luni, 28 februarie 2011

Tripaţi ortodoxoizi legionaro-conspiraţionişti II

Am postat aseară, pe fugă, un filmuleţ extras de pe un canal de tripaţi ortodoxoizi legionaro-conspiraţionişti. Îl puteţi (re)vedea aici.

1. Definirea poziţiei

Presimt aşa că o să-mi atrag ceva critici cu acest articol aşa că prefer, mai întâi, să-mi definesc clar poziţia în raport cu subiectul ce urmează să-l discut. Poziţia mea faţă de subiecte precum "masonieria cea rea ne mână pe toţi" şi "actele biometrice pe mâna cărora o să ne ia mama dracu' cu tot cu 666" nu este una de extremă.
Mai pe scurt, nu sunt nici în totalitate în favoarea introducerii pe scară largă a actelor biometrice dar nici în totalitate împotriva acestei măsuri.
Din punctul meu de vedere, un motiv raţional care să te facă să nu-ţi doreşti acte biometrice este acela că poţi fi urmărit non-stop, în sensul că cineva va şti tot timpul unde eşti (mai precis unde e actul tău dar dacă e vorba de buletin, de obicei poziţiile coincid!). Nu constituie, în viziunea mea, motiv de respingere a actelor biometrice faptul că pe unele dintre ele, dacă calculezi nu-ştiu-cum, stai strâmb încercând să judeci pe diagonală îţi este că scrie 666. Nu-mi pasă! Întorci buletinul şi-ţi dă 999! Nici aşa nu-i bun?!

duminică, 27 februarie 2011

Tripaţi ortodoxoizi legionaro-conspiraţionişti

Am dat din greşeală, căutând un filmuleţ legat de mânăstirea Tanacu, peste un canal care se intitulează "Canal pur legionar-ortodox", cu un fundal verde ca regurgitarea unui etnobotanist internat de urgenţă şi cu nişte filmuleţe care fie m-au făcut să mă alarmez de faptul că există unii oameni care pot duce noţiuni până la un nivel extremist şi chiar periculos pentru noi toţi, fie m-au făcut să mă tăvălesc pe jos de râs.
După ce scapi de verdele ăla agasant, la ei pe canal e plin de icoane, iconiţe şi iconostasuri (ortodoxe, cum altfel?) şi de link-uri către alţi extremişti care cred că World Of Warcraft este un instrument de control creat de evrei ca să controleze masele şi să-i ţină în casă luându-le banii şi ţinându-i distraşi de la ceea ce este cu adevărat important.
De asemenea, pe pagina userului SfCredintaOrthodoxa mai pot fi găsite şi alte filmuleţe despre cum că Prigoană ar sprijini un regim satanico-comunist (?!?!) sau că în România nu a existat Holocaust. Oare oamenii ăştia or fi făcut istorie la şcoală? Că religie văd că au făcut, din plin!
Tot de pe acest minunat canal aflăm că nu numai că Hitler era evreu (ceea ce ştim deja, studiind istoria) dar şi că acesta este descendent al familiei Rotschild, care conduc lumea. Hăăh?! Şi marmota ce mai făcea?!
Nu de alta dar dacă Rotschild ar conduce lumea... ei bine... băieţi: Faceţi o treabă tare proastă atât pentru voi cât şi pentru noi, presupuşi componenţi ai "lumii" pe care zic legionarii talibani ortodocşi c-o conduceţi!
Desigur, să comentezi pe acel canal este strict interzis dacă nu eşti taliban ortodoxoid. E interesant că pe toate blogurile sceptice şi/sau raţionale, printre care se încadrează şi acesta, toate criticile scrise în limba română (şi nu în klingoniană!) sunt acceptate. Însă, pe canalele şi blogurile fundamentaliştilor, nu! De ce oare?
De altfel, singurele comentarii acceptate şi contradictorii cu dogma pe care o respectă canalul sunt comentariile unui alt tripat, dar de cealaltă factură, cu userul "LuptaComunistă", sau comentariile care doar înjură din greu la adresa mesajului sau autorului conspiraţionist.
Mai apoi, userul SfCredintaOrthodoxa face şi un pic de manipulare băgând comentarii de genul "am lăsat aceste câteva comentarii ca să vedeţi voi, fraţii mei ortodocşi care este părerea comuniştilor ce ne infestează credinţa" sau alte vrăjeli de genul ăsta.
În fine, e târziu şi mâine am multă treabă (spre deosebire de talibanii ortodocşi ocupaţi cu slăvirea pritenilor imaginari şi postarea de conspiraţii pe youtube) astfel că vă las o "mostră" din debitaţiile acestui superb canal, o altă fărâmă din ceea ce înseamnă facţiunea tripată pe "căpitan" dintre credincioşii ortodocşi din România:

Diseară (sau mâine seară, în funcţie de cum citiţi articolul) o să revin cu comentarii ample şi cu provocări la adresa acestor conspiraţionişti care, până la un punct, sunt chiar simpatici până intră în transa cu "căpitanul" şi "naţia creştină".

Vă salut cu respect,
Lucian Vâlsan

Evoluţia ne-a făcut pe toţi



Vizionare plăcută!
Ah... şi am actualizat pagina despre mine.

Numai bine.

vineri, 25 februarie 2011

Victimele fanatismului III - autotortura psihică

Am vorbit în primele două articole din seria Victimele fanatismului despre abuzurile pe care le fac unele state în numele religiei, abuzuri care încalcă deseori drepturi fundamentale ale omului.
Ei bine, astăzi, voi discuta puţin despre un alt tip de abuz, în speţă abuzul emoţional, indus de către fanatici (cu precădere religioşi!) către persoane vulnerabile emoţional denumite "păcătoşi".
În următoarele rânduri vom vedea prin ce traume pot să treacă unii oameni din România şi cât de departe pot ajunge cu gândurile negative despre sine doar pentru simplul fapt că au avut o dată o tendinţă homosexuală, că au pus la îndoială utilitatea unei noi biserici, că au făcut sex pre-marital cu persoana iubită sau că s-au masturbat.

Cristofascism (video)



Problema fanatismului creştin nu este chiar o problemă de ieri de azi în România. În curând articol pe tema aceasta.

Vă salut cu respect.

miercuri, 23 februarie 2011

Despre etichetări

Ateu, creştin, musulman, homofob, homofil, tolerant, xenofob(atisemit, şovin), rasist, comunist, nazist, sexist(misandră, misogin), ... şi câte şi mai câte. Ce sunt acestea? Sunt etichete.
Etichete pe care fie ni le punem singuri, fie ni le pun alţii. Chiar dacă unele dintre ele (cum ar fi ateu, creştin, musulman, etc.) ar trebui să ni le asumăm şi nu să ne fie atribuite.
Etichetele definesc atitudinea oamenilor în ceea ce priveşte un alt grup de oameni (de cele mai multe ori, există şi excepţii - de exemplu rocker, manelist, cocalar, biker, emo; etichete care definesc atitudinea faţă de un curent).
Aceste etichete, de cele mai multe ori nu sunt neapărat mutual exclusive. Ba încă de multe ori se includ reciproc.
Poţi fi rasist şi comunist simultan. Poţi fi chiar şi nazist şi comunist simultan (extremele se mai şi atrag). Poţi fi ateu şi homofob simultan. Poţi fi creştin şi antisemit simultan (am văzut exemple) la fel cum poţi fi şi musulman tolerant (mai rar, dar există!).
Nu prea poţi fi ateu şi musulman simultan dar şi-aici am dubii (cel puţin din perspectivă musulman-radicală, cred că se poate - din perspectivă raţională, nu). Însă poţi fi creştin homofob misogin rasist şovin şi cocalar.
Unde vreau să ajung cu toate acestea? La una din problemele destul de grave cu care noi cu toţii, oamenii de pe planeta Pământ, ne confruntăm de secole bune (mai ales de la apariţia religiilor Cărţii - creştinism, iudaism şi mahomedanism) - intoleranţa şi habotnicia.
Pentru că ar ieşi un articol de lungimea unei cărţi dacă le-am lua pe fiecare în parte, o să ne rezumăm la a vorbi astăzi doar despre xenofobie şi rasism.

marți, 22 februarie 2011

Tendinţe totalitare - Poliţia fumatului

Vă povesteam eu în articolul despre fanatici şi cum apar aceştia şi vă explicam că adeseori cei mai fanatici întru susţinerea unei anumite cauze sunt chiar cei care au trecut dintr-o tabără în cealaltă.
Aşa cum există studii care arată că cei mai homofobi dintre homofobi sunt ei înşişi homosexuali reprimaţi, sau cum pe vremea "sfintei" inchiziţii. cei mai creştini dintre creştini erau evreii convertiţi, acelaşi algoritm se aplică şi în cazul unora dintre nefumători.
O blondă, pe numele ei Manuela Mitrea, de la PSD, (câtă ironie, să te cheme Manuela şi să fii şi blondă! - ete c-acum are şi PSD-ul blonda lui. Să fie "chit" cu Partidul Prezidenţial) doreşte interzicerea completă a fumatului.
Aceasta este de fapt o altă formă de manifestare a tendinţei totalitare şi/sau dictatoriale: Nu-mi convine mie - SĂ SE INTERZICĂ!

luni, 21 februarie 2011

Victimele fanatismului II

Recent am tradus un articol din Huffington Post şi l-am postat pe UmanistLaic.
Continui astăzi despre minunata "naţie" americană "sub dumnezeu" în care abuzurile religioase sunt nenumărate, multe dintre ele ducând la moartea unor oameni a căror unică vină este nerespectarea canoanelor bisericeşti.
Se ştie foarte bine că în SUA există un nucleu foarte dezvoltat de fundamentalişti cretini (îmi cer scuze dar orice creştin sănătos la cap s-ar simţi jignit de atitudinea acelora care se declară creştini - şi-o să vedeţi îndată de ce!) care se declară "pro-viaţă" susţinând ducerea până la capăt a tuturor sarcinilor - inclusiv cele nedorite, inclusiv cele rezultate în urma violului, inclusiv cele dovedite că vor naşte copii cu malformaţii, inclusiv TOT pentru că plodul este un dar de la Dumnezeu.
Urmând "logica" acestor indivizi, înseamnă că unele violuri sunt "binecuvântate" de dumnezeul lor şi victimele violurilor care s-au ales şi cu sarcină ar trebui să fie bucuroase că au fost violate şi binecuvântate cu darul unui plod în pântece, nu?

duminică, 20 februarie 2011

S.C. BOR S.A. - Filiala Huşi

Sau Episcopia Huşilor SRL, după cum o numesc ziariştii de la Obiectiv de Vaslui.
Ce este Episcopia Huşilor? Este reprezentanţa Corporaţiei Ortodoxe Române la nivelul judeţului Vaslui.
Am spus-o de nenumărate ori că această Corporaţie este organizată mai ceva ca Mafia. Practic există Arhiepiscopia Moldovei şi Bucovinei, care are în subordine Episcopia Sucevei, Episcopia Botoşanilor, Episcopia Huşilor (asta de ne interesează pe noi) şi încă una dar îmi scapă la ora asta. Ar trebui să fiu plătit pentru faptul că ştiu organigrama Corporaţiei Ortodoxe Române.
De fapt, organigrama Corporaţiei, cu toate SRL-urile filiale se învaţă la şcoală, pe bani publici, în cadrul orelor de îndoctrinare corporatisto-religioasă şi este trecută în programă. Se studiază în clasa a III-a, mai aprofundat în clasa a IV-a, iar în clasa a VIII-a se studiază chiar activitatea celor mai prolifici funcţionari de seamă ai Corporaţiei. Cultură organizaţională, ce mai! Totul pe bani publici!
Dar nu despre asta vreau să vorbesc neapărat ci în general despre comportamentul feţelor bisericeşti în judeţul Vaslui, locul meu de baştină. Spre ruşinea mea, în ultima săptămână am fost cam ocupat astfel că nu am citit ziarele locale şi nu am prins articolul cu pricina din Obiectiv de Vaslui.
Mai mulți preoți s-au arătat nemulțumiți de birurile pe care Episcopia Hușilor le-a impus. Spre exemplu, fiecare parohie a trebuit să strângă anual 700 de lei, banii urmând a fi folosiți pentru achiziționarea de microbuze cu care credincioșii ar fi trebuit să meargă în pelerinaj la mănăstiri. S-au adunat peste 415.000 de lei, însă microbuzele promise se lasă așteptate. Apoi, deși Mitropolia Moldovei și Bucovinei a decis ca prețul maxim al lumânărilor comercialiazate în bisericile creștin-ortodoxe să fie de 50 de bani, Episcopia Hușilor, cu de la sine putere, le vinde cu 60 de bani. La toate acestea se adaugă faptul că de la fiecare familie vor trebui colectați câte 10 euro, bani necesari pentru ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului.

vineri, 18 februarie 2011

De ce credinţa în Dumnezeu nu este un "pariu sigur"

Motto: Ideea că ar trebui să crezi în Dumnezeu aşa... "în caz că" trivializează atât credinţa în sine cât şi realitatea conducând din start disputa pe credinţă către eşec înainte ca aceasta să fi început.

"De ce să nu crezi în Dumnezeu? Dacă crezi şi se dovedeşte că nu există, n-ai pierdut nimic. Dar dacă nu crezi şi se dovedeşte că există, ai pierdut totul. Nu e un pariu mai sigur să crezi?"

În dezbaterile despre religie, acest argument tot apare, la nesfârşit de nu mai scapi de el. În aproape toate dezbaterile despre religie, dacă dezbaterea durează suficient de mult, cineva aproape în mod garantat va folosi acest argument. Argumentul acesta are şi un nume: Pariul lui Pascal (PLP sau plp - prescurtat în continuare în restul articolului), după Blaise Pascal, filosoful care a formulat argumentul şi a ajuns cunoscut.

Argumentul acesta îi face pe atei să vrea să-şi smulgă părul din cap.

Şi nu pentru că este un argument grozav, ci pentru că este un argument chiar prost. Nu are niciun sens. Nu are un sens practic. Trivializează întreaga idee atât de credinţă cât şi de necredinţă. Trivializează însăşi banalitatea. De fapt, renunţă la a dezbate înainte de a fi început efectiv să dezbată. Demontarea PLP este ca şi cum ai împuşca un peşte într-un butoi. Un peşte neobişnuit de lent într-un butoi foarte mic! Aproape că mă simt vinovată că scriu un întreg articol despre asta.

joi, 17 februarie 2011

66 de milioane ca să stai pe scaun

6600 de RON! Atât au plătit nişte ţărani (la propriu) pentru dreptul de a asculta slujba religioasă de la biserica din sat, depe scaun!


Asta e ţara în care trăim!

Numai bine şi gândiţi critic oameni buni!

miercuri, 16 februarie 2011

UmanistLaic.com

De azi înainte, activez şi pe comunitatea umanistlaic.com .
Blogul prezent nu va fi neglijat, activitatea mea pe umanistlaic.com fiind una secundară.
Voi anunţa şi aici de fiecare dată când postez acolo, pentru eventualii cititori care nu doresc să urmărească în general activitatea de acolo dar sunt curioşi de ce mai debitez eu :) .
Primul meu articol acolo poate fi citit aici.

Numai bine.

marți, 15 februarie 2011

Victimele fanatismului

Am scris recent despre fanatici în general şi cât de periculoşi pot deveni aceştia, mai ales dacă-s mulţi. Vorba lui Lăpuşneanu: "Proşti, proşti da' mulţi!".
Totodată, constat c-am fost un om naşpa şi de Velăntains Dei am scris de gherlele Google-ului şi de accesorii pentru telefoane mobile şi alte gadget-uri. Asta după ce şi anul trecut am uitat de 14 februarie şi am amintit doar puţin, pe 15 februarie reiterându-mi poziţia exprimată acum 2 ani.
De altfel, poziţia pe care mi-am exprimat-o în articolul de acum 2 ani rămâne valabilă şi deşi unele aspecte ale gândirii mele s-au mai schimbat/şlefuit, bazele au rămas aceleaşi.
Ca om raţional, nu poţi fi atât de îngust încât să crezi că doar într-o singură zi se poate exprima iubirea.
Exemplu personal: Pe 14 februarie 2010 eu şi prietena mea eram în "expresul" Iaşi - Timişoara Nord rupţi de oboseală de la cărat bagaje grele. Pe 14 februarie 2011, ea este în oraşul natal rezolvându-şi câteva probleme personale, eu învăţ pentru un examen. Mă rog, am învăţat, acum scriu articolul ăsta şi după aia somn că vine examenul! Înseamnă asta oare că nu ne iubim pentru că nu cheltuim bani pe inimioare roz şi cadouri kitschoase?
În fine, trecând peste asta, ne uităm puţin pe ştirile internaţionale privind acest subiect şi aflăm câteva chestii interesante.
De exemplu, în Malaysia, autorităţile fundamentalist-religioase au declarat "război" sărbătorii americăneşti şi chiar au mobilizat forţe de ordine care să facă raiduri prin hotele ca nu cumva tinerii să întreţină relaţii sexuale înainte de căsătorie.

luni, 14 februarie 2011

Bani economisiţi pentru accesorii

Dacă avem un telefon vechi şi oricum aveam în plan să-l înlocuim, atunci când i se duce bateria de tot, avem un motiv în plus să ne grăbim cu iniţiativa de a ne înlocui telefonul.
Dar ce facem atunci când bateria se duce la doar câteva luni după ce am investit într-un telefon nou?
A păţit-o un coleg de facultate care abia şi-a luat un LG de fiţe şi până la sesiune umbla cu încărcătorul după el că abia îl mai ţinea de pe o zi pe alta.
Desigur, există şi soluţia să întrebi un prieten care are un prieten ce are un prieten care "aduce" accesorii.
Problema? S-ar putea ca acest lanţ al prieteniei să fie întrerupt pe undeva de nevoia acută de bani, deseori mai puternică şi mai stringentă decât multe prietenii.
De aceea, mai sănătos e să-ţi cumperi o baterie de la Momax.
Avantaj? Dacă nu merge, ai la cine să te plângi în loc să înghiţi în sec.
Mai mult decât atât, Momax îţi înlocuieşte produsul (bateria) dacă aceasta scade sub 80% din capacitatea ei maximă de funcţionare.
Spre deosebire de alţii, care nu-ţi înlocuiesc produsul garantat decât dacă acesta scade sub 50% din capacitatea-i maximă de funcţionare. (adică atunci când e aproape să se ducă de tot şi deseori în afara garanţiei!)
O fi vrând UE încărcătoare universale ca să nu te mai stresezi cu nu-ştiu-câte tipuri dar în realitate aşa ceva durează mult (poate chiar şi 10 ani) până să se poată aplica iar în unele cazuri (de pildă la produsele Apple) aşa ceva nici prea este posibil.
Şi-n plus dacă mi-am luat azi telefon/iPod/iPad/iPhone nou pe care am dat nişte bani, ce fac? Îmi iau mâine altul potrivit noii decizii a UE? Evident că nu pentru că, român fiind, puţin probabil să-mi mai pot permite altul în următorul an.
Aşa că, mai eficient este să-mi cumpăr un incarcator universal adecvat tipului meu de baterie.
Cei de la Momax sunt un fel de supermarket al accesoriilor şi pe lângă preţurile care sunt deseori chiar şi la jumătate faţă de distribuitorii de la colţul străzii (nu vreau să jignesc pe nimeni dar în Cluj practic la fiecare colţ de stradă există câte-un service telefoane, un Germanos, o reprezentanţă Vodafone/Orange cu service iar în intersecţiile mai mari, sunt chiar toate acestea!), au o calitate crescută şi o garanţie mai eficientă.
La urma urmei, degeaba am garanţie 5 ani la un produs dacă unele defecte (cum ar fi capacitatea bateriei la doar 70% din maximul ei) nu constituie obiect al garanţiei, aşa cum se întâmplă în cazul Apple, de pildă.
Un accesoriu care-mi este mie cel puţin de mare folos este folia de protecţie a intimităţii. Am păţit-o de vreo câteva ori prin tramvai sau la bar ca terţi necunoscuţi să se holbeze în telefonul meu să vadă ce fac eu acolo. Desigur, există şi o posibilitate să te-ntorci şi să-i explici pe unde-i bagi mâna şi pe care ochi i-o scoţi dacă se mai benoclează pe unde nu-i fierbe oala.
Însă, uneori, dacă ai 1,50m şi se uită un campion la judoka în telefonul tău, asta nu e o soluţie. Însă, folia de protecţie a intimităţii este o soluţie atât pentru că face imposibilă vederea de la o distanţă mai mare a ceea ce afişează ecranul tău, dar şi pentru că reduce gradul de oboseală a ochilor şi previne zgârâieturile ce pot apărea pe ecran.
Mulţi folosesc husa dar eu uneori nu am timp să bag şi să scot telefonul din husă astfel că prefer să-l ţin pur şi simplu într-un buzunar mai protejat iar folia respectivă practic serveşte scopului meu de om grăbit care n-are timp de fineţuri pentru telefon.
O chestie ce pe mine m-a făcut să mă îndrept către Momax este că acumulatorii pe care aceştia îi comercializează au pe ei un circuit electronic care previne supra-încărcarea acumulatorului. La urma urmei, doar n-o să stau eu pe ceas să-l scot după fix 3 ore şi 5 minute (un exemplu) cât scrie pe el că trebuie să stea la încărcat. Şi-n plus, dacă nu l-am golit de tot? Ce fac, calculez cât ar trebui să stea la încărcat? Nu, evident. Îl las la încărcat până când zice că-i "full".
Numai că, procedând aşa, o mare parte dintre acumulatori se distrug în timp mult mai repede.
Dezavantajul în cazul produselor Momax este că dacă nu eşti din Bucureşti, durează 24 de ore până la livrare (spre deosebire de cei de la colţ de stradă care-ţi dau produsul pe loc). Însă, decât să-l am pe loc şi să se strice în 3 luni, mai bine stau până a doua zi şi ţine mult mai mult şi dau şi mai puţini bani.
De ce scriu asta? Pentru că de foarte multă vreme eu mă tot plâng că "nu se mai fac lucrurile ca înainte". De altfel, pe vremuri electro-casnicele în general se făceau ca să reziste în timp.
Bunica mea a dat de pomană un frigider Minsk fabricat în 1971 care era perfect funcţional ca-n prima zi. Şi-a luat unul mai mare (practic de-aia l-a şi schimbat, că era neîncăpător) şi după 5 ani deja are probleme cu el.
Eu am un monitor fabricat în 1994. Nu l-am reparat niciodată şi funcţionează perfect. Un vecin din oraşul meu natal şi-a cumpărat un monitor în 2009 şi acum vreo două săptămâni când am vorbit cu el spunea că s-a dus de tot şi-acum strânge bani să-şi ia altul.
Produsele Momax, pe de altă parte, sunt fabricate pe o linie complet automatizată (respectând totuşi standardul ISO 9001) reducând astfel costurile de producţie, proces mulţumită căruia, produsele rezultate sunt mai bune (fiabile) dar şi mai ieftine.

Andrei, dacă mă citeşti, ia şi cumpără-ţi acumulator de la Momax ca să te ţină!

Vă salut cu respect,
Lucian Vâlsan

Cum dă Google-ul gherle

Ca pe orice blog şi în cazul prezentului blog există nucleul de cititori fideli, nucleul de oameni care ajung pe-aici îşi iau informaţia de care au nevoie şi pleacă şi nucleul de oameni care eşuează efectiv pe-aici mulţumită căutărilor de la Google.
În continuare urmează o listă destul de amuzantă pe alocuri cu cuvinte cheie care au condus oamenii către prezentul blog.
1. "gabipadure.blogsport.com" - De ce-ar redirecţiona Google-ul aici pe cineva care caută asta? Cred că nici Google-ul nu ştie.
2. "afacerile lui savin emil" - N-am scris niciodată de Savin Emil şi nu cunosc pe nimeni cu acest nume.
3. "albume de sfarsit de clasa a 12-a liceul mihai eminescu barlad" - ?!
4. "banii vorbesc compunere" - Din fericire, cel puţin în ceea ce priveşte prezentul blog, nu cred că a servit la a face tema cuiva. Eu oare cum am terminat şcoala fără Internet?
5. "bilete de avion ruta madrid-bucuresti data 14 mai-4 iunie" - Unde-o fi legătura?
6. "blog cu traducere" - ăăăh? Ce mă? Ce-i aia blog cu traducere?
7. "bocanc ars" - Fără comentarii
8. "calculate 20 de grade celsius dar maxi 35 de grade" - Doi cai frumoşi, maxim 6 care nu umblă.
9. "cateva cuvinte haioase adresate profesorilor" - Poftim? Da' unde s-a dus creativitatea elevilor? Tre' să cauţi pe net cum să-i răspunzi cu aceiaşi monedă unui profesor? Văleu!
10. "ce poti pati in caz de furt calificat" - Faci o vizită la Universitatea din Gherla, în rest, nu mare lucru. Eventual s-ar putea ca temporar să-ţi modifici orientarea sexuală.
11. "Cichicean de romania gabi seaca de padure" - Ăăăh?! Cred c-am să-mi fac o poză cu mecla strâmbă de-am pus-o când am citit asta. De ce are voie toată lumea la Internet?
12. "coduri penale pentru oameni care navigheaza pe net" - Cum adică? Poate legi penale,... eh! În fine!
13. "colaci de cumetrie" - Îmi pare rău. Încercaţi la Corporaţia Ortodoxă Română, nu aici. (Apropo, în Cluj se vând covrigi sfinţi)
14. "dansuri moderne d n b" - Uau! Să sperăm totuşi că dacă încerc să caut "Jimmy Hendrix" nu dau peste vreun site de dnb.
15. "deagostini mari corabii" - N-am scris niciodată despre asta.
16. "democratia la greci" - Poftim? Democraţia şi Grecia n-au ce căuta în aceiaşi propoziţie. Mai democrată e Cuba decât Grecia.
17. "dirigintele postei codaesti" - Au poştă la Codăeşti? Şi prin poştă înţeleg Oficiu Poştal că aşa poştă or fi având ei.
18. "doom-ul?" - Mă-ntrebi pe mine?
19. "dormi mitica ca te bantui planeta moldova" - Foarte tare frate!
20."evreii barladeni" - Offf... nu mai zic nimic.
21."frumosul45" - Nu ştiu dacă era aşa de frumos în '45 dar na... dacă zici tu.
22."hepa sa barlad" - Există, ce-i drept, FEPA S.A. Bârlad dar tot nu văd ce legătură are cu mine, fie ea hepa sau fepa.
23."jocuri de facut sfar" - Sfar? Sau "sfâr"?
24."linie telefonica internationala gratis" - Ai vrea tu!
25."porno pizde cu curu mare" - Să-nţeleg că el ştie cum sărbătoreşte "Velăntains Dei".
26."preotul giusca petru" - Nu cred că i-am scris niciodată numele complet aici. De fapt, pare-mi-se că doar am vorbit de el fără să-i menţionez numele în clar. Hmmm... în fine. Sper măcar că a ajuns la un articol relevant în ceea ce priveşte subiectul.
27."reguli de compostare bilet ratuc" - Băi las-o-n mizda pă-sii. Îţi trebuie îndrumar ca să compostezi un bilet?! Aşa de rău ne-am prostit? Căutăm pe net cum să compostăm biletul de troleu/tramvai?
28."telegondola la piatra neamt sablocat" - Şi neuronii tăi responsabili cu scrisul corect în limba română s-au blocat.
29."wikipedia penis curbat" - Fără comentarii!
30."mihaela cososchi, zi de nastere" - Ce ar determina un om să creadă că găseşte data naşterii a inspectorului şcolar judeţean din Vaslui pe blogul unui om care locuieşte în Cluj?

Râdem noi râdem dar unele dintre căutările de mai sus sunt relevante în ceea ce priveşte starea unora dintre români.
E trist c-am ajuns să căutăm pe Internet cum se compostează biletul de tramvai, linie internationala gratis, bocanc ars, compuneri gata făcute cu subiect banal sau "Cichicean de romania" (cichicean cu majusculă, România cu minusculă!).
E trist că în ciuda faptului că avem unele dintre cele mai bune şi mai avantajoase conexiuni la Internet din lume, totuşi o mare parte a popoulaţiei nu este informată deloc.

Acestea fiind spuse, vă salut cu respect.
Lucian Vâlsan.

duminică, 13 februarie 2011

Blog de reflexie 2.0

După cum se poate observa, Blogul de reflexie asupra problemelor apăsătoare are de azi (mă rog, mai precis de ieri dar aticolul ăsta o să se publice automat pe 5 dimineaţa) o nouă faţă.
În trecut au fost plângeri (unele dintre ele justificate) potrivit cărora aspectul blogului care a dăinuit peste 2 ani, era obositor pentru ochi.
În ultimele 6 luni, numărul de cititori a crescut într-un ritm accelerat cu toate că mai elocvente sunt statisticile pe ultimele două luni, de când am început să scriu mai des de o dată pe săptămână.
Media vizitatorilor unici pe zi în luna ianuarie este de 93,18 de vizite pe zi iar pe luna februarie (până azi) este de 187,84 de vizite pe zi, creşterea fiind evidentă având în vedere că în decembrie media era undeva la 39 de vizite pe zi iar media ultimului an de activitate (8 decembrie 2009-8 decembrie 2010) era de numai 29 de vizitatori unici pe zi.
Aşadar, ieri mi-am alocat câteva ore gândindu-mă mai în profunzime la acest blog şi efectuând câteva modificări.
Printre altele, în blogroll şi-au făcut loc câteva bloguri noi şi totodată au dispărut o serie de bloguri.
Am şters şi am încetat urmărirea tuturor blogurilor care au mai mult de 6 luni de la ultima postare şi în care nu se menţionează vreo vorbă privind intenţiile autorului de a mai scrie acolo.
De asemenea, am încetat onorarea unor schimburi de link-uri nefiind mulţumit de turnura pe care au luat-o site-urile/blogurile "partenere". De exemplu Radio Whisper care atunci când mi-a propus colaborarea era un radio de muzică bună şi "anti-manele", acum este un radio de house penal şi denebe. Îmi pare rău, dar nu mai corespundem.
Un alt exemplu este motruinfo.ro, care deşi are un blogroll kilometric, surprinzător de ceva vreme eu şi alţi 4 oameni care am aderat în acelaşi timp la ei, nu ne mai regăsim acolo. Mulţumim! Când eraţi la început şi n-auzise nimeni de voi, eram buni, nu?
Aici ar putea intra şi câţiva bloggeri care s-au "şmichirit" pe parcurs.
Desigur, e şi vina mea că nu am verificat mai des "partenerii" ca să mă asigur că parteneriatele sunt respectate. De fapt, nu am verificat deloc decât atunci la momentul inserării legăturilor respective întrucât toate schimburile de link-uri mi-au fost cerute şi nu le-am cerut eu, am presupus că se vor ţine de cuvânt. Ei pe dreacu'!
M-am mai "jucat" puţin şi cu sitemul de abonări, după ce câţiva cititori mi-au scris pe mail că sunt ceva probleme. Sper că acum s-ar rezolvat.
De asemenea, mini-regulamentul tarlalei ăsteia a suferit modificări. Îmi rezerv dreptul de a-mi selecta "clientela". După cum am spus încă de la înfiinţare, menţin sistemul cu moderarea comentariilor din 3 motive:
1. Le văd mai uşor când mă loghez/autentific
2. Astfel pot evita reclama nesolicitată (spam-ul)
3. Astfel cei grăbiţi îmi trimite mesaje private. (am observat că mulţi aplează la asta în ciuda introducerii rubricii "contact autor")
Totodată, vreau să vă rog să evitaţi să-mi mai trimiteţi cereri de prietenie pe Facebook! Dacă nu ne-am conversat niciodată, nici măcar pe net, nu avem nimic în comun şi prin urmare nu văd de ce aş accepta cererile de prietenie. Am făcut scurtă la mână respingând cereri de prietenie!
Profilul meu de Facebook este listat acolo pentru cine vrea mai multe informaţii despre mine. Dacă vreţi să aflaţi la timp de articolele mele, există şi altă metodă decât să aşteptaţi să postez eu articolul pe peretele meu: Se cheamă RSS Feed (sistemul de abonări!).
De asemenea (ştiu, mă repet, dar am rămas fără cuvinte şi mă dor ochii), o spun pentru a mia oară: lucian.valsan@yahoo.com este adresa mea de e-mail! Nu mă mai adăugaţi în mijloacele de comunicare instantă (YM!, MSN, etc.) cu acea adresă. N-o să primiţi răspuns favorabil ci cel mult mă veţi scoate din sărite întrucât atunci când vreau să-mi verific e-mail-ul repede, îmi apar pop-up-uri din stânga paginii cu oameni care mă adaugă deşi am specificat în clar care mi-e ID-ul de messenger şi care mi-e adresa de e-mail.
O să trântesc şi un sondaj în dreapta scrisului pentru a culege reacţii de la cititori.
Totodată, vă rog să-mi transmiteţi eventualele sugestii prin metodele descrise mai sus.
Nu m-am priceput niciodată la "aspect" în general şi deci nici la aspectul paginilor web/blogurilor în special. Astfel că, sunt convins că ar mai fi îmbunătăţiri de-adus numai că pe mine nu mă duce capul.
De-asta poate mi-a şi luat aşa de mult să fac schimbările pentru că eu m-am concentrat pe blogul acesta la ceea ce ştiu mai bine: să scriu!
Până recent n-am fost prea preocupat (ok, n-am fost deloc preocupat :) ) de aspect, considerând că mesajul şi conţinutul este mai important. Totuşi, trăim într-o lume superficială şi, se pare că ai de pierdut dacă nu "arăţi bine", chiar şi când vine vorba de blogosferă.
Sper să reuşesc să mai adaug articole în pagina cu "Cele mai bune articole", căci s-au mai adunat vreo câteva de când am făcut lista aia.
Pe de altă parte, tot amân (mental vorbind când mă gândesc la asta) scrierea paginii "Despre autorul blogului". Pur şi simplu nu ştiu ce să scriu. Dar acum sunt hotărât să fac blog "mumos" aşa că, vreau nu vreau, "bea Grigore-aghiazmă" şi-o să scriu ceva şi pe-acolo.
Parcă mai vroiam să zic ceva dar nu-mi amintesc ce. Probabil nu era important.

Aşadar, aştept reacţiile dumneavoastră.
Vă salut cu respect,
Lucian Vâlsan.

vineri, 11 februarie 2011

Despre conspiraţionişti şi fanatici

Intenţionam să scriu două articole separate, unul cu titlul ăsta şi unul despre ultimele evenimente în materie de ortodoxizare pe bani publici în România. Fiind însă ferm convins că nu o să dispun de timpul şi cheful necesar, o să încerc cumva să le combin între ele, cele două subiecte nefiind nici pe departe mutual exclusive.
Bun, să trecem la treabă.
Întâi de toate voi defini termenii şi-i voi folosi în continuare strict cu definiţia dată aici.
Prin urmare, prin fanatic înţeleg bigot, habotnic, bisericos, foarte zelos, cu foarte mult zel (pentru ceva).** Care se crede inspirat de divinitate; care este animat de o exaltare religioasă, intolerant. (sursa aici). Prin conspiraţie eu înţeleg uneltire secretă și ilegală îndreptată împotriva (conducătorilor) statului sau a ordinii publice (sursa aici), iar prin conspiraţionist înţeleg o persoană care crede în existenţa unei conspiraţii fără a avea dovezi copleşitoare pentru a-şi susţine teza.
Aşadar, orice altă formă pe care alegeţi dumneavoastră s-o pricepeţi a unuia dintre cele trei cuvinte pe care le voi folosi intens în următoarele alineate, vă anunţ de la bun început că nu sunt în concordanţă cu ceea ce am gândit eu când am scris aceste rânduri.
Cred că îmi voi face un blog paralel sau o pagină distinctă pe blog unde am să scriu definiţiile cuvintelor cel mai des folosite aici pentru a evita eventualele interpretări tendenţioase a celor scrise aici.
Acum c-am definit termenii putem trece efectiv la discuţie şi o să începem cu fanaticii.
Fanaticii sunt de toate felurile. Există fanatici religioşi, fanatici nutriţionişti, fanatici creaţionişti, fanatici homeopaţi, şi chiar fanatici conspiraţionişti. Despre aceştia din urmă voi vorbi pe larg în rândurile ce urmează.
Despre fanaticii religioşi am tot vorbit, ei fiind printre preferaţii mei atunci când vreau să vorbesc despre îngustime în gândire şi ochelari de cal. Despre fanaticii creaţionişti n-am vorbit în mod expres aici. Aceştia sunt în mare parte oameni de ştiinţă excluşi din comunitatea selectă în care cu trudă ajunseseră întrucât ei (şi doar ei!) au ajuns la concluzia că o fiinţă superioară a pornit evoluţia. Îi veţi găsi pe Internet referiţi ca "Intelligent design believers". EI nu cred neapărat că există Dumnezeu, Allah, Odin, Thor, Zeus sau Giant Spaghetti Monster. Dar ei cred că la baza întregii evoluţii stă un creator. N-aş avea nimic cu o concluzie de genul acesta dacă ar fi şi fundamentată ştiinţific. Tocmai aici e problema. Ei se bazează când afirmă cele de mai sus pe faptul că ei, ca indivizi, nu pot explica o evoluţie. Au tot mers cu evoluţia invers până la nişte celule microscopice dar mai încolo ei nu ştiu ce să mai facă. Neputând explica, spun că a fost un creator. Cam subţire argumentare pentru un om de ştiinţă, zic eu.
Fanaticii nutriţionişti sunt de mai mutle feluri. De pildă vegetarienii sunt o ramură a fanaticilor nutriţionişti. Cum poţi să fii atât de îngust încât să crezi că vei fi mai sănătos dacă nu mai mănânci carne? De ce oare crezi tu că mamiferele sunt împărţite în funcţie de alimentaţie în carnivore, erbivore şi omnivore (adică unde e şi omul)? Aşa... de florile mărului?
Fanaticii homeopaţi sunt o specie de fanatici cu care am luat contact acum, în ultimele 3 săptămâni, de când m-am documentat mai atent în ceea ce priveşte escaladarea fenomenului homeopatie atât la nivel mondial cât în special în România, căci aici locuiesc şi deci aici mă interesează mai tare. Şi, pe cei mai mulţi i-am "citit" la lucru întru fanatismul lor prin forumuri şi comentariile articolelor legate de campania 1023 - Homeopatia e apă chioară, campanie cu a căror obiective simpatizez intens.
De fapt, cum devii un fanatic? Exact trecând dintr-o parte în cealaltă!
Scenariu: O persoană sceptică are un accident. Persoana este sceptică dar pe de altă parte nu are foarte-foarte multe cunoştinţe în domeniul ştiinţelor. În timpul spitalizării acesta îşi pierde cunoştinţa de mai multe ori nerealizând ce se-ntâmplă cu el în timp ce doctorii roiesc în jurul său încercând să-i salveze viaţa. Doctorii reuşesc să-l stabilizeze, îl operează apoi îl trimite la reanimare unde doarme vreo 3 zile. Când se trezeşte, se trezeşte cu o serie de dureri în locul unde au fost făcute operaţiile şi în general cu o stare de disconfort majoră. Vine doctorul, scepticul îi spune că nu se simte deloc bine iar acesta îi spune: "Ştiţi, durează ceva timp - vreo 7-10 zile - până când toate medicamentele îşi vor face efectul, e bine c-aţi scăpat. În maxim o lună veţi alerga! Acum odihniţi-vă căci organismul dv. trebuie să se refacă".
În fine, după o săptămână este externat iar durerile sale încă persistă. Vine "un prieten" şi-i dă medicamente homeopate şi-i spune "ia astea că funcţionează pentru dureri". Ia vreo 3-4 zile homeopate şi se simte mai bine (pentru că şi-au făcut efectul medicamentele primite în spital) dar el uită cuvintele doctorului şi, dacă situaţia face ca metabolismul său să fie mai rapid, va alerga în 3 săptămâni de la accident şi nu la o lună.
Un astfel de incident are succes garantat în a transforma o persoană sceptică sau indiferentă faţă de homeopatie într-un apărător înverşunat al homeopatiei.
Cum apare un fanatic religios? Tot din astfel de incidente, mai ales dacă-i spune cineva despre bunătatea lui dumnezeu în timp ce este parţial sub influenţa sedativelor. De altfel există cazuri reale de oameni care s-au călugări după ce au fumat iarbă şi cineva le-a zis despre dumnezeu, ei rămânând tripaţi pe asta şi după ce efectul halucinogen a trecut. De asemenea, un fanatic religios poate apărea pe fondul slăbiciunilor emoţionale suferite în copilărie. Cum este de exemplu în cazul călugăriţelor "posedate". Vă spun sincer că vroiam să găsesc altceva dar acest articol mi se pare un exemplu destul de elocvent despre până unde poate ajunge fanatismul religios. Eu nu pricep o chestie: De ce nu văd "chinurile iadului" acei "păcătoşi de talie înaltă" sau oameni cu o gândire critică dezvoltată şi cu ceva cunoştinţe în domeniul ştiinţelor de orice fel? Cum naiba de fiecare dată doar din Siliştea-Gumeşti o femeie cu două clase mai mult ca trenul e martoră la aşa ceva, sau şeful de post din nu-ştiu-ce comună?
Şi-acum ajungem la fanaticii conspiraţionişti.
Vă spun sincer că nu ştiu cum să-i clasific pe aceştia astfel că o să dau cât mai multe exemple părându-mi-se mai simplu.
Ieri, 10 februarie, Asociaţia Secular-Umanistă din România a lansat campania "Stop îndoctrinării religioase în şcoli!", campanie care contestă vehement prevederile legii 1/2011 (Legea Educaţiei Naţionale), lege pe care secular-umaniştii o consideră neconstituţională şi în contradicţie flagrantă cu Legea Cultelor, legea privind promovarea şi protecţia drepturilor copilului dar şi codul muncii. Despre faptul că Legea în sine e de porc am mai scris aici şi articolul chiar a fost apreciat. Ce treabă are asta cu fanaticii conspiraţionişti? Veţi înţelege de îndată ce voi începe să citez din comentarii (vă avertizez că citatele pot conţine greşeli gramaticale sau greşeli de ortografie):
„Lasati copii sa vina la mine”
Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării.
Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.
Vai de ASUR si de alte asemenea asociatii finantate de oculta mondiala, VAI! ... dar si de cei care le promoveaza cum ar fipresa romana... VAI! - Kostell
Toti dusmanii neamului si credintei neamului profita de debandada si haosul general pentru a-si face numerele demente la adresa romanilor bulversati . - romania lui basescu
Este interesant cum aceste organizatii antiromanesti si anticrestina Asur, Accept dispun de fonduri destul de mari pentru promovare. Este interesant cum faptele bune nu sunt promovate de catre presa „politic corecta”. Cui serviti? Majoritatii in nici un caz... Imi pare rau de voi ca sunteti slabiti in credinta - Pr. Arsenie Boca Daca l-ati citi ati tace cu totii si ati intelege ca exista Dumnezeu, ca El ne iubeste si ne trimite si Sfintii sai pentru a ne lumina... - Anonim.
(răspuns la comentariul lui Anonim): Cine o plati : ungurii , evreii , pocaitii nostri , ar trebui ca cineva sa le verifice finantatorii si sa-i afle toti romanii . - platitor
Este "normal" sa se intample asa ceva , din moment ce umanismul este o emanatie satanica a jigodiilor sionist-masonice , o cultura ce il idolatrizeaza pe Yahbulon ( Lucifer) aducandu-i chiar jerfe umane si inca la Palatul Westminster din Londra ca si in California in fata statui bufnitei, de catre fratii lor , biserica satanica al lui Anton LaVey ! Numai francmasonii criminali, pot debita mizerii de genul : " Prin Haos la ordine " ! - Baruch Hashem
Suficient cu citatele. Ce e scris înclinat e textul întocmai iar ce e după "-" este numele cu care s-au semnat cei care au scris chestiile de mai sus.
Comentariul lui Kostell reprezintă în mod clar o dovadă de fanatism religios. În schimb, comentariul celui ce s-a semnat romania lui basescu este un prim exemplu de fanatism conspiraţionist. Simpla idee că există "duşmani ai neamului şi ai credinţei" denotă o dovadă de fanatism conspiraţionist. E conspiraţionist să crezi că există un grup de oameni sau o organizaţie care să aibă ca unic scop distrugerea neamului românesc şi a credinţei. Dar este de-a dreptul fanatic să vezi o conspiraţie a acestui grup închipuit de tine într-o acţiune perfect legitimă a unui ONG perfect legal. E ca şi cum aş da vina pe companiile farmaceutice pentru că tetraciclina e mai slabă şi e acum numai sub prescripţie medicală. E aberant!
Cel care s-a semnat Anonim este un exemplar mai special de fanatic, el este atât fanatic religios cât şi fanatic conspiraţionist. Dânsul compară scobitori cu portocale încercând să înţeleagă originea nucilor şi consideră asta "interesant". În primul rând, în afară de faptul că ambele încep cu "A", în rest ASUR şi ACCEPT n-au nici în clin nici în mânecă una cu cealaltă. Una militează pentru separarea bisericii de stat (şi pentru respectarea acestei separări) iar cealaltă militează pentru încetarea discriminării persoanelor LGBT.
Mai mult decât atât, LGBT nu este ceva legat de naţionalitate. Nu trebuie să fii american, finlandez, filipinez, chinez, portughez sau român ca să fii LGBT. N-are treabă naţionalitatea cu orientarea sexuală. De asemenea, nu trebuie să fii budist, shintoist, sionist, scientologist sau musulman ca să fii LGBT. Fenomenul LGBT există de cu mult înainte de a exista oricare dintre religiile existente acum şi este un fenomen care transcede cu mult aspecte precum naţionalitatea, sexul sau religia. Dar... cui să explici?
Ca să închei despre anonimul special, dânsul nu pricepe ce-i aia presă şi care-i rolul ei. Într-o societate sănătoasă la cap, presa nu serveşte unui grup de oameni (fie el şi majoritar) ci serveşte interesului aflării tuturor ştirilor (cel puţin în teorie). În opinia dânsului, ştirea despre demersul ASUR nu ar fi trebuit difuzată pentru că "nu serveşte majorităţii". Halal toleranţă cre(ş)tină. De altfel nici nu mă miră având în vedere că 40% dintre români ar susţine pedepse penale pentru cei care critică ortodoxia.
Cel care se semnează platitor e şi el un puiuţ de fanatic conspiraţionist. Dânsul merge până într-acolo în a sugera că evreii, ungurii sau protestanţii din România susţin financiar demersurile de retragere a orelor de îndoctrinare ortodoxă din şcolile româneşti.
De asemenea, platitor nu înţelege faptul că singurele persoane abilitate să verifice finanţările unui ONG sunt chiar înşişi finanţatorii. În rest, nu e treaba măgarului de unde bea stăpânul apă. Dar... din nou... cui să explici?
Ei bine, cel care s-a semnat Baruch Hashem este "preferatul" meu şi exemplul cel mai elocvent de fanatic conspiraţionist în adevăratul sens al cuvântului coroborat cu nebunie şi semidocţie.
Dânsul pleacă de la o afirmaţie cât se poate de adevărată: "Evreii au reprezentanţi în foarte multe funcţii cheie, în special în rândul guvernelor şi a instituţiilor financiare cum ar fi FMI sau Banca Mondială". Ok, e adevărat faptul că evreii sunt la unele faze nişte şmecheri. Dar de-aici şi până la cele scrise de Baruch Hashem e distanţă ca de la Cluj Napoca la Vladivostock cu uitatul de luat pastilele la timp inclus.
În primul rând, dânsul pleacă de la o premiză falsă: Sioniştii îşi doresc state seculare. De ce şi-ar dori state seculare? Gândiţi-vă o secundă: Dacă voi aţi fi nişte şmecheri şi aţi vrea să conduceţi nişte ţări, aţi prefera ţări seculare unde toată lumea gândeşte pentru ea sau ţări îndoctrinate religios unde e mult mai uşor de condus?
Dacă sioniştii ar fi atât de puternici şi-ar avea o conspiraţie atât de puternică pe cât crede Baruch Hashem atunci în mod cert nu şi-ar dori state seculare.
Mai apoi, dânsul face confuzie de termeni. Yahbulon este termenul masonic pentru dumnezeu, nu pentru Lucifer. De asemenea, faptul că Yahbulon are ca etimologie cuvântul Yahweh (dumnezeu în ebraică) nu înseamnă neapărat că este vorba tot despre evrei - cunoscut fiind faptul că lojele masonice (fie ele regale sau neregale) au membri din toate etniile şi naţiile, existând chiar şi în România şi au şi site.
Apoi restul comentariului parca nici nu e în limba română, fiind total ilogic şi fiind mai degrabă o înşiruire de obiective şi mişcări. Ce treabă o fi având Biserica Satanistă din Los Angeles întemeiată de A.S. LaVey cu francmasoneria sionistă şi cu predarea religiei în România, iertaţi-mă, dar eu personal nu ştiu.
Aceşti fanatici sunt extrem de periculoşi, în primul rând pentru că au drept de vot, în al doilea rând pentru că s-ar putea să-i mai creadă şi alţii pe cuvânt fără să facă o mică cercetare pe goagăl şi în al treilea rând pentru că în nebunia lor s-ar putea chiar să şi omoare oameni crezându-i satanişti, sionişti, vrăjitori, etc. Nu că nu s-ar mai fi întâmplat deja ca în România mileniului III să moară oameni sub suspiciune de vrăjitorie.
Practic, aceşti fanatici sunt de cele mai multe ori lipsiţi de gândire critică şi de scepticism constructiv preferând obsesia pentru o idee pe care nu o pot demonstra dar pe care ei o ŞTIU.
O să-mi spuneţi că şi eu turui constant la adresa BOR, de exemplu. De altfel unii chiar au mers până-ntr-acolo în a-mi spune că sunt un fanatic ateu. Poate ar trebui să dezvolt puţin pe tema asta.
Eu spun un singur lucru: O să fiu un fanatic ateu atunci când voi comenta fără să mă bazez pe fapte reale, demonstrate şi clare şi fără să am contact cu lumea reală.
Din punctul meu de vedere, criticarea finanţării de către stat a BOR, nu e fanatism ateist ci nemulţumire cetăţenească. La urma urmei eu plătesc taxe în ţara asta şi nu sunt prea fericit că din banii mei se fac biserici dar când imi trebuie un medicament trebuie să-l plătesc!
În ţările de oameni sănătoşi la cap şi nefanatici religios, spitalele se construiesc şi se întreţin pe bani publici iar bisericile se construiesc din donaţii. În România, spitalele se întreţin şi se renovează din donaţii iar bisericile se construiesc pe bani publici. Eu, ca plătitor de taxe în ţara asta mă consider jignit şi batjocorit când statul n-are două milioane de euro pentru cel mai mare spital de pediatrie din România dar are subit 2,5 milioane de euro pentru Catedrala Îndobitocirii Neamului sub Înaltul patronaj al Corporaţiei Ortodoxe Române.
De asemenea, nu mă consider un fanatic conspiraţionist întrucât eu nu văd o conspiraţie în parteneriatul BOR-Statul Român ci văd mai degrabă o înţelegere din care ambele părţi au de câştigat şi a cărei motor este sfântul BAN.
BOR are nevoie de mulţi adepţi care să plătească "cotizaţia anuală", "taxa de nuntă", "taxa de divorţ", "taxa de botez" (cu dobânda aferentă dacă nu vrei să-ţi moară copilul în cristelniţă) şi alte taxe plus bani de la stat. Statul în sine n-are vreun interes neapărat din partea BOR dar Statul e format din politicieni. Iar politicienii au nevoie de voturi. BOR, dacă reuşeşte să ţină un număr atât de mare de oameni să creadă în ideea că există un nene în ceruri căruia dacă nu i te supui te trimite la smoală dar el totuşi te iubeşte, în mod cert poate convinge un număr mare de oameni să voteze "cu cine trebuie".
De asemenea, nu consider fanatism de vreun fel campania Stop bisericilor în spitale, campanie care doreşte evitarea incidentelor nefericite de la Maternitatea Cantacuzino din Bucureşti, unde bani pentru un ambulatoriu nu s-au găsit sau "nu era teren pentru că e spaţiu verde acolo" însă când a fost vorba de-o biserică, spaţiul verde a putut fi defrişat şi au fost şi bani pentru construcţia edificiului, în condiţiile în care în zonă, la mai puţin de 400 de metri depărtare de spital, se aflau deja alte două biserici.
Când am fost să-mi vizez scutirea pentru educaţie fizică, în anul I de facultate, am stat la coadă de-am căpiat pentru că exista un singur cabinet medical arondat pentru 8 facultăţi (circa 9000 de oameni minim). Când am întrebat de ce nu se mai deschid încă unul sau două cabinete în policlinica studenţească mi s-a răspuns că "nu sunt bani pentru încă un doctor şi încă o asistentă - universitatea n-are bani".
Pe de altă parte, UBB a avut bani pentru construcţia unei biserici ortodoxe fix în mijlocul campuslui Haşdeu, unde am locuit anul trecut (şi îmi bătea clopotul direct la geam în singura mea zi liberă) şi are bani pentru plata salariului preotului de-acolo. (de fapt, salariul preotului de-acolo e plătit o parte de UBB şi o parte de BOR - dar simpla idee că din banii mei se plăteşte un popă mă repugnă)
În spitale la fel: Stai la coadă de căpiezi pentru o banală reţetă. Bani pentru încă o asistentă sau un doctor, nu sunt, dar pentru plata salariului preotului din curtea bisericii, sunt!
În cartierul unde stau acum, drumurile, ce-i drept, arată bine şi au arătat bine pe tot parcursul perioadei în care a nins abundent. Trotuarele, însă, sunt şi acum veritabile patinoare de-ţi rupi gâtu'. Motivul? Nu sunt bani şi pentru curăţarea tuturor trotuarelor. Cu toate astea, în cartierul meu se lucrează de zor la o nouă catedrală, mare cu spume (cam de dimensiunile celei din Brăila sau din Bacău - pentru cine cunoaşte), catedrală construită cu principal finanţator Consiliul local Cluj Napoca! Asta în condiţiile în care procentul de ortodocşi în municipiul Cluj Napoca nu este mai mare de 45%!
De altfel, recent decedatul Anania, a simţit pericolul încă din 2008.

Aşadar, fanatismul ar trebui judecat şi după efectele pe care le are asupra altor oameni decât fanaticii înşişi. La urma urmei nu e chiar atât de rău să crezi că o conspiraţie satanisto-sionistă finanţează ASUR să militeze pentru înlăturarea îndoctrinării religioase din şcoli. Nu face nimănui rău să crezi asta. Pe de altă parte, invocând asta şi susţinând religia în şcoli doar pentru a nu "câştiga" conspiraţia pe care o crezi tu, este periculos întrucât efectele pe termen lung asupra elevilor prin îndoctrinare religioasă încă de la clasa I, pot fi devastatoare.
Nici fanatismul religios în ansamblul său n-ar fi periculos dacă religioşii ar face toată treaba asta pe banii lor şi nu pe banii statului şi dacă n-ar încălca legea şi n-ar ascunde târăşeniile sub preş. Exemplu elocvent este cazul elevei de confesiune greco-catolică din Săpânţa (acolo unde e cimitirul vesel). Eleva a fost bătută serios alături de alţi 8 colegi (după 9 elevi s-a rupt băţul) de către profesoara de religie. Părinţii au făcut reclamaţie însă ISJ-ul a găsit-o pe tovarăşă nevinovată pentru că întreaga comună o consideră un dascăl model.
Nici fanatismul homeopat nu este periculos căci la urma urmei homeopatia este o apă chioară iar apa în sine nu are ce rău să-ţi facă. Problema e atunci când tratamentele homeopate sunt recunoscute de stat ca remedii care funcţionează şi sunt oamenii induşi în eroare în mod intenţionat sau când homeopatia e finanţată de stat, aşa cum se-ntâmplă în Marea Britanie, epicentrul protestului 1023. Nu vrea nimeni interzicerea homeopatiei (desigur, fanaticii homeopaţi nu înţeleg asta!) ci doar trecerea ei în serviciu privat şi informarea corectă şi completă a consumatorilor.
De asemenea, nici fanatismul creaţionist (Intelligent design) nu este chiar atât de periculos, atâta vreme cât este practicat pe bani privaţi. Când însă creaţionismul biblic sau creaţionismul "intelligent design" se predică pe bani publici, atunci e o problemă. Ah... că există oameni care încep să creadă în "intelligent design" după ce văd câteva documentare pe youtube subtitrate tendenţios în română de fundamentalişti creştini (despre subtitrări tendenţioase o să vorbesc pe larg într-un articol), e treaba lor. Dar faci asta pe barba ta şi pe banii tăi, nu pe banii tuturor!
Nici fanatismul nutriţional (nutriţionist?) nu este un pericol pentru alţii. Nu mă deranjează dacă 100000 de oameni adulţi şi responsabili pentru ei înşişi aleg să devină subit vegetarieni sau aleg diete bizare şi nesănătoase de dragul naturii sau mai ştiu-eu ce alte motivaţii.
Pe de altă parte, am o problemă serioasă când aşa ceva li se aplică copiilor, care nu au posibilitatea de a spune "termino mă cu prostiile astea! am nevoie de proteine şi fier din carne pentru a mă dezvolta sănătos!". N-am o problemă când oameni maturi aleg de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni să se înfometeze pentru că li se pare că-s cu 50 de grame mai graşi decât "ar trebui". Pe de altă parte, am o problemă când copiilor li se permite înfometarea pentru imagine şi chiar sunt încurajaţi uneori la asta.

Tentaţia spre a devenit fanatic e testul de mare în unii dintre noi. În special oamenii cu caractere puternice au tendinţa de a deveni fanatici. Nu e un lucru neapărat rău să ai tendinţe fanatice, atâta vreme cât te rezumi strict la propria persoană şi nu e un lucru rău să ai un caracter puternic (ba dimpotrivă!). Pe de altă parte, e de rău atunci când fanatismul ia locul raţiunii şi, mai ales, când fanatismul începe să dăuneze şi altora.

Până la o următoare citire, vă salut cu respect.
Lucian Vâlsan.

marți, 8 februarie 2011

Egalitate constituţională şi nu prea

Bine v-am regăsit stimaţi cititori.
Am cam lipsit de pe-aici dar deh... viaţa-i grea uneori şi mergem şi noi după priorităţi. Şi, din fericire pentru mine, priorităţile mele par să funcţioneze mai bine decât ale guvernului Boc.
Din 2000 încoace şi mai aprig din 2007 încoace, auzim constant despre vrăjeala asta cu "egalitatea de şanse" şi cu discriminarea care e un lucru rău. Vai ce naşpa e discriminarea deci hai s-o abolim că toţi suntem zmei.
Desigur, aşa... la modul abstract, aberând cu graţie cu o vodka-n faţă şi cu jointu'-n buze, egalitatea asta pare să funcţioneze şi să fie un lucru bun. Ca de-obicei cea mai a dreacu' chestie e practica, practică ce în mod constant ne dă în cap cu tot cu politicile noastre liberale.
În continuare, o să vorbesc despre 3 cazuri de libertăţi şi egalităţi încălcate în mod flagrant sau pe cale de a fi încălcate fără ca nimeni să aibă vreo problemă.

1. Egalitatea între sexe în România

Ştiţi foarte bine că sunt un contestatar vehement al modului în care se aplică egalitatea de şanse în România, atât în instituţiile de stat cât mai ales în instituţiile private.
Bărbaţii şi femeile sunt egale în România dar avem cel puţin 4 sărbători pe an care celebrează femeia (şi niciuna care să celebreze bărbatul!), Mall-uri şi magazine cu produse destinate femeilor la tot pasul de nu mai găsesc o şurubelniţă ca lumea şi un hard-disk să cumpăr şi, mai ales, legislaţie vădit favorabilă femeilor în dauna bărbaţilor.

miercuri, 2 februarie 2011

Traduceri autorizate şi profesioniste

(gândind în timp ce scrii): "Bă nene, oare jour e de genul feminin sau masculin?
Oare ce timp trebuie pus în subordonată dacă în principală am past participle? Îîihh, la naiba. Aici trebuia venit cu subjonctivul.
Oare o de-aici e aşa sau e ö? În fine, asta e traducerea dar parcă termenul ăsta nu sună bine. Oare nu cumva avea o altă semnificaţie contextuală?"
Ei bine, astea sunt probleme pe care şi le pune orice traducător şi pe care în mod cert vi le-aţi pus la un moment dat cei care cunoaşteţi şi o altă limbă în afara de limba română.
Când traducem un text ca să-l citim la un simpozion sau la o manifestare, mai merge să-l traducem acasă sau pe genunchi înainte de prezentare şi eventual să-i mai cerem părerea lui Gigel care poate mai are şi el vagi cunoştinţe din acea limbă şi să-şi dea şi el o părere.
Dar, ce facem atunci când vrem, de pildă, să reclamăm statul la CEDO, este indicat să redactăm o scrisoare deschisă şi să expediem şi dosarul cu cazul nostru într-una din limbile oficiale ale Curţii, în speţă limba engleză sau limba franceză?
Desigur, putem trimite şi în limba română, pentru că limba română este una din limbile oficiale ale ţărilor semnatare ale convenţiei însă prioritare pentru CEDO (o instanţă despre care ştim că este foarte aglomerată) sunt dosarele redactate în limbile oficiale ale Curţii.
Când e vorba de un dosar întreg de abuz din partea Statului, deja situaţia se complică întrucât sunt acolo foarte mulţi termeni juridici pe care nu-i învăţăm la şcoală (decât cel mult fugitiv) şi, mai ales nu ne putem permite să ne exprimăm greşit căci până ţi se admite dosarul poate dura şi un an iar o respingere pe motiv de neconcludenţă sau incomprehensibilitate te termină definitiv şi irevocabil întrucât până ţi se aprobă un nou dosar (corectat de data aceasta) e posibil ca unele fapte reclamate deja să se prescrie.
Aşadar, avem nevoie de traduceri autorizate. Şi, nu numai atât. Căci Curtea, pentru a fi sigură că nu sunt greşeli recomandă doar traduceri legalizate (legalizarea făcându-se la notarul public cu condiţia ca traducerea să fi fost făcută la un traducător autorizat).
De asemenea, există numeroase ONG-uri care oferă tinerilor oportunităţi de a pleca în ţări străine pentru a se specializa sau pentru diferite stagii de voluntariat. Şi în acest caz, este nevoie ca documentele dumneavoastră (buletin, certificat de naştere - în cazul minorilor, etc.) să poată fi înţelese de către oficialii din ţara de destinaţie.
Şi, chiar dacă nouă ni se pare că sună similar "lieu de naissance" cu "locul naşterii", pentru ei nu sună similar şi au nevoie de o traducere în acest sens. Ca să nu mai vorbim de eterna problemă că în cărţile româneşti de identitate nu este specificată în clar data naşterii iar pentru străini este obositor să se chinuie să descifreze Codul Numeric Personal.
Practic, în orice relaţie oficială cu instituţii din afara României, este esenţial să folosiţi serviciile de traduceri autorizate pentru a evita eventualele confuzii, confuzii care pot duce la neplăceri imense.
Pe criza asta o ofertă de lucru din străinătate ar putea fi salvarea ta ca individ, nu-i aşa? Ei bine, zgârcindu-te la câteva zeci de lei şi neefectuând traduceri autorizate pentru documentele tale de aplicare, rişti respingerea aplicaţiei tale. Nu contează că poate eşti mai competent decât ceilalţi candidaţi. În ochii angajatorului, cel cu care se poate înţelege şi pe care îl poate înţelege este mai competent decât cel cu care nu se poate înţelege sau căruia nu îi poate înţelege aplicaţia. Ba încă unii angajatori ar putea chiar considera că-i tratezi "de sus" trimiţându-le documentele în limba română.
De ce scriu toate acestea? Pentru că, s-ar putea, la un moment dat (niciodată nu ştii ce-ţi rezervă viitorul) să fiu şi eu la rându-mi un traducător iar problema majoră a acestora este mentalitatea multor oameni care consideră că ştiu şi ei limba cu pricina şi nu au nevoie de aşa ceva.
Desigur, nu contestă nimeni faptul că există şi alţi oameni decât traducătorii autorizaţi care cunosc germană, engleză, franceză sau italiană, însă când e vorba de cazul tău la CEDO, atunci când traduci tu însuţi, s-ar putea să fii influenţat sau să ai emoţii şi eşti mai supus greşelii decât un individ neutru ca cărui unică treabă este să traducă, fără să fie implicat emoţional sau social în vreun fel cu textul ce prezintă cazul tău.
Acum, aceste traduceri autorizate nici măcar nu mai sunt scumpe astfel că împăunarea de atotştiutor reprezintă un factor de risc inutil în plus.

Vă salut cu respect,
Lucian Vâlsan.

marți, 1 februarie 2011

Cu curu' în sus - cretinism şi ipocrizie legiferată

ATENŢIE: Acest articol poate conţine limbaj ofensator pentru unele persoane şi nu este recomandat minorilor.
Bine v-am regăsit stimaţi cititori.
Încă întârzii cu partea a IV-a (şi ultima) legată de dreptate, justiţie şi răzbunare pentru că am un duşman de moarte: timpul. Sesiunea stoarce şi ultima rămăşiţă de vlagă din orice om.
În fine, până atunci să discutăm despre ultimele aspecte din ţărişoara noastră care te fac să te întrebi "bă nene, sunt eu nebun sau toate-s cu curu' în sus?".
Având în vedere că-s situaţii distincte, le luăm pe rând.

1. ONG-urile pentru protecţia animalelor şi susţinătorii lor
Nu e prima oară când spun că legile privind protecţia animalelor sunt nişte cretinătăţi absolute şi care nu au niciun fel de fundament.
Am avut colegi care m-au înnebunit cu spam-ul privind adopţia nu-ştiu-câtor potăi (câini vagabonţi) adunaţi de Primăria Cluj şi incineraţi. Evident, s-au dus 2-3 oameni din care doar unul a adoptat două potăi. De ce? Pentru că în realitate asta cu drepturile animalelor e o ipocrizie crasă.
Nu, nu ne plac animalele! De fapt ne plac doar animalele mici şi pufoase dar şi alea doar uneori.
Dar nu asta-i problema căci la urma urmei mie personal nu-mi pasă. Mie nu-mi plac câinii deloc deci după mine, eutanasierea este o soluţie bună.
În schimb, îmi pasă de viaţa oamenilor mutilaţi şi mai ales ucişi de aceşti câini vagabonţi. Şi nu e o problemă doar a Bucureştiului (e drept că acolo e cea mai cruntă) căci cazuri similare s-au înregistrat şi în Constanţa, Iaşi, sau Baia Mare.
Problema a revenit în centrul atenţiei după ce în urmă cu câteva zile, o femeie a fost sfâşiată de câinii vagabonţi în Bucureşti. Da' au sfâşiat-o într-aşa hal de s-au speriat şi medicii legişti. Şi e destul de greu să sperii un medic care vede cadavre mutilate toată ziua!
E interesant că bani pentru adăpostit şi/sau eutanasiat câinii nu sunt, dar bani pentru tratarea victimelor care mai apoi mor TREBUIE să se găsească.
Primăria Bucureşti se plânge că ar costa 200 de mii de euro pe lună să ţină toate potăile (mâncare, supraveghetori, etc.).
Păi e simplu: Să cotizeze toţi lăbarii ăştia de-o ard în chec cu drepturile animalelor şi cu "animalele au suflet"! Nu se strâng toţi banii, tranşăm un rând de câini. Şi tot aşa!
Eu sunt de felul meu foarte individualist. Dar în momentele în care sunt empatic sau simt compasiune, în mod cert mi-o îndrept către un alt om şi nici într-un caz pentru o împuţiciune de câine! E câine fir-ar mama ei de treabă!
Ok, nu vreţi să-i tranşaţi/prăjiţi/incineraţi? Atunci ăştia de nu sunteţi de acord, marş la voluntariat în adăposturi şi marş la cotizat din greu pentru întreţinerea potăilor de ne sfâşie cetăţenii!
Ah... vrei să-l iei acasă? Ok, îl iei acasă şi-l marcăm. Dacă-l găsim pe stradă, îl omorâm iar tu plăteşti pentru întreţinerea altor 1000 de câini!
Că asta e chestia, sunt unii care iau câini de pui acasă şi apoi îi aruncă în stradă când nu mai sunt pufoşi şi adorabili. Pe sistemul "Vreau să am câine dar nu vreau să am dâre de câcaţi prin casă, să cheltui sute de lei lunar pentru hrana lui sau să bălească pe mine când sunt nervos".

2. Biserica începe să câştige din ce în ce mai mult teren (şi chiar la propriu)
Probabil aţi auzit despre cazul Maternităţii Cantacuzino din Bucureşti, acolo unde în curtea spitalului se va construi o biserică. Problema? În zonă mai sunt deja 4 biserici, terenul pe care se construieşte era unul din puţinele spaţii verzi din zonă, iar bani pentru construirea unui ambulatoriu pe terenul ăla nu s-au găsit... dar pentru biserică, DA.
Ce mi se pare de-a dreptul cretinoid este faptul că doar antena3 a vorbit despre acest incident şi blogurile ateilor şi liber-cugetătorilor. În rest? Silenzio stampa!
Ba mai mult, Societatea Comercială BOR S.A. are nesimţirea de a ironiza protestul sincer al angajaţilor numindu-l aşa-zisul protest şi jignind credinţele medicilor numindu-i indirect pe aceştia proşti pentru că nu au înţeles necesitatea unu locaş de cult în spital. Bă nene! Sunt eu nebun sau ceva e chiar în neregulă cu toată situaţia asta?!
Mai mult, statul nostru cel drag nu-i scoate pe deţinuţi la muncă. (am vorbit deja aici despre necesitatea punerii la muncă a deţinuţilor în schimbul unor sume mai mici decât pe piaţa muncii sau a reducerii sentinţei) dar îi duce la biserică.
Las' să meargă deţinuţii la biserică să se roage la mniezo. Treaburile grele? Las' că le fac elevii.
Se pare că e ok să expui elevii la riscuri biologice dar nu e ok să expui deţinuţii la acelaşi lucru. Elevii sunt vinovaţi, toţi, pentru simplul fapt că 1% dintre ei iau etnobotanice. Dar deţinuţii sunt sfinţi, chiar dacă 70%-80% dintre ei au comis fapte deosebit de grave.
De ce? C-aşa spune biserica!
Tot din categoria popi, amintim faptul că preşedintele CJ Argeş se află în faza de cercetare penală după ce a fost turnat de un popă. Acum, nu zic că Nicolescu, sau cum l-o mai chema, e nevinovat. E clar c-are şi el scamele lui în sânge. Însă, ce vreau eu să spun e că atâta vreme cât CJ acorda sponsorizări ilegale către SC BOR S.A. filiala Argeş, totul era ok. Când nu s-a mai întâmplat aşa, Înalt Prea-Scârboşenia Sa a regăsit drumul către dumnezeu şi către corectitudine "morală".
Şi tot din categoria BOR + statul român = LOVE, zicem că autorităţile de-aici din Cluj au declarat 3 zile de doliu local (azi 1 februarie + mâine şi poimâine) cu ocazia morţii lui Anania, fostul şef al BOR SA, regionala Transilvania (Cluj, Alba, Maramureş şi Crişana).
E interesant că la moartea lui Adrian Păunescu, Jean Constantin, Tatiana Stepa, Nicu Constantin sau Sofia Ionescu, oameni care au făcut ceva sau au lăsat ceva în urmă, nu s-a declarat nici măcar o zi de doliu.
Nu ştiu cum să-ţi spun dar traducerea din greacă veche în română a bibliei (o carte tradusă şi răstradusă în din anii 1600 la noi) nu mi se pare o realizare notabilă. Dacă ar fi, ar trebui declarat doliu naţional pentru fiecare traducător de cărţi din România. Oh... şi credeţi-mă că n-ar ajunge zilele din an!
Pare-se că pentru a se declara doliu când crăpi tre' să fii femeie cântăreaţă (nu contează cât de prost - vezi Mădălina Manole şi Laura Stoica) sau faţă bisericească. În rest, orice ai fi făcut în viaţa asta, e irelevant pentru statul român.
Pe cât punem pariu că în 20 de ani (maxim 30) vor descoperi că "moaştele" sale miros frumos?
Calendarul ortodox are mai mult de un sfânt pe zi dar nimeni văd că nu sărbătoreşte pe Sfântul Tesla, Sfântul Einstein, Sfântul Graham Bell cel Nou, Sfânta Ana Aslan Reloaded, Sfântul Leonardo da Vinci, Sfântul Andre-Marie Ampere, Sfântul Nicolae Vasilescu Kapren, oameni mulţumită cărora noi trăim astăzi altfel decât în peşteră vânând şobolani cu arcul.
Nu! Hai să-l sfinţim pe Ştefan cel Mare, ca mare pioner al relaţiei matematică Stat + BOR = Love.
Sau, mai nou, hai să-l cinstim pe Sfântul Ioan Paul al II-lea, fotbalist şi dizident anti-comunist. Păi avem şi noi un fotbalist şi dizident, îi zice Florin Răducioiu. Pe el când îl beatificăm?

3. România în trend accelerat spre dictatură
Când am deschis acest blog în anul de graţie 2008 spuneam că România este pe punctul de a o apuca spre o instaurare a dictaturii ce va face regimul lui Mul-Prea-Devreme-Mpuşcatu' să pară rai pufos.
În acel moment am fost contrat dur şi acuzat că "nu ştiu ce vorbesc" sau că nu înţeleg eu ce înseamnă "normalitatea" în lumea civilizată.
Ei bine, ia să vedem cât de mult nu ştiu eu să vorbesc.
Să trecem în revistă lucrurile faine de dinainte de '89 care nu se mai întâmplă acum: Aveai asigurat loc de muncă, locuinţă, acces la sănătate, acces la educaţie şi posibilitatea de a fi tratat meritocratic. Toate astea sunt abolite acum.
Acum, să ne aducem aminte de chestiile naşpa din vremea lui Ceauşescu şi să vedem dacă printre ele se mai regăsesc unele şi în prezent.
Pentru început să ne amintim că pe vremea lui Ceaşcă toată plodărimea care era la şcoală mergea obligatoriu la muncă patriotică sau la defilare când tovarăşu' venea în vizită în localitate. Despre muncă patriotică am arătat mai sus cum elevii au fost puşi la adunat peturi dintr-o groapă de gunoi.
Ei bine, în judeţul Neamţ şi cu precădere în oraşul Piatra Neamţ, Inspectoratul Şcolar obligă elevii să participe la un eveniment unde va fi invitată tovarăşa ministresă Elena Udrea.
Mai ţineţi minte că pe vremea lui Ceauşescu nu aveai voie să ai firmă dar dacă o firmă străină vroia să-şi desfăşoare activitatea aici, se putea cu puţin chin. (vezi fabrica de electronice de la Iaşi care a stat multă vreme sub patronat japonez pe vremea lui Ceauşescu)
Ei bine, în România lui 2011, măsurile fiscale distructive pentru mediul de afaceri, fac ca sute de companii să-şi ia tălpăşiţa din Republica Totalitară România şi să se mute în Bulgaria.
Tot pe vremea lui Ceauşescu, avortul şi contraceptivele erau interzise (în fine, se mai găseau pe sub mână iar avort se făcea la negru, uneori cu pierderi de vieţi omeneşti).
În Republica Trepanat-Totalitară Europenistă România, situaţia stă în felul următor conform SECS (Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală): 48% dintre femeile din România nu folosesc nicio metodă contraceptivă! De asemenea, 43% dintre femeile din ţărişoara noastră au făcut cel puţin un avort în decursul vieţii. Ce face statul întru informarea poporului? Interzice reclamele la prezervative! Algocalminul şi tetraciclina deja se dau pe bază de prescripţie medicală (precripţie pe care poţi s-o iei de la un doctor care primeşte maximum 20 de pacienţi pe zi, poate elibera o singură trimitere pe lună şi o singură reţetă).
Dacă tot trebuie să îmbolnăvim la program, este chiar atât de deplasat să spun că în curând statul ne va pune să ne şi futem la program?
Ţineţi minte că din cauza sărăciei mulţi au dorit răsturnarea vechiului regim, nu? Ei bine, actualul regim, ştiind că populaţia este pe drumul înfometării din cauza scumpirilor repetate la orice, îşi ia măsuri de precauţie şi dotează Jandarmeria cu materiale pentru reprimarea revoltelor. Şi nu oricum. Ci în valoare de 10 milioane de euro.
Unii oameni se plâng că pe vremea lui Ceauşescu, venea Securitatea să te percheziţioneze dacă te "cânta cineva". Ba încă unii oameni vin cu exagerări şi spun că uneori oamenii erau percheziţionaţi la întâmplare.
Ei bine, aceiaşi chestie se întâmplă şi în 2011, în România, când mascaţii intră în case la întâmplare în crucea dimineţii şi percheziţionează casele în timp ce locatarii stau în genunchi cu mitraliera la tâmplă. Prezumţia de nevinovăţie? Hai să fim serioşi, ce-i aia?
Pe vremea lui Ceauşescu, oamenii erau trataţi în spitale. Atât cât se putea. Şi pe vremea lu' Ceaşcă luau medicii şpagă. Dar măcar dacă erai amărât te tratau. Acum, poa' să-ţi pleznească venele în tine, că dacă n-ai 1000 de dolari să-i dai tovarăşului doctor, i se bârlăre de tine.
Mai vreţi?
Mai ţineţi minte că pe vremea lui Ceauşescu trebuia să ai grijă ce vorbeşti la radio, ce scrii în scrisori sau în ziar? Ei bine, tovarăşa Lia Olguţa Vasilescu vrea acelaşi lucru şi a reuşit să treacă prin Parlament un cod de conduită pentru toţi nesimţiţii (presă anti-putere, formuri anti-creştine sau ateiste, şi alţi nesimţiţi).
Mai ţineţi minte că pe vremea lui Ceauşescu, era foarte important pe cine înjuri. Dacă înjurai partidul sau pe tovarăşul preşedinte, se numea ofensă. Dacă înjurai capitaliştii sau pe cei care se sustrăgeau de la normele partidului, nu se considera ofensă.
Ei bine, aşa-i şi-acum. Dacă înjuri ateii, homosexualii, elevii care-şi permit să le demonstreze profesorilor că cei din urmă nu deţin adevărul absolut, elevii care refuză să se expună riscurilor muncind pentru şcoală, etc. etc. nu se consideră ofensă. Însă dacă înjuri creştinii sau îndrăzneşti să faci mişto de ei sau doar pur şi simplu faci vreun fel de aluzie oricât de nevinovată, în secunda doi eşti cenzurat.
Pe vremea lui Ceauşescu, trebuia în unele instituţii să ceri bani pentru activităţi sau achiziţii ce satisfăceau interesele de partid şi de stat. Ei... aşa-i şi-acum. Dacă tu ca spital ceri bani să mai construieşti şi ambulatoriu, nu sunt bani sau "ţi s-au dat anul trecut". Dacă ceri bani pentru o biserică,, îndată se găsesc resurse.
Dacă ceri bani în plus, să zicem, încă vreun milion şi jumătate de euro, pentru suplimentarea bugetului de achiziţii pentru echipamente ale Jandarmeriei, nu e nicio problemă.
Explicaţia? E simplu! Corporaţia Ortodoxă Română şi Jandarmeria îi ţin în frâu pe proşti. Deci, satisfac interesele de Partid şi de Stat. Spitalele şi şcolile, evident nu.
Mai ţineţi minte că pe vremea lui Ceauşescu totul devenea strălucitor şi frumos când venea şefu' în vizită? Sau că se puneau cele mai bune produse la înaintare când trecea şeful în vizită?
Ei, cam aşa se întâmplă şi acum. Guvernul s-a gândit să hrănească elevii din clasele I-VIII. Problema? Problema e că uneori mai scapă şi alimente stricate sau expirate. Mă mir că judeţul Vaslui nu e trecut pe-acolo căci eu însumi am văzut acum vreo câţiva ani (4 sau 5 ani) când se dădeau elevilor lapte expirat de o zi sau două. Când am deschis gura, mi s-a spus că "las' că n-are nevoie. Eventual e mai smântânos dar nu e problemă".
Unii oameni spun că Ceauşescu era un cizmar analfabet iar Ţaţa Leana o ţărancă proastă făcută chimistă pe hârtie. Bă nene, aşa o fi. Dar sunt cumva conducătorii actuali altfel? Eu zic că nu.
În faţa acestor exemple eu unul mă întreb: Sunt eu nebun când spun că ne îndreptăm spre dictatură sau ignoranţa oamenilor a atins un nivel echivalent poate doar cu cel din Evul Mediu?
Şi, apropo de evul mediu, ia uite o chestie foarte tare: În viziunea unui cleric rus, femeile care umblă îmbrăcate în fustă scurtă, nu au niciun drept să fie surprinse dacă sunt violate.
Şi dacă tot suntem la chestii bizare cu iz ciudato-medieval, hai să amintim că în curând, Primăria Capitalei va investi un kil de bani în panouri solare şi televiziune cu circuit închis la... cimitir.
Bă nene, măcar morţii s-o ducă bine. Dacă se aplică asta, o să încep şi eu să cred în viaţa de apoi căci nu de alta dar văd că dacă eşti cadavru eşti mai valoros decât dacă respiri.

Mă opresc aici deocamdată.
Vă salut cu respect.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails