duminică, 31 ianuarie 2010

Porcisme, discriminări cretinoide şi totalitarism

Acest articol este total nerecomandat persoanelor sub 18 ani, femeilor cu sâni mari, nefumătorilor, graşilor cu E-uri, graşilor fără E-uri, jucătorilor de Solitaire şi celor care vorbesc la telefoane vechi!

Pentru că niciunul dintre noi nu poate fi vesel şi optimist tot timpul (e adevărat că eu pot din ce în ce mai rar), în astă "sfântă" zi de "duminecă" o să fiu puţin (sper nu prea mult) porc şi, în plus, voi fi "bun samaritean" şi voi oferi şi câteva sfaturi (mai bine spus, sugestii dar, sună mai pompos) gratuite (adică nu cer taxă de consultanţă) celor pe care mai întâi îi voi critica mai mult sau mai puţin constructiv, depinde cum vor ieşi lucrurile.
Să purcedem pe rând la critică.

1. Australienii şi filmele porno

Spre deosebire de marea majoritate a colegilor de generaţie eu am prostul obicei şi nu neg fenomenul ce este prezent (sau a fost, măcar) prezent în viaţa tuturor persoanelor (indiferent de sex sau vârstă) care au avut norocul de-a sta la oraş în era informaţională.
Prin urmare, da dom'le... un film porno bun place oricui, aşa cum unul greţos şi lipsit de corespondenţă cu realitatea, provoacă oricui sentimentul de repulsie şi chef nebun de a înjura cu poftă.
Citesc aşadar pe realitatea.net o ştire de mi-au picat ochii direct sub birou... nu pe tastatură sau în poale... direct la adunat de pe jos. Ia uitaţi ce-au făcut minunatele autorităţi din dominionul englez Australia: Australia interzice femeile cu sâni mici în industria porno.
Potrivit Boing Boing, decizia are la bază acuzaţia că aceşti sâni încurajează pornografia infantilă, însă este complet ignorat mesajul transmis femeilor cu sâni mai modeşti.
Australia a mai interzis de curând şi imaginile pornografice cu femei care ejaculează, caracterizate de acest board ca fiind dezgustătoare. Se arată în sursa citată.
Adică să înţeleg că filmele porno cu asiatice deja nu mai au nicio şansă să se vândă în Australia, nu?
Mie mi se pare dezgustător nu o imagine cu o femeie care ejaculează sau pornografia infantilă ci faptul că un guvern "democrat" încearcă să controleze inclusiv imaginile pe care se lăbesc obsedaţii sexual sau cu care-şi clătesc ochii cei care poate au ceva de învăţat.
Desigur, comentariul de mai sus nu se adresează pudicilor că vaaai... că să vezi... că nu e bine să faci aşa ceva... etc.
După ce în mUE sunt pe cale de a fi interzise hanoracele cu glugă şi şnur că vezi doamne există riscul ca boracul să se sufoce invocându-se "miracolul" supravieţuirii acestei generaţii care a trăit cu astfel de hanorace şi după ce tot în mUE le va fi interzis inclusiv întreprinzătorilor privaţia să fumeze la locul de muncă (imediat despre asta!), acum Australia începe să dicteze propriilor cetăţeni la ce model de filme porno au voie să se uite şi la ce model nu.
Mie mult mai dezgustător, chiar dacă poate neinfantil, mi se pare un film porno cu câte-o balercă 4000, 6000, 4000 cu mărimea la cupă 100D decât cu o tanti de 50 de kg, 80, 65, 90. Sincer!
Pe de altă parte, mă gândesc că altfel ar putea creşte puţin industria silicoanelor căci fătucile de vor vrea un mic futai în faţa camerei vor apela la silicoane ca să devină şi ele "legale" în stupizenia debitată de creierele bolnave australiene.
Cred că izolarea faţă de continent coroborată cu insolaţia (vară aproape tot anul) i-a făcut să debiteze un asemenea câcău obosit ridicat la rang de lege.
Puteţi să spuneţi că-i Vâlsan dement aşa cum poate în gând spun mulţi (şi nu-i condamn, uneori au dreptate) dar în ritmul ăsta nu m-ar mira ca în curând să fie interzise toate filmele pentru copii în care doi protagonişti copii se pupă dulce pe obrăjor sau filmele în care se sugerează că fiul cel mic intră peste părinţi ca nu cumva nici măcar să se sugereze pornografia infantilă.
Mi-e scârbă. Futu-vă-ntre ţâţele mari de europenişti.

2. Poliţia Fumatului

Ei, asta mi se pare deja destul de elocvent pentru teza că mUE nu este altceva decât o organizaţie neo-extremistă de porc târâită prin toate haznalele prin care nu s-a tras la pompă dar pute pri-mprejur. Dar, mai întâi să cităm ştirea care circulă pe mai toate agenţiile de presă, eu o s-o preiau de pe realitatea.net: Uniunea Europeană a întărit măsurile împotriva fumătorilor.
Uniunea Europeană a declarat război fumătorilor. În următorii trei ani ţările membre vor fi obligate să-şi ajusteze legislaţia cu măsuri şi mai drastice împotriva fumatului. Obiectivul un mediu înconjurător 100% lipsit de fum de ţigară.
Pachetul de măsuri a fost elaborat de miniştrii Sănătăţii şi aprobat de Parlamentul European. Documentul, de 31 de pagini, propune interzicerea fumatului la locurile de muncă şi în zonele publice aflate în spaţii închise. Pentru a atinge acest scop au fost formulate o serie de recomandări.În primul rând, cei care încalcă legea vor primi amenzi. Este vorba atât de persoane fizice, cât şi de companiile care tolerează fumatul la locul de muncă.
Penalităţile vor fi usturătoare şi ar putea merge până la retragerea avizului de funcţionare în cazul firmelor. A fost propusă înfiinţarea unei aşa-numite Poliţii a Fumatului, care va organiza controale periodice pentru a stabili dacă legea este respectată. Iar pentru a descuraja fumătorii, din clădirile de interes public vor dispărea scrumierele.
Nu în ultimul rând procesele iscate de încălcarea noilor măsuri vor fi promovate cu rol de exemplu. Potrivit statisticilor unul din trei europeni este fumător şi anual în Uniunea Europeană sunt înregistrate 650.000 de decese cauzate de consumul de tutun. Se arată în oribila ştire din sursa citată.
Mai întâi "de dulce": Păi să nu-mi târâi coaiele prin coliva uniunii că doar oricum cea mai mare parte din "structurle" de conducere a acestei camarile de organism internaţional este fumătoare.
Şi-acum, civilizat.
Un mediu curat fără fum de ţigară? Are vreunul dintre dumneavoastră idee cam cât poluează fostul CSG(Combinatul SIderurgic Galaţi), actualul Mittal Steel nu-ştiu-cum? Vă spun eu: Într-un minut poluează cam cât poluează 10 milioane de fumători în 12 ani!
Prin urmare, întrebare logică: Avem un mediu atât de curat încât fumul de ţigară e singura chestie care ne împedică să avem un mediu imaculat?
Dom'le... că e nociv. Hai să vă dau o veste: ŞTIU!
Ceea ce nu vrea niciunul dintre libidinoşii cretinoizi care predică necontenit împotriva fumatului este faptul că Gregorian Petru Dabija (personaj mitic) a spus: "Nu ştiu ce pula mea vă fute grija". Mai pe româneşte, dacă ţie nu-ţi place, nu fuma. La revedere!
Păi ce facem? Ne întoarcem în vremuri de mult apuse? Dacă tovarăşei nu-i plăcea varza, nu mânca nimeni varză?
Acum dacă unor libidinoşti de la OMS; UE, PLM, SVF, etc. nu le place fumatul, nimenu nu mai fumează?!
Ah da... şi ştiaţi că mai nou te poţi trezi că nu eşti angajat dacă eşti fumător?
Am citit mai demult că un neamţ s-a supărat că-l tot futea la cap un angajat atât neperformant cât şi nefumător (firma era de IT) şi după ce l-a dat afară a pus afiş mare: "Anagajăm fumători".
A fost acuzat de discriminare. Dar oare mUE nu face tot discriminare?
S-ar putea, iarăşi, ca în curând să nu mai fim angajaţi pentru că purtăm ochelari strâmbi, pentru că nu avem telefon cu emiţător către servicii ca să ne-asculte bine sau că nu avem cont pe Facebook, mai ştii?
Aşa aş mai scrie ceva dar... cred că mă duc să fumez o ţigară.

S-auzim de bine.
Lucian Vâlsan.

vineri, 29 ianuarie 2010

"Marele" film Avatar

Bine v-am regăsit.
Ca de-obicei, întâi o să spun că iar a fost o săptămână lungă cu 3 examene şi, ca bonus, mai urmează unul duminică şi apoi iar luni... Dar, o să fie bine, sper.
O să încerc să nu fiu prea vulgar la ora 4 dimineaţa, acum când în sfârşit am şi eu timp să mai scriu pe destoinicul blog care deşi e mai mic decât al unora "mari" măcar îşi adună vizitatorii fără să fie neapărat promovat masiv şi plin de reclame.
Băi deci aproape că eram frustrat că nu văzusem marea producţie "Avatar" făcută evident de corporatiştii capitalişti americani.
Toată lumea prin jurul meu "Avatar"... avatar... şi iar avatar de parcă zici că le-a deschis mintea tuturor filmul ăla şi de parcă li s-a dat ceva pe gratis şi nu ei au plătit ca vitele un sac de bani pe cinema 3D că cică doar aşa "merită să-l vezi".
Bine.
În familia mea nu plouă cu bani şi nici să trăiesc eu mai prost de dragul unui film parcă nu-mi prea vine aşa că am apelat la metoda condamnabilă cu "mititica" prin unele ţări şi am urmărit filmul după ce l-am descărcat de pe reţea. Buuun.
O fată tocmai a pus în cuvinte cam ceea ce am trăit eu urmărind "marea" producţie americănească: În cam 15 minute de film ştiam deja cum se termină, cine cu cine se cuplează, că planeta va fi salvată şi... na... cam 95% din acţiune.
Un film mai previzibil şi mai penibil din punct de vedere al subiectului dar cu aşa mare succes rar poţi vedea.
Eu am auzit cam de prin 2002 de Boris Strugaţki(Борис Стругацки), dumneavoastră aţi auzit de el? Dacă nu, vă spun eu că împreună cu fratele său au scos pe vremea URSS-ului (în anii '60, dacă nu greşesc) o serie de romane SF în care vorbeau de planeta Pandora şi în care locuitorii semănau cu nişte câini iar cel care merge efectiv acolo se numea Sidorov şi... nu mai ştiu cum. Mihail... cred. Dar Sidorov sigur.
Seamănă? În filmul Avatar tot la fel se numeşte planeta, nativii seamănă cu pisici (tot pe-acolo, animale de casă) iar cel care merge între ei îl cheamă Sully (tot cu "S").
Şi păsările acelea sunt descrise în romanul lui Стругацки precum şi legătura specială a nativilor cu zeitatea descrisă aproape la fel şi în film.
Din câte ştiu eu, unul dintre cei doi fraţi, chiar Boris, cred, mai trăieşte dar cred că are 80 de ani.
Şi totuşi, furtul este furt. Mă rog... acum se cheamă inspiraţie... adică furt pe faţă şi cu acte în regulă.
Aşadar, avem un film făcut în cea mai mare parte pe calculator, cu 10 personaje, cu o acţiune de o complexitate de toată jena pornit de la o idee furată şi milioane de fraieri care au mers să vadă filmul "3D".
Părerea mea e că publicul ţintă pentru această bălărie ar trebui să fie undeva... 11-15 ani. Hai poate 16 pentru cei cu uşoare dizabilităţi.
Înţeleg să te duci că nu ştii la ce să te aştepţi, dar să spui că a fost fantastic după ce ai văzut imensa porcărie?!

Ah... şi pentru că nu era de ajuns... aşa cum după StarTrek au apărut "instituţii" de tipul Institutul Lingvistic Klingonian sau Academia Klingoniană, acum, cretineţii au regurgitat aceiaşi tâmpenie şi în ceea ce priveşte "limba" Na'Vi, aşa zisa limbă vorbită de albăstreii pandorezi. Prin urmare, există chiar şi un mic dicţionar de "pandoreză".
Mai mult, chiar pe unele forumuri am văzut răspunsuri, cu fraze elaborate în pandoreză de-asta. Interesant e că cine mi-a spus de existenţa acestei chestii spunea că e mult prea greu de pronunţat în norvegiană că-s 3 sau chiar 4 consoane la rând dar "pivangkxo" în pandoreză nu-i greu de pronunţat.
Ce face gloata şi instinctul de turmă din oameni iarăşi ţine de Ministerul Cultelor căci pe bune că numai vreo zeitate ar fi în stare să înţeleagă atâta cantitate de auto-îndobitocire/cm²/moleculă de individ ce s-a uitat la "Avatar" şi chiar i-a plăcut enorm.

Ce-ar mai fi de spus? Ah da... mai este o isterie mai mică legată de filmul "Sherlock Holmes" care se pare că e al doilea după "marele" Avatar.
De obicei "buturuga mică răstoarnă carul mare" şi prin urmare mă aştept poate la un film mai bun. Sau nu?
Oricum, după ce voi urmări şi acest film, voi scrie aici.

Până una alta, vă salut cu respect şi vă recomand un film clasic dar bun: "Lawrence of Arabia"
Lucian Vâlsan

luni, 25 ianuarie 2010

Mila - sport naţional

Bine v-am regăsit cititori destoinici.
Îmi cer încă o dată scuze pentru raritatea cu care scriu dar încă nu s-a terminat sesiunea. Mai am încă 5 examene şi... sper să fie gata. Oricum, vor mai fi şi restanţe.
Am observat că de la o vreme încoace nu oina mai este sportul naţional la noi ci mila. Dar nu orice fel de milă, ci mila nejustificată ridicată chiar la rang de patetism cras. Pe de altă parte, nu mă mir căci o bună parte din fosta noastră mândră naţiune este acum mai degrabă demnă de milă, în special la nivel intelectual.
În timp ce încercam să port o discuţie cu un prieten, mă trezesc din 3 în 3 minute cu câte-un apelant la milă care-mi trimite mesaj de genul "dă şi tu un SMS la ____ (nu dau numărul) taxabil cu 2 euro pentru un suflet din Haiti".
Îmi vine să vomit. Sincer!
Întrebări fundamentale: Cine ne-a dat ajutor în 1970 când mai bine de jumătate de ţară a fost sub ape? Dar în 4 martie în 1977? (Atunci a fost FMI dar le-am dat banii înapoi)
Dar în 1986? Dar acum, mai recent când tot Banatul a fost sub ape?
Răspuns: NIMENI!
Dar chinezilor în provincia Sichuan? Cine le-a dat ajutor?
Nu mă înţelegeţi greşit, e nasol ce s-a întâmplat în Haiti dar noi contribuim deja cu un sac de bani la bugetul U.E. deci dacă dă U.E., nu e cumva suficient?
Ce? Guvernele ţărilor mai bogate ca noi au făcut teledonuri "daţi un leu pentru un suflet românesc-bănăţean" când judeţul Mehedinţi era sub ape? Hai să fim serioşi.
Mai mult, tot sentiment de milă văd şi pe la unii "cretineţi" care sugerează închiderea şcolilor în judeţele afectate de "cod protocaliu" că vezi-doamne e prea frig şi cum să se ducă "bieţii" copii la şcoală?
Băi mă laşi?
Ţin minte şi-acum că în şcoala primară, când eram clasa a III-a au fost două săptămâni cel puţin la fel de geroase ca aceste ultime două-trei zile şi m-am dus la şcoală în fiecare zi şi văd că n-am mai murit şi nici de îmbolnăvit nu m-am îmbolnăvit.
De ce nu dă nimeni 2 euro pentru un suflet românesc?
De ce nu doi euro pentru renovarea sau construirea unui nou cămin studenţesc?
De ce nu doi euro pentru renovarea unei şcoli ce stă să cadă?
Doar 2 euro pentru alte ţări sau pentru burta bisericii, doar atât se poate, nu?
Ah, apropo de biserică. Biserica doarme? La câţi bani are biserica le cădeau galoanele sau burţile înalţilor preasfinţiţi dacă ar fi cotizat şi ei? Ah, sau stai, am uitat, haitienii nu-s creştini. Sau sunt? Habar n-am ... dar parcă dumnezeu iubeşte toţi oamenii, nu?
Nu. Trebuie tot noi ăştia proşti să cotizăm.
Pentru cei care caută să se îmbogăţească de pe urma campaniilor de strângere a fondurilor pentru situaţii dramatice, pentru întreaga conducere de pardid şi de stat şi pentru toţi valoroşii, eu propun să dăm fiecare câte 10 euro, nu câte 2 şi să le decontăm noi o excursie gratuită până la Cernobâl şi să publicăm apoi într-o revistă poze cu Elena Udrea la braţ cu Traian Băsescu stând pe sarcofagul crăpat de pe reactorul cu Iodură din defuncta atomocentrală.

Numai bine şi nu daţi SMS-uri de tipul acesta căci oricum nu ajung unde trebuie şi, cel mai important, nu e treaba dumneavoastră aşa cum nu e treaba nimănui când dumneavoastră aveţi probleme.

miercuri, 20 ianuarie 2010

Păsărică, ia-ţi zborul!

Nu, nu la conotaţia vulgară a cuvântului "păsărică" m-am gândit. Cel puţin nu de data aceasta.
Încercând să mă pun la curent cu ultimele noutăţi din lumea-ntreagă după un sac de examene (ce va fi, desigur, urmat de altul) am dat peste o ştire care deşi iniţial m-a cam revoltat, ulterior m-a făcut să reflectez mai mult asupra-i.
Cine mă cunoaşte ştie foarte bine că îi iubesc pe italieni aproape la fel de mult ca sarea-n ochi şi ca proprii hemoroizi!
Şi totuşi, un ministru italian, pe numele său Renato Brunetta (cum să te cheme "bruneta"??!) zice că ar vrea să existe o lege prin care părinţii să fie obligaţi să-şi dea afară din casă copiii la vârsta de 18 ani exact pe sistemul cunoscut de la păsări când puiul ajuns la maturitate îşi ia zborul.
Desigur, declaraţia vine în contextul italian unde statul până la adânci bătrâneţi cu mămica şi tăticul este un veritabil sport naţional de a ajuns un om de 60 de ani să plătească în continuare pensie alimentară fiicei de 32 de ani care încă locuieşte în casa părintească.
Dar, judecând ideea în sine şi adaptând-o la contextul nostru(lucru pe care cam evită să-l facă ai noştri conducători când importă câte ceva), ne dăm seama că o astfel de măsură ar putea chiar preveni ajungerea într-o situaţie similară şi la noi în ţară.
Aici în studenţie văd exemple de tipul acesta zilnic de copii care fără mămica şi tăticu sunt în totalitate morţi ei nefiind efectiv în stare de nimic.
Din păcate fenomenul este deja extins şi dincolo de categoriile "plozilor de bani gata" fiind în curs de generalizare.
Desigur, constituţia "democratică" dă dreptul fiecăruia să stea cu cine vrea până când vrea iar o reglementare atât de drastică, la 18 ani, este, în opinia mea, nerealizabilă. Şi totuşi, o reglementare mai permisivă şi care să fie... să zicem... de la 25 de ani ar fi, zic eu, realizabilă în câţiva ani.
Nu chiar cum a spus domnul ministru căci un părinte, teoretic vorbind (nefiind aici vorba de Joseph Fritzl, de exemplu), îşi ajută cum poate copilul până la adânci bătrâneţi dar, pe de altă parte, rămânerea cu familia până la vârste înaintate mi se pare creştere în puf.
Adică... să-ţi facă mama patul dimineaţa la 30 de ani mie mi se pare uşor absurd.
O astfel de reglementare aş spune eu că ar mai cizela puţin din animalele produse ale capitalismului, aşa-zisa generaţie "de mâine", generaţie pentru care mă rog (nici eu nu ştiu cui) să fie doar un vis urât sau să fie generaţia "de ieri".
Puiuţii lu' mama care îşi fac poze pe "haifaiv" cu banii împrumutaţi ai mamei şi sobă de cărămidă în spate şi care-l ascultă pe Salam(care, apropo, va concura la Eurovision - sper să înveţe repede că "faen ta deg!" nu e de bine pe norvegiană!) ar primi o lecţie dură dar necesară de viaţă şi nu ar mai avea nasul pe sus şi poate vor învăţa puţin şi din tainele sărăciei trăite pe bune şi pe propriul penis/propria păsărică (abia aici cu sens conotativ) şi nu doar din telenovele ţigăneşti marca Sârbu & PRO(s)TV company.
Cunosc persoane care au clacat sau sunt în proces de a claca aici la facultate doar pentru că nu pot merge mai des acasă, că le e dor de mămica(după nicio săptămână) şi alte motive de tipul acesta.

Dumneavoastră ce credeţi?

luni, 18 ianuarie 2010

O leapşă

Kullervo m-a nominalizat pentru o leapşă. Aşadar... să vedem:

Patru filme care mi-au plăcut:

Stargate
The Good Shepherd
Starye Klyachi
The Bourne Trilogy

Patru cărţi care mi-au plăcut :

1984 - George Orwell
Les Trois Mousquetaires şi Après 20 ans - Alexandre Dumas
De ce iubim femeile ? - Mircea Cărtărescu
Nicholas Nickleby - Charles Dickens

Patru prieteni apropiaţi :

Nici nu sunt 4 de toţi dar important e că ei există.

Patru mâncăruri preferate :

Supa de peşte
Puiul fiert la sticlă cu cartofi şi sos Bechamel (o să povestec, cândva)
Peştele marinat
Grătarul de porc

Patru lucruri pe care le-am făcut azi :

Am mâncat
Am studiat
Am ascultat muzică
Am citit presa

Patru locuri unde am dormit :
La Bârlad (acasă)
În cămin (la Cluj)
La prietenă
În gară
(toate de mai multe ori)

Patru ţări pe care le-am vizitat :
Am mai scris asta şi-ntr-o altă leapşă.

Patru site-uri pe care le vizitez zilnic :
Blogger.com
Clujeanul.gandul.info
antena3.ro
vremeanoua.ro/obiectivdevaslui.ro

Patru lucruri care se află momentan pe biroul meu :
Carte de analiză matematică
Cuţit
Un pachet de ţigări pe jumătate gol
Telefon

Patru articole vestimentare pe care le-am purtat azi :
Chiloţi
Tricou
Pantaloni de trening
Geacă de iarnă

Patru profesori preferaţi :
Din facultate încă nu am iar din liceu i-am spus deja într-un articol precedent.

Patru colegi de bancă de până acum :
Nici n-am avut patru colegi de bancă de toţi :))

Patru numere preferate :
13
69
666
1024

Patru poeţi preferaţi :
George Bacovia
Lucian Blaga
Ion Minulescu
Tudor Arghezi (uneori)

Patru concerte la care am fost :
Parricide
Finntroll
Negură Bunget
Korpiklaani

Patru persoane cu care am vorbit azi :
Cu trei dintre colegii de cameră şi cu un coleg de la limba norvegiană. Oricum dacă scriu numele lor nu are vreo semnificaţie.

Patru instrumente la care aş vrea să cânt :
Pian
Chitară electrică
Vioară
Tobe

Patru materii preferate :
Gramatica limbii române
Cultură şi civilizaţie scandinavă
Fundamentele programării
Literatură rusă veche

Patru regrete :
N-am ajuns la concertul Marduk din Cluj (mama lor de bani!)
Nu m-am născut mai prost ca să pot trăi şi eu în ignoranţă
Nu am ucis pe cine trebuia şi când trebuia
Nu am apucat să mă răzbun

Patru persoane cărora le pasez leapşa :
Inocentul
Radu
Utsy
Ioana.

Bun. Am scăpat şi de-asta!

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Pisica te crede criminal!

Cine spunea că pisicile sunt cu adevărat animale sacre şi foarte inteligente se pare că ştia ce spune.
Un tribunal american chiar a crezut de cuviinţă că pisica ar fi mult mai potrivită pentru a fi în juriul unui proces.
O pisicuţă din SUA, pe nume Sal, a fost citată ca jurat într-un proces. Stăpânii felinei au pus greşeala funcţionarilor care au emis citaţia pe seama neglijenţei.
Oamenii cred că această confuzie s-a produs pentru că la ultimul recensământ au trecut pisica la rubrica animale de casă, însă cu numele complet, Sal Esposito. Când au primit citaţia, stăpânii felinei au încercat să-şi scape pisica de "sarcina" de jurat.
Tribunalul nu acceptă însă decât un formular standard, în care stăpânii pisicii au bifat singurul motiv, care se potrivea cât de cât situaţiei: Sal Esposito nu ştie engleză, deci nu poate deveni jurat. Solicitarea le-a fost însă respinsă.
Stăpânii ghemului de blană spun acum că îşi vor duce pur şi simplu pisica la tribunal.

Nu e minunat?
Cam pe când un arbore de bontsai pe post de judecător, o maimuţă pe post de aprod şi eventual un bou pe post de procuror,... deşi... ultima e foarte plauzibilă.

joi, 14 ianuarie 2010

Viaţă grea, nervi şi dileme

Bine v-am regăsit.
Nu ştiu dacă neapărat în această ordine dar cam astea mă caracterizează în secunda de faţă. Nu ştiu dacă mai întâi de toate sunt nervos pentru că am o viaţă grea sau am o viaţă grea, ceea ce mă face nervos. Iată o dilemă.
Aşa cum nu ştiu nici dacă e întocmai corect să mă simt străin în ţara mea deşi cam aşa mă simt.
Aşijderea sunt nelămurit în privinţa corectitudinii ce continuă să se descompună în ceea ce ne priveşte pe noi ăştia mai de jos, aşa.
Cu tristeţe aflu că moartea unui nene gras a făcut ca o mare parte din populaţia judeţului meu de baştină să se înghesuie la Experimentul Mondial direct pe Populaţie, sau, în termeni oficiali, campania de vaccinare împotriva virusului AH1XŢ-PLM-SVF.
Mai mult, filiala Organizaţiei Mondiale a Anti-Sănătăţii (OMS) în România, Ministerul Anti-Sănătăţii, prin vocea omului pe care-l respectam până în urmă cu câteva luni, Adrian Streinu-Cercel, ia măsuri din ce în ce mai aberante astfel ca nu cumva să scape prea mulţi neinjectaţi.
Una caldă, una rece, mai aflu că de săptămâna viitoare îşi intră în mandat domnul Levente Csaba Szekely, care va fi prefect de Vaslui. Cam pe când un prefect de la PRM în Harghita? Mă gândesc şi eu aşa.
Desigur, tot judeţul meu de baştină se mândreşte cu un număr impresionant de infracţionalităţi începând de la banale joint-uri ilegale şi continuând cu omoruri deosebit de grave, incesturi, violuri şi alte dintr-astea de se termină în "-uri".
Da, dar pe de altă parte, în loc să se investească în civilizaţie, diplomaţia noastră este agitată că un nene din ţara vecină de la est a zis că vrea să dea jos gardul "dintre fraţi". Da' oare chiar nu se întreabă cineva cam câţi vor?
Că de la o vreme încoace încep să mă gândesc că parcă mai degrabă eu n-aş vrea. De ce? O să zic mai altădată, deocamdată doar "pentru că de-aia".
De fapt... o să zic puţin. Toţi tinerii din Moldova care vor să vină aici să ne ia locurile la licee şi facultăţi, se plâng ca nişte fetiţe că li se cere să aibă 500 de euro într-un cont. Dar, pe de altă parte, o grămadă de chestii pentru care noi românii plătim, pentru ei sunt gratuite. Au făcut chiar un protest la ambasada României să se renunţe la această măsură. Eu-s de acord dar doar dacă vor fi trataţi egal cu Românii.
Eu unul m-am cam săturat ca toate minorităţile să aibă mai multe drepturi decât avem noi ăştia care nu avem atâta "bulan" cât pot avea nişte unii.
Chiar am ajuns să mă simt străin în ţara mea. Cel mai bine în ţara asta e să fii ţigan, orfan de un părinte şi copil de profesor, în acelaşi timp. Ai mult mai multe şanse să răzbeşti decât oricine altcineva.
Desigur, n-ar strica să fie şi politician pe lângă profesor, celălalt părinte.
Sub isteria AH1XŢşpe-PLM, copiii mor în ţara asta. Sub acest pretext, medicii noştri dragi pe care toţi îi umplu de bani prin triliarde de şpăgi au ocazia să-şi ascundă incompetenţa sau, dacă sunt mai răsăriţi, au grijă ca tot timpul să-ţi dea senzaţia că-ţi fac o favoare prin faptul că te-au primit.
Jurământul hipocratic mie mi se pare mai degrabă un jurământ "ipocritic" dar... să trecem peste.
De fapt, până să trecem peste, vă invit să citiţi o poveste care deşi e groaznică, a cam devenit banalitate pe la noi şi, în plus, articolul este scris şi într-o notă amuzantă.
Sărind puţin de la una alta, vedem că nimic nu s-a schimbat şi că hazul de necaz rămas încă de pe vremea dacilor (vezi cimitirul vesel) există. Prin urmare, o marcă de vinuri s-a gândit să adopte tactica hazului de necaz.
Ca să continui în aceeaşi notă aleatorie, mulţumesc din inimă partidului că m-a binecuvântat cu această zi de joi ca fiind mai liberă (adică fără examene, căci cursuri sunt!) după ce mi-au pus 5 examene în 3 zile.
Nu sunt în situaţia asta doar eu, asta ştiu. Însă cel puţin cei de-aici din Cluj nu o duc mai bine ca mine. Cum spuneam, mi se pare aberant cum de-i mai suportă pământul pe cretinii de care mă văd înconjurat zi de zi când aleg să merg la facultate şi, mai mult decât atât, "soarta" ţine tot cu ei.
Am auzit că tot azi prezintă "guvernul" proiectul de buget pe anul 2010 în faţa Parlamentului. Niciun cuvânt prin mass-media manipulativă despre noile prevederi, doar despre eclipse de soare şi adolescenţi frustraţi care-aleg să-şi taie pula ca să fie cool.
Eu nu pot să pricep de ce tuturor le pasă că salariile foarte grase ale profesorilor se vor diminua puţin, de ce tuturor le pasă de faptul că Honorius Prigoană are maşină nouă sau de ce posturi ca ZeroTV, Taraf, Etno, B1 şi altele ca acestea mai există ?!
Adică, să-nţelegem că nu avem din ce trăi dar suntem informaţi.
Este absolut ceva normal în ziua de azi să-ţi urăşti propria ţară şi deşi detest până-n măduva oaselor acest gen de oameni, situaţia de faţă nu mă opreşte să nu mă simt uneori străin în ţara mea.

Vă las în compania unei melodii tematice.

Ca de obicei, vă pun la dispoziţie şi versurile:
Biţă - Străin în ţara mea

Cand doi români se ceartă, ghici cine caştigă?
Nu te uita la mine, nu sunt cel care instigă,
Penru că al treilea in cazul minunatei tari,
Este maneaua, curvele şi distruşi din alte zări;
Cand ţi se calcă în picioare spiritul naţional,
Cand se pişă toti pe tine ca eşti doar un român banal;
Calculat la 0.01 american, înca 999 de omorat cu un gipan,
E aproape comic, daca n-ar fi tragic,
Consideraţi şi apreciaţi maimuţe din Jurasic;
Acceptaţi să vă rupeţi în cur, noi nu fumam legal,
Prea mulţi nevinovaţi aduşi in tribunal;
Inca odata, nu sunt cel ce instiga eu,
Nu vrea sa ajung sa intreb cât costă copilul meu,
Nu vrea sa vad gratii in faţă niciodata,
Pentru eugenii furate pentru cel ce-mi spune tata,
Vandute de cei care ignora faptele,
Prea mulţi au incredere in cei ce le-ntorc spatele;
Amenintari ale speciei va arat cu ura,
vreau sa va vad cand o sa ajungeţi sa va pupaţi singuri pe gura;
Copii sunt stricaţi de straini care
Se cred barbaţi aleşi ca pomul de craciun din pepiniera din Carpaţi,
Imi vars spumele la microfon, n-o sa tac,
Imi fierbe inca in vene sangele meu de Dac;

2XRefren:

Fa-ma sa inteleg daca poţi,
Cum de am ajuns un neam de idioţi,
Fa-ma sa inteleg daca ai putea,
Cum de-am ajuns doar un strain in tara mea;

Biţă:

Sunt inca Dac si prea puţin Roman,
Chiar daca stam sub ocupatie toţi sub un Traian;
Mulţi, uita in fiecare zi ce e cu Romania
Ne-amintim de trecut cu o masina naspha Dacia;
Mulţi au auzit de ţepe si de ţete,
Unii din placere, alţii dau tunuri destepte,
Printre legi defecte si mentalitaţi de lemn,
Mulţi au ajuns sa conduca dupa un spriţ si un dans ...
Prea mulţi plecaţi la capsuni in tari straine,
Plansi de mame cu datorii la intretinere,
Ce vor sa intreţina alte suflete,
Substitue ale celor care pleaca peste hotare fericirea s-o caute;
Deci, nu am cum sa fiu impresionat
De o familie declarata normala a unui om bogat;
Ce se nasthe din pisici, soareci mananca,
Mi-e din ce in ce mai greu sa-mi iau pistolul de la tampla,
Derutat de ce se intampla, imi soptesc in gand ca
Poate e o alta aventura dintr-o alta noate sumbra,
Dintr-un alt cosmar, dintr-o paranoie lunga,
Nu ma-ntreb daca visez, de ce doar realitatea crudă;
Prea lucru este greu de acceptat,
In armata celor pentru Verde, azi sunt inrolat;
Stau poate stramb, dar inca judec drept,
Susţinut in continuare doar de ce imi bate in piept;

luni, 11 ianuarie 2010

Aglomerat, complicat, dificil şi sictir

Cam astea sunt caracteristicile timpului meu de când am revenit la Cluj şi stările de spirit ce mă încearcă în ultima vreme.
Colocviul de vineri a decurs (în mod absolut surprinzător) foarte bine.
Îmi cer scuze că nu am mai scris însă această săptămână, ce a început de 4 ore şi ceva la momentul scrierii acestui articol, se anunţă una mai mult decât aglomerată.
Cum este posibil să am 7 examene într-o singură săptămână şi asta doar la o singură facultate, căci dacă îl adaug şi pe cel de la cealaltă, se fac exact 8 examene într-o săptămână?! Pe de altă parte, există "facultăţi" gen... Studii Europene unde sunt 6 examene de toate.
Dincolo de programul cel puţin inuman impus la facultate, starea mea de spirit devine din ce în ce mai pesimistă de la o vreme încoace căci constat că simpla existenţă de zi cu zi (mâncare, apă, cafea, tutun) începe să se transforme doar într-un vis frumos în vreme ce Honorius Prigoană bagă 50000 de euro (şi suplimentează la nevoie) în campanie electorală.
Păi să nu pui mâna pe topor şi să te urci în trenul de Bucureşti?
Nu mai poţi mânca decent în propria ţară dar "societatea civilă" comemorează eroi ai lovitorilor de stat (pardon, revoluţii anti-comuniste) sau salută victoria dreptei.
Toată lumea îi plânge acum pe fosilele de profesori de pe la catedre dar nimeni nu spune că progeniturile lor nu plătesc un leu la facultate şi, prin urmare, au mai multe şanse să trăiască decent ca studenţi faţă de noi, ăştia, muritorii de rând care n-am avut bulanul ca părinţii noştri să ajungă profesori cu diplomă la X şi 0.
Dar, există şi aspecte mai fericite, sâmbătă am văzut Negură Bunget în formulă nouă. Ce pot să zic... nu se observa diferenţe prea mari după schimbarea formulei ceea ce e bine, zic eu.
Şi totuşi, iată, miercuri vor concerta în Cluj trupele Marduk şi Vader. Da, dar nu toată lumea e băiat "dă baştan" prin urmare mulţi vor lipsi de la acest concert din cauza preţului ridicat al biletelor.
Cum se poate ca indivizi cu puf în cap să-şi poată permite să dea 300 de lei pe-un banal tricou şi asta cel puţin lunar iar indivizi cu măcar vagi urme de creier să nu poată să dea 60 de lei o dată la un an şi ceva pentru un concert bun?
Iar îmi doresc să fiu mai prost căci din ce în ce mai rar întâlnesc oameni inteligenţi şi care duc un trai decent.
De ceva vreme conexiunea la Internet din campus este mult sub execrabilă şi nori negri se întrevăd.
Ah da... era să uit. Băi deci e culmea.
După ce a murit un supraponderal, care era "cunoscut" pentru emisiunea de "divertisment" de la extrem de importantul post Prima TV (medie de audienţă 0,3% pe ultima lună), de asfixiere, acum toţi se vaccinează împotriva gripei de porc.
Să fim bineînţeleşi, actorul obscur de la Cronica Cârcotaşilor avea 150 de kilograme şi inima înfăşurată în grăsime. Ar fi murit oricum prin asfixiere. În fine... poate nu anul acesta dar la anul mai mult ca sigur. Da, dar dacă avea printre altele şi gripă porcină, mass-media a indus prostimii că... a murit de gripă porcină. De fapt, cam orice gripă sau pneumonie i-ar fi cauzat asta căci ar fi fost un catalizator.
Da, dar dacă e vorba de gripă de porc... de ce să nu se exploateze puţin fenomenul, nu?!?!
Urmează aşadar o săptămână al dracu de grea ce debutează cu două examene astăzi şi continuă dur până vineri seara.
Pe prima pagină în ziare tot Salam, Cartof, Tornadă, Vijelie, Minune, şi care paştele mă-sii or mai fi şi totuşi, undeva în colţ, mai multe ziare anunţă că rata abandonului şcolar s-a triplat în ultimii 5 ani.
Iată o altă realizare a guvernelor boc şi a dictaturii băsesciene.

Afară-i frig, în casă-i frig,
Deschid fereastra larg şi strig,
Îţi mulţumesc PD-L iubit,
Că m-ai călit.

Amin!

marți, 5 ianuarie 2010

Din nou la drum

Pauza s-a terminat, capul la fund! Spunea o vorbă din vremuri de vreo 20 de ani apuse!
Prin urmare, în cursul acestei după-amieze voi porni din nou la drum.
Din păcate Societatea Naţională a Căilor Ferate Române nu asigură şi pe ruta Bârlad-Cluj Napoca o rută decentă prin urmare voi petrece din nou peste 12 ore (14 ore şi 10 minute, mai precis) prin trenurile patriei.
Deocamdată în Bârlad sunt -5 grade dar în crucea nopţii prin zona Suceava vor fi cel mult -10. Prin urmare, conform nenorocoului ce mă caracterizează, de bine ce s-a răcorit din nou afară, exact atunci hop şi eu pe drum.
Urmează o lună cu un program cel puţin infernal cu examene aproape din 3 în 3 zile, programul de tipul acesta prelungindu-se până-nspre începutul lunii februarie.
Cu toate acestea, voi încerca pe cât posibil să scriu în continuare pe blog astfel încât să nu pierd prea mult legătura cu dumneavoastră.
Până una alta vă doresc şi dumneavoastră succes la muncă şi spor la examene (pentru cei care aveţi aşa ceva în perioada asta) şi să ne vedem sănătoşi în lunile ce urmează.

Vă salut cu respect şi revin cu relatări fie imediat după ce ajung la Cluj fie vineri noaptea, după colocviul de la Literatură Rusă.

duminică, 3 ianuarie 2010

Debut în forţă

Bine v-am regăsit în 2010, al treilea an pe parcursul căruia îşi desfăşoară blogul de reflexie activitatea.
Singurul lucru bun pentru mine care mă face să mă bucur de venirea noului an este că număr invers orele pe care le mai am de stat aici înainte să plec din nou pe plaiuri ardelene unde, în ciuda unei luni ianuarie de-a dreptul de foc, măcar mă voi simţi mai în largul meu. Experienţa moldovenească nu prea mi-a priit. Aici am răcit de două ori în două săptămâni iar la Cluj niciodată în 3 luni!
Câteva cuvinte despre petrecerea de revelion: A fost o noapte specială doar că la ora 00:00 a trebuit să fiu atent la ceas ca să ştiu şi eu că s-a schimbat anul.
A fost cum nu se putea mai bine. Desigur a fost şi un mic incident, aşa, ca pentru noul an care să mă cam scoată din sărite dar se putea muuuult mai rău.
Am aflat că există un avion care zboară şi astăzi cu însemne naziste pe el (chiar nu ştiam asta!), am discutat despre etnologia popoarelor europene şi, desigur, am jucat Fifa. Ce puteam să-mi doresc mai mult? Ah da... o şampanie! Eh... las' c-a fost destul vin!
De menţionat că la Fifa chiar am avut emoţii în obţinerea calificării suferind un 1-7 în deplasare pe terenul lui Arsenal şi remizând 2-2 pe terenul lui Athletico Bilbao. Totuşi în semifinale am trecut fără probleme de Valencia scor general 14-7 (8-3 şi 4-6) iar în finală, în ciuda debutului cu 0-1, meciul s-a terminat cu victoria lui Juventus, scor 6-5 în faţa lui Bolton Wonderers (Florin, gazda).
Desigur am beneficiat şi de abandonul celor de la Arsenal (să nu mai pleci aşa devreme data viitoare!) şi am fost total dezavantajat de jocul rezultatelor, Bilbao(Adi) impunându-se la limită, scor 4-3 în minutul 90 în faţa codaşei grupei VFB Stuttgart(0 puncte - Teo).
Tot din noaptea de revelion trebuie menţionată atitudinea de necivilizaţie generală ce domnea pe străzile oraşului în jurul orei 21:00 când eu mă deplasam cu maşina sindicatului de la domiciliul meu către locul unde aveam să petrec până la prânz a doua zi.
Este incredibil câţi oameni proşti pot exista pe stradă în noaptea de revelion. Proşti, proşti dar şi ai "dreacu" de mulţi!
Anul 2010 a debutat în forţă pentru mine cu ultima sută de metri de traduceri şi documentări în vederea colocviilor la limba norvegiană şi limba rusă care mă aşteaptă chiar în cursul săptămânii ce vine.
Practic, începând cu 8 ianuarie şi terminând cu 3 februarie, voi avea examen din cam 3 în 3 zile. Deh... dracu' m-a pus să mă duc la două facultăţi. Ei las' că nu se moare din asta!
Se moare însă şi se va muri de foame în România acestui an căci preţul la carnea de pui a crescut cu 30%, la cea de porc cu ceva mai mult de 35%, la ţigări cu 12%, la alcool cu 8 şi, ceea ce este cel mai grav, la curentul electric cu 10% şi la benzină!
Mai mult, taxele la statul etern sărac au crescut. Prin urmare, nu m-aş mira ca transportul în comun să coste mai mult la Cluj!
Nici preţurile de la Restaurantul Studenţesc (nu-i mai zice cantină că sună comunist!) nu m-ar mira să fie mai mari o dată cu redeschiderea acestuia.
Aşadar, debut în forţă pentru noul an cu foarte multă muncă, interminabil de multe examene şi cu scumpiri la traiul zilnic.
Ce-i de făcut? Mâncăm mai puţin, importăm ţigări de la prietenii ucrainieni(de parcă statul nu se aşteaptă la asta!), bem doar bere şi vin prost (că-s neaccizabile), mergem mai mult pe jos(asta oricum făceam) şi scriem mai puţin pe blog ca să nu consumăm curent(da, bine! stai să mă descalţ).
O veste bună? S-au ieftinit diamantele şi yacht-urile. Prin urmare, ne putem bate o serie de cristale Zwarowski în ce ne băgăm frecvent în gura statului şi asta în largul mării căci deh... ne permitem acum că doar s-au ieftinit ce PeLicanul Mariei, nu?
Ah da... şi încă ceva. Am vrut să văd la finalul anului trecut, documentarul de aproape 3 ore realizat de antena 3 intitulat "Amintiri din România comunistă". Nu am apucat.
Totuşi, postul cu pricina difuzează după-amiaza, începând cu 1 ianuarie şi terminând cu 3 ianuarie, câte un capitol din documentarul mai sus amintit.
Prin urmare, alaltăieri, 1 ianuarie, după ce am revenit de la petrecerea de revelion, exact când mă pregăteam să mănânc ceva, postul cu pricina tocmai începea să difuzeze în reluare primul capitol din lungul documentar dedicat comparaţiilor între sistemul de învăţământ de atunci şi tinerii de atunci cu aspectele din prezentul infect.
Deşi recunoştea faptul că sistemul hulit de învăţământ de atunci a scos nenumărate valori printre care şi singurul astronaut român care şi-a început relaizarea visului cu Casa Pionerului, totuşi a insistat să mă şi calce pe nervi.
Postul antena 3 a considerat de cuviinţă să compare pionierii de atunci cu doi avortoni, aşa-zişi plozi de 8 ani care caracterizau într-un limbaj extrem de vulgar desenele animate din perioada de atunci spunând că preferă desene animate a căror nume este dificil de pronunţat (dar pe care ei îl pronunţau foarte bine) că are mai multă "acţiune".
O scurtă documentare pe bătrânul Google arată că respectivele animaţii sunt extrem de violente şi nu sunt recomandate persoanelor sub 15 ani.
Cui mai trebuie copilărie şi bătut mingea în spatele blocului astăzi? Avem console, internet de mare viteză cu care stăm pe messenger şi ne facem conturi "dă haifaiv" şi ne uităm la desene animate cu poc-poc şi cu lasere că deh... am evoluat. Nu oare am involuat?
Cel mai rău însă m-a călcat pe nervi faptul că montajul a scos din context un moment în care copiii fredonau o piesă a trupei Paraziţii. Strofa integrală sună cam aşa: Avem mult verde`n dormitor/Nu suntem nationalisti/Nu dam 2 lei pe tricolor/Dam banii de paine pe bere../Ai intrat la idei?/Copiii cresc singuri/Caci noi nu traim pentru ei. Este oare real?! Este căci copiii prezentaţi în documentar cam cresc singuri căci chiar ajung să asculte aşa ceva.
Am o mare îndoială că ei pricepeau adevăratul sens al versurilor. Şi totuşi, chiar şi-aşa, montajul scotea în evidenţă doar când copiii spuneau Nu suntem nationalisti/Nu dam 2 lei pe tricolor/!!! Mi se pare mie sau asta sună uşor (mai mult) a încercare (reuşită) de manipulare şi distorsionare a adevărului?!
Ce zice un alt copil care-i vede pe plozii de bani gata prezentaţi la TV?! Că e "cool" să nu dai 2 bani pe tricolor, nu?
Aşa a debutat 2010 pentru mine, la fel cum s-a terminat şi 2009: în forţă.
Ştiu că o să trăiesc puţin gândind astfel şi consumându-mă la aceste aspecte care constituie element neinteresant pentru majoritatea populaţiei dar mai bine aşa decât să fac umbră pământului de pomană şi să duc o viaţă în ignoranţă şi întuneric intelectual.
Mereu am senzaţia că sunt prost dar când mă uit în juru-mi aşa am o creştere de inimă de nici spectaculoasa ascensiune a lui Băsescu nu se poate compara!
Ce-mi doresc de la 2010? Să plec prin Ucraina, dacă se poate Federaţia Rusă, să văd o serie de concerte, să-mi schimb statutul la Facultatea de Litere şi să fiu la fel de sănătos ca în 2009.
La capitolul SF-uri îmi doresc să scap de proşti, să nu mai existe manele, nunţi, botezuri, cumetrii, avorturi, etc. etc. (sau cel puţin nu în forma actuală), să dispară toţi profesorii incompetenţi de la catedre şi ca limba română să se mai salubrizeze de băşinile engleziste pe care şi le-a luat în ultima perioadă.

Acestea fiind zise, vă urez şi dumneavoastră stimaţi cititori destoinici multă putere de muncă în 2010 şi să răzbateţi prin cunoaştere. Doar prin voi puteţi răzbi!

Vă salut cu respect,
Lucian Vâlsan.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails