joi, 30 septembrie 2010

Un nou Urs Mayer!

Acesta este un mesaj scris la 30 de secunde după fluierul final al meciului Steaua-Napoli şi la 35 de secunde după golul de 3-3 marcat de italieni, gol marcat în minutul 98 al unui meci cu 90 de minute şi cu 4 minute de prelungiri dictate.
Acest mesaj este un apel către toţi cei care au posibilitatea de a ajunge în zona convoiului cu care va pleca brigada din România.
Mesajul este: NU-L LĂSAŢI SĂ PĂRĂSEASCĂ ŢARA DECÂT ÎN COŞCIUG!
Nu pot scrie nimic de nervi că s-ar putea să sparg tastatura dar atât vă pot spune: Păcat că doar preşedintele Poloniei şi înalţii demnitari au murit în accidentul aviatic! Ar fi trebuit şi o brigadă de cretini retardaţi care-au făcut şcoala de arbitraj cu femeia de servici să se afle, dacă se putea, lângă rezervor!
Steaua - Napoli 3-3, după ce Apostol, Tănase şi Kapetanos au făcut 3-0 până în minutul 15 pentru ca mai apoi, din minutul 29 şi până în minutul 98, arbitrul polonez să toace mărunt şi să ţină pe faţă cu Napoli.
Printre isprăvi amintesc eliminarea lui Pantelis Kapetanos, 9 ocazii de gol validate lui Napoli în condiţiile în care s-au născut după outuri, cornere sau henţuri nevăzute de toţi cei 6 arbitri incompetenţi şi, nu mai puţin de 31 de faulturi în jumătatea stelistă date în condiţiile în care nu a fost nici vorbă de aşa ceva, în vreme ce Steaua a beneficiat de doar două astfel de faze.
Aşadar, raportul de greşeli de arbitraj a fost 47-3 în favoarea lui Napoli.
Dacă arbitrul ăsta nu zboară din arbitraj, o să iasă mai rău decât cu Urs Mayer.

Vă salut cu respect, înainte să încep să listez înjurături de la sectorul agricol la cel religios.

joi, 23 septembrie 2010

Hai să ne facem că facem

"Timpul trece, leafa merge, noi muncim cu drag şi spor, pentru partid şi popor" - Suna o zicală din vremea lui Mult Prea Devreme şi Prea Puţin Împuşcatul.
De ce "Prea Puţin"? Păi pe el l-au împuşcat pentru o situaţie a ţării mult mai puţin gravă decât cea în care ne aflăm în prezent.
Astăzi voi încerca să mai povestesc puţin despre instituţia care mi-e mie cea mai "dragă", Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS), care a ajuns la a 10-a denumire din ultimii 10 ani.
Numele se mai schimbă dar nărvaul ba.
Spuneam eu mai demult că pe vremea tovarăşului erai respectat pentru că eşti elev, şoim al patriei, student sau ce titulaturi mai erau. Acum?! Acum însuşi ministerul nu e-n stare măcar să-i onoreze pe cei ce-aduc glorie pe plan educaţional ţărişoarei ăsteia.
Vlad Mărgărint, un om care a absolvit anul acesta cursurile singurului Colegiu Naţional din judeţul Vaslui, un om pe care-l respect în tăcere (întrucât nu avem prea multe subiecte de discutat) a adus pentru a "multa" oară consecutiv glorie ţării noastre ocupând cu echipa locul II în lume la Olimpiada Internaţională de Astrofizică de la Peking (Beijing) şi locul III în lume la nivel individual.
Mulţumită în principal lui, România ocupă prima poziţie la nivel european la această disciplină.
Şi totuşi, ministerul lu' peşte prăjit a avut grijă să-i facă viaţa amară.
Faptul că din partea ministerului nu s-au făcut aceste demersuri astfel încât elevii să nu fie stresați până în ultima clipă, a lăsat un gust amar în sufletul acestora. Este groaznic să fii în pielea unui olimpic care s-a simțit tratat ca un nimic. Dacă acești elevi, cei mai buni, sunt tratați așa, atunci cum se comportă față de alții? Nu este pentru prima dată când olimpicii României sunt afectați de neefectuarea la timp a demersurilor pentru primirea invitației oficiale din partea organizatorilor și asigurarea din timp a condițiilor de participare. Este de neacceptat ca o instituție ca MECTS să nu respecte calendarul impus de organizatorii etapei internaționale. A declarat profesorul său îndrumător pentru Obiectiv de Vaslui.
Şi încă ce delicat aţi fost domnule Adam. Tot respectul. Eu să fi fost în acea postură în mod cert declaraţia mea fie nu ar fi fost publicată în presă, fie ar fi avut nevoie de o comisie de cenzură.
Cum e posibil să tratezi în aşa fel, ca să nu spun "hal", cel mai bun elev pe care-l are Europa la această disciplină?!
Olimpiada de Astrofizică, etapa internaţională, nu este un concurs anonim de esee făcut de 3 ţări cu elevi dispuşi să scrie sute de pagini de osanale frumoase pentru UE. NU! Astrofizica e o ştiinţă exact, o ştiinţă care necesită mult mai mult decât scrijelirea unui eseu penibil despre holocaust sau despre cât de minunată este Uniunea Europeană!
Tatăl meu a avut în clasă un coleg genial la chimie care a ajuns fără niciun stress la faza internaţională unde a ocupat cea mai înaltă poziţie 3 ani la rând! Este inutil să vă spun cât de mult l-a respectat statul comunist şi că practic tot ce a dorit i s-a împlinit fără să se clipească şi profesorii erau cei care-l salutau primii, din respect că liceul lor era cunoscut în întreaga lume.
Îmi amintesc că atunci când eram eu în clasa a XI-a, conducerea singurului Colegiu Naţional din judeţ a alocat "un kil" de bani pentru deplasările a două fătuci la olimpiada naţională de Geografie, unde nu numai că au ocupat ultima poziţie, dar nici n-au ajuns la toate probele.
Da,... dar ele erau la filologie, locul unde toţi elevii sunt literalmente pupaţi în dos pentru orice, chiar dacă performanţele lor reale sau nivelul lor intelectual este de cele mai multe ori cel puţin îndoielnic.
Dar nu-i nimic,... vin vremuri mai bune şi comunitatea locală se va "implica" în şcoală.
Se va implica oare la fel de mult cum s-a implicat în scandalul uniformelor de la Colegiul Naţional "Gheorghe Roşca Codreanu"? Deja nu mai ţine minte nimeni, nu-i aşa?!
Chiar de-aici, de la distanţa Clujului şi tot mai îmi zboară uneori gândul la urbea natală şi la mediul educaţional de-acolo, mediu care produce, iată, valori şi totuşi valorile sunt tratate cu scuipaţi.
Bravo învăţământului românesc! Felicitări, aţi reuşit să aduceţi disperarea chiar şi în rândul elevilor.
"Hai să ne facem că educăm elevii." - Ăsta e motto-ul.
Se plâng profesorii că n-au salarii dar de ce profesorul Adam, profesorul îndrumător al lui Vlad, profesor după a cărui mână a răsărit o reală valoare, are acelaşi salariu cu profesorii de matematică şi fizică a liceului din judeţul Giurgiu unde TOŢI elevii absolvenţi au picat bacalaureatul?! De ce?!
Cam pe când salarii în funcţie de performanţe şi pe la noi?!
Unora dintre profesori eu le-aş da doar 25% din leafă, iar altora le-aş creşte-o cu 125%.
Sindicatele lu' peşte prăjit care acum se bat cu jandarmii dau vina pe părinţi şi pe televiziuni. Măi cum oare e numai vina altora iar a voastră nu?!

Vă salut cu respect,
Lucian Vâlsan.

miercuri, 15 septembrie 2010

Din nou la drum

Motivat sau nu, mulţumită perseverenţei mele şi călcării pe cadavre, viitorul sună în sfârşit VAG optimist şi pentru mine.
De ce "vag" optimist? Pentru că de două săptămâni încoace, doar 60% din veştile primite au fost veşti proaste, ceea ce e minunat, în comparaţie cu lunile precedente când procentul era constant peste 90!
Mâine iar mă "dau cu trenul" toată ziua pentru, sper eu, ultima vizită pe anul acesta calendaristic în oraşul natal, de unde va urma să-mi car ultimele lucruri pentru a putea într-un final locui în condiţii super-decente.
Aşadar, ne recitim la capătul săptămânii în curs.

Numai bine.

joi, 9 septembrie 2010

Despre motivaţii - cum apar şi cum dispar

De ce? Care este motivaţia? Cine (mai) câştigă?! Eu ce câştig? - Sunt genul de întrebări pe care mi le pun ori de câte ori analizez o situaţie, indiferent care este aceasta şi pe cine implică. Sunt întrebările cele mai simple dar şi cele mai grele deopotrivă întrucât stau la baza oricărei acţiuni sau concept indiferent de amploare şi indiferent de rezultate sau de natura sa pozitivă ori negativă.
Deşi nu am mai bătut monedă pe asta, încă nu am reuşit să-mi răspund mie la întrebările "De ce să fii student?", "Care estemotivaţia" şi "Eu ce câştig?".
Pentru "Cine câştigă" am deja răspunsurile. Câştigă economia oraşului în care studiezi prin banii pe care îi produci tu ca student (sau ţi-i cară părinţii de-acasă), câştigă Universitatea la care studiezi, câştigă profesorii o pâine, etc. etc.
În curând debutează noul an universitar, ceea ce înseamnă că atunci când ajung cu tramvaiul în centrul Clujului, iar o să fiu călcat în picioare de studenţi, unii mai calmi, alţii mai debusolaţi care te-ntreabă disperaţi pe unde se-ajunge la nu-ştiu-ce adresă sau care mă vor opri pe coridorul facultăţii să mă întrebe unde sunt toate sălile, la naiba să le ia de săli că toate au nume de "neni şmecheri".
În vremurile bune, dacă erai student aici, beneficiai de reducere 50%(adică vreo 20 de lei) sau de gratuitate (depinde de ce noroc aveai) pe două linii de transport în comun. Acum, nu mai e "la modă" ci e la modă 26 de lei pe o singură linie, ca să nu mai spunem că biletul cu două călătorii nu mai costă de mult 3 lei ci 3,50. E incredibil! La Bucureşti sunt de două ori mai mulţi bani decât aici şi totuşi e mai ieftin!
Ah... să mai pomenim că dacă te-apuci acum să cauţi chirie îţi trebuie un sac de bani de-acasă?! Sau las' că stai la cămin unde deocamdată se stă în "silenzio stampa" şi nu spune nimeni despre scumpirile ce-i pasc pe studenţi o dată cu startul cazărilor. Nu-i stres, află ei când se trezesc la uşa căminului.
Acuşica se împlineşte un an şi jumătate de când mă aflu într-o ditamai criza motivaţională şi, având în vedere că sunt doar vreo trei luni de când chiar mă pot considera ieşti din această criză personală, nu mă pot abţine să nu spun că-i înţeleg pe cei cărora le este lehamite de... tot!
Mai trist pentru mine a fost atunci când chiar am avut îndrăzneala nesimţită de a căuta ajutor în a trece peste această criză la cunoscuţi. Mare greşeală! Fie am fost luat la mişto, fie am fost "îmbărbătat" cu vorbe de tipul: "Las' că te descurci tu că mereu ai făcut-o!".
Aşa de motivaţionale au fost discursurile încât din singuraticul absolut era să mă transform în singuraticul îndepărtat (mai pe româneşte, aşa ce-mi venea să-mi iau câmpii...).
Nu scriu aceste rânduri ca să mă plâng întrucât tocmai am spus c-am reuşit să trec peste ("aşa cum mereu am făcut-o") dar scriu aceste rânduri pentru a reitera că suntem o naţie din ce în ce mai nemotivată. Totul e nemotivant în jur.
De ce să mai fii student când în aceste vremuri nimeni nu mai respectă studenţii serioşi şi suntem cu toţii catalogaţi ca fiind burtoşi beţivi întreţinuţi de părinţi?! Care e motivaţia să mai fii stundent când vezi că profesorul din faţa ta este mai slab pregătit decât tine şi care, deşi trăieşte din banii aduşi de tine ca student, nici măcar n-are decenţa să-şi vadă de treaba lui şi să se informeze.
De ce să mai fii serios dacă ştirile pentru studenţi le afli de la profesori care le ştiu de la "ce-au auzit prin troleu" pentru că nu au avut "timp" să meargă la şedinţele dedicate profesorilor?!
De ce să mai fii serios când cel care este plătit tot din banii tăi, student prost, să se ocupe de tine nu ştie când şi dacă îţi vei primi drepturile cuvenite prin lege.
De ce să nu-ţi doreşti să ai brusc 80 de ani având în vedere că pensionarii au mai multe drepturi în ţara asta decât orice altă categorie socială?!
Eu nu îmi pot permite măcar o săptămână de vacanţă într-un loc fain din România că mă costă de mă hâţână la bani dar ca pensionar îţi iei "bilet" şi te doare la bască.
De ce să-mi mai doresc să fiu student în România când în propria mea ţară ţiganii şi moldovenii au mai multe drepturi decât mine?! E minunat să fii student moldovean în România. Nu pici niciodată la taxă, poţi rămâne şi repetent, loc gratis în ce cămin vrei, (dacă eşti moldoveancă şi mai bine căci căminele de fete chiar arată "uman") asistenţă medicală gratuită plus bursă de întreţinere acordată de Universitate. Păi să tot faci facultate băi nene!
Ca student român, doar dacă eşti primul din grupa ta ai şanse la o bursă (care oricum e mai mică decât cea a moldoveanului care nu trebuie să facă nimic în afară de a respira pentru a o primi) şi doar uneori primeşti 50% reducere la UNELE servicii medicale (pe la unii stomatologi, de pildă).
Ca student român îţi toceşti creierii serios şi tot pe studenţii români îi blamează statul nu pe cei veniţi aici numai la golit!
La bursă sunt unele condiţii, dar, în rest, aceleaşi facilităţi le au şi cei care se declară ţigani, dar tot ei se plâng că sunt discriminaţi.
Ce vină am eu că părinţii mei nu sunt profesori? Sau cu ce sunt mai presus odraselele de profesori faţă de mine de ei nu plătesc nicio taxă (nici taxă de înscriere, nici taxă de procesare, nici regie la cămin... băi nene... NIMIC) şi eu da?!
De ce să-ţi mai doreşti să fii student când locuri de muncă oricum nu prea există? Cel puţin nu în domeniul în care te chinui cu trudă să te specializezi.
Şi... în final... de ce să te mai chinui să supravieţuieşti când luminiţa de la capătul tunelului nu apare nici măcar în legende darămite să o zăreşti undeva departe?!
Pe dumneavoastră, ce vă motivează să mergeţi mai departe? Cum reuşiţi unii să fiţi atât de optimişti (în afară de a apela la ignoranţă) ?!

Vă salut cu respect,
Lucian Vâlsan.

miercuri, 1 septembrie 2010

Alte educaţionisme şi viaţă grea

Bine v-am regăsit destoinici cititori.
Am întârziat cam mult cu scrierile pe-aici dar... na, ce să-i faci?! Viaţa se complică şi pentru mine.
Aseară mi-am luat prietena de mână şi hai să vedem aproape cel mai sărac cartier din Cluj în care tocmai m-am mutat şi hai să vedem dacă există şi locuri unde să ne putem face veacul. Ei bine, în mod clar nu există decât dacă eşti consumator constant de cannabis şi îţi place să "bagi la aparate".
În afară de asta, însă, pe-aici mă simt ca-n Bucureşti, zău de nu. Bloace, bloace şi mai multe bloace plus bănci, farmacii, cazinouri şi "şaormării". Plus mulţi oameni trişti şi zâmbăreţi în acelaşi timp.
Zău că mi-s dragi ardelenii. O duc la fel de prost ca cei aparţinând clasei de jos din alte oraşe din zona extra-carpatică a României. Dar, cu toate astea, tot sunt mai de treabă decât aceştia din urmă.
Totuşi, pe-aici prin zonă am avut nenorocul de-a întâlni şi "optimişti" (prin "optimişti" se înţelege retardaţi, cretinoizi, înguşti la minte, etc.). Da... ştiu că nu ăsta e sensul adjectivului "optimist" dar la mine pe blog se cheamă "licenţă poetică". Aşa, pentru că spun eu.
Aici în bloc există oameni care o duc mai rău. Nici nu-mi pot imagina cum naiba să trăieşti într-o garsonieră ca cea în care stau eu cu încă doi copii.
Are dreptate uneori Bill Gates, cât e el de fascist şi nesimţit când spune că ar trebui sterilizată 80% din populaţia planetei. Stai într-o garsonieră cu partenerul/a de viaţă într-un cartier sărac din Cluj, aveţi o oarecare independenţă şi vă simţiţi bine. Şi... ce faceţi? Turnaţi doi plozi! Aşa! Bravo! Ca după aia să-i daţi la stat.
Apropo de dat plozi la stat. Sper oripilarea unora, situaţia în ţărişoară a ajuns mai jos decât cota de avarie.
Numai săptămâna trecută, în zona oraşului meu natal, Bârlad, 10 copii au fost abandonaţi de către părinţi sub invariabilul argument: "Nu mai am cu ce să-i întreţin dom'le!".
Săptămâna trecută, în decurs de doar două zile, 10 minori cu vârste cuprinse între patru și 11 ani au ajuns în Centrul de Primire în Regim de Urgență pentru Copilul Abuzat, Neglijat și Exploatat (CPRUCANE) Bârlad. Scenariul este același în toate cazurile: părinții au chemat autoritățile și au insistat ca micuții să fie dați în centrele de specialitate. În multe dintre cazuri, putem vorbi de adevărate drame: oameni care, până nu cu mult timp în urmă, au avut un serviciu, dar care acum s-au trezit fără nici o sursă de venit. Văzându-se în situația de a nu mai putea asigura un trai cât de cât decent propriilor odrasle, oamenii ajung să-i implore pe cei de la Protecția Copilului. Se arată în cotidianul Obiectiv de Vaslui.
Să mor de-i înţeleg pe cei care fac copii în aceste vremuri. Când spuneam în urmă cu 3-4 ani că a face un copil în aceste vremuri reprezintă crimă împotriva umanităţii am fost întâmpinat cu "stuchiţi pă mufă" şi cu argumente de genul "eşti mic acum, când ai să creşti ai să vezi altfel lucrurile". No, hai să mori tu?!
Adică ce, foametea o s-o văd altfel?! Faptul că fac un nou suflet să sufere cel puţin la fel de rău ca mine o să îl percep altfel peste 4 ani?!
Interesant este că statul sprijină tot sărăntocii şi cei cu "puf în cap" să toarne plozi căci mai nou cine are peste 370 de lei venit pe cap de membru al familiei, nu mai primeşte alocaţie de la stat.
Aha, deci o familie de tineri care tocmai îşi cumpără o casă în rate şi care au amândoi un slariu de... să zicem 800 de RON fiecare, nu va fi sprijinită de stat dar vor fi sprijinite familiile de ţigani care au oficial 800 de RON în 4 oameni (din ajutoarele de la "416", evident) ca să nu facă "minim 3 plozi" aşa cum le e tradiţia ci măcar 4-5! Bravos naţiune!
Păi au dreptate cei care se tem că în 10 ani ţiganii vor fi majoritari şi, din ce în ce mai mult, fimul "Idiocracy" pe care l-am văzut în urmă cu 5 ani să nu mi se mai pară o comedie ci o reală proiecţie către un viitor nu tocmai îndepărtat.
Nu tre' să fii un geniu ca să observi că cei inteligenţi pleacă iar cei rămaşi în ţară nu vor face copii deloc pentru că se gândesc: "şi eu ce-i pot oferi? nimic! mai bine-mi văd de treabă!" iar cei care se vor încumeta, se vor încumeta la maxim unul. O să avem un viitor strălucit!
Ah... şi să nu uităm că învăţământul primar şi gimnazial va deveni un învăţământ căcăcios, la propriu. Nu mă credeţi?! Păi cum nu căcăcios dacă guvernul se gândeşte să le dea copiilor ceva lapte, un corn şi... un măr! O combinaţie de-a dreptul explozivă.
Profesorii se plâng de salarii dar eu dacă aş fi guvern i-aş pune pe toţi să muncească gratis un an de zile şi apoi i-aş evalua şi plăti "cu banii grămadă" doar pe cei cu rezultate.
Eu personal insist pentru spânzurarea în piaţa publică a celor care le-au fost profesori celor 30 de elevi care nu s-au putut nici măcar semna la Bacalaureat.
Nu cred c-aş demisiona, dar eu să fiu profesor şi de pe mâna mea să iasă asemenea "chestii" măcar aş tăcea dracu' din gură şi mi-aş mânca în tihnă leafa micşorată că oricum nici p-aia n-o merit!
Vrem o viaţă mai bună pe viitor? Voinţa-i mai mare decât putinţa. Susţinând inteligenţa sub medie şi multiplicarea ei, dând în cap din toate direcţiile studenţilor serioşi şi agăţându-ne de mentalităţi medievale, nu vom progresa.

Vă salut cu respect,
Lucian Vâlsan.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails