sâmbătă, 27 iunie 2009

Primele 6 luni...

Pe 8 iunie anul curent, prezentul blog a împlinit 6 luni de existenţă. Pe-atunci eram foarte distrat şi am uitat de asta aşa că scriu acum, aşa cum v-am obişnuit, raportul, de data aceasta semestrial.
Aşadar, astăzi, 27 iunie, la 55 de ani de la inaugurarea primei centrale nucleare şi de Ziua Mondială a Pescuitului, prezentul blog îşi depunde raportul către cititorii săi la 6 luni (şi ceva) de existenţă, perioadă în care am scris exact 161 de articole.
Cele 160 de articole scrise până acum (exact dublu faţă de raportul trimestrial), au fost comentate de 406 ori, mai mult decât dublu faţă de precedentul raport.
Media de vizitatori a crescut şi ea faţă de acum trei luni la 27,62 vizitatori unici pe zi, în comparaţie cu 24,7 cât era după primul trimestru.
Articolele mele au fost considerate ca fiind corecte de 387 de ori, interesante de 226 de ori şi slabe de 303 ori.
Este pentru prima oară de când acest blog există când se înregistrează mai multe aprecieri "corect" decât slab, trendul ascendent începând la final de martie şi menţinându-se până în prezent pe aproape toate articolele.
Cele mai bine cotate sunt articolele pe care le-am şi evidenţiat undeva în dreapta scrisului, cel mai bine cotat fiind Viitoarea generaţie şi învăţământul românesc cu 13 reacţii corect, 4 interesant şi, totuşi, şi două "slab".
Până la momentul scrierii acestui articol, blogul fusese vizitat de 5472 de ori, adică aproape de două ori şi jumătate mai multe vizite decât după primul trimestru.
Au fost destui care-au râs de mine când spuneam că sunt optimist în ceea ce priveşte acest blog în ciuda cifrelor deloc entuziasmante din primele 3 luni.
Iată că vin şi rezultatele. Eu vreau să cred că trendul ascendent de aprecieri pozitive se datorează unei mici schimbări de direcţie a blogului.
Totuşi, mă bucur că acest blog s-a auto-salubrizat cei care spuneau că "nu înţeleg nimic" renunţând la obiceiul de a da pe-aici prea des.
Nu am depăşit 10000 de accesări (am fost prea optimist, totuşi) însă în acest moment, pe ZeList ocup poziţia 2342 din 32596 de bloguri înscrise în acest moment. E mult? E puţin.... nu ştiu.
Am urcat 700 de poziţii numai în ultima săptămână.
Toate astea se datorează dumneavoastră stimaţi cititori. Precedenta maximă clasare fusese 3004 după care blogul aproape o lună a oscilat între poziţiile 3040 şi 3060. Acum, a intrat în top 3000.
Nu e deloc rău, zic eu, având în vedere că nu i-am făcut o publicitate masivă.
Îmi doream la finalul raportului trimestrial să ajung la 150 de articole scrise. Am şi depăşit. E bun.
Ei bine, cel care aştepta să-l înjur se află pe poziţia 13033 cu un scor de 2,55 ori mai mic decât al meu şi în condiţiile în care cea mai slabă clasare a mea a fost locul 7816.
Aşadar, oricât de dement ar fi Vâlsan şi oricât de mult s-ar supraaprecia, cifrele vorbesc şi cifrele au prostul obicei că nu prea mint.
De asemenea, de ceva timp blogul este monitorizat şi prin serviciul Google Analytics pentru o mai bună informare a mea asupra articolelor cele mai citite(vizionate, de fapt) timpul petrecut de utilizatori pe blog... etc. şi se pare că gadget-ul cu albastru contorizează corect însă dă rateuri mari în ceea ce priveşte locul de unde a venit vizitatorul (la mulţi bârlădeni apare Bucureşti) în vreme ce Google Analytics e mai precis.
Şi numărul de persoane care urmăresc acest blog a crescut de la 19 la 40 în ultimele 3 luni.
Nu e rău.
Am observat că articolele despre sistemul educaţional sunt cele mai bine cotate. Am să scriu mai des, că am ce scrie despre asta. Aş putea chiar scrie o carte despre asta.

Aşadar, cifrele sunt net superioare raportului precedent ceea ce mă face să cred că merită să continui cu acest blog.

Doresc succes şi spor la învăţat colegilor mei care vor susţine probe la Bacalaureat săptămâna viitoare şi pân-atunci s-aveţi grijă de dumneavoastră.
Eu voi reveni cu articol zilele următoare.

Lucian Vâlsan

vineri, 26 iunie 2009

Sicriu TV(18+)

Moartea unor oameni mai mult sau mai puţin importanţi a devenit în România de ceva vreme un prilej foarte bun de-a face audienţă. Priveghiuri transmise în direct, înmormântări, tone de tuş consumat în articole mari de ziar, etc. etc.
Ei bine, se pare că acest trepanabil concept nu este de sorginte românesc. Am observat asta pe tot parcursul zilei de astăzi când toată lumea ţinea să-mi vorbească despre moartea lui Michael Jackson.
Ştiţi cine a fost Michael Jackson? Imposibil să nu ştiţi la cât au turuit toţi "presarii" în decursul zilei de astăzi.
Na că mi-a căzut o muscă în cafea. Ah, n-are legătură cu Jackson dar ce eu nu pot să zic că era cea mai importantă muscă de pe Pământ atâta vreme cât unuia de-i cădea nasul pe scenă i se spune acum, post-mortem că a fost cel mai bun artist al planetei ?
Dacă tot îl considerau atât de mare artist de ce nu l-au susţinut toţi când era acuzat de viol, incest şi pedofilie ? Nu, atunci au aruncat cu căcat în el. De ce ? Păi pentru că la vremea respectivă asta făcea senzaţie. Făcea senzaţie = ieşeau bani.
Practic totul din jurul lui Michael Jackson însemna nemijlocit bani. Mă rog, se cheama show-biz dar ideea e tot aia. Să se facă cât mai mulţi bani. Nu contează cum. Bani să fie.
Dacă tot îl credeau un zeu, un artist complet, etc. etc. atunci de ce nu l-au susţinut moral ?
Vă spun eu de ce: pentru că asta nu ar fi adus bani. Scandalul şi zâzania aduce bani, lucrurile bune nu aduc bani decât în cazul excepţionale.
Deci nu vă pot spune, Antena3 îmi cheamă trei "muzicieni" la emisiunea "La ordinea zilei" ca să se vorbească despre Michael Jackson.
Azi, pentru că am avut bacul (cu "b" foarte mic, aşa!) m-am sculat dis de dimineaţă. Am auzit "marea veste" la 7:00 dimineaţa aşa pe "nepişate".
Deja, când am intrat în sală aşteptând subiectele vreo doi discutau despre asta. Băi fraţilor, ce-aveţi ?
După proba de la examen am mers la binemeritatele beri după care, o dată ajuns acasă iar: Moartea lui Michael Jackson. A fost oare ucis de doctori ?
Vaaai, turbez nu alta.
Maximul de nervi l-am avut când peste tot se transmiteau imagini în direct de la casa părintească a lui Michael Jackson şi imagini în direct de la Ambasada SUA cum se duceau ăia să-şi depună condoleanţe. Mai mult, şi în zona fostului stadion "Lia Manoliu" era trântită o ditamai poza şi se aprindeau lumânări.
Se rugau oamenii pentru pacea post-mortem a lui Michael Jackson. Băi tată, în ce ţară/lume trăiesc?
Eu nu am fost niciodată un fan înrăit al lui Michael Jackson. De fapt, nu am fost nici măcar un fan micuţ. Mi-a plăcut mult un videoclip şi o melodie de prin 1995 sau 1996. Acum vreun an am vrut să caut melodia să o reascult însă nu o pot recunoaşte decât dacă văd videoclipul pe care VH1 îl difuza în draci în acea perioadă.
Şi totuşi, deşi mi-au plăcut maxim 10 melodii de la el, recunosc că a fost un artist influent şi important pe scena mondială a muzicii.
Dar de-aici şi până la a spune că a fost cel mai important artist al planetei aşa cum declara o "vedetă" de pe la noi, e cale lungă. Cale lungă este şi de la a spune un "Odihnească-se în pace!" până la a îndemna toţi copiii lumii să se roage pentru sufletul artistului.
Băi frăţică, de Hendrix mai ştie cineva ? Despre Elvis Presley cum s-a spus când a murit? Nu ceva similar ?
De ce toţi oamenii devin brusc, instantaneu şi deodată cei mai cei dintre cei mai cei de îndată ce mor ? Păi... pentru media... pentru marketing... pentru bani, în final. Sicriu TV şi basta !
De ce trebuie deplâns la nivel mondial un frustrat care a ajuns până-ntr-acolo de să-şi forţeze modificări genetice doar pentru a nu mai fi negru ? De ce trebuie deplâns la nivel mondial unul de-i cădea nasul pe scenă, era acuzat (nedemonstrat încă) de pedofilie şi era recunoscut ca având probleme cu drogurile ?
De ce trebuie deplâns faptul că avea datorii ?! N-am înţeles. Şi eu am datorii. Şi cea mai mare parte dintre dumneavoastră cei care citiţi aceste rânduri aveţi datorii iar dacă nu aveţi, veţi avea curând.
Toată lumea are datorii.
Luciano Pavarotti e mort de aproape doi ani şi a fost cel mai bun tenor din câţi s-au auzit. Şi n-a mai fost aşa mare tam-tam. De ce ? Pentru că Pavarotti era o vedetă reală şi nu una fabricată de către industria trepanată americană. O vedetă reală umple sala şi dacă nu e dat la tembelizor.
O vedetă fabricată trebuie să fie mereu pe "firmament". C-aşa merg lucrurile în "afacerea" asta.
Practic, la cum s-a comportat Michael Jackson cu sine însuşi, cu corpul său, era ceva de aşteptat ca el să "vireze la dreapta".
Acest Sicriu TV este un prilej pentru orice "vedetă" să mai iasă de la naftalină dându-şi cu părerea. Practic mai câştigând nişte imagine şi implicit... aţi ghicit... nişte bani. Michael Jackson a murit dar mulţi vor câştiga câte ceva de pe urma acestui deces.
Există multe vedete care au probleme cu drogurile dar îşi lasă muzica să vorbească sau se opresc la timp. Michael Jackson nu a ştiut când trebuie să facă asta şi a plătit preţul suprem asta după ce a suferit umilinţa de a se descompune (la propriu) în văzul tuturor.
Că tot am zis de descompunere... urarea mea este simplă "Rest in pieces!".

joi, 25 iunie 2009

Puţin fotbal...

Sătul de la a mă tot gândi dacă voi izbuti să promovez Examenul de Bacalaureat sau nu, să mă gândesc la cum se reprezintă forţele într-un sistem mecanic, cum se aplică legea lui Ohm pe porţiunea de circuit ce-mi trebuie mie, etc. etc. mi-am forţat o pauză pe care mi-am alocat-o fotbalului.
Aşadar, acum nu vorbesc de Bacalaureat.
În perioada asta cam toate sezoanele regulate sunt încheiate pe mai tot mapamondul, cel puţin la nivelul primelor divizii.
Să încerc să vă spun şi dumneavoastră ultimele noutăţi în materie de fotbal încercând totodată să mă menţin strict asupra a ceea ce s-a întâmplat sau urmează în scurt timp să se întâmple pe teren şi mai puţin în afara lui (scandaluri, transferuri ratate, chirii neplătite la stadion, etc. etc.).

1. Fotbal local:

La nivelul judeţului Vaslui cel mai important lucru este că după retragerea formaţiei FC Bârlad din Liga a III-a, acest judeţ va fi din nou reprezentat pe cea de-a treia scenă fotbalistică a ţării de către "satelitul" FC Vaslui II.
FC Vaslui II a promovat în liga a III-a după ce a câştigat barajul de promovare, scor 1-0, în faţa formaţiei Rapid Dumeşti, campioana judeţului Iaşi.
O altă veste bună (cel puţin pentru mine) este că FC Vaslui II îşi va disputa meciurile de pe teren propriu pe stadionul Fepa 74 din Bârlad, astfel că bârlădenii vor avea din nou posibilitatea să urmărească meciuri de fotbal.
Interesul aici în Bârlad pentru fotbal este destul de redus dar au fost şi momente când stadionul a fost arhiplin (în special la meciurile cu rivalii din Iaşi) şi când echipa era susţinută frenetic.
Regret desfiinţarea lui FC Bârlad însă dacă va fi timp, voi merge şi la meciurile lui FC Vaslui II măcar pentru a vedea meciuri de calitate. Între noi fie vorba, FC Bârlad - FCM Bacău II 3-2 (1-2 la pauză) a fost un meci mai frumos decât jumătate din meciurile de Liga I din ultimul sezon.
Tot la nivel local trebuie menţionată performanţa echipei FC Gârceni de a câştiga finala Cupei României faza judeţeană în faţa lui FC Vaslui II, scor 4-2.
În urma acestei performanţe FC Gârceni se va prezenta la startul oficial al Cupei României Timişoreana sezonul 2009-2010 şi va juca la Gârceni în faţa unei formaţii din Liga a III-a.
Marea perdantă a acestui sezon local este FCM Huşi care n-a izbutit nici de-această dată să acceadă pe cea de-a treia scenă a fotbalului naţional.

2. Fotbal naţional:

La nivelul României ultima perioadă, de după decizia TAS care a dus la modificarea clasamentului final al Ligii I, ştirile sportive au fost dominate de scandaluri nefondate.
Prima echipă românească ce va debuta în cupele europene este Steaua Bucureşti care îşi va începe traseul european în faţa formaţiei maghiare Ujpest Budapesta, în turul II preliminar al Europa League.
Statisticile sunt favorabile românilor.
De fiecare dată când Steaua a început în cupa UEFA (actuala Europa Legaue) de undeva dintr-un tur preliminar îndepărtat a izbutit calificarea în grupe.
Mai mult, de fiecare dată când Steaua s-a duelat cu echipe maghiare, militarii au avut câştig de cauză, pierzând o singură dată în faţa lui Honved Budapesta, în 1985 dar calificându-se după 4-1 pe stadionul Ghencea.
Primul meci va fi pe stadionul Ghencea în data de 16 iulie iar returul o săptămână mai târziu pe stadionul pe care naţionala României a pierdut acum 65 ani cu un scor ce nu s-a mai repetat, 0-9. Despre Ujpest, în capitolul următor.
Celelalte echipe româneşti îşi vor începe traseul european mai târziu fiind calificate în tururi superioare datorită poziţiei finale din clasamentul Ligii I mai bune.
Campioana Unirea Urziceni îşi va afla adversari direct la "masa bogaţilor" fiind calificată direct în grupele celei mai importante competiţii de pe planetă. Din păcate, din cauza coeficientului redus (0, adică) de club ialomiţenii vor fi repartizaţi în ultima urnă valorică având mari şanse să nimerească într-o grupă cu Manchester United, Arsenal şi Olympique Lyon.
Există şi combinaţii mai accesibile însă în fotbal orice e posibil.
Vicecampioana ţării, FC (Poli?) Timişoara, trebuie să joace două tururi preliminare (şi să şi treacă de ele) pentru a accede în Liga Campionilor.
Timişorenii au şi ei un coeficient slab aşa că nu vor beneficia de statutul de cap de serie astfel că bănăţenii vor juca cu una din următoarele 5 echipe: Şahtior Doneţk (câştigătoarea ultimei ediţii a cupei UEFA - Ucraina), Sporting Lisabona (Portugalia), Panathinaikos (Grecia), Anderlecht Bruxelles (Belgia) sau Celtic Glasgow(Scoţia). Toate cele 5 sunt tari şi gândindu-ne că mult mai slaba Partizan Belgrad i-a bătut rău pe timişoreni anul trecut... părerea mea e că pleacă cu şansa a doua indiferent cu cine vor juca.
Totuşi, în cazul în care va fi eliminată, FC Timişoara va ajunge în Play Off-ul Europa League, adică în turul al IV-lea, unde adversarii sunt ceva mai accesibili (aceeiaşi pe care-i va avea şi Dinamo şi KVSC).
Dinamo Bucureşti, marea perdantă a sezonului precedent de Liga I, este calificată direct în turul al IV-lea preliminar (sau play off-ul Europa League). Adversarul său va fi ales dintre 36 de echipe, 10 fiind calificate direct (ca şi Dinamo), restul venite din tururile precedente.
Există şi regula conform căreia echipele din aceeaşi ţară nu vor juca una împotriva celeilalte.
Acelaşi statut este şi pentru CFR 1907 Cluj.
Pentru acestea două există adversari mai tari precum: Hearts of Mithlotian (Scoţia), FC Genoa (Italia), Dinamo Moscova (Rusia), NAC Breda (Olanda) sau Trabzonspor (Turcia).
Totuşi cele două ar putea juca şi cu echipe mult mai accesibile în opinia mea precum: Ekranas Panevezys (Lituania), Brøndby IF (Suedia), FH Hafnafjørdar (Islanda - Dinamo a mai fost o dată eliminată de aceştia) sau Maribor Branik din Slovenia care a produs o dată o surpriză eliminând Villareal însă de atunci n-au mai izbutit nimic notabil.
FC Vaslui, echipă care, ca şi Steaua, a obţinut biletele pentru Europa League în ultima etapă, va juca din turul III preliminar al acestei competiţii.
Cei mai tari adversari posibili pentru galben-verzi ar fi: IF Elfsborg (Suedia - au eliminat pe Dinamo Bucureşti acum doi ani), Honved Budapesta (Ungaria), IFK Goteborg (Suedia - o fostă mare echipă a Europei) sau cele două echipe din Varşovia - Polonia şi Legia.
Cei mai accesibili adversari cu putinţă, aş spune eu, sunt: IF Vålerengen (Norvegia - eliminată lejer de Steaua acum 5 sezoane), Dinamo Tbilisi (Georgia), AA Gent (Belgia) sau Saint Patrick's Athletic (Irlanda).
Mai trebuie spus că în Liga I vor reveni echipele Ceahlăul Piatra Neamţ, Astra Ploieşti şi Apulum Alba Iulia, alături de ele venind în premieră formaţia Internaţional Curtea de Argeş.
Succes tuturor.
La nivelul echipei naţionale România păstrează cele 0,0001% şanse de calificare la Campionatul Mondial după revanşa luată în Lituania, prin victoria cu 1-0 la primul meci pe banca tehnică a echipei a lui Răzvan Lucescu.

3. Fotbal extern:

Ştirile de la acest capitol sunt marcate de meciurile de la Cupa Confederaţiilor ce se desfăşoară în Africa de Sud.
Adversara Stelei, Ujpest a învins în ultimul meci pe Vasas, scor 3-0 şi aşteaptă duelul cu roş-albaştrii.
Am zis că nu scriu din afara stadionului dar când e vorba de Iran n-ai cum să eviţi asta. Se pare că cei mai importanţi jucători ai naţionalei acestei ţări, Ali Karimi şi Mehdi Mahdavikia(fost jucător la Bayern Munchen - Germania), au fost suspendaţi pe viaţă de la echipa naţională pentru că au votat pe oponentul dictatorului Mahmoud Ahmadinejad. Urât lucru.
Revenind la Cupa Confederaţiilor menţionăm că Italia, în calitatea sa de campioană a lumii a izbutit performanţa de a se clasa pe ultimul loc într-o grupă cu Brazilia, SUA şi Egipt.
Cel mai mult m-am bucurat la victoria Braziliei, scor 3-0, fapt ce-a dus la una din marile umilinţe ale Italiei.
Precedenta înfrângere la trei goluri diferenţă a fost tot un 0-3 cu Olanda la Campionatul European din 2008. Brazilia nu e la primul meci în care calcă în picioare italia (cu i mic aşa, ca să bucur un cititor), în 1970, la finala Campionatului Mondial, Brazilia lui Pelle, Jaizinho şi Tostao care a tremurat în meciul cu România a trecut fără probleme de macaronari cu scorul de 4-1.
Din această grupă s-au calificat Brazilia şi Statele Unite, Brazilia având şi puţin noroc în meciul cu Egipt, câştigat cu 4-3 graţie unui penalty acordat în urma consultării probei video(cu televizorul adică).
Din cealaltă grupă s-au calificat Spania (campioana Europeană en-titre) şi Africa de Sud, ţara gazdă, în dauna Suediei (Of, la naiba!).
În prima semifinală am avut din nou motiv de bucurie căci Spania (una din ţările care în opinia mea nu au fotbal local, totul fiind pe bază de miliarde de euro şi jucători aduşi de peste tot) a mâncat bătaie rău de tot de la ... Statele Unite.
Şi nu oricum ci cu 2-0.
Ultimul meci pierdut de Spania s-a consumat în 2006 într-un amical disputat la Cadiz unde ibericii au cedat cu 0-1 în faţa României, unicul gol în poarta legendarului Iker Casillas fiind înscris atunci de Ciprian Marica.
Spania egalase recordul Braziliei de 35 de meciuri consecutive fără înfrângere şi dorea să-l depăşească cu "outsider-ii" americani. Şi nu l-au depăşit :).
Aşa a luat bătaie Spania:

Presa americană a ridicat în slăvi naţionala de fotbal având în vedere că SUA rareori a contat în fotbalul mondial şi a comparat performanţa actualei generaţii cu victoria de acum mai bine de 40 de ani când SUA a eliminat Anglia cu scorul de 1-0, în vremea când Anglia era super-putere iar naţionala Statelor Unite semăna ca organizare cu fotbalul de curtea şcolii practicat pe oriunde.
SUA are prima şansă din istoria naţionalei sale de a câştiga un trofeu disputând finala cu câştigătoarea dintre Africa de Sud şi Brazilia.
Şi dacă ceva merge rău pentru Spania apoi tot merge.
Şi la campionatul european pentru echipe sub 21 de ani Spania a ieşit din cursă încă din faza grupelor ratând calificarea în faţa Germaniei şi Angliei.
Anglia a făcut un egal "prietenesc" cu Germania, astfel că victoria Spaniei cu Finalnda (2-0) n-a fost suficient. Spania termină pe 3 cu 4 puncte, Germania pe 2 cu 5 iar Anglia pe prima poziţie cu 7 puncte.
Pentru nemţi a deschis scorul jucătorul de origine spaniolă Gonzalo Castro iar englezii au egalat repede prin Jack Rodwell de la Everton FC după un corner executat ca în Premier League.
În cealaltă grupă se pare că italia (iar cu "i" mic) va merge în semifinale, ultimul meci jucândul împotriva Belarusului şi cunoscându-le abilitatea defensivă e greu de crezut că Belarusul va câştiga cu 3-0. Dar... mai ştii ? Hai poate nu merge italia nici la competiţia asta !
Serbia va da piept cu Suedia care se califică şi cu o remiză, în vreme ce sârbii au nevoie mare de victorie pentru a merge în semifinale.

Aşadar, succes echipelor româneşti în cupele europene, succes Suediei cu Serbia şi Belarusului cu Italia :).

Numai bine.

duminică, 21 iunie 2009

TVR-ul corect politic

După o masă copioasă, savurând o ţigară canceroasă, am greşit şi-am dat drumul la ştiubei pe postul de televiziune "alimentat" din bani publici, TVR 2. Tocmai ce începuse emisiunea pe care o urmăream cu mare interes în urmă cu vreo 10 ani... ATLAS.
Până în 2007, emisiunea cu pricina prezenta aspecte inclusiv din România însă de la acea dată încoace, de când au schimbat şi omul care face comentariile pe fundal, aproape că nici emisiunea nu prea mai este în limba română fiindu-mi date spre audiţie termeni de tipul "focusare", "locaţie", "biznis", etc. etc. în locul mai clasicilor şi "demodaţilor" "concentrare", "loc de desfăşurare", "afacere" şi aşa mai departe.
Revenind la emisiunea ce-am vizionat-o în urmă cu puţin timp, am avut ocazia să văd un reportaj destul de bine făcut despre una din cele mai frumoase capitale ale lumii, Moscova.
Din acest reportaj am aflat că staţia de metrou Победы (Victoriei) este staţia de metrou aflată la cea mai mare adâncime din întreaga lume, la nu mai puţin de 90 de metri. Mama Rusia să trăiască.
După încheierea acestui reportaj începe un altul realizat mult mai prost, cu o veritabilă tentă de corectitudine politică despre o şcoală pentru surzi din Lisabona, Portugalia.
Trecând peste laudele necontenite vizavi de "deschiderea de care dau dovadă" angajaţii de-acolo şi peste repetarea până la agasare a afirmaţiei cum că acolo sunt instruiţi şi copii spanioli sau din minorităţi naţionale, am observat din imaginile cu pricina că şcoala, în sine, este cu mult sub Şcoala pentru Surzi Vaslui, în ciuda faptului că se vehiculau nişte sume de-a dreptul imense cum c-ar fi fost investite în acea unitate de învăţământ.
Au mai spus ei şi ceva ce ştiam deja şi anume că în ciuda handicapului de auz (sau dizabilităţii, cum e corect acum) surdo-muţii pot simţi vibraţiile sunetelor, fapt ce face posibil ca aceştia, după o muncă asiduă, să poată cânta la un instrument muzical, dansa corect sau alte activităţi ce au legătură în principiu cu muzica şi implicit cu auzul.
Întâmplarea face că recent, pe 3 decembrie 2008, am trecut pe la Casa Corpului Didactic Vaslui, acolo unde Şcoala pentru Surzi avea să-şi prezinte ultimele progrese în materie de lucrul cu surdo-muţii. Ştiţi ce ? Stăteau mai bine decât cei mai înaintaţi "învăţăcei" de la Şcoala prezentată laudativ de către emisiunea de la Televiziunea Română.
Vasluiul e mai aproape decât Lisabona de Bucureşti. Şi totuşi, Televiziunea Română, plătită din bani publici adunaţi de la români, ne prezintă şcoli de la "portugheji" lăsându-le în anonimat pe cele de-aici, din frumoasa noastră ţară.
Eu înţeleg că judeţul Vaslui este unul cam horror aşa... în fiecare săptămână înregistrându-se câte-un incest, un viol, un om mâncat de viermi şi-aşa mai departe dar... chiar şi-aşa ... există şi lucruri frumoase în acest judeţ pe care nu vrea nimeni să le vadă.
Ce credeţi, că în judeţele aşa-zis mai dezvoltate de tipul Cluj, Hunedoara, Bihor, Timiş, Dolj, Constanţa, etc. etc. nu se întâmplă aşa ceva ? Ba da, dar ăia au mai multă grijă să nu se audă doar asta şi dacă totuşi se aude contracarează repede cu câte-o ştire care să ridice în slăvi judeţul respectiv.
În judeţul Vaslui nu sunt probleme cu agricultura. Dar nu vede nimeni ca să se ia exemplul de bună practică de-aici.
În judeţul Vaslui există o Şcoală pentru Surzi veche de 53 de ani net superioară unei şcoli din Lisabona mult mai bine finanţată. Dar nimeni nu vede, nici măcar Televiziunea Română plătită din bani publici.
Şi ca să vă arăt că nu glumesc vă pun la dispoziţie şi două filmuleţe. Dacă ar fi fost cu oameni cu auzul intact... ceea ce veţi vedea nu este o mare chestie dar având în vedere că acei oameni sunt lipsiţi de auz...
Vizionare plăcută.



La final doresc şi eu să-i spun şi pe această cale "La mulţi ani !" mamei mele pentru împlinirea a 45 de primăveri.

sâmbătă, 20 iunie 2009

Încă un avort spontan la Vaslui

Din cauza sărăciei, prostiei, mizeriei şi toate celelalte calităţi ale Primarului şi consilierilor săi, aleşii de seamă ai neamurilor(proaste) care i-au votat la Vaslui au votat o nouă măsură coercitivă la adresa propriilor cetăţeni.
M-a uimit, m-a scărbit şi m-a făcut să-mi fie ruşine că locuiesc în acest judeţ noua decizie a CLM Vaslui.
Sursa fotografiei: Obiectiv de Vaslui.

Actualizare mai 2011: Hotărârea este în continuare în vigoare şi o puteţi citi aici.
Un articol informativ puteţi citi însă în Monitorul de Vaslui căci Obiectiv şi-a resetat (iar!) baza de date iar link-ul pus în acest articol redactat în iunie 2009 nu mai este valabil.

joi, 18 iunie 2009

Conceptul e-România sau o altă prostie pe bani publici

Având în vedere că am ghinionul teribil de-a trăi într-o Românie guvernată de trepanaţi şi de oameni cărora niciodată nu le-ajung banii trebuie să fiu cu un ochi şi pe agenţiile de presă ca să ştiu dacă luni mă prezint la primă probă de la Examenul de Bacalaureat sau dacă pot să mai dorm liniştit.
Plimbându-mă din ştire-n ştire, făcând slalom printre ştirile despre ce-a mai îndrugat iubitul nostru preşedinte prim secretar prim ministru şi atoateştiutor Băsescu şi sărind peste calupul de ştiri despre "bieţii" români care mergeau în Tenerriffe cu avionul ce-avea un strat din 7 geamuri fisurat... dau de o ştire super: Portalul e-România lansat de Ministerul Comunicaţiilor a început să funcţioneze. Pfoaaai... trăznet !
Nu am să citez decât finalul articolului întrucât puteţi clicăi pe legătura de mai sus (adică puteţi efectua click pe link-ul de mai sus, pentru romglezi) şi citi întreaga ştire.
Întrebat de costurile acestui portal, Gabriel Sandu, ministrul Comunicaţiilor a ocolit răspunsul direct. A declarat că e o parte a strategiei naţionale de broadband, care înseamnă costuri de 1,2 miliarde de euro.
Buun. Ce înţelegem de-aici ? Desigur, că site-ul ăsta a costat. Cine-a plătit ? Desigur noi cu toţii, cetăţenii acestei frumoase ţări cu ghinionul de-a fi locuite.
Domnul ministru spune că reprezintă o parte. Ce înseamnă o parte ? Păi... o bucăţică din ceva mare, nu ? Să zicem că înseamnă a suta parte din 1,2 miliarde. Cât înseamnă asta ? 12 milioane de euro. Băi e mult. Să zicem că înseamnă a mia parte, adică 1200000 de euro.
Mai puţin mă îndoiesc că înseamnă deşi sincer împărţirea la 1000 deja e grea pentru mai marii noştri.
Deci 1,2 milioane de euro pentru un site. Mă trăi-i-ar familia lui de site. Nu e oare cumva cam mult ?
Eu aşa cred.
Nu sunt eu nici pe departe vreun programator într-ale site-urilor întocmai strălucit. De fapt, nu sunt nici măcar unul foarte slab.
Dar, spre deosebire de ăia care dau Bacalaureatul la limba latină, mai ştiu aşa câte ceva... pe ici pe colo. Nu strălucesc în domeniu dar nici mi-s străini chiar toţi termenii.
Aşadar, să încercăm să analizăm site-ul.
Întâi de toate nu reuşesc să văd niciun buton pe care să scrie "English", pe care să fie desenat steagul Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord sau al S.U.A. sau orice formă de indiciu prin care să înţeleg că dacă voi clicăi acolo interfaţa site-ului se va schimba în limba engleză, una peste alta cunoscută de mai mulţi oameni decât limba română.
Nu spun că nu e bine că e în limba română. Dimpotrivă, foarte bine că este. Dar, dacă faci un portal care să-ţi prezinte ţara, nu-l faci pentru cetăţenii tăi în mod special ci pentru cei care n-au auzit în viaţa lor de România şi care urmează să vină pe-aici, nu ?
Aşa, cu mintea penală, de cel mai prost din curtea şcolii mă gândesc eu aşa că ar fi util un site care să prezinte România. Totuşi, dacă-i aşa scump, mai bine ne lipsim sau chemăm nişte străini să-l facă. Zic eu...
Eu am înţeles că-i în faza incipientă dar... totuşi.
În fine, trecem peste asta şi observăm că sus, în bara unde este scrisă adresa site-ului apare ceva de tipul: "http://www.romania.gov.ro/index.php". Nu am să explic de ce pentru c-aş plictisi cu detalii care, în principiu, sunt insignifiante.
Dar, văzând că se termină cu "php" am avut tendinţa de a încerca vreu câteva variaţii ale adresei de tipul "http://www.romania.gov.ro/acp", "http://www.romania.gov.ro/control" şi... "http://www.romania.gov.ro/admin".
Şi... când colo, ce să vezi.
La tastarea celui din urmă, cel cu "/admin", mi se modifică adresa în "http://www.romania.gov.ro/admin/login.php" şi apare ceva de genul ce este afişat în imagine.
Ia uite ce frumos.
Mi se pare mie sau acolo scrie în limba engleză ?
Păi dacă site-ul este făcut integral de către un "web developper" şi este numai în limba română (deocamdată, auzi că-i incipient încă) atunci acolo de ce scrie în engleză ?
Şi-n plus, această secţiune nu este pentru tot poporul (zic eu) şi atunci de ce apar indicaţiile de-acolo cum că trebuie să-mi activez cookie-urile şi Javascript-ul în navigator, etc. etc. ?
Ah da... m-am prins, indicaţiile sunt pentru administrator.
Întrebare: De ce şi-ar scrie administratorul sie-şi indicaţii dacă tot el a făcut toată şandramaua ? Or fi două persoane diferite dezvoltatorul aplicaţiei şi administratorul. Foarte posibil. Dar... totuşi.
Văd că au scris şi-n comentarii nişte oameni (şi bine au făcut) despre realitatea din spatele acestui site pe care site-ul "realitatea.net" a uitat să o descrie.
De fapt, acest site nu este nimic altceva decât un şablon, un progrămel, o soluţie gratuită luată de pe net şi modificată bine, chiar foarte bine aş spune eu. Chestia e că aplicaţia în sine nu aparţine celui care-a încasat banii de la minister (adică de la noi toţi) şi, poate dac-ar fi tradus şi-această secţiune de "admin" eu cel puţin nu m-aş fi "prins" că e o furăciune banală.
Acum, sincer, pentru că "s-a descurcat" dezvoltatorul trebuie aplaudat însă ceea ce trebuie criticat este preţul exagerat de mare !
Numai în generaţie cu mine erau cel puţin 3 oameni care puteau să facă aceeaşi chestie pe mult mai puţini bani. Dar... dacă sunt bani la buget, de ce să nu-i cheltuim ?
Sunt curios a cui cumătru, fin, naş, nepot, văr sau cumnăţel o fi cel care a "făcut" site-ul "conceptului e-România".
E corect spus concept căci acest site exact asta este, un concept de site... cu un grad ridicat de abstractizare întrucât în realitate este o aplicaţie făcută de alţii, gratuită şi editată frumos de nişte băieţi la noi şi ambalată frumos.
Aşadar, după ce Ministerul Turismului a mătrăşit nişte bani din contribuţiile cetăţenilor pentru a realiza o caricatură de schelălăială, pardon, Imnul Turismului Românesc, acum Ministerul Comunicaţiilor face nevăzuţi şi mai mulţi bani pentru un site făcut în esenţă de alţii.
E ca şi cum dumneavoastră m-aţi plăti pe mine cu 10000 de euro ca să vă fac o strachină la "roata olarului". Eu mă duc în piaţă, cumpăr una cu 1 euro, vin acasă, moi pensula (sau pensonul?) în culoare, mai trag o dungă, îmi pun şi semnătura şi apoi vin şi vă prezint o "operă de artă tradiţională" şi vă cer banii.
Poate comparaţia e puţin forţată dar nu prea mult.
Până una alta, eu îmi aştept liniştit Examenul de Bacalaureat ştiind că există şi secţiunea "e-Educaţie" pe măreţul site-concept e-România.

miercuri, 17 iunie 2009

Rockin' Transilvania - partea a III-a

Continui astăzi cu relatările din recenta încheiată călătorie, cu ultima trupă ce-a urcat în prima zi pe scena Rockin' Transilvania de la Sibiu.
Aşadar, după anunţarea celei mai controversate decizii ale momentului, prezenţa X-Plod din partea României la prestigiosul Wacken Open Air, au izbutit, după ceva chin cu sunetul, bată-l vina, formaţia germană In Extremo.
Eu am descoperit formaţia In Extremo acum vreun an şi ceva când am avut ocazia să văd un DVD lansat de ei cu un concert susţinut la Munchen (parcă).
Încă de-atunci am zis că-i folk metal cu voce de Rammstein. Şi totuşi, mi-au plăcut pentru că foloseau instrumente care mai de care mai deosebite şi, prin ţinuta şi prezenţa lor scenică, aduc mai aproape perioada despre care ei cântă.
Nu pot să spun că mi-am dorit enorm de mult să văd trupa In Extremo dar, având în vedere că pe lângă ei veneau Korpiklaani, am zis că nu-i rău. Aveam o curiozitate.
Impresia mea pe ansamblu este de dezamăgire. Da. Am fost dezamăgit de ceea ce am văzut şi mai ales de ceea ce am auzit la In Extremo.
Ideea cu artificii, nouă celor din primul rând nu prea ne-a picat bine având în vedere că ne-au intrat în ochi porcărie din aia şi puţea a petardă 10 minute după ce se ridicau chestiile alea.
Relaţia lor cu publicul ? ZERO.
Au vorbit numai în germană, deşi nu ştiu dacă erau 20 de nemţi prin zonă. Şi să se aştepte ca să aibă public în condiţiile în care le vorbeşti numai în germană ?
Şi, deşi In Extremo nu are piese numai în germană, mi mi-au sunat toate în germană. Au de pildă o piesă pe care-au şi cântat-o de-i zice "Ave Maria" şi care-i în latină. Ei... când ţi-o cântă un neamţ,... tot a germană sună. Cei care-au fost super atenţi se arătau foarte frustraţi întrucât cică vocalul trupei a sărit două strofe. O fi... nu-i contrazic.
Am filmat şi eu o piesă (din plictiseală) dar la cât de slab a fost concertul mi-e lene să-l urc pe youtube aşa că am să postez o filmare a utilizatorului isdrock75:

Nu pot spune c-a sunat rău, dar nu au putut transmite publicului acea senzaţie de care e nevoie. Se ştie că nemţii în general sunt mai "reci" dar ei au fost comparabili cu clima din arhipelagul Svalbard, nu alta.
Poate au vrut, dar n-au putut.
După cum v-am spus, sunt dezamăgit de prestaţia lor.
Vorbit în germană, piese prost alese, artificii proaste, aruncat cu sticla de bere în cap la om = dezamăgire totală.
Aveam eu un moft să-i văd. I-am văzut. Nu-mi mai trebuie.
Totuşi, cred că dacă ar fi cântat ei în deschidere la Korpiklaani ar fi fost mult mai bine,... sincer.
Korpiklaani nu-i trupă de cântat ziua... ci în toiul petrecerii... noaptea. În fine, la câte gherle au dat organizatorii, nu mă mir. Şi având în vedere că printre sponsori sunt "Consiliul Naţional al Germanilor din România", iarăşi nu mă miră.
N-aş fi zis nimic dacă erau numai nemţi şi eram eu singurul care nu ştia germană la perfecţie dar, având în vedere că nici jumătate din cei din public nu vorbeau germana... n-a fost deloc în regulă ceea ce au făcut. Uite trupa Superbutt putea să vorbească în maghiară, la urma urmei chiar că erau puţini care nu pricepeau nicio boabă de maghiară... şi n-au făcut-o, totuşi!
Cei care-au văzut şi precedentul concert In Extremo, tot de la Sibiu, spun că atunci au cântat mai bine şi că şi-au ales piesele pe care să le cânte mai atent. Îi cred pe cuvânt dar, eu personal, nu mă voi mai duce la un concert unde cap de afiş este In Extremo sau, dacă mă duc, nu stau la reprezentaţia lor.
Acest cadru este luat imediat după ce s-a dat "stingerea" şi eu, alături de Bogdan, Paul, David şi Ana, ne-am îndreptat către ieşirea din stadion.
Paul, care-a fost şi anul trecut îmi spunea că acum e curat în comparaţie cu ediţia precedentă.
Aşa o fi... eu nu pot să nu remarc câtă nesimţire a fost.
Fix în colţ am stat noi. Acolo este un singur pahar... în rest... mizerie ca-n codru.
Şi cică să mai fii civilizat. Uite, am fost şi pe 3 metri pătraţi deja nu se mai vede.
Pe de altă parte, la câte probleme au fost... şi mie-mi venea s-arunc cu berea pe scenă când am auzit "X-Plod".
Ei, noi să fim sănătoşi că belelele curg.
După finalul concertului, ştiam că pentru mine vor urma nişte ore lungi. Îmi pare totuşi rău că nu am insistat mai mult la Joey, dar ştiam că a sa casa era plină. Dar, tot răul spre bine.
Ideea e că până pe la 4:30 am stat în minunatul club "Free Eagles" care se afla undeva după liniile de tren.
În ilustraţia alăturată sunt eu şi cu David din Suceava, pe la ora 2:30 noaptea în celebra Piaţă a Sfatului din Municipiul Sibiu.
David, a fost mai norocos şi mai "pe fază" decât mine anunţându-şi cunoştinţele din Cluj, astfel că trenul lui pleca în jur de ora 5:00 şi avea să-l ducă la Cluj unde putea prinde nişte somn înainte să se pornească spre Suceava.
Pe mine nu m-a dus mintea (şi rău am făcut) iar trenul meu pleca abia peste 18 ore de la momentul în care această poză a fost făcută.
I-am ţinut companie lui David căruia îi cam picau ochii în gură
După care au urmat câteva ore lungi.
Ce să faci singur, într-un oraş străin, în crucea dimineţii ?
Mai întâi am chemat miliţia ca să evacueze ţiganii care dormeau în mijlocul gării şi emanau şi un miros ce făceau imposibilă şederea fără mască de gaze.
A venit miliţia, i-a trimis la plimbare, am ţinut uşile deschise, s-a aerisit, acum se putea sta în gară. Bun,... ce mai faci ?
Mai numeri liniile, mai faci o poză cu răsăritul, studiezi atent gara... şi tot mai e timp. Ce mai faci ?
Mai pozezi pe ăla de doarme mut de beat în mijlocul peronului (al naibii n-a ieşit bine poza aia !). Şi tot mai e timp.
Vorbisem cu Paul că vine el să mă ia din gară pe la ora 9:00. Îl sun pe Paul de... multe ori... şi... nu răspunde. Ei... "no cred că doarme aista!". Şi dormea exact ca un bolovan. Era şi normal, era şi el obosit. Şi eu eram obosit, dar eu trebuia să rezist.
Mi-am pus două întrebări: "Eşti în Sibiu şi nu te duci la Brukenthal ?" şi "Da' oare n-oi nimeri eu şi singur muzeul cu pricina ?".
Mi-am luat inima-n dinţi şi-am început să hoinăresc prin oraş pe sistemul "avem gură tovarăşi!" în caz de mă rătăceam.
Sunt câteva (multe) străzi în Sibiu care seamănă aproape leit cu cele din Cluj, astfel că mi-a venit uşor să mă orientez.
Şi, încet, încetişor mai o poză, mai un ziar citit, m-am trezit în Piaţa Sfatului şi, undeva în faţă, Muzeul Naţional Brukenthal. Dar până atunci, să vă mai arăt şi alte poze din Sibiu:
Uite ceva frumos, ce la noi, pe-aici prin Moldova nu prea vezi.
Biserica îşi respectă statutul de instituţie, plătită din bani publici şi arborează steagul României. Aşa ar trebui, în opinia mea, să facă toate bisericile din România.
Trecând prin aceste locuri, într-un final, orbeşte, am nimerit şi Piaţa Sfatului.
Imaginile pe care le vedeţi la TV cu porumbeii sunt pe bune.
Am făcut poze de la 20 de cm de porumbei şi nu fugeau.
Dacă alergi, vor fugi, dar dacă mergi pur şi simplu, e bine să fii atent căci există riscul chiar să calci vreunul.
Momentele cu ridicăturile fântânii arteziene, combinat cu sunetul clopotelor vechi de sute de ani şi cu imaginea porumbeilor zburând din toate direcţiile şi totuşi organizat, m-au făcut să uit pentru moment că mai am multe ore de stat în Sibiu şi să apreciez momentul.
Mă uit la ceas şi văd 9:49. La 10:00 se deschidea la Brukenthal.
Mai stau puţin şi văd că deja se adună ceva lume în faţa imenselor uşi ale bătrânei clădiri.
Pe la 10:05 se deschid larg porţile pentru cei aproximativ 40 de oameni care-au reprezentat primii vizitatori din zi.
Erau şi oameni simpli dar şi grupuri organizate de elevi.
M-am "lipit" şi eu repede de un grup de elevi căruia i se asigura şi ghid.
Aveam să mă despart la un moment dat de ei şi asta doar pentru că eu eram prea obosit ca să pot asimila atât de multe şi să stau în picioare atât de mult în muzeu.
Chestia este că acest baron von Brukenthal, deşi nu a fost român, a lăsat pe teritoriul României o moştenire inestimabilă astăzi ca preţ.
Vă daţi seama că omul acesta a cumpărat literalmente toate cărţile ce s-au publicat în epoca sa ?
Muzeul Naţional Brukenthal, dacă e să-l vizitezi integral, petreci cel puţin 6-7 ore acolo.
Eu am încercat în două ore şi ceva să prind cât mai mult.
Încă un lucru extraordinar: Doamna custode (c-aşa se spune acum), adică ghidul, era totodată şi cercetător al muzeului.
Practic, domnia sa ştia tot despre ceea ce a însemnat Brukenthal în perioada sa şi istoricul achiziţionării fiecărui exponat din epoca sa.
Nu ca pe-aici prin Moldova (în special la Bârlad şi la Palatul Culturii din Iaşi) unde dacă puneai o întrebare despre un exponat ţi se răspundea în genul "ah, dar nu ştiu exact, era ceva cu.... în fine". Şi înţelegeai tot.
Ei nu, la Sibiu totul ca la carte. Ireproşabil.
Fotografiatul era strict interzis înăuntru aşa că vă arăt doar poze din curtea interioară a palatului Brukenthal, acolo unde eu, cel puţin, nu am văzut niciun semn care să indice că n-am voie să pozez.
Am izbutit să explorez întreaga secţiune de pictură, cea de sculptură şi cea legată de tehnologie, căci baronul Samuel von Brukenthal a colecţionat şi tehnologie.
Nu am ajuns să văd cele 17000 de monede colecţionate de baron şi au mai rămas secţiuni pe care nu am apucat să le vizitez.
De altfel nici partea de tehnologie nu am apucat s-o văd temeinic.
Dar... lasă... că n-au intrat zilele-n sac.
După vreo două ore şi ceva de stat în Palatul Brukenthal, sună telefonul. Era Paul. Izbutise să se trezească şi era în drum spre Piaţa Sfatului.
Am făcut joncţiunea cu el şi am început să hoinărim pe străzile oraşului Sibiu, mult mai plin decât cu 12 ore înainte când am mers prin aceleaşi zone, după concert.
În Sibiu se auzeau patru limbi: română, germană, engleză şi maghiară. În această ordine.
Turiştii nemţi emanau însă cele mai multe fiţe. Nu mi-a plăcut de ei.
Începu să m-ajungă şi-o foame astfel c-am luat loc la un mini-fast-food... naiba ştie ce era... că nu era nici restaurant, nici cârciumă, nici ... nimic... era un mini-ceva care vindea şi câte ceva de mâncare.
După care, cu ajutorul nemărginit al lui Paul, mi-am umplut rucsacul cu mâncare căci multe alte ore aveau să cadă peste mine până când ajungeam acasă.
Acestea fiind zise... ne-am îndreptat către Stadionul Municipal Sibiu unde avea să înceapă cea de-a doua zi a festivalului Rockin' Transilvania, zi pentru care eu nu cumpărasem bilet, ştiind că plec cu mult înainte de final.
Paul şi cu Bogdan au intrat.
Probabil că dacă mă stresam enorm de mult, izbuteam până la urmă să intru şi eu dar... chiar nu am vrut. Totuşi, nu pot să nu remarc din nou numărul impresionant de forţe de ordine desfăşurate.
Cel puţin până la 19:30 când am plecat eu de la stadion, cred că erau cel puţin tot atâţia poliţişti câţi metalişti prezenţi la concert. Oribil.
În drum spre stadion, am avut ocazia să admir această operă a unora a căror creier cred că se scursese de mult în WC.
Acesta era un ghid turistic electronic, acum, doar un ecran spart.
Interesant este că în urmă cu o zi funcţiona, ceea ce mă face să cred că unii participanţi la festivalul acesta au comis aiastă grozăvie.
Şi ne mai mirăm de ce metaliştii au o imagine nu tocmai grozavă.
Ei uite de ce !
În mare parte am auzit concertele de din afara stadionului (se auzea chiar foarte bine!). Am văzut o parte din recitalul celor de la Distruction de undeva din lateral, zonă accesibilă dar patrulată de jandarmi. Văzând că vin din ce în ce mai des, am renunţat şi am revenit pe banca din faţa stadionului.
La 19:20 a ieşit Paul pentru a mă conduce spre gară de unde se forma trenul accelerat 1751 cu destinaţia Suceava, vagoanele 1,2 şi 3 urmând a circula către staţia Iaşi.
La 20:14, am părăsit municipiul Sibiu după 68 de ore de stat în oraşul fostă capitală culturală a Europei.
Despre drumul de întoarcere n-am multe de spus, în mare parte fiind marcat de-un somn provocat de o cruntă oboseală. Pot doar să vă spun că la Miercurea Ciuc (sau Csikszereda, după unii) erau exact -8 grade şi m-am trezit din cauza frigului.
La staţia Adjud, unde se despart vagoanele de Suceava de cele de Iaşi, am coborât pentru o binemeritată ţigară şi a trebuit să-i suport ifosele unei tanti din Suceava care se plângea că a fost prea cald şi ei i se îmbolnăveşte copilu' dom'le. Reacţia conductorului de tren (naşului) a fost fermă şi corectă: "Apoi la colegu'(n.r.: în vagoanele de Iaşi) n-a dat deloc. Noi am dat, deşi n-avem voie să dăm în iunie căldură căci am văzut că-i frig. Nu era mai bine dacă nu dădeam să fi văzut colo la Miercurea Ciuc frig ! Ia uite dom'le vrei să faci bine şi tot de rău dai !".
Dacă ştiam stăteam în vagoanele de Suceava până la Adjud.
Auzi, i se îmbolnăveşte copilul. Eu şi cu doi elevi din Huşi care făceau liceul la Odorheiul Secuiesc, am degerat în vreme ce ei au stat cu geamul deschis şi tot ei se plâng. Aşa-i românul!
În jurul orei 6:15 am ajuns în gara Bârlad, locul care-mi place cel mai mult din Bârlad, atât când plec cât şi când mă întorc.
Ei bine, nu m-am înscris la cazuri sociale pentru toci şi robe dar măcar am fost într-unul dintre cele mai frumoase oraşe ale ţării, am văzut un concert per ansamblu bun, am vizitat un muzeu deja celebru în Europa şi am cunoscut oameni noi.
Îi mulţumesc lui Marcian că m-a ţinut o noapte în condiţiile în care mă vedea pentru prima dată (un moldovean n-ar face asta!), îi mulţumesc lui Paul pentru tot, mulţumesc oraşului Sibiu că m-a găzduit (credeţi-mă, merită) şi îmi mulţumesc mie că n-am dat înapoi de la această excursie.
Această excursie a ţinut loc de banchet pentru mine. A fost, într-un final, ceva mai scumpă dar investiţiile au fost exclusiv în favoarea-mi şi nu regret nicio secundă.
Sper să revin cât mai curând cu putinţă în Sibiu căci sunt convins că mai sunt multe de văzut. Cine ştie... poate chiar voi putea ajunge şi la ArtMania... rămâne de văzut.
Acum o lună nu ştiam sigur că mă duc la acest festival. De fapt, nici cu o zi înainte nu ştiam sigur că mă duc.
Poate nu e bine cum fac eu... că iau toate deciziile în ultima secundă. Totuşi, pe de altă parte, ceva planificat este supus sentimentului de dezamăgire. Ceva decis ad-hoc pare să aibă mai mult impact asupra-mi.
Vă doresc multă sănătate, stimaţi cititori şi vă recomand cu plăcere să vizitaţi oraşul Sibiu, dacă aveţi ocazia.
Cât despre metalişti, sper să ne vedem sănătoşi curând la un alt festival.
Rock ON !

marți, 16 iunie 2009

Rockin' Transilvania - partea a II-a

Aşadar, continui cu relatările din deplasarea mea de la Sibiu.
Cum spuneam, am avut un şoc când am văzut cât de puţină lume este pe stadion.
În fine, ne-am ocupat un loc în faţă şi am zis că putem să ne uităm la concert.
Şi, încep să cânte trupele care se luptau pentru un loc la Wacken Open Air. În această primă zi a festivalului avea să aibă loc aşa-zisa finală naţională.
Trupele înscrise în finală ? Betrayer, Fortuneteller, L.O.S.T., R.U.S.T., Thunderstorm, Spectral şi... X-Plod. (sper că mi le-am amintit pe celelalte pe toate)
Pe la mini-recitalul trupei Fortuneteller mi-am dat eu seama... de fapt... credeam că n-aud eu bine... dar sonorizarea era cam... cel puţin infectă... şi volumele uşor (mai mult) inegale. Şi se pare că n-auzeam eu rău... de fapt... poate că noi cu toţii cei prezenţi acolo eram proşti căci nouă tuturor ni s-a părut că ceva e-n neregulă ca toate trupele să sune în general "rău" şi că volumele pe instrumente sunt în general prost puse...
Nouă tuturor ni s-a "părut" asta, organizatorilor nu.
Mie personal mi-au plăcut cei de la Thunderstorm, deşi nu într-o măsură entuziasmantă şi trupa L.O.S.T. despre care ştiam din trecut şi pe care-i mai văzusem.
L.O.S.T. deşi au avut şi ei, ca toate celelalte trupe, probleme cu sonorizarea, au sunat bine şi au cântat şi piesa pe care eu o aşteptam de la ei, Ziua ce vine. Având în vedere că piesa aia îmi plăcea, nu am sesizat problemele cu sunetul deşi au fost şi-acolo,
Câteva poze de la trupele de până la X-Plod(îmi cer scuze pentru calitatea slabă însă şi condiţiile potrivnice de fotgrafiere - soarele-n faţă - sunt de vină):
Oricum, în ciuda pozelor ce dau aliură de sictir în facerea lor, am fost atent la concertele tuturor trupelor.
Ei... şi după toate astea, vine formaţia X-Plod. Ooo... dar vai... deci vă rog... "aplauză" fac şi eu ca agramatul comentator de fotbal de la Pro TV.
Toată lumea "aplauză", trupa X-Plod se joacă în iarbă şi de-a v-aţi ascunselea, pardon, ţine un recital la un festival de rock/metal.
Şi intră plozii (nu se supără dacă le zic aşa!) pe scenă şi plodul 'ăl mai mic, vocalul formaţiei, ţipă, pardon, zice: "Bună seara Sibiu, noi suntem bărbaţii de la X-Plod!!!".
Nu mă înţelegeţi greşit, nu am nimic cu copiii, bravo lor că pot cânta, dar nu te arde cu floci în ochi aiurea că-i dăunător grav sănătăţii.
În fine, în râsetele celor puţini prezenţi începe formaţia X-Plod să zăngăne... pardon... să cânte.
Deodată a început să se audă bine. Din păcate pentru X-Plod, în urechile multora nu prea i-a avantajat căci se vedeau (mai precis se auzeau) stângăciile mai bine,... văzând asta, sunetiştii germani au avut grijă să dea tobele mai tare ca să acopere stângăciile, întrucât toboşarul trupei, un pletos mic de vreo 13-14 ani, era singurul de pe scenă care chiar avea treabă cu muzica.
Următoarele critici la adresa trupei X-Plod se vor îndrepta către cei din spatele formaţiei şi către membrii trupei, cu excepţia toboşarului, un copil de care mi-a plăcut din toate punctele de vedere.
În primul rând, la 10 ani nici n-ai cum să poţi cânta cu voce de rock. Este clar că poţi cânta binişor la chitară indiferent de vârstă, dar vocea nu ai cum s-o poţi scoate din tine căci fizic nu eşti încă suficient de dezvoltat.
Dar să trecem peste.
Să trecem şi peste faptul că celelalte trupe erau stresate cum că "vai, cum o să sunăm", "sper să iasă bine", "să nu ne facem de râs", etc. etc. în vreme ce membrii trupei X-Plod se jucau prin iarbă. Nu am nimic cu inocenţa lor, e specifică vârstei şi nu am niciun drept să-i condamn. Dar am dreptul să-i critic având în vedere că ei vor reprezenta România la celebrul Wacken Open Air. Am dreptul să-i critic pentru că eu am plătit ca să-i văd şi pe ei. Şi, în final, am dreptul să-i critic pentru că şi-au asumat calitatea de persoane publice, de vedete, dacă vreţi.
Am văzut pe metalhead.ro postată o filmare cu ei. O pun şi-aici ca să vedeţi şi dumneavoastră, să vă puteţi face o părere, dacă nu aţi intrat deja pe site-ul prestigioasei reviste de profil.

Deci aţi prins ideea.
Trecând peste faptul că niciunul dintre membrii formaţiei nu are încă buletin, dară-mi-te carnet de conducere pentru a se putea urca pe un "motor", cu excepţia tobei, eu personal n-am înţeles nimic din această melodie, ca de altfel din niciuna.
Ultima piesă cântată de copii a fost una instrumentală care, în opinia mea, a mai "dres busuiocul" sunând mai închegat, mai puţin fals şi în care sonorizarea reglată mai bine i-a ajutat în sfârşit.
Mi s-a părut mie ciudat că X-Plod a cântat vreo 32 de minute (după ceasul meu) dar n-am dat importanţă. Se pare că şi asta e ceva contestat de celelalte trupe întrucât limita era de 20 de minute, trupei X-Plod fiindui permisă depăşirea ei.
Eu nu citisem regulile concursului. Eu vroiam doar să văd o competiţie corectă, niscaiva muzică bună şi să ştiu că am văzut o trupă de Wacken.
Ei bine, am văzut o "ceva", nici într-un caz o competiţie şi care a mirosit, ca să nu spun "duhnit" a mânărie. Băşica a explodat în momentul anunţării câştigătorului.
După ce au cântat cei de la Korpiklaani, s-a urcat un nenea pe scenă şi ne-a făcut cunoscut clasamentul final de unde am sesizat încă de-atunci că nu era menţionată deloc trupa Thunderstorm, lucru pe care l-am răcnit cu indignare la faţa locului.
N-au sesizat mulţi (probabil de la atâta Beer Beer) însă a plouat cu înjurături şi exclamări mirate (da, ştiu că-i pleonasm) când s-a anunţat că cei care-au câştigat competiţia sunt cei de la X-Plod. Vaaaai, abia atunci a început să plouă cu înjurături (la unii mai vehemenţi) şi cu puneri la îndoială a corectitudinii concursului pentru cei mai ponderaţi.
Starea mea a fost crescendo, iniţial fiind mai ponderat spre final fiind de-a dreptul sictirit după ce am aflat că din juriu a făcut parte şi un membru al formaţiei Superbutt care-a cântat înainte de Korpiklaani.
În fine, dacă o să am vreo dispoziţie, o să scriu separat despre asta.
După "concurs" a intrat formaţia maghiară Superbutt, "alintată" de mai toată lumea de pe-acolo Superass, SuperCur sau SuperFenek(în maghiară, ca să priceapă şi ei). Ironizaţi de peste tot, formaţia şi-a văzut de treabă, ţinând însă să ne facă cunoscut că este pentru prima oară în viaţa lor când cântă pe un stadion de fotbal.
Aceştia sunt Superbutt.
Stilul lor a fost unul care-a adus mult cu System of a Down. De altfel, vocalul trupei, simpaticul chelios, încerca din răsputeri să-şi dreagă vocea ca să semene cu cea a lui Serj Tankian (sper c-am scris corect).
Per ansamblu n-au sunat întocmai rău dar... ce să spun... nu m-au impresionat în mod deosebit.
Totuşi, au avut şi două piese care-au mai "prins la joc" publicul, drept pentru care i-am aplaudat la părăsirea scenei deşi, repet, nu au rupt gura târgului.
După ce au terminat ei de cântat s-a aglomerat rău de tot la standul cu bere, toată lumea pregătindu-se pentru concertul Korpiklaani.
A durat însă destul până când finlandezii au intrat pe scenă dar, odată intraţi, cu toţii am uitat de oboseală, de greşelile trupelor de dinainte, de căldura care încă nu părăsise municipiul Sibiu... de toate.
Au intrat Korpiklaani şi au început să cânte piesa Korpiklaani.
Salon Korpiklaani ! A început să cânte publicul prezent ... şi atmosfera a început să semene a festival de metal.
Nu am filmat la concert. Am preferat să-l ascult cu plăcere.
De altfel erau destui care filmau şi m-am gândit că sigur vor apărea filmări.
Trebuie menţionat şi David din Suceava care-a făcut un efort considerabil de a confecţiona un steag cu emblema trupei finlandeze, dar şi cu steagul României.
Când în sfârşit Jonne l-a observat a fost foarte zâmbăreţ că cineva s-a "mişcat" în acest sens.
Că tot îi admir steagul lui David, ia uite că şi metalhead.ro ne-a surprins în timpul concertului:
Mesajul meu şi al lui David este "Să moară peci de ciudă !" (prietenii ştiu de ce !).
În poză sunt surprinşi perfect cei care mi-au servit drept gaşcă pe perioada scurtei mele şederi pe meleaguri transilvănene.
Şi iată că încă o dată se dovedeşte că în ciuda faptului că pleci singur la concerte de rock/metal, întotdeauna vei găsi oameni cu care să stai şi niciodată nu eşti singur la un concert.
Mi s-a părut în regulă faza cu aruncatul de bere pe public având în vedere că In Extremo a aruncat cu totul cu o sticlă în public fiind la un pas de a sparge capul unui spectator sau având în vedere precedente mai dure cu alte trupe...
Korpiklaani s-a comportat profesionist, exact ca la Iaşi (cu diferenţa că la Iaşi au intrat cu multe ore întârziere).
Până în acest moment nu am găsit decât o singură filmare drăguţă, cea a noii piese a trupei finlandeze, Vodka de pe albumul Karkelo ce va fi lansat luna aceasta.

Când voi găsi sau pune mâna şi pe filmări de la alte piese, le voi posta şi aici.
Concertul Korpiklaani s-a terminat în jurul orei 21:30... hai poate 21:40. Cert este că ei trebuiau să cânte cel puţin până la 22:00 însă au fost expulzaţi de către organizatori. Imediat după ce au ieşit de pe scenă au şi dat buzna sunetiştii pentru a schimba cabluri, etc. etc. ignorându-ne practic pe noi cei care strigam din rărunchi "we want more !" (mai vrem !).
Citându-l pe David: "s-a terminat prea repede. Trebuia să cânte ca Manowar toată discografia şi cu biss-urile de rigoare!".
Ei, nici chiar aşa. Dar cert este că mi s-a părut prea scurt concertul trupei Korpiklaani.
Au ştiut să facă spectacol şi au făcut o treabă excelentă. Mai vreau ! Următoarea oară când Korpiklaani va mai veni în România, sigur voi fi din nou acolo.
După recitalul trupei finlandeze a intrat, aşa cum spuneam mai sus, un nenea care ne-a anunţat rezultatul votului "corect" al juriului care-a decis ca X-Plod să reprezinte România la Wacken Open Air.
Iată secvenţa:

Nu se aud chiar tare fluierăturile dar... înţelegeţi că decizia nu a fost primită întocmai cu urale.
A urmat repede In Extremo pentru a nu se prelungi şi eventual forma un cor de fluierături dar, imediat după asta m-am dus să-mi iau un hot-dog şi-o bere şi prin jurul meu n-am auzit nimic de bine ci numai "mă să-mi bag... X-Plod?", "mă, au fost ok copiii dar nici chiar aşa....", "bă, a fost aranjată treaba", etc. etc.
Am crezut că numai mie mi se pare, eu arareori izbutind să am o părere comună cu a celorlalţi dar de această dată, se pare că n-a fost numai Vâlsan mai dement ci chiar a fost o problemă.
Urât ceea ce s-a întâmplat.
Dacă era vreun festival de genul "Vreau să fiu mare vedetă", "Mamaia copiilor", "Alege Asia", "Ploaia steluţelor/de stele", "Academia Vedetelor", "Steaua fără nume", etc. etc. mai înţelegeam. Dacă era "Megastar"... dacă era oricare alt concurs din ăsta de "mainstream" de căutat "vedetisme" şi în care accesul se face pe bază de câţi bani dai şi cui dai sau pe fiul cui eşti, înţelegeam. Dar nu mă aşteptam la aşa ceva la un festival de rock/metal.
Să cităm puţin de pe metalhead.ro:Problema: X-Plod = Plodul lui X. Se cere: Cine este X?
Sunt curios dacă va răspunde cineva la asta.
Şi, dacă X-Plod au câştigat pe merit, atunci să ni se explice şi nouă celor care am postat comentarii nu tocmai de felicitare pe site-ul trupei dar cu limbaj decent, de ce ni s-au şters toate comentariile, rămânând numai cei care au zis "de bine", adică vreo 3 comentarii din vreo 40 ?!
Am citit în avalanşa de articole dezaprobatoare de peste tot (site-urile de metal din România au luat-o razna după această decizie!) că din juriu a făcut parte şi un membru al formaţiei Contradiction (care-a cântat a doua zi). Şi că românii au votat corect, iar străinii au votat cu punctaj maxim pentru X-Plod.
Aşa o fi... deşi eu i-am auzit pe cei de la Contradiction zicând altceva. Poate mi s-a părut mie.
Despre reprezentaţia celor de la In Extremo şi drumul de întoarcere,... în partea a treia.

Rockin' Transilvania - partea I

Bine v-am regăsit stimaţi cititori.
După cum pomeneam eu în articolele precedente, în loc de banchetul de final de clasă a XII-a, voi prefera o "escapadă" la Rockin' Transilvania. Eram cât pe-aci să nu le fac pe niciuna dar asta-i altă poveste.
Multe vorbe deloc de bine pentru Societatea Naţională a Căilor Fertae - Călători din cauza cărora am zăbovit ceva ore şi aiurea dar... tot răul spre bine.
Aşadar, vineri (n.r. 12.06.2009) m-am urcat în trenul accelerat 1664 din direcţia Iaşi cu destinaţia Sibiu pentru a suferi vreme de aproximativ 10 ore şi jumătate până în oraşul din sudul Transilvaniei, Sibiu, referit adeseori şi ca Hermannstadt.
Trenul cu vagoane şi mers de personal dar cu preţ de accelerat arăta ca mai toate trenurile din prin Moldova... adică rău. O parte din banchetele din compartimente erau rabatabile, geamurile se închideau şi deschideau... doar uneori... arareori la dorinţa călătorului şi adeseori la voinţa vântului sau a... sorţii.
Dar să nu fiu prea răutăcios.
În fond şi la urma urmei, eu am vrut aşa.
Imediat după staţia Adjud (staţie în care se mai adaugă vagoane, se schimbă locomotiva, etc.) drumul a devenit mai plăcut din perspectiva peisajelor ce se derulează în faţa ochilor călătorului.
Între staţiile Livezi Ciuc şi Siculeni (sau Madefalva, cum scrie pe plăcuţa din staţie) sunt nişte peisaje superbe. Uneori îi invidiez pe locuitorii acelei zone.
Până la Braşov drumul alături de proprietarul blogului 777.ro, originar din Iaşi, a fost plăcut şi chiar nu am simţit cele câteva (multe) ore.
După Braşov, am rămas pentru câteva minute singur în compartiment după care s-au urcat nişte unii, doi, un el şi-o ea, care, spuneau ei, erau din Ploieşti. Dacă cineva spune că Ploieştiul este un cartier la marginea Bucureştiului, să ştiţi că are dreptate.
În atitudinea şi exprimarea lor nu am simţit nicio diferenţă faţă de majoritatea celor din oraşul ăla cu 6 sectoare şi metrou.
Am căutat să-i ignor dar mă tot apăsau cu tot felul de întrebări, care mai de care mai stupide, şi tot încercau să mă provoace la discuţii despre nişte subiecte foarte interesante din "CAN-CAN"-ul "dă azi". Fiind foarte interesat de subiect, am tot căutat să-mi mut poziţia.
Plimbându-mă prin vagon, aud dintr-un compartiment răsunând dintr-un difuzor de laptop ceva ce aducea a metal. Mi-am luat inima-n dinţi şi am intrat şi eu în compartiment.
Aşa l-am cunoscut pe Adi din Braşov, student la Teologie în Sibiu.(ce fel sună!)
Un om foarte deschis şi care îi iubeşte pe maghiari mai rău ca mine. Nu am reuşit să înţeleg cum poate fi ateu şi în acelaşi timp student la Teologie (şi a făcut şi seminarul teologic în loc de liceu) dar, trecând peste asta, mi s-a părut un om minunat.
A spus că va încerca să intre la Rockin' Transilvania dar, dacă nu va putea, a spus că ne vedem la ArtMania. Din păcate eu nu cred că pot ajunge la ArtMania dar... lumea-i mică. E timp.
Odată ajuns în Sibiu, la ora 23:30, am fost întâmpinat de Paul şi de Marcian(Joey), alături de care luat-am Sibiul la picior. Şi-am mers... mult. Da' mult de tot. Ce căutam ? Un loc unde să se audă ceva muzică şi să putem bea ceva.
Optimişti mai eram. Am mers în patru locuri etichetate ca fiind "bodegi de roackeri" dar... peste tot era plin. Da' plin ochi nu aşa.
Văzând asta ne-am reorganizat într-o clasică "chetă", am pus mâna pe câteva peturi de bere şi mers-am acasă la Marcian, unde de altfel am rămas eu şi peste noapte (mai precis peste dimineaţă căci cine-a dormit noaptea?).
Cu Joey am intrat în contradictoriu cu privire la formaţia Metallica, el fiind un fan înrăit al americanilor (se vede din faţa blocului său steagul din camera lui cu Master of Pupets), eu, pe de altă parte, un om dezamăgit de ultimul album al celebrei şi influentei trupe.
Şi totuşi, am găsit puncte comune.
El se "pregătea" pentru un examen ce urma să vină iar eu mă "pregăteam" pentru Bacalaureat.
Sper să se fi descurcat la examen, aşa cum şi eu sper să mă descurc la Bacalaureat.
Deşi un bun chitarist, Marcian a ştiut să-şi păstreze laudele de sine.
Având atâta timp la dispoziţie, am avut timp să discutăm despre orice, la propriu orice. Am avut timp chiar să-l şi auzim pe Paul cântând la chitară. Sper ca data viitoare când vin în Sibiu să fie mai bine :)), glumesc desigur, având în vedere că eu nu pot cânta la chitară nici măcar aşa.
Pe la 5:30 am rămas doar eu cu Marcian şi-am zis că ne culcăm.
Da... bine. Ne-am culcat pe la 8:00.
Pe la ora 15:00, însoţit şi de Paul (cu tot cu cordeluţă:)) ne-am luat picioarele la subţioară şi ne-am îndreptat către Stadionul Municipal Sibiu, locul de desfăşurare al festivalului Rockin' Transilvania.
Ajunşi acolo, încă nu se auzea nimic. Nicio probă de sunet, nimic.
Ne cumpărăm bilete şi dăm să intrăm. Când colo, ditamai Miliţia.
Poliţie Comunitară, Jandarmerie, Poliţia Municipală Sibiu şi o firmă privată de pază. Băi deci Miliţie cât cuprinde.
În ilustraţie îl aveţi Paul care era controlat la sânge de către "organele" de Miliţie, în timp ce rucscaul îi era controlat de un alt organos şi întreaga operaţiune era supravegheata de un al treilea organ, lat de 2 metri şi înalt de 1,50, pe care m-am chinuit să-l evit din cadru, dar care tot apare undeva în dreapta.
Pe Paul care-a făcut greşeala să vină şi cu rucsacul, l-au pus să-şi arunce sandwich-ul mic pe care-l avea pe motiv că "poţi să cumperi mâncare dinăuntru!", de parcă cu cu un sandwich putea rezista atâtea ore.
În fine... n-ai cu cine.
Şi-am intrat, într-un final pe stadion.
O dată ajunşi acolo facem joncţiunea cu Bogdan din Bucureşti şi cu David din Suceava (singurul moldovean în afară de mine care-a mai participat la festival).
Ajuns pe stadion am avut un şoc puternic... foarte puţină lume. Şi nu s-a înmulţit prea mult.
Incredibil de puţină lume.
Noi ne-am grăbit să ne ocupăm loc în primul rând, ca să ne putem expune steagul cu Korpiklaani cărat din colţul hărţii de David.
De fapt, a fost extrem de uşor de ajuns în faţă, nimeni neavând nimic împotrivă întrucât oricum nu era lume la festival.
Cred c-au fost maxim 400 de oameni pe-un stadion ce putea găzdui lejer 10000 de oameni.
De multe cred că se pot plânge cei care-au bătut drum lung până la festival, dar nu se pot plânge de loc. Loc a fost şi încă mult.
Întrucât dimensiunile acestui articol devin cam mari, o să mă opresc aici cu relatarea şi voi reveni curând cu partea a II-a în care vă voi povesti despre "bătălia" (o să vedeţi de ce cu ghilimele) pentru Wacken Open Air ce-a avut loc în prima zi.

joi, 11 iunie 2009

Final de Liga I

Mulţi dintre dumneavoastră, stimaţi cititori, nu urmăriţi Liga I. Şi, deşi eu sunt împătimit după fotbalul intern, vă spun că bine faceţi.
S-a mai terminat un sezon plin de scandaluri, valize, acuzaţii de non combat, aranjamente, "meciuri" pe la DNA şi... fotbal mai puţin. C-aşa-i la noi.
Una peste alta, echipa românească Unirea Valahorum Urziceni va merge direct în faza grupelor celei mai importante competiţii intercluburi din lume, Uefa Champions League.
Întrucât finala Cupei României se va juca între două echipe care deja au terminat în primele 5 în Liga I, locul 6 asigură şi el participarea în competiţia a doua a europei denumită recent Europa League (fosta Cupă UEFA).
Ultimele patru clasate vor merge în Liga a II-a, în speţă Gaz Metan Mediaş, Farul Constanţa, CS Otopeni (cu penalizare de 3 puncte) şi Gloria Buzău (cu penalizare de 8 puncte). Penalizările survin de la faptul că n-au reuşit să îndeplinească baremul minim de 25 de puncte.
Locul secund va duce şi el în cea mai importantă competiţie intercluburi dar în turul III preliminar (din IV câte sunt), echipa clasată pe acest loc, în speţă Dinamo Bucureşti, trebuind să elimine două echipe în sistem dublă manşă pentru a accede în faza grupelor alături de Unirea Valahorum.
Celelalte patru echipe ce vor merge în Europa League sunt FC Timişoara (fosta Poli Timişoara), Kolozsvàri Vautas Sport Club (actuala CFR 1907 Cluj), FC Vaslui şi Steaua Bucureşti.
Locul celor patru echipe ce vor merge în Liga a II-a va fi luat de către Apullum Alba Iulia (revenită după o pauză de 4 ani), Internaţional Curtea de Argeş (premieră), CSM Ploieşti (revenită după mulţi ani) şi Ceahlăul Piatra Neamţ (revenită după doar un an de pauză).
Acestea sunt faptele, conform clasamentelor finale. Problema e că fotbalul nostru nu prea s-a jucat mult pe teren şi în clasament ci mai mult pe la DNA, Tribunalul de Arbitraj Sportiv, FRF, LPF şi alte instituţii cu multe iniţiale.
Spre exemplu, Gaz Metan Mediaş abia aşteaptă un verdict negativ pentru FC Argeş în scandalul legat de afacerile patronului Cornel Penescu, caz în care echipa piteşteană ar fi retrogradată (deşi pe teren şi-a câştigat locul de-a mai sta un an în Liga I) şi Gaz Metan Mediaş ar rămâne în prima divizie.
Echipa care va termina pe locul 2 este încă incertă întrucât FC Timişoara a pierdut o dată cu numele de Politehnica şi 6 puncte pe care, totuşi, le-a câştigat pe teren nu la barbut, DNA, TAS, FES, RECT, etc. etc. Acum se aşteaptă verdictul final al tribunalului din Elveţia care-ar putea, totuşi, trimite Timişoara pe locul secund, aruncând pe Dinamo Bucureşti definitiv în afara Uefa Champions League.
Uuuuf, urăsc calculele complicate din fotbal, mai ales atunci când ele n-au deloc legătură cu terenul de joc.
Sentimental, sunt mulţumit de acest sezon.
Favorita mea, Steaua Bucureşti a avut o evoluţie cel puţin slabă şi chiar infectă în retur. Nu am ce să comentez. Sunt bucuros că totuşi au prins locul 6, ultimul tren spre Europa League, în ciuda evoluţiei dezamăgitoare pentru toată lumea.
La cum a jucat FC Vaslui în ultima vreme nu-mi doream să prindă Europa League dar amintindu-mi că nu suport Universitatea Craiova,... m-am bucurat teribil la finalul meciului de aseară de pe stadionul "Ion Oblemenco" încheiat cu victoria Vasluiului scor 1-0 prin golul lui Wesley.
Pe vremea când Steaua rata la mustaţă finala cupei Uefa în faţa formaţiei Middlesbrough, Universitatea Craiova era în divizia B (actuala Ligă a II-a). După fluierul final, oraşul Craiova a fost împânzit de fani ai Universităţii care scandau cu bucurie "Thank you Boro" (Mulţumim Middlesbrough) de parcă România ar fi câştigat campionatul mondial sau echipa lor ar fi câştigat cupa campionilor europeni ! De atunci nu mai vreau să aud vreodată nimic de bine de Craiova. Mereu le voi dori să le fie ţărâna grea ! Abia aştept să-i văd poate mai pică o dată în "B" că le stă bine ! Până una alta, pentru Craiova, am un simplu mesaj: "Euro-PA!".
Mi-aş fi dorit ca CFR Cluj să retrogradeze în acest sezon şi în locul ei să promoveze Universitatea Cluj. Din păcate "şepcile roşii" abia au evitat retrogradarea în Liga a III-a şi a această invenţie de peste noapte a lui Pazskany a reuşit în ciuda unor evoluţii cel puţin la fel de penibile ca ale Stelei să se claseze pe-un nedemn loc 4.
Mă bucur pentru Steaua, FC Vaslui, Timişoara şi Unirea Valahorum. Îmi pare rău că CFR Cluj e acolo unde e, se poate mai jos ! Las' că vine anu' viitor!
Îmi pare rău pentru Rapid care în ciuda situaţiei financiare precare, s-a zbătut până-n ultima clipă (izbutind chiar să învingă Steaua pe Ghencea, scor 2-1) să prindă Europa. Şi... n-au prins-o. A venit Poli Iaşi, deşi echipă fără griji, care-a condus 2-0 la Bucureşti în ultima etapă. S-a încheiat 2-2 şi Rapid stă acasă anul acesta după ce acum trei ani mărşăluia la braţ cu Steaua făcând "curăţenie" prin Cupa Uefa.
Mulţumită Stelei şi mulţumită Rapidului (în această ordine) acum Unirea Urziceni joacă direct în grupele Ligii. Steaua a apucat să profite de punctele aduse de ea şi iată, anul acesta, deşi încheie jos de tot, doar pe locul 6, va juca în Europa. Din păcate, Rapidul n-a apucat să se bucure de punctele aduse. Îmi pare rău pentru asta.
Voi ţine cu Dinamo în tururile preliminare dar, acum fiind vorba de sezon intern, nu-mi pot ascunde bucuria pentru faptul că au ratat titlul, încheind sezonul în genunchi cu 3 înfrângeri consecutive (0-1 cu Urziceni în deplasare, 0-2 acasă cu FC Braşov şi 2-5 în deplasare cu FC Argeş Piteşti).
Interesant e că-n această ultimă etapă, Gaz Metan Mediaş a surclasat campioana en-titre Kolozsvàri Vautas Sport Club, pardon, CFR 1907 Cluj cu scorul de 2-0 la Mediaş.
Scorul campionatului a fost întreprins între două echipe deja retrogradate, CS Otopeni surclasând Farul Constanţa cu un neverosimil 6-0 în această ultimă etapă.
Gloria Buzău a mai recuperat din handicap învingând cu 2-1 pe Gloria Bistriţa a bătrânului "Tata Jean".
S-a mai jucat încă un meci care nu conta pentru nimic şi anume meciul de la Târgu Jiu (stadionul pe care se va juca finala Cupei României) dintre Pandurii Târgu Jiu şi Oţelul Galaţi. Ambele echipe nu luptau pentru nimic: retrogradarea nu ameninţa, cupele europene nu puteau fi "prinse". Scorul a fost 1-0 pentru gazde prin golul lui Vasilache din minutul 4.
Aşadar, clasament (semi)final:
1. Unirea Valahorum Urziceni 70 de puncte
2. Dinamo Bucureşti 65 de puncte
3. FC Tmişoara 61 de puncte (6 puncte penalizare)
4. CFR 1907 Cluj 59 de puncte
5. FC Vaslui 57 de puncte
6. Steaua Bucureşti 56 de puncte
Succes echipelor Unirea, Dinamo, FC Timişoara, FC Vaslui şi Steaua în competiţiile europene în care vor juca şi "succesuri" pentru CFR 1907 Cluj.

Actualizare ora 14:00 - FC Timişoara îşi primeşte punctele înapoi şi încheie competiţia internă pe poziţia secundă cu 66 de puncte. Dinamo Bucureşti rămâne cu 65 de puncte şi încheie competiţia pe locul 3.

luni, 8 iunie 2009

Şi iar am avut dreptate...

Vă spuneam eu în articolul anterior că din cauza absenteismului la vot există formaţiuni politice de tipul UDMR(Uniunea Democrată a Maghiarilor din România).
Iată că această formaţiune politică a obţinut, conform exit-poll-ului comandat de Antena 3 şi efectuat de către institutul CCSB, 10,4 % din voturile cetăţenilor români !
Ei uite măcar de-asta ar fi trebuit să mergeţi la vot !
Beţia, prostia şi mândria au dus de râpă România !
Noi nu ne vindem ţara, o dăm pe gratis ! Asta-i lozinca ce ne frământă din '90 încoace. La colţuri suntem tari dar când e vorba de decizie am uitat laptele pe aragaz, scrisoarea la fiert, plânge copilul, începe "Fetele marinarului", cântă Guţă în "centru", etc. etc.
Se mai dau şi mici şi bere "moacă". Asta-i România în campanie electorală, indiferent pentru ce se votează, vă spun ceva nou ? 80% habar n-au cu cine votează, de ce, sau cum va putea acel om pe care-l votează să îi influenţeze viaţa lui, a familiei lui, pozitiv sau negativ!
Pe forumul antena3 spunea utilizatorul Alex: "Rezultate fenomenale ca si extragerea la loto. Gata. Plec in Bulgaria si imi infiintez partid, decat sa spun ca tara mea e reprezentata la UE de 4 unguri, un cioban, un nebun si o limitata!".
Da, tot zic aicea da' n-am zis şi rezultatele integrale. Deci: PSD+PC 31%, PD-L: 30%, PNL: 15%, UDMR: 10,4 % , PRM: 7%, Elena Băsescu(ELBA R20 - pentru cine mai ştie): 3,6%. Au mai fost şi alţii (printre care Forţa Civică Maghiară) care au obţinut procente insuficiente pentru a obţine măcar un mandat în forul politic "ieuropean".
Nu-mi pot ascunde dezamăgirea pentru aceste rezultate. Sunt odioase. Dar... fac şi eu ca un alt utilizator al forumului antena3: "Au mai candidat şi alţii ca să mă plâng de ăştia?"
Viitor de aur ţara noastră are! Oare ?!
Am intrat la apă şi dăm din picioare.
Interesant este, fapt remarcat de tata, că toţi cârcotaşii de ştiu să înjure frumos (ce-i drept, şi pe bună dreptate) politicienii, totuşi, chiar ei, formatorii de opinie a lu' "peşte prăjit" nu merg la vot! Asta-i viaţă? Asta-i trai? Asta-i zi de 1 mai ? Că tot a fost recent, acum e la modă cu Rusaliile.
Ei uite eu critic şi am şi fost la vot ! Şi? Mă simt cumva mai bine? Da! Pentru că măcar nu mă poţi înjura pentru că înjur !
Oricât de mult nu-mi place s-o recunosc, maghiarii s-au arătat încă o dată uniţi (apropo, în Ungaria a fost cel mai mare procent de prezenţă la vot din întreaga Eurpă Unită) şi şi-au votat candidaţii fără mesaj electoral dar cu scop unic: să le reprezinte cu tărie minoritatea !
Dacă mai contează cu ceva, România a fost corectă politic şi s-a înscris în "trendul ieurpean" al absenteismului întrucât mai peste tot prin UE s-au înregistrat prezenţe scăzute la urne comparativ cu scrutinul din 2004!
Am citit pe unele bloguri că e frumos să votăm cu ELBA R20 pentru că măcar e "independentă, plină dă principii şi în afara mocirlei politice". Mesaj pentru acei bloggeri:" Deschideţi televizorul pe PD-L TV, pardon, Realitatea TV şi vedeţi cum EBA este primită cu braţele deschise la PD-L şi felicitată de toată lumea!".
Deci, cum e EBA în afara politicii ?! Adevăru-i că este cu tot cu "succesurile" ei şi cu "Clujul capitala culturală a Aradului" şi cu sfidarea presei "Nu răspund decât la întrebări ce mă avantajează!". Este total pe dinafara politicii dar, e fiica lu' tata deci... nu e nimic surprinzător!
În toate instituţiile centralizate există câte o "fiică a lu' tata", "amanta lu' tata" ş.a.m.d. în faţa căreia dacă deschizi gura s-ar putea să beleşti... ecusonul de angajat !
Nu e minunată ţara-n care trăim ?!
Şi te mai miri de ce unii rezervă bilete dus pentru Noua Zeelandă. Eu prefer Papua Noua Guinee. Îi învăţ pe toţi româneşte şi fac România II acolo... nu de alta da' acolo-i ca-n România dar fără politicieni, deci, ar fi un nou început.
Suntem exact ce cumpărăm, exact ce votăm, exact ceea ce consumăm, exact ceea ce cerem !
Din 18.848.000 de votanţi câţi are România, doar 27% s-au prezentat la vot !
Un sfert de Românie alege pe văcarii ce-i reprezintă pe toţi !
Felicitări celor care au mers la vot (indiferent cu cine au votat) pentru că măcar ştiu ceea ce vor!
Compasiune pentru cei "săraci cu duhul" care n-au nimerit urna şi au preferat turma !

Actualizare 01:00: Conform ultimului comunicat BEC, UDMR a scăzut la 8.99 % ! Tot e mult !
Actualizare 02:00: BEC anunţă doar 26.1% prezenţă la vot! Groaznic !
Actualizare 10:00: Alegători au fost pe liste exact 17495601, din care au votat 4815816, adică 27,52% dintre oamenii cu drept de vot şi cu cetăţenie română.
Situaţia la această oră:
1. Alianţa PSD-PC - 30,32 %
2. Partidul Prezidenţial - 29,75 %
3. Partidul Naţional Liberal - 14,53%
4. Uniunea Democrată Maghiară - 9,07 %
5. Partidul România Mare - 8,68%
6. ELBA R20 - 4,22%
Voturile din 32 de judeţe au fost centralizate, din restul doar parţial.
Actualizare 17:00 : Biroul Electoral Central a anunţat rezultatele finale:
1. Alianţa PSD-PC - 31,07 % - 10 mandate
2. Partidul Prezidenţial - 29,71 % - 10 mandate
3. Partidul Naţional Liberal - 14,52% - 5 mandate
4. Uniunea Democrată Maghiară - 8,92 % - 3/4 mandate
5. Partidul România Mare - 8,65% - 2/3 mandate
6. ELBA R20 - 4,22% - evident, un mandat

sâmbătă, 6 iunie 2009

Alegeri euro-parlamentare ?! Da?!

Probabil ştiţi că mâine ar cam trebui cu toţii să mergem la vot ca s-o luăm în... ceva ca să dea bine cu "vot".
Vreo 10 cititori ai prezentului blog mi-au adus la cunoştinţă că prin actualul vot nu se va schimba nimic şi că noi (n.r. cei din generaţia mea) suntem cei care vor trebui să schimbe câte ceva şi asta doar peste câţiva ani.
Aşa o fi ? Aşa-i, dar ce facem pân' atunci ?!
Ziarul Vremea Nouă a publicat ieri un articol destul de interesant (zic eu) intitulat Vasluienii şi europarlamentarele.
„Eu nu merg la vot. În primul rând, nici nu stiu cine candideazã. Votãm o listã de partid si gata. Eu poate prefer un anumit politician, nu unul pe care mi-l indicã partidul. Numai cã nu prefer niciunul. Nici nu au explicat destul de clar alegãtorilor ce face un europarlamentar în Parlamentul European. Dacã fac tot atât cât fac în cel românesc...e clar“, a declarat Monica Pãsãricã. Se arată în sursa citată ce intervievează un alegător.
Merită citit tot acel articol şi de-aceea am dat şi legătura către el.
Am observat că e un mare trend aici şi anume că toţi cei "cârcotaşi" care critică sistemul (majoritatea din ei îl critică pe bună dreptate!) fac parte din categoria oamenilor care nu merg la vot!
E adevărat că trăim mai rău ca-ntr-o ţară de lumea a treia! E adevărat că oricând îţi vine să pleci din România şi că uneori pari ridicol când spui că-ţi iubeşti ţara. E adevărat că şi politicienii sunt ridicoli uneori şi că totul merge pe o pantă descendentă în ţara asta!
Da! Aşa e ! Dar, există momente în care ai posibilitatea să "guiţi", să "mârâi". Unul din aceste momente este acela când sunt alegeri !
Nu credeam că am să dau vreodată exemplu dintr-o ţară corectă politic, dar uite că de data asta am să dau unul.
În Belgia, votul este obligatoriu. Absenţa de la vot se pedepseşte cu amendă ce creşte odată cu numărul de absenţe. După un cumul de absenţe începi să pierzi din drepturile cetăţeneşti. De ce? Pentru că votul universal în Belgia a fost introdus în 1876 (sper să nu greşesc) asta după ce mulţi belgieni au murit pentru acest obiectiv. Pentru sacrificiul lor, tu, omule comod al secolului XXI, mută-ţi târtiţa la urne !
Nu sunt de acord cu formele de vot electronic ce sunt vehiculate prin societatea totalitară a Uniunii Europene!
Dar cu introducerea votului obligatoriu sunt de acord!
De ce ?
Păi... să vedem.
În primul rând, pentru că alegerile reprezintă o cheltuială pentru statul român, cheltuială făcută din banii noştri, ai tuturor. Din această cheltuială sunt destui care câştigă. De ce câştigă ? Pentru că şi-aşa nu vine lumea la vot !
Absenteismul de la noi este un fel de protest electoral. Hmmm... este ? Acest protest este de fapt un mod de a-i ajuta pe cei pe care nu-i suporţi !
La mine în oraş, în Bârlad, la parlamentare, în Senat a ajuns candidatul PD-L care a obţinut doar 9% din sufragii, în vreme ce candidatul PNL a obţinut 25% iar candidatul PSD 49% !
Sunt de acord că legea uninominalului este o căcănărie cruntă şi care avantajează sau dezavantajează unii candidaţi.
Să nu uităm că la parlamentare PSD a câştigat alegerile (având efectiv mai multe voturi) şi totuşi PD-L are mai multe mandate!
Mâine votăm pe cei care ne vor reprezenta judeţul, pardon ţara, în Sovietul Suprem European, pardon Parlamentul European. Acesta ar fi un motiv pentru care să nu mă duc la vot. Şi totuşi, de ce să nu mă duc?
Este altceva, într-o societate unde contează doar procentul electoral nu şi numărul efectiv de voturi, să apară o ştire de tipul: "50% din voturile românilor sunt voturi nule; partidul X a câştigat alegerile cu 41% din voturile valabil exprimate, adică doar 20,5%"
Sună cu totul altfel decât: "doar 30% dintre români s-au prezentat la urne!".
Este o cu totul altă formă de protest anularea votului decât neprezentarea. Să nu uităm că posibilitatea de fraudare este mult mai mare atunci când absenteismul e mare !
E adevărat că argumente conform cărora în prezent "nu contează cine cu cine votează ci contează cine numără voturile" pot sta în picioare. Dar atâta vreme cât nu te prezinţi deloc, este o şi mai mare porcărie !
Acutizarea crizei şi problemele din ce în ce mai mari create de Uniunea Europeană prin totalitarismul acutizat în ţările membre ar trebui să mobilizeze electoratul radical-eurosceptic. Aşa mi s-ar părea logic. Şi totuşi, am auzit, întâlnit sau discutat cu eurosceptici care spun că nu se vor prezenta la vot căci... oricum nu contează !
Nu sunt ipocrit să spun că eu chiar cred că cei pe care-i voi vota eu ca să meargă în Sovietul Suprem European, pardon Parlamentul European (ce-am azi? nu le am deloc în corectitudine politică!), chiar vor face ceva pentru mine locuitor al judeţului România din Statele Unite ale Europei.
Cu siguranţă că nu se vor gândi la mine. Şi totuşi, dacă măcar vor milita, fie şi fără succes prea mare, întru eradicarea sau îmblânzirea totalitarismului neo-comunist de peste noi, şi tot voi fi mulţumit.
Şi dacă nu vor face nimic, măcar mă voi simţi îndreptăţit să continui să critic. De ce? Pentru că am votat pentru asta ! Sau, dimpotrivă, pentru că am avut dreptate să nu votez asta şi să votez cealaltă sau să nu votez nimic, anulându-mi votul !
În momentul în care nici nu-ţi pasă cine iese dar apoi te plângi că nu-ţi convine mie mi se pare o dovadă mult mai mare de ipocrizie.
În 1989, la noi ţară, nişte oameni au murit mai mult degeaba. Totuşi, ca semnificaţie, ca rezultat al morţii lor, noi astăzi putem vota.
Din cauza absenteismului nu se fac referendumuri la noi în ţară. Din cauza absenteismului decid nişte analfabeţi în locul nostru. Din cauza absenteismului Băsescu este încă preşedinte ! Din cauza absenteismului există primari cu patru clase !
Dacă la alegerile din 2000 şi din 2004 prezenţa ar fi fost de 90% eu nu cred că Băsescu ar fi ieşit preşedinte, că România s-ar fi alăturat blocului militar numit NATO sau s-ar fi anexat de bună voie noului Imperiu European.
Pe baza absenteismului, România a intrat în U.E. doar după nişte sondaje de opinie (care ştim noi cum se fac) şi nu printr-u referendum direct !
Pe baza absenteismului UDMR-ul prinde la fiecare scrutin locuri multe în legislativ!
Pe baza absenteismului Traian Băsescu a câştigat referendumul în urma căruia a fost reconfirmat în funcţie deşi parlamentul a votat împotriva-i ! Băsescu a obţinut majoritatea voturilor românilor, numai că 31% dintre români s-au prezentat la acel vot ! Pentru restul de 69% cine decide ?
Nu-mi place de Traian Băsescu, chiar deloc, dar îmi aduc aminte de un discurs al domniei sale ce mi s-a părut foarte bun. Să încerc să citez din acel discurs ţinut imediat după rezultatul referendumului ce-l reconfirma în funcţie: "Mulţumesc celor care mi-au dat votul de încredere. Mulţumesc şi celor care au votat împotriva mea. Regret că prezenţa nu a fost mai mare la urne pentru a reflecta mai clar încrederea poporului român în mine!".
E drept, domnia sa credea că dacă prezenţa la urne ar fi fost mai mare, şi procentul în favoarea-i ar fi fost mai mare. Poate avea dreptate, poate nu. Cert este că o prezenţă mai mare, ar reflecta o seriozitate mai mare în ceea ce priveşte sintagma eufemistică "voinţa poporului".
Un număr mare de voturi către eurosceptici sau un număr mare de voturi anulate pentru alegerile de mâine ar reflecta clar dorinţa anti-UE a României. Sau, dimpotrivă, un număr mare de voturi către partide super-corecte politic, de tipul PD-L, ar reflecta dorinţa românilor de a fi trepanaţi şi corecţi politic !
Mie unul nu-mi place de niciun partid, dar cel mai mult nu-mi place de PD-L. De ce? Că de-aia !
Nu-mi place nici de adversarii direcţi ai acestei formaţiuni politice.
Nu ştiu cu cine să votez. Dar ştiu sigur că nu voi vota cu EBA, pentru care "Clujul este capitala culturală a Aradului", cu PD-L-ul care îşi recuperează tricourile de la simpatizanţi, sau cu PSD-ul care tocmai s-a "pupat pe gură" cu PD-L-ul, liderul listei mele de partide pe care nu le suport !
Nu voi vota nici cu PNL-ul, cel puţin nu la aceste alegeri, pentru că Renate Weber n-a ştiut, aici în judeţ, la o întâlnire electorală, să explice unui alegător ce-i aia Parlamentul European. Dacă nici eu nu ştiu pentru ce candidează, eu de ce să-i votez ?
Nu voi vota nici cu PRM pentru că, deşi îl înghit pe Vadim şi sunt suporter al Stelei (finanţatorul Gigi Becali fiind pe loc eligibil al listei acetui partid), nu consider că Gigi Becali ar stofă de politician, sincer. Gigi Becali nu-i un om rău în esenţa lui dar chiar nu are stofă de politician şi mai ales în Sovietul Suprem European.
Sincer, nu ştiu cu cine să votez. Poate până mâine în cabina de vot mă hotărăsc. Sau poate îmi anulez votul. Nu ştiu. Ştiu sigur doar că o caracteristică a votului, conferită de Constituţia României, este aceea că votul este secret. Nu vă voi face cunoscut cu cine am votat.
Nimeni n-ar trebui să facă asta. Dar cu toţii ar trebui să mergem la vot.
Eu mâine voi merge la vot, dumneavoastră ? De ce ?

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails