miercuri, 29 decembrie 2010

Retrospectivă - dorinţe

În curând se termină şi 2010, încă un an de "sacrificiu" şi de vremuri grele, al dracu-ştie-câtâlea an până când va fi bine şi-n ţara asta.
Evident nu-mi doresc ca-n 2011 să fie bine pentru că ar fi o doriţă fundamental nerealistă.
E crucea dimineţii şi eu în loc să dorm, că doar sunt în vacanţă, bântui prin casă căţărat pe pereţi de o durere insuportabilă de măsea. Durere pe care-aş fi putut-o suprima dacă aş fi putut să-mi achiziţionez de la farmacie nişte nenorocite de antibiotice de 3RON.
Numai că, statul are mare grijă de mine şi mă trimite de la Ana la Caiafa şi mă pune să vin la farmacie cu reţetă ca să-mi cumpăr 3 tetracicline pentru un rahat de abces dentar.
Problema? Cel mai apropiat loc de unde-aş putea obţine prescripţie se află la o grămadă de staţii de troleu distanţă iar biletul costă mai mult decât pastilele în sine. Şi nici asta n-ar fi o mare problemă cât faptul că între 23 decembrie şi 5-6 ianuarie nu munceşte nici dracu' în ţara asta, darămite doctorii. Salarii mari îşi doresc dar cu munca mai slăbuţ.
Şi uite-aşa, mulţumită minunatului sistem sanitar de pe la noi plus bonus prietenul care n-a mai ajuns la mine (se pare că în Bârlad poţi cumpăra tetracicline fără reţetă dar... pân' la Bârlad nu-s decât 700 de km) s-ar putea (sigur!) să fac revelionul cu un ditamai abcesul dentar şi cu nişte dureri groaznice de măsea.
Evident, nu-l cred pe Boc că ieşim din recesiune în 2011 aşa cum nu-l cred nici că i s-a bârlărit lui în vreun fel de electricianul care s-a aruncat în cap în plenul Parlamentului. Dar, tot spun că parcă ar fi frumos ca în 2011 să nu se mai arunce nimeni în cap în Parlament şi să nu mai ghiorăie maţele de foame în 80% din populaţie, ci măcar în 75!
Sigur, nu mi-ar strica nici dacă în 2011 n-aş mai stat cu târşa-n cur că n-am cu ce-mi cumpăra cele necesare traiului de pe-o zi pe alta. (o parte din 2010 am avut parte din plin de asta!)
În 2010 am fost nevoit să fac datorii pentru a o scoate la capăt de la o lună la alta. Ceva-mi spune că o să aplic procdeul ăsta şi anul care vine că dacă se adoptă legea votului prin poştă, ne-am dus dracu' şi nu mai scăpăm în veci de fraude.
Îmi doresc ca în 2011 să nu mai fim atât de penali încât să ajungem să îi fie milă şi unui plod cu coşuri din Canada de noi. Puţină infuzie de orgoliu n-ar strica în naţia asta în 2011. Dă-o-n mizda păsii de treabă, aşa rău? Mai rămâne ca ăla de se umezesc mamele singure de 40+ din Twilight să manifeste milă pentru România şi să coste 20000 de RON / km deszăpezirea şi gata. Ah... sau stai că ultima e deja rezolvată. Încă nu reuşesc să mă prind pe ce dracu' atâţia bani. Să-mi dea mie banii ăia şi deszăpezesc cu lopata 10 km, pe bune de nu!
Mi-aş dori ca în 2011 să nu mai existe mai multe Românii - România politicienilor, România celor care au foarte mulţi bani, România celor care se descurcă cum pot şi România celor disperaţi.
Mi-aş dori ca în 2011 să facem câţiva paşi mărunţi în a pricepe că nu toată lumea trebuie să termine un liceu, nu toată lumea trebuie să lucreze în PR, HR, plimbător de acte, aplicator de ştampile şi altele de genul. Ah... că am pomenit de HR(adică departamentul de resurse umane dar acum e la modă să nu mai foloseşti termeni româneşti): Cei care se ocupă de recrutări bag seamă că habar n-au pe ce lume trăiesc. Căci dacă ar avea, nu s-ar mai plânge în presă că primesc CV-uri alandala. Bă nene! Se numeşte disperare pentru un loc de muncă iar dacă tu ai pupat vreun dos sau ai arătat bine şi-ai ajuns la Resurse Umane, nu înseamnă că toată lumea are acelaşi noroc şi, dacă tu ai un loc de muncă nu înseamnă că ai să-l ai pe vecie şi ar trebui să uiţi de unde-ai plecat şi că-n aceiaşi situaţie ai fost şi tu. Eh... ce pretenţii mai am şi eu!
În 2010 s-a scumpit benzina atât de mult (şi evident toate produsele odată cu ea) încât unii şoferi, ajunşi la capătul răbdării, au recurs la forme de protest simpatice. Într-un mod similar am protestat şi eu în 2007 când eram constant fentat la rest şi am cumpărat ţigări în monede de un ban. Eh... dar una e să plăteşti 3-4 lei cât era un pachet de ţigări atunci în monede de 1 ban şi alta e să plăteşti 30 de lei în monede de 5 bani. Da' las' c-aşa-i frumos!
Problema e că acum sunt mulţi care au timpul liber necesar să stea o oră la benzinărie dar curând nu va mai fi aşa astfel că... vom înghiţi şi această nouă scumpire de la 1 ianuarie. Oare până când vom mai înghiţi?
Apropo de înghiţit. La Bucureşti s-a organizat pomana porcului. A fost şi la Cluj acum câteva luni "pomana puiului" când nişte bucătari au vrut să doboare (şi au reuşit) un record mondial de număr de pui fripţi într-o tigaie. Ce e îngrijorător e numărul foarte mare de oameni dispuşi să stea cu orele la coadă pentru câteva grame de carne friptă.
Mi-aş dori în 2011 să văd mai puţină religie. Serios! Faptul că în România în secolul XXI se predă în şcoală, pe bani publici, geocentrismul mă face să mă gândesc serios la redactarea unui tratat prin care creştinismul să fie declarat boală psihică. Pentru cei care susţin că poporul român e un popor majoritar creştin şi că debilul sunt eu că stric sfintele sărbători, le recomand să urmărească acest filmuleţ pentru a vedea cam care mai e pulsul religios al naţiunii.
Şi, că tot vorbim de religie, hai să ne şi amuzăm puţin şi să urmărim cea mai simpatică ratare de Crăciun care vine de pe un stadion din Belgia unde un nene cere în căsătorie pe o tanti iar tanti o ia la fugă. Şi asta cu căsătoria tot de la religie se trage. Să mor de-i înţeleg. Cunosc cupluri stabile şi foarte fericite de 20 de ani şi stau mult mai bine decât cupluri căsătorite de 5 ani pe care le ştiu eu. În fine, poate-s eu redus mintal şi nu văd decât dezavantajele căsătoriei. Pe la americani mai sunt ceva avantaje legale dar la noi, în afară că dai nişte bani la stat şi, eventual la popă dacă eşti creştin, nu prea! Ah... plus bonusul de alergături pentru soţie ca să-şi reînnoiască actele!
Şi dacă tot am ajuns la soţi, ia uite de ce-i bine să nu fii căsătorit. O româncă stabilită în Spania şi-a înscenat propria răpire ca să vadă câte de mult o iubeşte soţul. Îţi dai seama cât chin acum pentru bietul soţ cu divorţul? Aşa, era mai simplu: "Relaţiile se bazează pe încredere. Tu n-ai aşa ceva! Deci, marş!" - şi gata.
În 2010 am avut parte de multă agitaţie,... în 2011 vreau mai multă stabilitate! Pe sistemul "opriţi planeta, vreau să cobor".
Am alergat prea mult. M-am ramolit. Acum vreau să stau pe loc.
Şi, într-un final, în 2011 vreau o educaţie mai bună. Evident n-o să se întâmple dar măcar să nu mai existe dobitoci care să arunce cu noroi în olimpicii ţării... cred că s-ar putea. Totuşi, chiar să compari olimpiadele internaţionale cu competiţiile de dans şi 200 de metri garduri mi se pare total deplasat. În regulă, am înţeles, educaţia e cam praf la noi. Da' s-arunci cu o furtună cu câcat exact în ăia care mai aduc o brumă de onoare? Parcă-i cam deplasat. Eh... vorbim totuşi de iRealitatea aşa că... ce vântu' meu să cerem?
Ah da... ce fac de revelion? Păi... ce-am făcut şi de cărciun: Stau!
Ah... şi nu primesc cu uratul :) .

Dacă nu ne vom mai citi anul acesta, vă spun de pe-acum preventiv "La mulţi ani" şi să ne citim sănătoşi şi poate mai puţin încruntaţi (nu îndrăznesc să sper la zâmbete căci realist ar fi imposibil).

marți, 14 decembrie 2010

Luna cadoaelor

Bine v-am găsit în astă zi de mij' de decembrie.
La Cluj a nins necontenit ier toată ziua străzile au fost aglomerate, mai aglomerate decât de-obicei într-o zi de luni. Astăzi, s-a instaurat un fel de frig (în măsura în care -5 grade înseamnă frig pentru cineva ca mine obişnuit cu iernile de la Moldova) şi cam rişti să-ţi rupi gâtu' pe stradă căci, în mod absolut surprinzător comparativ cu anul trecut, n-a ieşit nimeni să cureţe şi trotuarele. Probabil erau ocupaţi.
Cu ce? Păi cum cu ce? Vine sărbăutoarea aia pentru care şi românii cheltuiesc mai mult decât pot că deh... vin sărbătorile.
Acum 2 ani, când financiar vorbind lucrurile stăteau altfel, scriam despre crăciun că este un prilej de-a-ţi arăta inconştienţa şi prostia.
Pe-atunci erau alte vremuri. Abia trecuseră alegerile pentru care de asemenea se chletuiseră foarte mulţi bani... eehaaa... alte vremuri dom'le.
Faptul că românii au din ce în ce mai puţini bani, strict în ceea ce priveşte sărbătorile de iarnă, este un lucru bun. De ce? Pentru că astfel poate vom evita să mai avem spitalizări fără număr datorate ocluziilor intestinale şi/sau a comelor alcoolice.
Ei aş! Poate asta se va întâmpla în oraşele mai mici căci în 2009 (tot an de criză - chipurile) s-au tocat economiile făcute iniţial pentru altceva (deci, nicio diferenţă faţă de 2008!) iar acum, în 2010, cel puţin în oraşele mai mari, începe să se vadă o vagă revenire (şi asta încă de prin octombrie) astfel că vor fi bani de topit pe prostii.
Revenirea financiară nu se datorează măsurilor luate de vaşnicul guvern (în princpiu deloc) ci principiului ciclicităţii evenimentelor economice şi auto-reglării pieţei.
Dar nu despre macroeconomie vreau să vorbesc ci despre ipocrizie crasă.
Dacă nu mai sunt vremurile îmbelşugate de-acum doi ani, nu înseamnă că ipocrizia specifică acestei sărbători a dispărut.
Suntem abia la mijlocul lunii decembrie şi deja am auzit de aproape un triliard de ori "acum, în luna cadourilor, să fim şi noi mai buni... să ne curăţăm sufletul". Ăăăăh? Ce mă?
Chestia asta cu împăcatul de crăciun şi cu "să fim mai buni, măcar acum", eu n-am priceput-o niciodată şi mi se pare o dovadă de ipocrizie cronică. Adică ce? Nu pot să fiu bun de 1 iulie? Sau de 28 februarie? Sau pe parcursul lunii septembrie? Trebuie neapărat în luna cadoaelor?
Despre izul preponderent comercial al acestor sărbători am tot scris şi s-a tot scris în general astfel că n-o să dezvolt prea mult în direcţia asta.
Ce e interesant de observat, însă, este fenomenul prin care oamenii cooperează cu acest aspect. Adică, altfel spus, până şi oamenii care sunt de acord că sărbătoarea de la capătul lunii decembrie este doar un prilej de a forţa cumva populaţia să scoată banii de la saltea cooperează cu această idee.
O grămadă de oameni m-au întrebat: "Ce faci de crăciun?" - Ie-te stau! Cum aşa? Ie-te-aşa! Stau! E o perioadă minunat de stat şi nefăcut nimic. Nu pot produce nimic pentru că nimeni nu munceşte, la şcoală nu pot merge că-i vacanţă deci... stau!
De fapt, cea mai mare parte a românilor vor sta pur şi simplu doar că unii preferă să toace sume impresionante de bani pregătindu-se pentru a sta.
Pe de altă parte, însă, sunt îngrijorat de faptul că nu prea voi avea ce face. Eu nu-s prea familiarizat cu statul atât de mult. Mai ales că n-am ce căuta pe programele TV care mă vor inunda cu mesaje de îndemn spre a fi mai bun, măcar acum, 3 zile, că după aia poţi să te-apuci de cristoşit şi dumnezeit din nou.
Ce mă bucură, însă, e că nu va trebui să fac drumuri în această perioadă şi, bonus, Clujul se va mai degaja puţin şi nu voi mai fi călcat în picioare când merg pe trotuar.
Până una alta, vă las cu una din piesele din calupul pieselor de crăciun ce rulează la Radio Classic Rock FM (99,2 FM în Cluj!), radioul mulţumită căruia am început şi eu să folosesc funcţia "radio" de la telefon :) .
Audiţie plăcută.

miercuri, 8 decembrie 2010

Incredibil! - 2 ani!

Bine v-am regăsit stimaţi cititori, în cel de-al 322-lea articol postat aici în cei fix doi ani de existenţă ai blogului de reflexie.
Cum necum, şontâc-şontâc, aproape "scremut" aş putea spune fără exagerare, blogul a ajuns la frumoasa aniversare de doi ani.
Vă spun sincer că nu mă aşteptam deloc ca blogul să ajungă până aici.
Pe undeva la vreo lună după articolul ce marca aniversarea a un an de existenţă, aveam chiar de gând să-l închid.
De ce nu l-am închis? Nu ştiu.
Totuşi, ce mă supără pe mine este că nu am timp suficient să scriu la fel de mult ca în primul an de activitate. Abia dacă reuşesc să scriu o dată la o săptămână ceea ce este destul de rău şi a avut repercursiuni destul de serioase asupra "audienţei" blogului. Totuşi, pe undeva e mai bine aşa. Astfel rămân doar cititorii devotaţi, frustraţii obsedaţi doar pe dat click pe "slab" excluzându-se singuri ajungând la capătul răbdării aşteptând un nou material pentru a-l categorisi ei direct "slab" după doar o derulare şi, cel mult, o citire pe diagonală a textului.
Am scris puţin, doar 84 de articole (inclusiv acesta), în comparaţie cu 238 în primul an.
Şi totuşi, aceste 84 de articole amărâte au strâns 107 reacţii "corect", 81 de reacţii "interesant" şi 72 de reacţii "slab", astfel că "la general", pe ansmblul celor doi ani, articolele de-aici au fost considerate ca fiind corecte de 639 de ori(1,98 reacţii "corect" per articol), de 374 de ori interesante(1,16 reacţii "interesant" / articol) şi de nu mai puţin de 404 ori, cititorii au considerat articolele de-aici ca fiind slabe (1,25 reacţii "slab" per articol). Articolul care a primit cele mai multe reacţii de orice fel de pe parcursul ultimului an este articolul legat de noua lege a educaţiei, O vomă totală.
Totuşi, faţă de primul an, numărul de vizitatori pe zi a crescut uşor la 28,97 (faţă de 28,78 cât era la un an), ceea ce e surprinzător pentru mine având în vedere că numărul articolelor a scăzut şi ştiut fiind faptul că în ziua postării unui articol numărul de vizitatori este net mai mare decât într-o zi în care nu s-a postat nimic.
Tot prin comparaţie cu cifrele din 8 decembrie 2009, a căzut dur în ZeList până pe poziţia 3296 în prezent, departe rău faţă de momentul similar de anul trecut când prezentul blog ocupa poziţia 1387. Totuşi, anul trecut prezentul blog era pe poziţia 1387 din 36171 de bloguri înscrise. Acum, se află pe poziţia 3296 din 59424, ceea ce face căderea chiar şi prin comparaţie să nu mai pară atât de dură ca la prima vedere.
Desigur, trebuie luat în calcul şi schimbarea algoritmului de calcul al coeficientului de blog, implementat de ZeList undeva anul acesta, algoritm care favorizează blogurile care constant fac noi schimburi de link-uri şi noi parteneriate. Or... eu nu mă ştiu un om care să umble cu milogeala după schimburi de link-uri. Cred că am făcut maxim două (de unul îmi aduc aminte sigur!) schimburi de link-uri la iniţiativa mea în cei doi ani de existenţă. Restul, au venit la iniţiativa celorlalţi.
Şi-apropo de milogeală. Zicea un blogger mai demult că pentru a câştiga câte ceva din "blogging" trebuie să te milogeşti teribil sau să te prostituezi şi să scrii "ce vrea piaţa" (adică modelling, tabloid, niţel fotbal şi altele). Fotbalul îmi place dar nu scriu despre asta pentru bani (cel puţin nu momentan dar m-ar încânta să lucrez într-o redacţie sportivă) iar cu celelalte două domenii exemplificate sunt total paralel (ca să nu spun că le detest din rărunchi). Şi totuşi, ie-te că fără să mă milogesc, fără să fac o campanie agresivă blogului şi fără să scriu "ce vrea piaţa" totuşi nu pot să mă declar nemulţumit. Ah... că nu am nicio şansă să pot trăi din blogging.... asta-i altă poveste. Dar eu nu mi-am făcut blog ca să mă umplu de bani sau să-mi iau i-phone. Nu. Scopul a fost, este şi rămâne cu totul şi cu totul altul.
Numărul de urmăritori ai blogului a crescut de la 59, câţi erau în 8 decembrie 2009, la 78 în prezent. Nu e mult, cu siguranţă. Dar, e cu siguranţă mult mai mult decât ce mă aşteptam la 8 decembrie 2008.
Pe sistemul "non c'e due senza tre"(nu doar doi fără al treilea), dacă nu l-am închis până acum, oricum ar fi, acest blog va exista cu siguranţă cel puţin până la 8 decembrie 2011.
Ce va fi, va fi. Până una alta, mulţumesc cititorilor constanţi, le mulţumesc şi celor care aruncă ocazional câte-un ochi pe-aici şi le mulţumesc chiar şi celor care accesează http://vilo13.blogspot.com/ doar pentru a clicăi masiv pe "slab", dar asta doar aşa, că suntem în luna ipocriziei, pardon, a cadourilor.

Până un a alta, vă salut cu respect.
Lucian Vâlsan

miercuri, 1 decembrie 2010

A 92-a aniversare - gâfâind

După cum bine ştiţi (sau ar fi foarte bine să ştiţi), astăzi este ziua naţională a României, zi care marchează 92 de ani de când s-a înfăptuit marea unire, eveniment petrecut la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, eveniment în urma căruia toate teritoriile româneşti au format un tot unitar, atunci când s-a format aşa-numita vremii "România dodoloaţă".
O să încerc să m-abţin de la aprecieri categorice (vă daţi seama că nici eu nu sunt nici măcar vag convins că voi reuşi) având în vedere că vorbim, totuşi, de unul din simbolurile naţionale (alături de limba română, stema, drapelul sau imnul) protejate de Constituţie. Cât o mai fi şi asta.
Din nefericire nici anul acesta nu am putut ajunge la Alba Iulia pentru că Societatea Naţională a Căilor Ferate Române (SNCFR) nu a binevoit să pună un tren din Cluj Napoca, altul decât cel care pleca la 4:32 din gara Cluj Napoca. La ora aia nici nu circulă nimic din partea RATUC or... 2,3 RON / km la taxi... să dea guvernul Boc.
Aşa că, fiind imposibil atât din cauza constrângerilor financiare cât şi din cauza orarului groaznic, am zis totuşi că sunt în Cluj, oraş important pe harta României în general şi, prin urmare, oricum aş putea să marchez într-un fel momentul şi aici.
Aşa că, în ciuda vremii urâte, am decis să-mi iau prietena de braţ şi "să mergem la defilare".
De ce-am pus ghilimelele? Pentru că numai defilare n-a fost aia din Piaţa "Avram Iancu".
Depuneri de coroane din plastic vai morţii lor şi de către iluştri necunoscuţi şi defilări ale câtorva poliţişti şi jandarmi şi ale unor persoane de sex masculin îmbărcate în verde (căci orice numai militari nu erau ăia!). Plus, bonus, la un difuzor anemic (mai anemic chiar şi decât cel din gară) se auzea vocea unei femei care semăna leit cu vocea robotului care anunţă trenul în gară (o fi fost chiar doamna care a înregistrat şi acele mesaje?) şi care spunea: "Se depune o coroană de flori din parte X", unde X a fost pe rând Parlamentul României, PSD, UDMR, Prefectura Cluj, Direcţia Judeţeană de Informaţii Cluj şi... or mai fi fost şi alţii dar eu pe ăştia i-am auzit pronunţaţi în clar.
Şi... după îndelungi aşteptări a venit şi mult aşteptata defilare care a ţinut exact 3 minute. De altfel, toată manifestarea din Piaţa "Avram Iancu" a ţinut 45 de minute iar în vreo 10 minute chiar a fost total întreruptă circulaţia.
Acum... trecând peste locul prost ales (intersecţia autobuzului 29, cu troleele 4 şi 31), nu pot să nu mă întreb de ce atâta deranj? Nu mai bine nu făceau nimic? Era mult mai bine, serios.
Toată lumea s-a aruncat să-i critice atât pe ăia de la Garda Secuiască (mişcare care sărbătoreşte tot pe 1 decembrie înfiinţarea cu scopul păstrării tradiţiilor maghiare în interiorul României Mari) cât şi pe ăia de la Noua Dreaptă anul trecut când aceste mişcări au organizat manifestări de amploare pe Bulevardul Eroilor şi Piaţa Matei Corvin (Mattias Korvin Köztér - pentru minorităţi). Aah... că s-au mai bătut între ei şi că au ieşit şi scântei, asta-i viaţa. Dar măcar au făcut ceva mai de amploare şi mai în ton cu evenimentul care este totuşi mai semnificativ decât o defilare de 3 minute, o slujbă ortodoxă exclusivistă şi o lansare de carte pe care-o s-o cumpere maxim 100 de oameni. Asta faci la zilele oraşului, nu de ziua naţională!
Eu sincer preferam să văd din nou atât Noua Dreaptă cât şi Garda Secuiască defilând pe străzile Clujului pentru că măcar ei ar fi făcut-o cu mândrie şi cu mult chef în comparaţie cu cei care-au făcut-o sub ochii mei în Piaţa "Avram Iancu".
După ce că vremea a fost aşa cum a fost (asta nefiind în mod clar vina autorităţilor), locul a fost groaznic ales. Piaţa Unirii, Bulevardul Eroilor sau Piaţa Matei Corvin erau, după părerea mea de neclujean getbeget locuri mult mai potrivite atât pentru că ar fi perturbat într-o măsură mult mai mică traficul cât şi pentru că oricum manifestarea a fost de o extrem de mică amploare.
Personal, aducerea lui Smiley să cânte "moca" în piaţa "Lucian Blaga" nu mi se pare o investiţie bună. De ce nu Ovidiu Lipan Ţăndărică? Sau orice alt titan al muzicii româneşti autentice, nu de pe Marte?
De ce am pus "gâfâind" în titlu? Pentru că defilarea mândră a semănat mai mult cu o "gâfâială" presărată şi cu un sictir ce transmitea "off... hai să mai facem o tură să se termine o dată şi-asta".
Gâfâim parcă din ce în ce mai tare când vine vorba de ziua naţională. Dacă e să mă uit pe ansamblul ultimilor 10 ani, de la an la an a fost mai superficială şi mai în sictir organizate evenimentele, doar la Bucureşti păstrându-se o urmă de decenţă şi nu pentru că la Bucureşti ar fi lumea mai responsabilă ci pentru că acolo te mai vede şi altcineva şi să "dai bine în poză".
În ritmul ăsta de organizare în sictir (că eu n-o cred p'aia cu criza invocată de Primăria Cluj. Ia bani de la catedrala mastodont din Mănăştur şi fă ziua naţională ca lumea! Români suntem cu toţii, ortodocşi doar 40-45 % în Cluj!) eu nu cred că ziua naţională va prinde a 100-a aniversare.
Şi mai e un motiv pentru care mă îndoiesc de asta şi anume că apar din ce în ce mai multe voci care vorbesc de mutarea zilei naţionale prin mai-iunie ca să fie mai frumos afară. Pe de o parte, nu e rea ideea dar, la cum îi ştim noi pe români, ce vă face să credeţi că nu i-aţi vedea pe mulţi la un grătar cu mici şi bere sub un drapel la colţul blocului? Aşa... las' să rămână ziua naţională iarna căci astfel de ponegriri măcar rămân în spatele uşilor închise în apartamente şi nu trebuie să le văd şi eu.
Ziua naţională a României nu mai înseamnă nimic astăzi şi e păcat. Deseori mi-am exprimat dezacordul faţă de naţiunea americană şi faptul că nu-i înghit deloc. Ei bine, au şi ei două chestii faine: Sistemul judiciar (net superior tuturor din Europa) şi patriotismul.
Păi bă nene, în SUA, când e 4 iulie, nimeni nu respiră fără să cânte imnul naţional, să-şi arboreze un drapel în faţa casei şi să nu se felicite şi îmbrăţişeze între ei. Şi, mai mult, fac asta cu mândrie, chiar dacă mulţi cetăţeni americani nu sunt născuţi pe teritoriul acestei ţări şi întreaga lor ţară are maxim 450 de ani de istorie!
Ce să mai spunem de norvegieni care şi-au dobândit o limbă scrisă mai târziu decât momentul Unirea lui Cuza dar nu cu mult înainte de unirea de la Alba Iulia?
Sau, poftim, Ungaria care, este o ţară mai săracă decât România (e drept, totuşi cu autostrăzi şi drumuri adevărate!) şi care are două sărbători dedicate (15 martie - ziua maghiarilor de pretutindeni şi 20 august - ziua naţională a Ungariei) totuşi îşi organizează cu mult mai mult fast aceste sărbători.
De ce am dat aceste exemple? Şi, mai ales, de ce sunt nemulţumit de lipsa fastului? Pentru că dincolo de diferenţele religioase, de sărăcia cruntă care ne apasă pe din ce în ce mai mulţi, de guvernul incompetento-inexistent care ne decimează sau de diferendele cu vecinul de la scara alăturată privind restanţele la întreţinere, noi cu toţii suntem români. Iar ziua naţională ar trebui să ne unească. Fie şi doar formal şi pentru câteva ore.
Ce? Credeţi că americanii în timp ce se îmbrăţişează şi se felicită între ei uniţi de 4 iulie nu gândesc ceva de genul: "ei las' că vezi tu vecine. ai noroc că azi e 4 iulie da' mâine vezi tu topor în cap pentru banii ăia de-ai uitat să mi-i dai!". Sau ce? Credeţi că pe 15 martie maghiarii de pretutindeni nu gândesc şi de naşpa la adresa României, Serbiei, Croaţiei, Ucrainei sau alte ţări pe care se află maghiari din fostul imperiu? Ei aş! Normal că fac asta. Dar atunci, de ziua naţională, toate astea iau o pauză!
E culmea că ziua naţională e într-o zi care marchează unirea şi exact asta nu mai face: Nu ne mai uneşte!
Prin urmare, pe lângă clasicul "La mulţi ani tuturor românilor", urarea mea de 1 Decembrie este "Să fiţi uniţi cu toţii, măcar azi!".

Vă salut cu respect,
Lucian Vâlsan.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails