulmani şi-s oameni chiar foarte de treabă şi la locul lor. Însă aceştia nu-şi bat nevestele, nu şi-au obligat nevestele să se convertească la islam şi nu le forţează să se îmbrace în cort (burqa).
Însă, dacă ar fi să întâlnesc un musulman fanatic şi eu l-aş evita şi chiar aş fugi de el. Nu de alta dar siguranţa mea e mai presus decât corectitudinea politică.
Şi-n plus, de ce aş acorda prezumţie de nevinovăţie fanatismului islamic având în vedere că recent a murit şi un român din cauza fanatismului islamic?!
Cât despre evrei, aceiaşi treabă: Cunosc evrei (în fine, născuţi evrei căci în prezent mulţi sunt atei sau agnostici) cu care ţi-e mai mare dragul să stai la palavre. Însă, am avut neplăcerea să cunosc şi evrei în cazul cărora l-aş fi reînviat pe Hitler.

Tocmai aici e problema! Să nu se cadă în prejudecăţi, căci în rest, oameni indezirabili există-n toate grupurile. Eu fug de un islamist fanatic pentru că e un potenţial pericol, nu pentru că e musulman. În fond şi de un creştin fanatic fug în egală măsură şi din aceleaşi motive. De asemenea, nu-l înghit pe Laszlo Tokes sau pe Csibi Barna pentru că sunt extremişti. Nu pentru că sunt unguri. La fel cum în egală măsură nu-l prea înghit nici pe Vadim, deşi nu-i nici pe departe un om prost. Dar nu-l înghit pentru că-i extremist, nu pentru că-i român!
Cât despre respingerea vehementă a ţiganilor, caut să mă abţin. Pe de o parte nu sunt de acord cu blamarea lor pentru orice (exemplu: Ţiganii sunt de vină pentru imaginea proastă a a României în Europa) sau extinderea la nivelul întregii etnii a prejudecăţii conform căreia ţiganul la un moment dat tot te va fura pentru că "ţiganu-i tot ţigan".
Pe de altă parte, însă, nu sunt de acord nici cu măsura de a l-i se spune "rromi" (de altfel o bună parte dintre ţigani nici nu acceptă această denumire) sau cu măsura de a-i face "mai egali" acordându-le locuri separate şi privilegiate în liceele şi universităţile de stat din România.
La fel cum nu sunt de acord nici cu măsurile de persecutare a majorităţii pentru a nu "răni sentimentele" minorităţii. Există ţări (vezi Cehia) unde majoritatea deţinuţilor sunt ţigani. Şi totuşi, nu e "corect politic" să spui că "ţiganii sunt în principiu infractori", deşi statistic vorbind ai dreptate.
Însă la partea cu HIV/SIDA, acel procentaj este doar o altă cifră grăitoare pentru incapacitatea învăţământului românesc de a se adapta la secolul XXI şi în egală măsură o cifră găritoare pentru cât de dăunător este învăţământul de tip bigot şi dogmatic!

O să caut în mod expres casetele VHS şi dacă o să pot o să le digitalizez. La ce casete mă refer? La casetele VHS cu documentare făcute de Biserica Ortodoxă Greacă, subtitrate în limba română şi distribuite de Corporaţia Ortodoxă Română. Aceste documentare au fost distribuite la noi prin 2000-2001. În acestea se spunea că HIV-ul este boala "păcătoşilor sodomiţi" şi o "pedeapsă de la 'mniezo pentru desfrâu şi preacurvire".
Nimic despre celelalte căi de transmitere, nimic despre profilaxie şi nimic despre boală în sine! Doar că e "pedeapsa pentru nenorociţii păcătoşi" şi că "ei sunt vinovaţi pentru asta căci au comis afront la adresa învăţăturii domnului".
Aceste documentare au fost vizionate de o bună parte dintre profesorii de religie ai vremii care apoi au transmis "buna învăţătură" şi elevilor lor. Elevii acum au mai crescut şi... uite-aşa avem cifra aia!
Ştiu pe propria piele căci am fost în săli de clasă să vorbesc despre HIV iar copiii erau foarte miraţi atunci când le spuneam că o îmbrăţişare sau o ţinere de mână sau o atingere în tramvai/autobuz nu-ţi aduce infectare cu HIV. Şi nu erau miraţi pentru că nu ştiau nimic despre HIV ci pentru că ei "ştiau altceva" (a se citi li se spusese - fuseseră îndoctrinaţi cu altceva).

Aşadar, plecăm sau nu mai stăm?
Dincolo de patritotismul meu supermoderat, realitatea îmi arată că o reformă e imposibilă la nivel social în România.
Mai mult, aceşti elevi vor creşte în curând. Poate cifrele nu sunt chiar alea. Poate sunt mai mici (sau mai mari?).
Însă faptul că învăţământul românesc nu face nimic pentru a forma nişte mentalităţi sănătoase la cap, este ca şi cum ar accepta tacit şi ar fi de acord cu aceste extremisme.

Ţara vă vrea proşti
Ascultaţi ce vă zic: Dacă aveţi ocazia, luaţi primul avio şi duceţi-vă c-aici n-are să mai fie de stat!
Sunt cuvintele unui profesor pe care l-am avut în liceu, ajuns încă de pe atunci (2006) la capătul răbdărilor.

Şi dacă plecăm, unde plecăm?

vineri, 8 aprilie 2011

Murim preocupaţi

Oficial încă n-am Internet dar nu-i stres că atunci când vreau să scriu am eu cum scrie.
În fine, poate-i mai bine că nu am în perioada asta în mod constant Internet că probabil m-aş enerva şi mai tare. Aşa... prin maxim un jurnal la televizor pe zi, eventual şi-o dezbatere publică.
Apropo de dezbatere publică... ieri a fost la TVR 1 o emisiune numită "Judecă tu" despre legea parteneriatului stat-biserică în care a fost invitată blonda aia retardată, iniţiatoarea proiectului, un popă, o ziaristă cu capul pe umeri şi prin telefon un alt popă de-aici de la Cluj.
Ştiţi ce m-a făcut aproape să închid televizorul de nervi? Nesimţirea cu care popii încă-şi permit să obiecteze! Aşadar, în opinia popilor ortohoţi legea este în regulă pentru că până acum, "săracii", trebuiau să se "chinuie" să-şi creeze ONG-uri în loc să facă afaceri pe bani europeni direct pe "unităţi de cult". Normal, dacă-ţi faci ONG, trebuie nişte bani, nişte alergătură cu acreditarea, personal specializat... eeehaaa. E complicat să faci prestări de servicii sociale ca ONG, eu o ştiu din experienţă. E pe bază de multe hârţoage.
Şi totuşi, toate cultele, mai puţin cel ortohoţ, funcţionează fără probleme cu ONG-uri cu tot.
În fine. Pe de altă parte, legea nu e în regulă din punctul de vedere al ortohoţilor pentru că oamenii ar putea fi supuşi "prozelitismului altor culte". Aha. Bă tată da' prozelitismu' ortohoţ nu se pune? Ăla e în regulă?!

Dar nu despre asta vroiam să vorbesc. Ideea e că în timp ce ăia se certau acolo şi se vorbea de principii de subsidiaritate, decrete prezidenţiale, hau-hau-hau-hau, doi oameni MUREAU ÎN ROMÂNIA pentru că SPITALELE ERAU ÎNCHISE!
Un domn din Băneasa, judeţul Constanţa şi un domn din Laloşu, jud. Vâlcea, au decedat în România din cauză cu spitalele care erau la maxim 5 minute de mers cu maşina de locul unde se aflau aceştia s-au închis! Astfel, ar fi trebuit să meargă minim o oră cu maşina. Prea mult! Inima acestora a cedat. Culmea, unul dintre ei era membru al Partidului Demenţilor-Labili.
Şi Boc ce face? Evident că nu-şi dă demisia şi evident că nu este arestat sau lovit cu toporul în cap de vreun cetăţnean. Dăăă! Normal că nu! Doar suntem la noi!
Nu, domnul Boc cere un raport de la Cseke Atilla înainte de a se pronunţa!
În mod normal, într-o ţară de oameni sănătoşi la cap, nu s-ar fi construit Catedrala Îndobitucirii Neamului şi Mântuirii Banului ci s-ar fi finanţat spitalele, astfel încât toate cele 425 câte erau înainte de 1 aprilie să continuie să funcţioneze normal.
Mai mult, într-o ţară normală şi de oameni sănătoşi la deblă, Emil Boc şi Ceke Atilla, cei vinovaţi în mod direct de moartea acestor doi români, ar fi fost trimişi în paştele mamii lor afară din funcţia pe care o deţin şi eventual arestaţi pentru ucidere din culpă şi abuz de putere. Desigur, asta n-o să se-ntâmple. Cel puţin nu în mileniul ăsta. Să nu uităm că la nivel de mentalitate noi încă suntem în 1411.

Când am spus în 2009 că ne aşteaptă un imens câcău, am fost chiar criticat şi contrazis.
Se pare că m-am înşelat. Ce trăim acum nu e câcău! Ci e însăşi fabrica de câcău perpetuu!
Mărturisesc că în 2009 mă aşteptam la mai multe biserici, la creşterea măsurilor cu caracter semi-teocratic, la creşterea şomajului, la creşterea gradului de îndatorare a populaţiei şi a ţării în general şi chiar la o criză financiară şi mai acută decât este acum. Însă, vă spun sincer că nu mă aşteptam să se ajungă la situaţia ca români să moară în faţa spitalului în condiţiile în care aparatura cu care vieţile le-ar fi putut fi salvate se afla dincolo de gardul în faţa căruia s-au oprit.

Deşi în România se moare cu zile, la tembelizor (şi-aici mă refer la posturile de largă audienţă pentru că dacă n-ai Internet sau abonament la cablu - cazul meu din secunda asta - nu vezi prea multe la televizor) nu se vorbeşte prea mult nici despre faptul că 3/4 din PD-L ar trebui să facă bulău şi nici despre faptul că numai banii daţi Corporaţiei Ortodoxe Române în ultimele 3 luni erau arhisuficienţi pentru a ţine toate spitalele desfiinţate deschise cel puţin încă un an. Oare Corporaţia de Ortohoţi a României nu ţine post? Înaltpreacolaboraţioniştii burtoşi nu ţin post la bani publici măcar 40 de zile sau cât mama dracu' o fi postu' paştelui că românii tot ţin post de vreo 7 ani încoace?
La tembelizor se vorbeşte de divorţul soţilor Columbeanu şi despre transpiratul ăla de origine columbiană Pepe (sau cubaneză?) şi gagică-sa (să mor de ştiu cum o cheamă). Astfel că în tramvai, troleu şi pe stradă aud des despre Monica şi Irinel şi despre ăilalţi doi şi aproape niciodată nu aud despre faptul că... nu ştiu... în România poţi muri fie de foame fie pentru că statul îţi închide spitalul.
Cam aşa e la noi. Preocuparea e mult mai mare pentru subiectele mondene şi mai puţin despre ce chiflă băgăm în stomac poimâine sau ce facem dacă ni se face rău răspoimâine.

Opriţi planeta, vreau să cobor!

Vă salut cu respect

duminică, 3 aprilie 2011

Clujul offline

Pe lângă aspectele foarte frumoase, Clujul are şi câteva feţe de-a dreptul urâte.
Dacă păţeşti ca mine, adică să-ţi pice netul vineri dimineaţă cu promisiunea că cel mai devreme îl vei avea din nou luni seară, eşti mort.
E 22:10 când scriu aceste rânduri de la o sală obscură după ce sunt plecat de la 20:00 de-acasă cu laptop în spate încercând să găsesc un loc cu Internet. Nu este!
Afişul cu "Internet Wi-Fi gratuit" de pe cafenele sunt o glumă proastă. În realitate fie nu merge deloc, fie merge mai lent decât dial-up-ul anilor '99, fie merge dar pur şi simplu nu ai loc să arunci un ac în cârciuma cu pricina, darămite să mai bagi un laptop în priză.
În Bârlad sunt vreo 4-5 locuri în aer liber unde poţi avea Internet gratuit. La naiba până şi în unele comune există locuri cu Internet gratuit wireless. NU şi în Cluj!
E drept, în Cluj Internetul acasă merge mult mai bine decât în alte oraşe (e în top 10 în Europa la capitolul ăsta) dar dacă din varii motive nu ai Internet acasă, un e-mail pe care trebuie urgent să-l trimiţi, se poate dovedi extrem de complicat.

În fine, în altă ordine de idei se confirmă faptul că românii trăiesc bine, prin prima poziţie de la coadă în ceea ce priveşte speranţa de viaţă!
E oarecum şi firesc având în vedere că la noi e mai ieftin să mănânci pită cu portocale decât orez fiert. La modul foarte serios! În Cluj e mai scump un kg de orez decât o pâine mare + un kg de portocale!
Oricum, religioşii ar trebui să fie bucuroşi de veste, înseamnă că sunt mai aproape de viaţa de apoi.
În plus, această scădere a speranţei de viaţă va diminua numărul de adepţi şi cotizanţi la Corporaţia Ortodoxă Română, ceea ce e de bine, zic eu.

Mai pe scurt, e minunat să trăieşti la noi.
Şi-apoi, se-ntreabă unii de ce aleg din ce în ce mai mulţi să-şi ia bilet exclusiv dus către oriunde-văd-cu-ochii?!

Până la un articol mai coerent, vă salut cu respect.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails