miercuri, 28 aprilie 2010

O lume bolnavă, bolnavă, bolnavă de tot!

Dragi prieteni, după cum bine ştiţi, pe lumea asta există un triliard de boli care mai de care mai periculoase şi mai groaznice. Avem Ebola, SIDA, Cancerul de col uterin, Leucemia, boala vacii nebune şi alte boli create cu ajutorul mai mult sau mai puţin evident al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
Ah şi era să uit de gripele porcină şi aviară. Mă rog... tot pe-acolo.
Ei bine, cu toate astea, nimic nu se compară cu boala fumatului. Am crezut că nu văd bine când am citit.

Prezentarea subiectului
Un vaccin ar putea fi soluţia pentru dependenţii de nicotină. O injecţie minune, care, o dată făcută, va tăia pentru totdeauna dorinţa de a aprinde o ţigară. Americanii se laudă că vor scoate primii medicamentul pe piaţă.
Zeci de ani de cercetări şi sume imense s-au investit pentru găsirea unui leac împotriva fumatului. Un viciu care, anual, omoară cel puţin 5 milioane de oameni în întreaga lume. Acum se întrevede o rază de speranţă. Cercetătorii americani au creat un vaccin, care, după primele teste, are rezultate mai mult decât încurajatoare. [...]
Serul-minune mai trebuie supus şi altor teste. Abia după aceea va fi scos pe piaţă pentru a salva vieţi. Peste 2-3 ani va fi lansat în Statele şi abia apoi va ajunge şi în România, unde fumatul omoară 33.000 de oameni pe an. Majoritatea victimelor nicotinei au între 35 si 69 de ani. Principalele riscuri asociate fumatului sunt accidentele cardiovasculare, cauza majoră de mortalitate la nivel mondial. Dar ţigările pot duce şi la accidente cerebrovasculare, cancer de plămâni sau cancerul de stomac. Se arată în sursa citată.

Interpretări
POFTIM?! Aia cu cancerul de plămâni o aprob parţial deşi există numeroase persoane care n-au fumat niciodată şi nici nu au fost expuşi perioade lungi la fum de ţigară şi au plămânii terminaţi spre deosebire, de exemplu, de părinţii mei care au mai bine de 25 de ani "la activ" de fumat.
Dar... cancer de stomac?! Mie-mi sună ca şi cum mi-ai spune că poţi să faci hernie de disc de la înţepături de urzici sau atac cerebral de la masturbare. Sună ca nuca în perete!
De fapt se luptă pentru a găsi un "leac" împotriva fumatului?! Dar de când fumatul e o boală? Ei hai că încep să mă calce pe nervi rău de tot chişaţii ăştia sloboziţi anti-fumat!
N-a izbutit nimeni să demonstreze că măcar UN OM a murit EXCLUSIV din cauza fumatului iar ăştia îmi toarnă pe gât că fumatul omoară 5 milioane de oameni anual?!
La urma urmei şi respiratul aerului ăsta de căcat din marile oraşe omoară nişte câţiva oameni pe an şi văd că nu mai face nimeni medicamente minune. De fapt, pentru ăsta există deja: Injecţia letală, lopatomicinul sau abţinerea de la respiraţie minim 30 de minute.
SIDA(boală cauzată de virusul HIV) omoară mult mai mulţi oameni dar nu se stresează nimeni să facă un tratament pentru că medicamentele sunt scumpe iar companiile farmaceutice trebuie să trăiască. Aşa, fumătorii nu aduc niciun leu (sau dolar, euro, dinar, rublă transnistreană - contează mai puţin) acestor peşti aşa că ce s-au gândit ei? Ia să le facem la fraieri un ser "minune" ca să-i putem controla şi mai mult.
Pe cât punem pariu că în 10 ani (maxim) va fi administrat obligatoriu de către societatea totalitară în care trăim?! Dar stai că în 10 ani s-ar putea să nu ne mai putem permite să aprindem focul măcar cu amnarul, darămite să avem ce aprinde. Cine ştie, poate peste 10 ani nici nu o să am voie să deschid gura având în vedere că tot în lada de gunoi a Europei, pardon, în Statele Unite ale Americii câinii nu au voie să latre noaptea.
Aş mai turui la adresa acestui câcău obosit şi anume mişcarea anti-fumat cu mai noul "vaccin" anti-fumat dar... mai bine mă duc la o ţigară.

Vă salut cu respect.

miercuri, 21 aprilie 2010

Nique votre mère!

Cam aşa ar fi pe scurt rezumatul mesajului transmis pe 19 aprilie de către organizaţia de hackeri Romanian National Security.
Aceştia au spart de această dată site-ul cotidianului francez Le Monde ca urmare a unei emisiuni televizate care ironiza întregul popor român etichetându-l ca popor de cerşetori.
Momentul de "umor" a fost difuzat la televiziunea de stat France 2 şi poate fi văzut aici. Puteam să-l pun şi aici ca să nu fiţi nevoiţi să vizitaţi alte site-uri dar eu nu pun chestii franţuzeşti prin definiţie aici şi mai ales chestii franţuzeşti şi anti-româneşti!
Şi Romanian National Security le-a răspuns pe măsură: Aceasta nu este o mişcare de rezistenţă, un protest sau o revoltă. Este strigătul întregului popor român ce face apel la fraţii noştri care au uitat că şi în venele noastre circulă sânge român. Sângele ce-a fost jertfit şi vărsat pe câmpurile de luptă pentru a fi scrisă istoria neamului nostru, cere acum DREPTATE. Eroii patriei noastre nu vor muri niciodată ! Vrem să nu se uite CINE l-a vărsat pentru că Romania să existe astăzi pe hartă , sa le amintim copiilor si nepoţilor noştri, să îi respectam cu onoarea cuvenită. Ne-a ajuns atâta batjocură.
Ţiganii nu sunt români! Nu ei ne-au scris istoria! [...] Noi v-am respectat Franţa, voi ne veţi respecta ROMÂNIA! R.N.S. VEGHEAZĂ pentru ca aceste lucruri să fie înfăptuite.
Felicitările mele către organizaţia Romanian National Security şi le-aş putea indica să le încerce puţin securitatea informatică şi italienilor. Şi, dacă se poate, să se abată mai mult asupra italienilor că o merită cel mai mult dintre toţi!
Ei acum poate devine mai justificată neaprecierea mea faţă de actualul popor francez.
Să nu uităm că francezii getbeget sunt minoritari în propria ţară iar negrii lor nu sunt cu nimic mai presus decât ţiganii dar... deh!
Acum înţeleg eu de ce francezii au inventat parfumul...

Încă o dată respect şi doresc mult succes organizaţiei RNS.

P.S.: Cineva îmi spunea că ar fi bine să şterg acest articol căci se poate interpreta că încurajez o infracţiune. Prea puţin îmi pasă mie că au trebuit să mătrăşească site-ul publicaţiei Le Monde. Mesajul nostru, al românilor, din popor a fost transmis aşa cum politicienii aleşi şi Ministerul de Externe nu a fost, nu este şi greu îmi vine să cred că va fi vreodată în stare să-l transmită.

marți, 20 aprilie 2010

Mai frumos de sus decât de jos

Am rămas dator cu relatări din Vacanţa de Paşte.
Cum vă spuneam, am vrut neapărat să mergem la Piatra Neamţ şi cum gara era închisă, am zis că vom lua bilete de la "naş" în tren căci altă soluţie nu părea să se întrevadă.
Trenul era la ora 9:40 şi, prin urmare ar fi trebuit să ne trezim cam pe la 8. Nu s-a putut şi abia pe la 9:15 ne-am trezit. Iniţial am vrut să nu mai mergem deloc dar apoi am revenit asupra deciziei şi am decis că mergem cu maxi-taxi care era totuşi mai scump de două ori şi jumătate decât trenul şi făcea şi mai mult. Dar... nu mai era alt tren şi nu aveam de ales.
Am ales fascinantul autobuz "Buhuşi-Piatra Neamţ" care, după cum se poate observa, era dotat şi cu găuri în pardoseală, probabil pentru a putea vedea mai bine drumul proaspăt reparat dar şi pentru a resimţi mai bine mireasma balegii de Podoleni, comuna măricică prin care autobuzul face un mic ocol.
Cu găuri în pardoseală dar, slavă cerului, fără acompaniament manelistic, am pornit către Piatra Neamţ în jurul orei 11:00.
În drum spre Piatra Neamţ nu vezi decât case extrem de sărace amestecate cu "viloase" de neam prost făcute de cei care nu gândesc înainte de a-şi construi o casă.
Odată ajunşi în Piatra am dat fuguţa la gară pentru a ne interesa de tren de întors.
Nu ştiam cât vom sta acolo, dacă vom avea ce face şi dacă nu cumva vremea va deveni neprietenoasă.
Piatra Neamţ e amplasat oarecum similar cu Miercurea Ciucul (a Csikszereda, pentru minorităţi) şi vremea poate fi extrem de înşelătoare.
Era cald de se putea sta în tricou, chiar mai cald decât la Buhuşi.
Prin urmare, în drum spre gară, am admirat puţinele chestii care se pot vedea de jos în oraşul Piatra Neamţ şi, cel mai important, am apreciat străzile cu trotuare late şi destul de curate.
Nea "Pinalti" chiar a făcut o treabă bună în sensul ăsta.
După ce ne-am lămurit la gară, am dat fuguţa la telegondolă căci, ne gândeam noi (şi ne-am gândit bine) că de sus s-ar putea să se vadă mai bine decât de jos.
O imagine face cât 1000 de cuvinte aşa că, să le lăsăm să vorbească de la sine:

Se pare că, într-adevăr, arată mai bine de sus.
Ultima poză, cea care este făcută cel mai de sus, este capătul de telegondolă de unde se întinde o pădure care arăta cam trist.
Se pare însă că se doreşte prelungirea traseului telegondolei, ceea ce n-ar fi chiar o idee rea.
N-am izbutit, din păcate, să dau de Sandra, o nemţeancă pe care o ştiu de acum vreo 3 ani. Ea mi-ar fi spus mai multe despre oraş.
Prin urmare, am apelat la un coleg de facultate să-mi spună unde pot găsi un loc(preferabil bar) relativ retras, cu specific rock/metal şi cu preţuri decente. Şi mi-a explicat...
Am mers nu foarte mult dar ni s-a părut mult din cauza oboselii (de la ce oare atâta oboseală?).
Şi, când am ajuns exact unde ne fusese indicat, nu reuşeam să localizăm barul intitulat Draconix. Şi aflăm de la un nene foarte de treabă de la o spălătorie auto că barul este undeva printr-un gang (asta fiind cea mai mică problemă) dar că barul este de obicei închis ziua şi, în plus, nici seara nu va fi deschis căci recent patronul s-a sinucis în urma unei emisiuni de "Din Dragoste" (bre!) cu Mircea Gardu', pardon, Radu.
Minunat!
E 15:30 şi avem tren la 17:24 sau abia la 20:31 iar cu maxi-taxi înapoi deja era prea scump.
Ne-am proptit într-un alt gang şi am servit o bere boschetărească pe o căldură surprinzător de copleşitoare şi apoi am pornit încet către gară.
Uşor deranjaţi de faptul c-am mers destul şi cam degeaba dar pe de altă parte mânaţi de vremea frumoasă şi de voia bună ce domnea plus cu bateriile proaspăt reîncărcate (o bere la timpul ei face minuni!), am ajuns parcă mai repede înapoi la gară.
În timp ce aşteptam trenul (mai avea vreo 15 minute până la plecare) am aflat şi de ce peste zi fusese aşa de cald: Urma să vină o ploaie.
Ne-a picurat puţin dar am ajuns în stare nemurată înapoi la Buhuşi care, surprinzător, avea gara deschisă.
Trenul a făcut mult mai puţin decât autobuzul (jumătate din timp) iar biletul a costat pentru amândoi mai puţin decât pentru unul la maxi-taxi.
Ajunşi înapoi la Buhuşi, în afară de maşina de pompieri cu şasiul strâmb (despre care am povestit în partea a II-a), am avut ocazia să văd şi "şmecherii oraşului" care mergeau cu 10km/h pe uliţa principală făcând "faleza" şi încercând, cel mai probabil, să agaţe şi ei ceva pentru seara respectivă.
Acum, ce să zic, fiecare îşi rezolvă problema cum ştie şi cum poate mai bine.
Pe 11 aprilie am pornit din nou la drum cu destinaţia Cluj Napoca întrucât devenea mult prea monoton Buhuşiul şi, în plus, începea facultatea. Nu că neapărat aveam să mă şi duc pe la ore dar, măcar intenţia.
Desigur, am schimbat în Paşcani, într-o gară super-aglomerată şi ne-am urcat în eternul tren accelerat Iaşi-Timişoara Nord, tren în care cred că am stat mai mult decât am stat în pat în ultimele 18 luni.
Nu m-am putut abţine să nu imortalizez această erupţie a frustrării emanate din studenţii care merg ca sardelele în minunatul tren accelerat.
Vina că merg ca sardelele aparţine însă, în cea mai mare parte, studentelor.
Deci alea până nu-şi iau casa după ele, nu se simt bine.
Şi în personalul Adjud - Paşcani, cu care am mers de la Bacău era plin ochi de bagaje, 95% din ele fiind bagaje de peste 50 de kg ale unor fete care doar cu tot cu cărămizi ajungeau la 50 kg.
Nu m-am putut abţine şi le-am întrebat ce mama naibii cară acolo. Răspuns: "haine". Pentru tot căminul, sau cum?!
Eu când m-am mutat cu totul la Cluj am avut două genţi de voiaj pe care eram în stare să le car singur; genţi în care aveam tot mai puţin calculatorul care a fost mult mai profitabil să-mi fie trimis prin curierat rapid.
Două genţi şi ăla era tot bagajul meu. Astea când s-au mutat au mers cu maşina (o colegă de la rusă chiar în două ture) şi parcă tot nu au tot ce le trebuie. Cred şi eu când ai 161 de perechi de pantofi...
Şi la urma urmei nu mă interesează pe mine cât îşi cară ele atâta vreme cât nu mă afectează. Dar mă afectează căci nu pot sta eu comod în tren pentru că sunt genţi care mai de care mai imense şi, colac peste pupăză, după ce că se bagă în sufletul tău cu 200 de kg de bagaje uriaşe, mai au şi tupeul nesimţit, atunci când sunt aproape de destinaţie, să-ţi ceară ajutor să le dea jos din tren. Dar de ce?
Când ţi le-ai luat nu te-ai gândit că nu eşti în stare să le cari?
Şi când le refuzi spunând că ţii mai mult la rinichii tăi decât la ovarele ei, se supără şi spune că eşti porc. Tupeu nesimţit şi pe fătucile astea. Şi apoi se miră de ce-şi bat bărbaţii joc de ele.
Bine le fac!

Nu am avut o vacanţă luxoasă şi nu mi-am permis prea multe. Cu toate acestea, a fost prima vacanţă din ultimii 4 ani când chiar m-am simţit în vacanţă. Am făcut ce am vrut, am dormit când am vrut, am mâncat ce am vrut şi când am vrut şi, cel mai important pentru mine, au sunat telefoanele doar când le-am dat eu voie să sune. Am avut cu adevărat vacanţă şi chiar pot spune că mi-am reîncărcat bateriile.

Vă salut cu respect şi să ne citim în continuare.
Lucian Vâlsan.

P.S: Pozele din acest articol nu sunt pentru uz multiplu. Întrebaţi în caz de folosire.

sâmbătă, 17 aprilie 2010

Gypsies are not Romanians, morons!

Acesta este mesajul pe care l-a transmis organizaţia Romanian National Security către cotidianul Daily Telegraph, conform Libertatea.ro .
RNS este o organizaţie de crackeri români (şi nu hackeri cum precizează site-ul cotidianului) care a spart site-ul respectabilului cotidian britanic înlocuind secţiunile "Short breaks" şi "Wine and Dine" cu următorul mesaj:
Ne-am săturat să vedem cum nişte 'gunoaie' ca voi încearcă să îşi bată joc de ţara noastră. Să ne creaţi o imagine cu totul alta faţă de cea reală, şi numindu-ne 'romanian gypsies' difuzând emisiuni de tot căcatul gen Top Gear. Dacă aţi avut tupeul să enervaţi o ţară întreagă, aflaţi că nu ne vom opri aici!
Guess what, gypsies aren't romanians, morons!

Mirific. Splendid. Bravo!
Acum, sincer, englezoii şi-o meritau cu vârf şi îndesat.
Dacă tot suntem în top 3 zone ale lumii de unde se lansează atacuri informatice, acest gen de "faze" n-ar strica să fie mai dese prin Italia, Spania, Germania şi pe unde brusc s-au trezit ei albii lu' peşte şi au început să ne bage pe toţi în aceiaşi oală cu ţiganii pe care încă suntem obligaţi să-i numim "rromi".
Felicitări încă o dată RNS!

vineri, 16 aprilie 2010

Despre decesul din căminul 16

Bine v-am regăsit.
După cum probabil ştiţi, în noaptea de 13 spre 14 aprilie, în jurul orei 2:00, o studentă originară din judeţul Alba pe numele-i Luminiţa Popa, şi-a găsit obştescul sfârşit după o căzătură de la etajul 8 în puţul liftului din căminul XVI, Haşdeu, Cluj Napoca.
Desigur, Pro(s)TV, pe care-i detest nu de-acum ci de când au batjocorit imnul naţional au dramatizat totul şi au numit locul "Căminul groazei".
Exagerările proteviste sunt de porc dar, trecând peste asta, esenţa rămâne aceiaşi: neatenţia şi instalaţiile vechi duc la decese.
Mai întâi v-aş ruga să vă uitaţi puţin peste aceste articole (1, 2, 3, 4, 5) căci voi pomeni în continuare multe elemente de acolo şi pentru a evita explicaţiile lungi.

Povestea pe scurt (culeasă de la suprafaţa locului nu invenţii proteviste)
Fata a venit în vizită la un student cazat la etajul 6.
După câteva pahare, cei doi s-au gândit că n-ar strica să se simtă şi mai bine. Aşa că, au luat liftul să meargă în sala de lectură de la etajul 9 căci în afară de cea de la etajul 1, doar aceea mai este deschisă în afara sesiunii de examene. Evident, nu mergeau "să-i arate sala de lectură" că doar sală de lectură este şi în căminul 2 unde era cazată Luminiţa şi, în plus, mai este o lună şi jumătate până la sesiune.
S-a blocat liftul între etajele 8 şi 9, mai mult la 9 decât la 8.
Au deschis uşa de la 8 iar când ea a vrut să iasă, a alunecat pe spate şi a căzut sub lift direct la spălătorie (care este un nivel mai jos decât parterul).
Cinic vorbind, dacă sunau la 112 şi stăteau o oră-două-trei ÎN lift, nu murea nimeni.
Bârfa locului spune că fata era "uşor alcoolizată" şi că un căminist a ajuns acolo încă de când erau ei în lift şi le-a spus că se duce să cheme ajutor însă ei au refuzat. (pe sistemul "las' că ne descurcăm noi că suntem mari")

Interpretări şi... consecinţe
Faptul este consumat.
Ce este de făcut? Păi, în opinia mea, nu mare lucru.
Eu nu contest motivul pentru care era în cămin aşa cum mulţi s-au aruncat să învinuiască portarul că nu a dat-o afară după ora 23:00 aşa cum regulamentul totalitar o cere, când chipurile programul de vizită se încheie.
Ce contest eu, însă, este atitudinea generală care scapă aproape intenţionat din vedere că fata nu a avut grijă nicio secundă de propria viaţă. Eu dacă mă ştiu alcoolizat, nu mă desprind de sol nici dacă încerci cu ranga să mă înalţi. Cum să te apuci să încerci să sari din lift când ştii că nu vezi bine, că reflexele ţi-s slăbite, etc. etc.?
Nu m-apuc de moralitate cum că vezi-doamne de ce bea sau de ce vroia să meargă în sala de lectură cu studentul în cauză, etc. etc. E treaba lor.
Ce încerc să scot în evidenţă este faptul că a murit ŞI DIN VINA EI, nu numai din vina liftului care, de ce să nu recunoaştem, este de fabricaţie 1962 şi este, mai precis a fost, garantat 30 de ani.
Mai au puţin şi fac 50 de ani lifturile alea. Cât să mai ţină?
Pe de altă parte, de-a dreptul strigător la cer este atitudinea celor din Universitatea "Babeş-Bolyai" care aruncă totul tot în cârca studenţilor. Ba mai mult, minte cu neruşinare şi spune că ultima revizie s-a făcut pe 12 aprilie iar precedenta pe 3 aprilie.
Pe 3 aprilie nu ştiu dar pe 12 aprilie eu am fost aici şi vă spun că n-a făcut nimeni nicio revizie. Pe hârtie, poate o fi făcut dar la suprafaţa locului eu nu am văzut pe nimeni.
Nu am stat să păzesc lifturile luni dar am mai întrebat şi în stânga şi în dreapta.
Eu cred că-i vedea cineva pe ăia dar chiar nimeni nu i-a văzut.
Mai mult decât atât, nesimţirea cu care UBB afirmă că lifturile nu se blochează decât dacă faci mişcări bruşte în ele (mie asta mi se pare insinuatoare a ceva!), deschizi uşile interioare înainte de destinaţie sau se opreşte curentul (cred că aflam dacă se oprea curentul - cine stă în 16 ştie de ce) este genul de nesimţire care te face să intri cu tunul în Universitatea lor.
Toţi studenţii care stau în 16 au rămas cel puţin o dată blocaţi în lift.
E drept, unii au experienţă şi-şi permit să iasă aşa cum a încercat Luminiţa, dar nu toţi.
Administratorul căminului (sau "admina" cum i se zice aici) zice că se blochează din cauza studenţilor că se urcă mulţi în lift. Păi, doamnă, uite că acum s-au urcat doi şi tot s-a blocat.
Eu am rămas singur, chiar de două ori, blocat în lift şi o dată am apăsat insistent pe "parter" şi apoi pe "2" şi "3" în acelaşi timp şi s-a deblocat lăsându-mă la 3; iar altă dată s-a deblocat după ce m-a dus "o tură" până la subsol, în prealabil blocându-se între 7 şi 8.
Dar, asta e meteahna lifturilor, se blochează! Mor oameni mult mai mulţi şi unde este mult mai evident că este vina altora dar aici este clar vina studentei în cauză.
Pe de altă parte însă, ar trebui ca cei care au făcut revizii pe hârtie să plătească cu închisoarea, administratorul căminului preocupat mai mult dacă studenţii fac sex decât de condiţiile în care aceştia locuiesc ar trebui să dea socoteală iar portarii lăsaţi în pace.
La urma urmei, cei doi portari nu aveau ce face.
Căminul acesta are o capacitate de 1050 din locuri din care cel puţin 950 chiar sunt ocupate. Cum oare îşi închipuie cineva că 2 portari chiar pot controla într-un fel 950 de băieţi? Sincer acum.
Bine că s-a urnit tot căminul să deseneze un "16" din lumini aprinse şi stinse şi să ţină moment de reculegere şi să redea tare piesa "Ameno" de la Era dar când a venit vorba să scriem fiecare în parte câte o plângere la poliţie vis-a-vis de comportamentul UBB-ului şi al administraţiei căminelor studenţeşti faţă de studenţi, cea mai mare parte au preferat să se "dea la fund" căci nu vor "să se încurce cu poliţia".
Momentele de reculegere, lumânările şi floricelele de la parterul liftului şi melodiile pseudo-religioase redate tare pe geamul căminului n-o vor aduce înapoi pe fată. De fapt, nimic n-o va aduce înapoi.
Nu am cunoscut-o personal şi îmi pasă prea puţin de moartea ei ca individă. Pe de altă parte, a murit un student şi ar cam trebui făcut în aşa fel încât moartea unui student să nu fie în zadar.

Asta este mentalitatea. Din furie, din frustrare sau de nervi, mintea tuturor (în special a studenţilor) caută un vinovat şi refuză să-i vadă pe toţi.
Toată lumea, atât administraţia căminului şi UBB-ul, Simion Cozma cât şi Luminiţa are partea ei de vină la acest eveniment, ce-i drept, nefericit.
Important este să se înveţe ceva în sensul pozitiv din acest eveniment. Se poate oare? Ceva îmi spune că nu.

miercuri, 14 aprilie 2010

În mijlocul nicăierului (II)

Continui astăzi relatările din vacanţa de Paşte, vacanţă pe care, după cum v-am mai spus, am petrecut-o într-un veritabil mijloc de nicăieri, oraşul Buhuşi.
De îndată ce am ajuns în Buhuşi, ne-am cumpărat câte ceva de-ale gurii şi apoi somn de voie până a doua zi căci nu de alta dar aveam deja vreo 30 şi ceva de ore de nesomn din care vreo 14 de când eram pe drum.
La un moment dat, ne-am gândit să ne plimbăm nocturn (şi deloc romantic!) prin minunatul Buhuşi. Problema e că deşi pe Wikipedia scrie acolo 39,85 km², vă spun sincer că în 54 de minute eram înapoi în apartament. Motivul? Se terminase oraşul!
Şi totuşi, aşa mic cum e, Buhuşiul e minunat. Aşa ceva nu cred că poţi vedea în altă parte.
Nu voi putea documenta cu poze toate cele ce vă voi spune însă puteţi merge la suprafaţa locului că nu e scump şi să vă convingeţi cu ochii dumneavoastră.
Aceasta este statuia din centrul minusculului oraş, statuie care se află, după cum se observă, în singurul sens giratoriu din oraş. Poza nu-mi aparţine ci este luată de aici.
Un fost coleg şi bun prieten glumea spunând că e admirabil că în acest colţ de nicăieri chiar există un sens giratoriu.
Oricum, este ca să fie căci în principiu poţi traversa prin mijlocul său fără să se supere nimeni, acest oraş fiind, ca s-o citez pe prietena mea: "cred că singurul oraş din Moldova unde se merge şi se desfăşoară lucrurile cu viteză de Ardeal".
Un oraş pe cât de sărac, pe atât de calm.
"Paulică", aşa cum îi zic localnicii soldatului necunoscut din această statuie, este singurul monument din oraş, recent dotat şi cu tunurile de lângă.
Iată şi blocul cu 7 etaje de care buhuşenii par să fie foarte mândri.
Poza am luat-o de aici căci nu am considerat relevant să pozez un banal bloc iar abia apoi am aflat pe pielea mea că este singurul bloc din tot oraşul care are mai mult de 4 etaje şi are aspect de bloc urban şi nu de cămin de nefamilişti aşa cum arată câteva blocuri din zona Spitalului Orăşenesc, aflat la 3 minute de mers pe jos de centru.
De fapt, cam orice obiectiv este la maxim 15 minute de mers pe jos faţă de orice obiectiv.
Mai puţin gara care-i la cam 25 de minute de mers pe jos, gară care oricum e cam inutilă din moment ce atunci când ai nevoie de ea este închisă.
Da, aţi citit bine! La gară la Buhuşi se închide în funcţie de un program scris cu mâna de "doamna" (casieriţă) care dacă are cumetrie, e pe stop, are indigestie sau îi e lene, pleacă şi modifică programul gării în funcţie de asta.
Şi, colac peste pupăză, după ce că e program la gară, nici ăla nu e respectat.
Am vrut să mergem la Piatra Neamţ (şi-am mers până la urmă dar nu cu trenul) şi aveam tren la ora 9:40.
Ştiind că la acea oră e închisă gara, fapt ce în Buhuşi e normalitate, ne-am spus că mai bine facem o plimbare nocturnă şi ne luăm bilet în avans cu o seară înainte ca să nu fim nevoiţi să venim de la 8:30 în gară ca să ne putem lua bilet şi să păzim gara până la 9:40.
Am ajuns în gară la 21:45.
Surpriză: ÎNCHIS!
Încep să strig "aloooo" de-mi auzeam ecoul.
O linişte de mormânt!
Până la urmă iese un nenea chior de somn (ăla cică era paznicul) care mă mai şi ia la rost că "la ora asta bilete?". "A închis că e târziu, numai până la 10 e program.". Încerc să-i explic omului că e până la 22:30 după cum scrie acolo şi, chiar şi aşa, e 21:50 deci mai sunt 10 minute chiar şi până la închiderea spusă de dânsul.
Paznicul chior de somn îmi replică sec: "Ei... o fi plecat şi doamna. O să deschidă la 3:30, puteţi veni atunci".
În zadar încerc să-i spun că în principiu nu pot să-mi iau bilet oricât de bineintenţionat aş fi că el o ţinea pe a lui şi pace.
Acum, că unele case de bilete mai au program, pot să fac un efort să înţeleg. Problema e că se închide gara cu totul, nu numai casa de bilete căci casa de bilete este cumva în sala de aşteptare.
Pe uliţa principală a comunei Buhuşi, pardon, scuzaţi exprimarea, pe artera principală a oraşului Buhuşi, Bulevardul Republicii, pe lângă bănci de lemn nevopsite şi neîngrijite de ani buni, se mai află acest izvor denumit simplist "fata cu ulciorul" de către localnici.
Îmi pare rău că nu am făcut o poză şi din lateral căci măcar aşa ar fi stârnit ceva amuzament în rândurile acestea despre un oraş mai trist decât tristeţea însăşi.
Cred că şi tristeţea este prea tristă ca să stea în Buhuşi.
Şi totuşi, pe cât de mic este oraşul, pe atât de mari sunt fiţele.
Oraşul e mic şi sărac dar am văzut mai multe maşini străine aproape noi decât am văzut în Cluj. Desigur că "maşinaţii" melteni cocalari făceau "faleza" pe bulevardul Republicii mergând cu viteza patrulei de poliţie în căutare de "maşiniste" dispuse să "stea o tură" că doar "ăla are maşină faină".
La cât e de mare Buhuşiul, clopotele de la cele câteva biserici m-au înnebunit bătând la toate orele posibile şi imposibile căci oricât de departe ar fi fost de mine biserica, tot se auzeau tare clopotele căci e aşa de linişte în Buhuşi de rişti să-ţi audă şi alţii gândurile. E normal pentru că până şi zarvei însăşi îi este oarecum să existe în Buhuşi.
Din diferite motive am trecut destul de des prin preajma Spitalului Orăşenesc aflat la 50 de metri de singurul liceu, Colegiul Tehnic "Ion Borcea" (care s-a născut în Racova, la 4 km de Buhuşi). Spre ruşinea mea, deşi am fost în satul Racova (care e mai sărac chiar şi decât Buhuşiul) nu am vizitat casa memorială "Ion Borcea". Şi totuşi nu mă întorc acolo ca să fac asta.
Într-o seară treceam pe lângă Spitalul Orăşenesc. Era cam ora 22:00. Era deja linişte în oraş că "era târziu". (A se menţiona că un singur magazin ţine "până târziu deschis", adică până la ora 23:00 şi este adeseori numit "non-stop" pentru programul până la ore înaintate.) Şi, cum treceam eu, văd că într-un corp al spitalului fâlfâia lumina cu drag şi spor. Mă uit puţin mai deasupra şi văd firma semi-luminoasă (că fâlfâia şi aia) pe care scria "Ambulatoriul de specialitate". Uşile închise, ferecate bine iar lumina înăuntru fâlfâia.
Fascinant! Sunt lămurit repede de prietena mea care-mi spune că nu li se face prea des rău multora şi mai ales noaptea şi că oricum rolul spitalului din Buhuşi este să-ţi spună că ai hernie de disc şi să te trimită la Bacău.
Două seri mai târziu trec iarăşi pe-acolo şi de această dată lumina era complet stinsă. Cineva s-a gândit să curme suferinţa becului ce se chinuia să menţină măcar aparenţele că la spital este totuşi deschis, măcar la Ambulatoriu, ambulatoriu care are în "parc" o ambulanţă semi-decentă şi o Dacie Break. N-o fi având 18000 de locuitori dar 10000 tot are oraşul ăla. Cum faci faţă numai cu două ambulanţe? Ei... în fine. Şi eu ce întrebări pun!
Nu aveam aparatul la mine dar într-o altă zi, după amiaza, pe cum urcam pe Bulevardul Republicii dinspre gară (cred că abia veniserăm de la Piatra Neamţ), am văzut şi maşina de pompieri. O maşină de intervenţii din anii '50 cu şasiul strâmb, dar atât de strâmb că mergea practic în zig-zag pe marele bulevard buhuşean.
Bonus, am putut urmări şi lipsa acută de stres din oraş. Venea maşina de pompieri cu semnalele acustice şi luminoase pornite şi prietena mea dintr-un colţ "cred că au ceva exerciţiu căci în Buhuşi nu arde nimic că până şi focului îi este lene să ardă" iar în mijlocul străzii un nene povestea ceva intens cu un alt nene aflat pe trotuar. Apoi nenea s-a hotărât să termine de traversat strada, apoi s-a mai oprit puţin căci mai avea ceva de lămurit, toate astea în vreme ce maşina de pompieri cobora în zig-zag răcnind "nino-nino" şi având becurile de deasupra capotei toate aprinse.
Şi totuşi, nimic nu se compară cu un capac de ghenă de gunoi pus pe post de streaşină la intrarea în casa scării!
Nici izolaţiile de bloc de culoare roz amestecat cu verde, galben şi mov plus găurile pe la mijlocul blocului de câte un apartament nelocuit sau locuit de oameni săraci care nu au avut bani să pună pentru izolaţie termică.
Şi modelul ăla de izolare e de porc ca şi Primăria care le-a dat autorizaţie de construcţie pe zecime de treime de măsură.
Şi totuşi, nimic nu se compară cu capacul de container pentru resturi menajere, fixat cu atenţie şi îndemânare pe post de streaşină la intrare în casa scării de bloc.
E frumos tare Buhuşiul, în special când nu stai acolo.
Cu impresii generale, concluzii dar şi relatări şi poze din Piatra Neamţ revin în articolul viitor.

marți, 13 aprilie 2010

În mijlocul nicăierului (I)

Am revenit cu forţe proaspete în Cluj Napoca după o vacanţă petrecută aproape în totalitate în "mijlocul nicăierului", în oraşul Buhuşi, judeţul Bacău.
Descrierea de pe Wikipedia este una frumoasă faţă de cum este în realitate minusculul orăşel băcăuan, apropiat mai degrabă de o comună decât un oraş.
Dar, în drumul spre "mijlocul nicăierului" a trebuit să cobor din trenul accelerat din direcţia Timişoara Nord cu destinaţia Iaşi în minunata gară Paşcani pentru a mă îmbarca în trenul personal Paşcani-Bacău.
Am avut de aşteptat circa 45 de minute în gara oraşului cu perdele. Aşa că, am început să-mi arunc ochii pe toţi pereţii citind toate anunţurile de pe pereţi.
Aşa am aflat că în data de 5 aprilie 2010, trenul personal 5502 este anulat pe distanţa "Suceava Nord - Suceava Nord".
Fascinant tren personal. Oare începe spre vest, spre est, spre nord sau spre sud cu turul Pământului spre a reveni la Suceava Nord?
Sau face doar turul gării?
În fine, după ceva vreme de aşteptat, a sosit şi "expresul" Paşcani-Bacău în care m-am îmbarcat fiind deja destul de obosit dar şi amuzat la ideea existenţei unui tren "Suceava Nord-Suceava Nord".
Ajuns la Bacău, am onoarea să observ contrastul la el acasă. Pe o parte gara arată ca în 1830, iar pe cealaltă parte ca în 2010.
În stânga scrisului se află partea nerenovată cred că din anii '80.
Nicio trecere la nivel pentru accesul călătorilor.
La Bacău se trece prin gard la gară căci prin altă parte nu prea ai pe unde.
E păcat la cât e de mare oraşul să aibă o gară atât de groaznică.
Măcar e relativ curat, aspect pe care-l apreciez în comparaţie, să spunem, cu Suceava care este foarte murdar dar care are o gară superbă.
Totuşi, partea dinspre oraş a gării arată ultra-modern ceea ce mă face să mă gândesc că Dumitru Sechelariu (pe care orice băcăuan cu creier ar trebui să-l regrete) a început renovarea gării dar nu a mai terminat-o pentru că a fost detronat de oamenii "democratici" şi "anti-comunişti". Ca la noi!
De la gara din Bacău şi până la autogara de unde pornesc maxi-taxi-urile către Buhuşi sunt cam 2 kilometri de mers pe jos sau 1,5 pe scurtătură.
Cert este că obosiţi, cu bagaje în spate şi cu un sac de lene atârnat de noi, am făcut cam 25 de minute până acolo şi, bonus, am avut ocazia să şi văd câte ceva de prin municipiul Bacău despre care prietena mea spune că "e mare, e drăguţ, dar nu prea ai ce face în el".
Cu cea de-a treia parte nu pot nici să fiu de acord nici să nu căci nu am stat niciodată mai mult de câteva ore în Bacău ca să-mi pot da cu părerea.
De mare ştiam că e mare. Cât de drăguţ, depinde de locurile prin care treci şi de ce înţelegi prin "drăguţ". Oricum, fiecare cu ale lui şi-n plus, fiecare oraş îşi are plusurile şi minusurile.
Cârcotaş din fire, nu mă pot abţine să nu vă arăt curtea Cercului Militar Bacău (Casa Armatei) şi stâlpul parţial rupt ce tronează în faţa ei.
Pe clădire scrie "Armata României - Forţă, Profesionalism, Respect".
Acum, întrebarea mea: Respect pentru cine?
Măcar respect pentru sine şi tot ar fi o treabă. Armata parcă însemna disciplină. Păi, ce fel de disciplină e asta dacă pe gardul instituţiei stau măzgălituri cu grafitti intitulate pompos "taguri" sau "artă urbană modernă"?
Cât despre forţă, nu mă îndoiesc de ea căci să duci un stâlp în starea aia, sigur îţi trebuie forţă.
Ca şi în alte oraşe (cum ar fi de exemplu Brăila), şi în Bacău există o catedrală imensă (ortodoxă, cum altfel?) care este "în construcţii" de vreo 15 ani, începută în febra postdecembristă pe sistemul "hai să facem multe biserici că nenorocitul ăla de Ceauşescu nu ne-a lăsat până acum" şi continuată apoi în ritm de melc după ce a început lumea să-şi cam dea seama că totuşi nu e nevoie de aşa de multe biserici.
În fine, cam asta e "bisericuţa" ce se înalţă cam fix în miezul din dodoaşca Bacăului.
Adevăru-i că-i mare cu draci.
Totuşi, spre deosebire de Brăila (dacă tot am început cu comparaţia) aici se pare că e necesară căci în micuţa biserică ce ţine locul catedralei până la finalizarea lucrărilor (ceva-mi spune totuşi că va mai "ţine locul" multă vreme) se adună mereu multă lume şi, fapt nou şi pe care-l apreciază chiar şi ateul din mine, este deschisă non-stop.
Oraşul în general este foarte aglomerat căci sunt multe oraşe mici şi sărace gen Buhuşi sau Moineşti a căror locuitori sunt nevoiţi des să vină la Bacău chiar şi pentru cele mai elementare nevoi, cum ar fi să-şi cumpere un bilet de tren (despre asta pe larg în partea a II-a).
Şi totuşi, în mijlocul aglomeraţiei, se află un parc foarte simpatic din punctul meu de vedere şi care pe mine m-a atras prin prezenţa salciilor pletoase.
Pentru cine nu ştie, copilăria până la 7 ani mi-am petrecut-o la Brăila iar plimbările pe bulevardele pline pe-atunci de sălcii pletoase erau dese şi am amintiri plăcute de atunci, mai ales că era Lungu primar(fie-i ţărâna uşoară!) şi oraşul era foarte curat comparativ cu prezentul.
Revenind la Bacău, am fost amuzat de reclama uriaşă (cât 5 etaje) atârnată pe un hotel, o reclamă de care am mai făcut băşcălie pe acest blog.

Îmi şi închipui nepoţica pozată undeva foarte aproape de catedrală, parc şi hotelul pe care este afişată reclama la tratament pentru hemoroizi şi fisuri anale întrebându-şi bunicul despre aceste afecţiuni.
Cum să scrii cât cinci etaje o reclamă la "hemoroizi" şi "fisuri anale"? Eeh, e la Bacău; merge!
Revenind la sentimente mai bune, apreciez statuia lui Ştefan cel Mare tot din zona centrală, monument care, zic eu, ar trebui să fie nelipsit din oraşele moldave căci, la urma urmei, omul ăsta a fost cel care a ţinut Moldova în picioare nu mai puţin de 47 de ani.
La Vaslui este pentru că acolo a fost importanta bătălie de la Podul Înalt; la Bârlad este Alexandru Ioan Cuza căci acolo s-a născut, la Bacău am arătat, la Iaşi este dar la Botoşani? Din ce-mi amintesc nu este. Nici la Suceava.
Şi, aşa cum veţi vedea în partea a doua (sau a treia?) nici la Piatra Neamţ.
Apreciez oraşele care-şi respectă trecutul atât local cât şi al regiunii.
Odată ajuns în autogara cu pricina m-am îmbarcat în microbuzul "expres" Bacău-Buhuşi şi am pornit către mijlocul nicăieriului, minunatul oraş Buhuşi care are "Blocul" cu 7 etaje, "Sensul" giratoriu şi o primărie pe care pur şi simplu nu am putut-o vedea căci era mult prea ascunsă între nişte copaci.
În Buhuşi unde poliţia iese la plimbare când e frumos afară şi se face nevăzută la primul fir de ploaie sau dâră de frig.
Poveşti detaliate despre fascinantul mijloc de nicăieri în articolul viitor.

P.S. Azi e marţi 13! Atenţie să nu vă pape Bau-Bau!

vineri, 2 aprilie 2010

La mulţi ani?! (despre avort şi paşti)

Sau ce se zice în perioada asta ca să fiu şi eu în trend cu lumea care brusc şi-a regăsit credinţa şi pocăinţa deşi în urmă cu doar câteva zile drăcuiau tot ce mişca.
Băi "frăţică" deci nu ma e lumea în stare nici să pară creştină şi e grav dacă ateul din mine începe să fie iritat de asta.
Eu în continuare sunt în mijlocul nicăieriului în judeţul Bacău dar chiar şi-aici brusc şi-a regăsit lumea credinţa întru "dumnezeul atotputernic şi atoatedătător".(aşa de lungi sunt cuvintele astea bisericeşti de parcă-s în norvegiană şi ţi se limbă plimba-n gură pronunţându-le)
Pe deoparte mă bucur teribil de această vacanţă căci astfel sunt ceva mai deconectat de ritmul infernal de viaţă pe care-l am la Cluj şi, colac peste pupăză, merge netul aşa de prost (deh... Orange) încât abia pot scrie aici şi citi câteva ştiri că după aia iar se blochează.
De televizor nu se pune problema căci nelocuind nimeni aici atâta vreme, cablu nu mai este de mult.
Totuşi, încăpăţânat cum sunt am atârnat o sârmă ca să mă uit şi eu la un meci de Uefa Champions League (felicitări Arsenal, hai cu victoria! - anti-Barca etern!) şi măcar o ştire să prind şi eu.
Pe de altă parte, fiind disponibil doar TVR 1, în aceste momente mă simt discriminat în totalitate căci în afară de emisiunea despre acţiunile poliţiştilor, în rest pe tot parcursul acestei zile au fost doar emisiuni de îndoctrinare religioasă întru marea sărbătoare de înviere (de parcă nu poate sî-mi "învie" în orice moment) de nicio ştire nu mai poţi să vezi fără un sobor de preoţi.
Trecând peste faptul că fiind aşa de mică localitatea, nici să dormi în ritm de vacanţă nu poţi că te toacă (la propriu) la cap cu toaca lor şi cu clopotele lor de nu şi le-ar mai băga undeva unde e pufos şi cald.
Chiar şi cu netul meu prost, aflu că din punct de vedere religios nici să-ţi rezolvi probleme cauzate de futai neprotejat nu poţi să ţi le rezolvi săptămâna asta. De parcă săptămâna asta ar avea 8 zile.
Mai mult, în opinia unora şi activitatea sexuală este interzisă că... nu am înţeles încă logica.
Prin urmare, de la sine putere, nişte medici care adeseori îşi permit să facă grevă acum îşi permit să încalce dreptul femeilor de a alege. Prin urmare, în Iaşi şi în Focşani nu se fac avorturi la cerere săptămâna asta.
Dar de când şi până când?
De când este spitalul instituţie religioasă şi de când medicii sunt brusc preoţi?!
Eu ca director de spital aş demite toţi medicii care refuză să-şi facă meseria.
Adică eu dacă refuz să-i dau şpaga pe care mi-o cere în mod nesimţit nu mă tratează şi nu am ce să-i fac. Dacă eu îl ameninţ cu arma pentru că nu îşi face treaba corespunzător intru la "mititica" pentru că-s violent, nesimţit, bla bla bla.
Dar pentru că el refuză să-şi facă treaba pentru care este plătit din banii noştri şi refuză să respecte un drept acordat şi reglementat prin lege, el nu păţeşte nimic. De ce?
La câte vieţi distrug medicii din România, iaca brusc a dat cretinismul şi moralitatea în ei.
Şi ce ne facem dacă avem de-a face cu următorul caz ipotetic: O fată de 13 ani din Adjud este violată. Trei săptămâni stă închisă în ea. După care, în două săptămâni izbuteşte să-şi facă curaj să le spună rudelor. Să spunem că venitul familiei este mic de tot.
Le mai ia o lună(4 săptămâni) să strângă banii pentru drum şi şpăgi plus taxe oficiale.
Merg la Spitalul din Adjud (care arată mai rău decât magherniţa din curtea bunică-mii) şi unde după ce li se iau toţi banii, li se spune că fata n-are nimic şi să meargă acasă liniştiţi.
După încă 6 săptămâni, fata începe să dea din ce în ce mai des semne de sarcină şi începe aşa, uşurel să se cam observe. Plus că e din ce în ce mai deprimată.
S-apucă din nou rudele să strângă bani şi după alte două săptămâni ajung "la judeţ", adică la Focşani. Merg la un medic care se chinuie vreo săptămână şi constată, într-un final că problema fetei este sarcina. Pe de altă parte, admiterea la liceu se apropie.
Până mai adună ceva bani, se ajunge în "spătămâna mare". Sarcina are deja 4 luni şi aproape 3 săptămâni.
Dacă mai stă puţin, n-o să mai poată face avort. Fătul e sănătos dar ea vrea să termine liceul şi nu are nici pe departe timp de crescut copii acum plus că mama însăşi este un copil. Şi-atunci? Avort la cerere!
Ghici ce? Nu se fac avorturi în "săptămâna luminată" deşi ea nu este ortodoxă sau măcar religioasă.
S-apucă iar de strâns bani şi merge la Bucureşti. Deja e mult prea târziu. Sarcina e mult prea avansată. Trebuie să nască.
Naşte dar îşi amână liceul. Nici după 2 ani Poliţia nu a prins violatorul şi nu are cu ce să-şi întreţină copilul.
Se apucă de muncă şi îjntre timp devine depăşită de vârstă pentru a-şi mai continua studiile. Şansele copilului: Ori moare de foame, ori se sacrifică de tot mama lui.
Şansele fetei de a reuşi orice în viaţă: ZERO.
Vina fetei? Că s-au trezit cu puţa stâmbă medicii din Focşani să nu facă avorturi într-o anumită săptămână că vezi-doamne "e păcat".
Sună apocaliptic, nu? Ei bine acest scenariu este foarte posibil!
Stimaţi îndobitociţi religios, când o să pricepeţi că nu toată populaţia României este ortodoxă şi nu toată lumea vrea să fie trezită în vacanţă de clopote şi că nu toată lumea vă împărtăşeşte credinţa cu privire la ceea ce ziceţi voi că e greşit la "avort".
La dracu', nici toţi ortodocşii nu cred că avortul este un păcat!
De ce nu pricepeţi că prin refuzul unui avort riscaţi nu să salvaţi o viaţă ci să distrugeţi două(atât pe cea a mamei cât şi a copilului)?
Societatea Comercială BOR S.A. v-a chiorât aşa de tare?
Brusc medicii au frică de dumnezeu dar în rest se închină de mai multe ori pe zi dumnezeului şpăgii şi nu-i nicio problemă. Brusc toată lumea îi laudă!
În plus, din câte ştiu eu, încă mai e "la modă" jurământul hipocratic care acum mai degrabă are valoare de jurământ ipocritic!
Pe comunicate de presă şi biblii jură oameni gen Daniel Horogeanu de la Tanacu dar voi, stimaţi medici, aveţi o datorie pentru care sunteţi plătiţi!
Văd că e la modă să plece medicii că nu mai sunt bine plătiţi aici. Ia plecaţi stimabililor şi mergeţi în Suedia (unde separarea bisericii de stat funcţionează perfect de la instaurare) şi spuneţi că nu vreţi să faceţi avort sau eutanasie la cerere în nu-ştiu-ce zile. Şi dacă mai aveţi loc de muncă a doua zi, eu vă fac statuie!
Practic, în ţara asta se suferă din ce în ce mai puternic de tirania majorităţii.
Majoritate care se subţiază pe zi ce trece şi care simte subţierea şi încearcă prin orice mijloace să-şi impună valorile lipsite de fundament realist şi bazate doar pe filosofii închipuite şi pe mulţumirea unor personaje imaginare.
Se tot vorbeşte şi despre dreptul doctorului de a alege. Păi asta e alegere în grup nu alegere individuală. Şi în plus, doctorul a ales deja, atunci când şi-a ales meseria.
Consider acest act al medicilor o încălcare gravă a drepturilor pacienţilor şi ar trebui demişi sau sancţionaţi drastic de către Colegiul Medicilor toţi medicii care aderă la această prostie în grup.
DAR, suntem într-o ţară fundamentalist-cretină. Oare când ne schimbăm numele în Romanistan? Nu de alta dar între noi şi talibanii musulmani este doar diferenţa că la noi încă nu te omoară (cel puţin nu pe scară largă - vezi cazul Tanacu) dacă nu crezi în ce îţi impune majoritatea.
Dreptul la religie este o alegere, o libertate pesonală. Pe dracu'. Ştiţi cum e cu asta?
Eşti liber să crezi în ce vrei. (şi apoi vine continuarea...) Trebuie să-l alegi pe Domnul. Nu ţi-o impune nimeni, doar părinţii (la mine, din fericire, nu a fost aşa), bunicii, profesorii, statul şi toţi oamenii de pe stradă care te privesc cu milă sau cu frică ("săracul... e pierdut" sau "e antihristul!") deşi din punct de vedere intelectual şi material poate eşti mult mai presus decât ei!
Oare şpagă în săptămâna mare se primeşte?
Propun ca în săptămâna 24-31 decembrie (când traficul e cel mai aglomerat) ca şoferii să nu mai respecte culoarea roşie a semaforului, prioritatea pietonilor prin diferite zone ale oraşelor, limita legală de viteză dar şi limita de tonaj. De ce? Pentru că poate fi declarată Săptămâna Mare a Traficului pe Patru Roţi.
Ei, cum ar fi atunci?

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails