duminică, 31 mai 2009

Ce vremuri...

Acum ceva mai bine de-un an...

18 mai 2008.

P.S. O să revin cu un articol despre atestat de îndată ce conexiunea-mi la Internet oferită de Romtelecom (de la monopol la om!) va funcţiona constant !!!

miercuri, 27 mai 2009

Jaf liberal

Şi pentru că în acest ceas târziu de noapte sunt în dispoziţia necesară de a înjura partide politice, mă iau acum, puţin aşa, şi de Partidul Naţional Liberal, evident, de vremea când acesta a fost la putere, în legislatura 2004-2008.
Îl mai ţineţi minte pe Eugen Nicolăescu ? Haideţi, că trebuie să-l ţineţi minte pe el, aşa simpatic cum era, de meserie economist, absolvent al ASE în perioada "Epocii de Aur", în 1982.
Nu-l ţineţi minte? E nenea din poză care a fost ministru al sănătăţii.
Un economist la sănătate ? Nu-i rău, mi-am zis eu atunci.
Menţionez că dintre toţi politicienii perindaţi în legislatura 2004-2008 pe la diferite ministere, chiar dacă în rândurile următoare îl voi critica rău de tot, domnul Nicolăescu e singurul de care mi-a plăcut. De ce? Pentru că a îngreunat (e o prostie să crezi că a stopat) şpăgile pentru doctori şi a tăiat bine de tot din cheltuielile inutile de prin spitalele româneşti şi, colac peste pupăză, a şi forţat reabilitarea unora şi a curăţat nişte oameni "putrezi" din sistem. Că pe unii directoraşi i-a mai numit şi pe criteriu politic... ei... asta deja nu mai e o chestie prea gravă.
Şi totuşi vreau să-l critic. De ce? Vă zic imediat.
Domnul Nicolăescu, deşi a făcut multe lucruri bune, a orchestrat un jaf imens, de vreo 200 de milioane de euro, din bani publici, adică ai dumneavoastră, plătitorilor de taxe.
Mai ţineţi minte acel program de analize obligatorii şi gratuite făcute cetăţenilor ? Îţi venea în plic hârtiuţa aia cu un talon din ăla din carton. Plicul venea undeva în preajma zilei de naştere.
Eu nu m-am dus să le fac. Şi nu neapărat pentru că nu am vrut, dar pentru că în ziua în care eram rugat să mă duc, m-am dus la 7:00 şi erau 50 de oameni la coadă în faţa singurului cabinet specializat în aşa ceva din oraş. Păi bă nene, concurs de stat la coadă eu nu fac.
Am zis că mă duc a doua zi. Bineînţeles că nu m-am mai dus.
Dar, un coleg de-al meu spunea că s-a dus şi că are aceleaşi (literalmente aceleaşi) rezultate cu ale surorii sale cu 4 ani mai mică, ceea ce, medical vorbind, este aproape imposibil!
Mătuşa mea a încurcat fiolele cu ale mamei sale, cu 41 de ani mai în vârstă şi, ghici ce ? Avea aceleaşi rezultate cu ale mamei sale.
Un alt nene, din Arad (parcă) a dus esenţă de vanilie pe post de urină la analize şi totuşi... i-a "ieşit" că-i sănătos tun. Măi dă-o dracu' !
Unei prietene din Galaţi i-a ieşit că are colesterolul mărit şi că este în pericol de obezitate. Numai că prietenei îi trebuie cărămizi în buzunar când iese pe stradă pentru a nu o lua vântul, cântărind, zice ea, 49 de kilograme. Eu sunt de părere că 49 cu tot cu cărămizi şi udă. În fine, în pericol de obezitate puţin probabil să fie.
Au mai apărut prin presă mai multe inadvertenţe.
Iată că ziarul Gardianul de astăzi (n.r. miercuri 27 mai) publică un studiu în acest sens în care se pare că am avut eu dreptate că e o mare ţeapă acest program. Cică astăzi, mai târziu, actualul ministru al sănătăţii (de care nu-mi place chiar deloc!) va da publicităţii detalii clare asupra unui studiu efectuat de nişte nenea care se mai şi pricep la subiectul acesta. Sau cel puţin aşa zice aici.
Eu nu sunt medic şi nici nu voi fi (e prea grea facultatea şi prea putred sistemul sanitar) dar, din ce-am mai citit eu aşa prin timpul meu liber în care nu stăteam cu ochii beliţi la calculator (cel puţin nu de pomană) ştiu că operaţiunea de interpretare a mostrelor şi de efectuare a analizelor este una nu foarte complexă dar migăloasă şi care necesită multă atenţie, laborantului luându-i cel puţin 20 de minute pentru fiecare pacient.
Să luăm cazul din Bârlad.
Câţi erau în acea zi ? 50 am aproximat eu. Să zicem c-am greşit (ce rău îmi pare că nu aveam aparat de fotografiat atunci !) şi că erau numai 40.
Şi să zicem că intra primul. Îi recolta sânge, venea de-acasă cu fecalele şi urina şi la arunca la laborator. Buuuun! Se apucă laborantul migălos să-şi facă treaba.
Până apucă el s-o termine pe prima, se recoltează alte 10 analize şi i se aduc pe cap pentru a le termina în aceeaşi zi. Până le face pe acelea 10 se mai recoltează alte 20 şi i se aduc pe cap.
Matematica zice aşa: 20 de minute x 40 de pacienţi = (aproximativ) 13 ore(!!).
Păi când vede bietul laborant că este îngropat în mostre şi că programul lui se termină cu mult înainte de a le termina efectiv şi când ştie că orele suplimentare (în general) nu-i sunt plătite sau, nu are pur şi simplu chef să stea în plus ştiind că mâine vor mai venit cel puţin tot atâţia,... ce face ? Vă spun eu ce face! Îi dă bice şi copie rezultatele de la unu' la altu'.
Poate în prima zi e corect. Poate şi în a doua. Poate şi în a noua. Dar la un moment dat i se acreşte şi lui că doar e om nu e robot!
Aşa aş face şi eu.
Utilitatea programului ? Evident, zero !
Aşa, empiric, sună frumos: "dom'le să vedem starea de sănătate a populaţiei - să vedem ce măsuri se impun" dar în realitate e un mare fâs! Dar, un fâs pe bani publici. Mulţi bani publici.
Vreo 200 de milioane de euro, conform ziarului Gardianul.
Nu ştiu dacă au fost 200 de milioane sau 197 431 104 euro, sau de 203 198 001 euro, dar ştiu că au fost plătite o grămadă de cabinete private şi totul a constituit o afacere profitabilă pentru mulţi medici şi o mare păcăleală pentru pacienţi, reprezentând aproape întreaga Românie.
Eu sunt de acord că nu domnul Nicolăescu poartă toată vina şi că el nu e medic de meserie. Dar tu, ca economist, nu ai învăţat că trebuie să analizezi toate cheltuielile ? Şi consilierii ministeriali ce au păzit la faza asta ?
Las' c-o să-i credem din nou şi iarăşi vom merge la vot ca s-o luăm cu toţii-n ... ceva să rimeze cu vot.
Aşadar, multă sănătate şi virtute, s-aveţi bani şi s-aveţi ce... analiza, domnule ministru!

marți, 26 mai 2009

Vin ai noştri, pleacă ai noştri...

...noi rămânem tot ca proştii!
Cam aşa trebuie să fi cântat liceenii care au greşit şi au ajuns să fie simpatizanţi ai Partidului Prezidenţial (pardon, Partidul Democrat-Liberal), filiala Vaslui.
Am zis că nu mai scriu despre politică dar asta-i chiar de mare porc târât printr-o sută de vidanje!
Deşi stătea scris prin ziare, nu v-am adus la cunoştinţă că în cursul zilei de sâmbătă, la Casa de Cultură avea să vină "marele" Boc, preşedintele formal al Partidului Prezidenţial.
Formal, neformal, omul ăsta e primul ministru al frumoasei patrii România...
Ei bine, organizaţia PD-L Vaslui s-a gândit să-i facă o primire ca la carte mititelului ce acum ceva ani pica în cap prin studioul lui Gheorghe mai ales că venea însoţit de maestrul răzgândirilor de ultim moment, domnul Theodor Stolojan.
Şi-au venit cei doi mititei. Şi-au venit şi câţiva mai mulţi liceeni îmbrăcaţi frumos, cu steguleţe (portocalii, bineînţeles), purtând tricoaie (pardon, tricouri) aşijderea "protocalii" şi împărţiţi frumos peste tot prin sală astfel încât să ai impresia că sala aia este de la mama natură portocalie.
Şi-au plecat cei doi mari şi de vază (sau de ghiveci?) politicieni ai ţării după ce au rostit discursuri electorale la Casa de Incultură (dacă găzduieşti aşa ceva, eu zic că e greu să ţi se mai spună Casă de Cultură) din micuţul orăşel Vaslui. Au cetit discursurile, au fost aplaudaţi, li s-a făcut galerie de către aceşti copii după care ei au plecat.
După ce totul a ieşit bine şi "şefii" au plecat, copiii au fost trimişi la sediul partidului dar nu pentru a li se da şi lor măcar un "cico" pentru c-au răguşit făcând galerie unora sau măcar o ciocolată pentru a-şi recăpăta energia pierdută pe altarul portocaliu. Nu, nici vorbă. Au fost trimişi pentru a înapoia şepcile, tricourile şi steagurile portocalii partidului !!!!
Nu e minunat ?
Desigur că şefii se apără spunând c-a fost vorba doar de steagurile foarte mari.
Şi să zicem c-aşa o fi! Şi totuşi, un cico şi o ciocolăţică (fie ea şi din aia la 60 de bani bucata) nu se putea pentru copiii ăia ? Întreb şi eu aşa.
Dacă făcea acelaşi lucru Uniunea pentru Reconstrucţia României, Partidul Ecologiştilor sau mai ştiu eu ce obscuritate de formaţiune politică, aş mai fi zis că sunt săraci sau mai ştiu eu ce. Dar tu, partid aflat "la guvernare", împărţind caşcavalul mare, ţi-e aşa de greu să cumperi 100 de cico si 100 de ciocolăţele ? Las-o-n mizda pă-sii de treabă, ca să parafrazez un bun prieten.
Nu tineam mortis sã ne alegem cu ceva de pe urma muncii noastre. Am venit sã sustinem partidul din convingere, nu pentru un tricou si o sapcã. Slavã Domnului, avem cu ce ne îmbrãca, nu ne lãcomim la un tricou. Aici este vorba de gest, nu de obiectele de îmbrãcãminte în sine. Si acesta a fost un gest foarte urât. Ne-am simtit foarte prost când, la Casa de Culturã, dupã încheierea actiunii, ni s-a spus cã suntem liberi sã plecãm, dar mai întâi, sã trecem pe la sediu si sã înapoiem tricoruile si sepcile! Nu, n-am primit nici mãcar o sticlã de apã mineralã. Mã asteptam ca partidul sã aibã însã mai multã grijã si sã fie mai atent cu tinerii. Doar ei sunt viitorul, nu?
Stimate elev, oricine-ai fi, mă bucur pentru tine că ai văzut adevărata faţă a politicii româneşti.
Mie personal mi se cam rupe de mai toate partidele dar, cum vă spuneam, am ceva experienţă în aieste campanii electorale întrucât în 2004 le-am cam văzut din interior pe ambele (atât de la locale cât şi de la prezidenţiale). Şi ghiciţi ce ? PRM, PNL, PSD, PNG şi chiar UDMR erau partidele ce-şi cinsteau bine simpatizanţii după fiecare manifestare. PD-ul de atunci ? Tot fomist era.
Între timp a ajuns la guvernare unde făcut-a ca un fel de treabă mare, dar simpatizanţii tot nu şi-i cinsteşte.
Acest lucru mie mi-a fost confirmat de doi elevi care-au fost la "suprafaţa locului". E posibil totuşi fie ca nu toţi să fi auzit şi perceput mesajul, fie ca unii elevi să fie ultraşi-pupincurişti ai partidului căci altfel nu-mi explic comentariile care declară acest articol ca mincinos şi sunt semnate de aşa-zişi "elevi participanţi" la acţiunea cu pricina.
Eu sincer nu-i cred pe niciunul, însă nicăieri nu se menţionează c-ar fi fost "cinstiţi" cum se cuvenea. Deci, întrebarea mea legitimă este: Nu mai are PD-L - ul bani ?
Cele mai importante personaje din PD-L Vaslui, alãturi de premierul Emil Boc, Theodor Stolojan si echipa lor de campanie de la Bucuresti, s-au cinstit cum se cuvine la restaurantul presedintelui PD-L Vaslui Corneliu Mihalachi, iar liceenii care au stat ore întregi în cãldurã, scandând lozinci si aplaudând ca marii politiceni sã se simtã la Vaslui ca niste adevãrati protocalii, nu au primit nicio gurã de apã [...]
Aşadar, mergeţi cu toţii şi votaţi Partidul Prezidenţial Corect Politic (PD-L e membru al Partidului Popular European, majoritar în Sovietul Suprem şi trâmbiţător al dogmei totalitare a corectitudinii politice).
Ştiu că nu contează cine cu cine votează ci cine numără voturile dar, numai de-al dreacu, nu voi vota PD-L -ul pentru răzbunarea colegilor de generaţie care-au suferit pentru acest partid.

Aştept cu nerăbdare şi alte greşeli ale altor partide, poate măcar prin eliminare să mă decid cu cine votez.

De unde nu-i...

... nici dumnezeu nu cere! Ştiind că dumnezeu nu există, rezultă că nimeni nu cere nimic.
Ei şi totuşi mulţi zic că există dumnezeu. Dar de unde creier nu e, nici măcar acel dumnezeu atotputernic şi perfect nu cere să fie.
În cursul zilei de ieri am fost ajuns din urmă de o serie de probleme lăsate de mine în urmă în ideea că "nu lăsa pe mâine ce poţi face azi, lasă pe poimâine poate face altul în locul tău!". Şi unele chiar au fost făcute de "altul" dar... nu toate.
Aşa că a trebuit să-mi iau picioarele la subţioară şi să cutreier vreme de ceva ore Municipiul Bârlad în lung şi-n lat pentru a-mi rezolva o parte din probleme.
Cum eu prin oraş, atunci când merg mai mult decât până la magazin să iau ţigări (uneori chiar şi până acolo) port aparatul de fotografiat, şi de această dată l-am avut şi... din păcate... am avut şi ce poza.
Această primă poză este un pic mai veche (de-acum vreo săptămână) însă se potriveşte cu celelalte făcute ieri.
Ce-avem aici? Un, aşa cum ar spune neamţul, ditamai scheisse în mijlocul drumului. Nenea de la casa din stânga scheisse-ului (nu apare în imagine) îşi făcea beton în mijlocul drumului, acesta scurgându-se uşor şi-n canalizare dar şi pe carosabil făcând circulaţia pe şi-aşa aglomerata şosea, imposibilă.
Dacă o bucată de aceea se întăreşte cumva şi se înfundă canalizarea şi tot mehlemul de dinăuntru răbufneşte ? A ? Cum ar fi? Să ai o ditamai fântână veritabilă de "desert turcesc", ca să-l citez pe un coleg, chiar în mijlocul oraşului ? Cum ar fi ?
Doamna din imagine s-a murdărit pe tocuri de mortarul făcut de nesimţit în faţa porţii şi alte două maşini au luat beton la cauciucuri mulţumită hândelului lăsat de acest domn în mijlocul "şuşălei".
Revenim la ziua de ieri şi în jurul orei 7:30 trec pe lângă o reprezentanţă BancProst, pardon BancPost, şi văd asta:
Ce este în neregulă aici ?
Păi... nimic, poate cu excepţia celor două camere de luat vederea îndreptate cam mult spre trotuar (orwellizare mascată).
Şi totuşi, ceva e în neregulă. Banca era închisă. Poza nu reuşeşte să surprindă dar niciun angajat nu se vedea pe dinăuntru, uşa era încuiată, alarma era pornită.... deci, era închis.
Ce scrie sus? "Deschis 24 de ore". Cred că doar 24 de ore de la inaugurare a fost deschis. Nu ştiu...
Continuăm seria pozelor făcute în crucea dimineţii prin Municipiul Bârlad şi plimbându-mă aşa văd o maşină după care în faţa mea toţi întorseseră capul.
Eu nu mă pricep la maşini. Deloc. Nu ştiu să apreciez maşinile, pentru mine toate fiind un mod sigur de a-ţi pierde viaţa înainte de termen (de-asta prefer trenul!).
Mă uit, totuşi, cu atenţie, la numărul de înmatriculare şi văd că nu seamănă cu un număr de înmatriculare obişnuit.
Mă uit în spate, acolo numărul era cu steagul Uniunii Republicilor Socialiste Europene (U.E.), scria "judeţul" RO, şi avea dimensiunile standard. În faţă, în schimb, acest număr arăta aşa.
Eu-l înţeleg pe nenea că a vrut să arate că are patru perechi de testicole cu maşinuţa-i faină şi neobişnuită pentru aceste meleaguri dar, totuşi, măcar să respecte drapelul naţional. Albastrul ăla parcă-i verde şi, în plus, culorile pe steagul României sunt în altă ordine.
Ei, dar mai contează pentru el în înghesuiala asta? Omul are "banu' pă el", are "maşină de moare dujmanii" (cum dracu' altfel?) ce mai contează detalii din astea cum ar fi drapelul ? Cum spuneam,... de unde nu-i...
Îmi continui mersul şi am neplăcerea să întorc capul către un frigider din anii '90 pe care scrie "Coca-Cola" de-o şchioapă şi văd că-s lipite două foi pe care scrie acelaşi lucru, ca în imagine.
Trecând peste faptul că niciodată un rând nou nu prea poate începe cu virgulă, mă tot uit la partea aia cu "la etaj, deasupra la Germanos, intrarea prin spate".
Poate sunt eu prea exigent dar mie nu-mi prea sună în româneşte această construcţie.
Eu aş fi pus punct după "nr.181" şi apoi aş fi scris "Deasupra magazinului Germanos cu intrare prin spate". Partea cu "la etaj" e de prisos căci "deasupra" nu cred că poate însemna la demisol.
În sfârşit, să spunem că-i Vâlsan mai dement.
Îmi continui drumul şi ajung în dreptul Pieţei "9 mai" şi, pentru cei care nu ştiu, chiar la intrare sălăşluieşte un avizier pe care oricine îşi poate lipi afişul cu evenimentul pe care urmează să-l desfăşoare. Printre afişe cu zilele culturale şi cu meciul de rugby cu Bucovina Suceava (câştigat de RC Bârlad) văd acest afiş:
Iniţial am vrut să-i cenzurez numărul de telefon şi adresa de e-mail dar, nu-i mai frumos aşa ?
Sunt şi eu de bun "simpţ" şi îl las aşa.
Ei bine, eu, nesimţit cum sunt, mă cam gândesc totuşi să nu tratez cu "serizitate" acest anunţ.
Şi totuşi, dacă omul aista vorbeşte serios, atunci stau şi mă gândesc de ce l-ar contacta cineva ?
Deja aici nu se mai pune deloc problema de o virgulă scăpată aiurea sau ceva de tipul acesta ci pur şi simplu de necunoaşterea limbii române.
Uneori chiar mă întreb de ce toată lumea trebuie să aibă acces la Internet sau să aibă calculator acasă.
Semnele de punctuaţie lipsesc cu desăvârşire din acest afiş iar acolo unde apar sunt fie inutile fie incorect folosite. Titlu: "Anunţ.". Mie încă din clasa I mi-a fost bătut capul că "DUPĂ TITLU NU SE PUNE PUNCT !!!!!". Aşa răcnea bietul învăţător.
Se pare că titularul anunţului nici clasa I nu a absolvit-o corespunzător.
Ceea ce mă oripilează este că titularul anunţului se recomandă ca "educat". Este drept că şi centrele de "reeducare" se trec la "studii" dar şi că penitenciarul reprezintă pentru unii o instituţie educaţională.

Nu e minunată ţara în care trăim ?
Dar las' că mergem şi votăm pentru "ieuroparlamentari" şi pentru "primul om al ţării" şi apoi vom merge fericiţi acasă şi ne vom uita până târziu în noapte la Zero TV cu Dan Diaconescu, în direct, în reluare şi înregistrat !

Doamne, dacă exişti, ocroteşte-i pe români !

Lucian Vâlsan.

P.S. Şi pentru "frumosul45", ca să vadă că nu e singur, vă prezint un fragment dintr-un buletin de ştiri de acum un an şi ceva de la Prima TV:

luni, 25 mai 2009

Zilele Culturale ale Bârladului

Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră ştiţi, sau pe câţi dintre dumneavoastră i-a interesat, dar în săptămâna ce tocmai s-a izbăvit, Municipiul Bârlad a fost în sărbătoare.
Foarte mulţi bârlădeni confundă Zilele Culturale ale Bârladului cu concertul din ultima zi (în anii trecuţi din ultimele două zile) susţinut în faţa Primăriei de către mai mulţi artişti locali dar şi de artişti ceva mai cunoscuţi din România şi chiar de peste hotare.
Ei bine, această sărbătoare, reintrodusă ca tradiţie încă de pe vremea primarului Craus (îl mai ţine minte cineva ?), reprezintă un cumul de activităţi cu caracter cultural ce au loc în întreaga săptămână pe la mai toate instituţiile ce reprezintă, în total, cultura bârlădeană (Casa de Cultură, Galeriile de Artă, Teatrul "VIP", etc. etc.).
Nu am să trec în revistă toate activităţile ce au avut loc anul acesta cu ocazia acestei sărbători.
Remarc totuşi faptul că în acest an sărbătoarea a fost abordată mai "de criză". An de an sărbătoarea se încheia într-o duminică, cu un concert de amploare (de regulă cu un nume consacrat cap de afiş) şi cu un frumos foc de artificii.
Ei, dacă anul trecut sărbătoarea s-a încheiat cu un concert al celebrei formaţii Uriah Heep şi cu un foc de artificii, anul acest, fiind "criză dom'le", autorităţile locale s-au orientat pentru formaţia cap de afiş tot spre un artist din afara României însă de undeva mai de-aproape.
Capul de afiş al concertului a fost trupa moldoveneasco-rusească Zdob şi Zdub.
Focurile de artificii au lipsit, trupa cap de afiş a cântat cam cu "sictir" şi Zilele Culturale s-au terminat sâmbătă (cu o zi mai devreme). Motiv? Criza !
Eu zic că-s altele motivele. Unul dintre ele ar fi că nu mai e an electoral. Altul ar fi că, deşi artificiile sunt ieftine, o parte a populaţiei ar fi vociferat: "în loc să facă o canalizare trage poc-poc în centru". Cui să explici că a vacii coadă şi pecetea de la primărie sunt două lucruri diferite ? N-ai cu cine.
Aş mai remarca la concertul Zdob şi Zdub sonorizarea infectă comparativ cu alţi ani. La un moment dat nu se auzea chitara bass deloc pentru ca mai apoi să se audă mai tare ca vocea. Eh... noi să fim sănătoşi!
Am să mai remarc nesimţirea impresarilor trupei care după trei piese au început să bată presa la cap să nu mai filmeze.
Adică eu, în oraşul meu, de zilele culturale ale oraşului meu, nu am voie să filmez un eveniment ce se întâmplă în oraşul meu ? De ce ? Greu de răspuns.
În sfârşit, dacă pe o scară de la 1 la 10 anul trecut aş fi spus că manifestarea din ultima zi a fost de 8, anul acesta cu greu îmi vine să dau 5.
Vă las să vedeţi piesa cu care formaţia moldoveneasco-rusească şi-a deschis prestaţia. (cum spuneam, doar primele trei piese au fost permise spre filmare)
Ah, să vă spun de ce le zic "formaţia moldoveneasco-rusească": Pentru că au avut pretenţia ca publicul bârlădean să cânte împreună cu ei piesa "Videli Noci". Hmmm... în Republica Moldova piesa este într-adevăr cunoscută. Şi mie îmi este cunoscută. Dar nu cred că am văzut mai mult de 15 oameni care cunoşteau versurile piesei în limba rusă. Domniile lor chiar n-au priceput că în România nu prea se mai vorbeşte limba rusă şi cu atât mai puţin nu se ascultă muzică rusească. Motivele sunt diverse, dar asta nu contează.
Deci, să dăm cu piesa:

sâmbătă, 23 mai 2009

Dinamo Bârlad - poveşti nespuse din fotbalul românesc

Ei bine, stimaţi fani ai fotbalului şi, totodată, stimaţi bârlădeni, în acest articol am să încerc să povestesc câte ceva (pe scurt) despre o perioadă a fotbalului bârlădean, o perioadă când acesta chiar însemna ceva mai mult decât o echipă de mijlocul clasamentului într-o obscură serie de Ligă a III-a (mai nou, nu mai înseamnă nici măcar atât!).
În anii '50, pe vremea când nici tata nu era născut şi bunicii mei abia se căsătoreau, promova în diviza B o tânără şi inimoasă echipă sub titulatura de sorgintă comunistă Dinamo Bârlad.
Comunistă sau nu, în acele vremuri, meciurile de pe teren propriu ale echipei Dinamo Bârlad reuşeau să umple până la refuz stadionul Rulmentul, stadion care în prezent nici nu mai există.
Imaginea din stânga scrisului o am mulţumită lui Nea' Nelu, care, la rândul său, a împrumutat acest tablou de la singurul personaj încă în viaţă şi lucid din frumoasă echipă de atunci, cel indicat pe tablou cu numele de "Bercea Nic.".
În 1951, la finalul acelui sezon, Dinamo Bârlad reuşea pentru prima oară o clasare pe podium, pe poziţia a 3-a a campionatului diviziei B, cea mai mare performanţă de până atunci a fotbalului bârlădean.
În 1952, în campionat cu Dinamo Bârlad avea să vină Locomotiva Bucureşti (actualul Rapid Bucureşti) iar Dinamo Bârlad avea să termine la egalitate de puncte cu echipa bucureşteană.
Regulile de atunci ale diviziei B spuneau că se va disputa un meci de baraj între cele două echipe, după sistemul cu "rejucare" în caz de egalitate.
Primul meci s-a jucat pe o ploaie torenţială dar cu un stadion arhiplin, practic tot oraşul Bârlad încurajând echipa locală în tentativa de a elimina Rapid Bucureşti (cum spuneam, pe atunci, Locomotiva) în drumul său spre Divizia A, un vis rămas o himeră pentru fotbalul de pe aceste meleaguri.
Primul meci s-a terminat 0-0, conform spuselor domnului Bercea, după ce Iordache (parcă) a ţintit transversala din doar patru metri cu câteva zeci de secunde înainte de fluierul final.
Al doilea meci s-a jucat la 24 de ore de la precedentul, pe o vreme, de această dată, însorită şi, de asemenea, în faţa unui stadion arhiplin.
De această dată însă, arbitrii au venit "dictaţi de partid" aşa cum spune domnul Bercea.
Dinamo Bârlad a deschis scorul înainte de pauză. Nu-şi mai aminteşte bătrânul domn cine a marcat, dar îşi aminteşte că a fost vorba de o pătrundere în viteză a lui Oprea, pe lângă doi adversari, pe partea dreaptă, un dribling elegant pe lângă Dungu (fundaş ce-avea să facă istorie la clubul giuleştean) urmat de o centrare ca la carte în marginea careului de 6 metri.
1-0 pentru Bârlad şi oficialii veniţi "de sus" se albeau la faţă în vreme ce Dinamo Bârlad se îndrepta entuziast către Divizia A.
După pauză, jucătorii giuleşteni au început să joace "la rupere", domnul Bercea amintindu-şi de un cot în figură primit în careul advers de la un anume Cristescu (cu nr. 8 pe tricou, zice dânsul). Domnia sa îşi aminteşte că era să fie eliminat pentru că a îndrăznit să protesteze arbitrul răspunzându-i în zeflemea: "mai tăceţi băi ăştia din provincie".
Dinamo a Bârlad a continuat să atace, totodată scăpând cu faţa curată în două-trei rânduri după câteva contraatacuri tăioase ale bucureştenilor.
După minutul 70, meciul a curs într-un singur sens: spre poarta Bârladului. Şi nu pentru că bârlădenii terminaseră benzina, ci pentru că arbitrii începuseră să-şi facă treabă. A plouat cu lovituri libere din preajma careului bârlădean.
Domnul Bercea vorbeşte despre o greşeală teribilă a apărării noastre care a dus la înscrierea golului de 1-1. Nu-şi mai aminteşte exact ce şi cum şi se scuză că vârsta îl împiedică.
Meciul a avut 6 minute de prelungiri, perioadă în care Locomotiva Bucureşti a punctat de două ori, de ambele ori din lovituri de la 11 m. Prima dintre ele a fost corectă, zice domnul Bercea, însă după ce au dat ei gol de 1-2, noi am avut gol valabil dar tuşierul ne-a ordonat, din nou, să tăcem "naibii din gură" pentru ca, mai apoi, centralul să inventeze un al doilea 11 metri pentru că Locomotiva "trebuia" să meargă în A şi nu puteam noi să ne opunem sensului "firesc" al lucrurilor. Îşi aminteşte cu amărăciune domnul Bercea.
Acela pare să fie momentul maxim căci de atunci, nicio echipă din Bârlad, indiferent cum s-a numit ea, nu a mai fost în stare să se apropie de divizia A.
Dinamo Bârlad a continuat să spere şi în anii următori clasându-se încă o dată pe poziţia a II-a (dar la distanţă mare de lider) şi de alte trei ori pe poziţia a III-a.
În 1956 Dinamo Bârlad izbuteşte să ajungă până în şaisprezecimile de finală ale Cupei României. Sorţii hărăzesc însă echipei un adversar de mare calibru, CCA Bucureşti (actuala Steaua Bucureşti).
CCA Bucureşti avea să-şi adjudece al patrulea titlu din istorie în acel an. Echipa naţională a României avea în componenţă 9 din cei 11 titulari, fotbalişti de la CCA Bucureşti.
Tot în acel an, CCA Bucureşti avea să obţină rezultate mari de tot pentru acea vreme, învingând în deplasare pe Lutton Town (4-3), încheind la egalitate (1-1) meciul cu Arsenal Londra şi izbutind un 3-3 şi cu titrata formaţie de atunci, Sheffield United.
CCA Bucureşti avea în acel an o echipă ce se consideră că a fost depăşită în valoare doar de generaţia din 1986.
Acea mare echipă avea să elimine pe Dinamo Bârlad după o reţetă simplă: două goluri pe repriză. S-a terminat 4-0 pentru CCA Bucureşti (cum spuneam, actuala Steaua Bucureşti) şi, totodată, pentru fotbalul bârlădean s-a încheiat o epocă.
Acum toată lumea vorbeşte de spiritul Rapidului pentru care eu o să am un respect doar atunci când porcul va zbura şi răchita va face micşunele. E trist să vezi bârlădeni care ţin cu Rapid, echipă cu a cărei ajutor "nepreţuit" Bârladul nu a putut vedea prima scenă fotbalistică din România, în ciuda unei echipe realmente "de aur".
Astăzi nimeni nu mai ştie de Dinamo Bârlad. Recunosc că nici eu nu ştiam până nu demult.
Vă aştept cu impresii, corectări şi, eventual, completări.

Lucian Vâlsan.

vineri, 22 mai 2009

M.E.C.I. cu notele şi viitorul elevilor

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării (MECI) joacă un real meci cu viitorul elevilor.
După colosala greşeală de la teza cu subiect unic de la Limba şi Literatura Română, acum ministerul needucaţiei, anti-cercetării şi dezinformării o comite din nou şi la Istorie.
La 11 iulie 1917, a început Bătălia de la Mărăşti, prin atacul desfăşurat de Armata 2 Română, împotrva trupelor germane şi austro-ungare. După o săptămână, Armata I Română, comandată de generalul Alexandru Averescu a obţinut victoria.
Cam aşa suna textul de la "limba istorie". Din acest text reiese că noi am început bătălia cu Armata a II-a care a mâncat bătaie şi a fost nevoie de intervenţia Armatei I a lui Alexandru Averescu pentru a obţine victoria. Corect ? Da, corect dacă şi textul ar fi corect.
Problema e doar că Alexandru Averescu a comandat Armata a II-a, care de altfel a obţinut istorica victorie la Mărăşti.
Eh... las' că merge! Deja ne-am obişnuit.
Ei bine dacă la Limba Română şansele de a greşi flagrant în urma greşelii strecurate de către ministerul prost (că nu mai e demult rău-voitor, incompetent sau altceva. nu! e pur şi simplu prost!) erau minime, în cazul acestui subiect şansele de a o da în bară urât de tot erau mult mai mari.
Practic, elevul care lua ca fiind corect acest text, risca să mătrăşească chiar şi 1,5 puncte din 10. Păi dacă eu iau 8,50 mulţumită ajutorului nepreţuit al ministerului needucaţiei şi vine unu' de-i băiatul directorului şcolii din sat (unde de regulă altcineva îi scrie teza) cu 10.00, eu mă trezesc dracului pe la vreun liceu obscur în loc de unde vreau. S-a întâmplat cu un coleg de generaţie şi asta în condiţiile în care pe-atunci conta mult mai puţin nota din teză.
Unii elevi spun că nu i-ar fi încurcat aşa de tare dar o spun fie pentru că sunt pasionaţi de istorie (sau tocilari) şi deci şi-ar fi dat seama oricum, fie nu pentru că nu aveau de gând să scrie nimic la acel subiect, sfântul 5 obţinându-se lejer şi fără acel subiect.
Există, totuşi, un procent mare de elevi care poate n-au fost curioşi de numele şi gradul fiecărui comandant din primul război mondial, bazându-se că aceste informaţii îi vor fi "oferite" el(elevul) trebuind doar să gândească logic. Ce ne facem cu ei ? Ei las' că nu-i aşa grav, doar s-a corectat în timp util... zice ministresa Andronescu !
Ministerul promovării analfabetismului şi îndobitocirii se apără cu declaraţii cum că "n-a fost dom'le aşa de grav căci erata (n.r. nota pe care-au trimis-o în ultima clipă la toate şcolile) a ajuns la timp şi subiectul a fost corectat cu pixul înaintea începerii efective a tezei".
Păi bine măi stimaţi cântăreţi la ceatârnă de prin minister dar după ce s-a întâmplat la Limba Română aţi spus c-aţi pus "filtre" suplimentare (plătite, evident, din bani publici) ca să verifice subiectele. Se pare că nu v-au funcţionat filtrele. Sau poate aţi pus filtre de cafea... dracu mai ştie ce-aţi făcut! Ştiţi ceva ? Nasol !
"V-aş coase la gură cu sfoară! Vreau să vă doară !", spuneau cei de la Paraziţii şi, din păcate, bine mai ziceau !
Sunt spumoase şi merită dezbătute perlele elevilor de pe la examene. Acestea stârnesc adeseori indignare printre 'telectualii de prin instituţiile de stat (cu pregădere din acest minister trist). Dar, acum, noi de ce n-am arunca nu cu pietre, nu cu sticle incendiare, ci cu blocuri de beton propulsate cu catapulta în voi ?!
Zicem că copiii din ziua de azi sunt nişte nemernici. Zicem că tineretul din ziua de azi nu mai este "cum era o dată". Zicem că tinerii de azi sunt tupeişti şi au crajul nesimţit de a se lua de profesori ignorând regula încetăţenită prostesc cum că profesorul are întotdeauna dreptate. Nesimţiţii de elevi.
Cea din urmă "regulă" a fost "sfidată" îndelung de subsemnatul dar, în ansamblu, sunt de acord că generaţiile ce vin din urmă sunt din ce în ce mai puţin interesate de şcoală. Şi totuşi, când tu, minister al educaţiei, nu eşti în stare să scrii dracului un subiect corect cap-coadă şi, colac peste pupăză, mai ai şi pretenţia de la mine, elev, să-l rezolv, atunci eu de ce te-aş respecta ?
Elevii sunt nişte netrebnici că se-apucă de fumat de la 12 ani, de băut de pe la 13, îşi încep viaţa sexuală de pe la 14, înjură profesorii (uneori pe bună dreptate, dar asta-i altă poveste), nu vin la ore preferând cârciuma, cluburile, parcurile, etc. etc., şi-au pierdut identitatea, se îmbracă nu ştiu cum sau mai ştiu eu ce fac... veşnicele "probleme" ale adolescenţilor de astăzi, mai mult sau mai puţin reale, care fac şcoala să pice de pe prima poziţie din clasamentul priorităţilor adolescenţilor de astăzi. Aşa o fi bre că prea-i zici cu foc! Dar tu, statul corect politic, prin ministerul tău "de resort" (cu elongaţia tinzând spre infinit) ce faci?
Răspuns: Dăm şi noi subiecte greşite, că doar nu suntem plătiţi să le dăm corecte.
Pentru acest sistem de învăţământ putred mai ceva ca unele clădiri din lemn ce nu au fost încă reabilitate, am această melodie:

joi, 21 mai 2009

Trâmbiţarea dogmei corectitudinii politice

Când povesteam eu în urmă cu mai bine de un an, sau când acum câteva luni scriam pe prezentul blog despre cum o să ne iasă corectitudinea politică pe nas şi cum că deşi judeţul Vaslui este unul mic, sărac şi (la propriu) în coada Europei, tot o să vină şi peste noi trompetele U.E., spuneaţi că Vâlsan visează cai verzi pe pereţi.
O fi, măcar parţial adevărat, dar, una peste alta, caii verzi pe pereţi ai lui Vâlsan au sosit deja în Oraşul Vaslui(cu greu îmi vine a-i spune municipiu).
De la începutul săptămânii, zi de zi, se organizează dezbateri pe tema votului pentru Sovietul Suprem European (pardon, Parlamentul European).
Desigur, de fiecare dată a fost scris în ziar ca fiind o dezbatere la care a venit "cine-a vrut" şi s-a vorbit frumos despre Europa şi... toate-s bune şi frumoase.
Astăzi, ziarul Monitorul de Vaslui într-un articol că Vineri (n.r. mâine), începând cu ora 11:00 la sediul CJ (Consiliul Judeţean) va avea loc o acţiune deschisă pentru "tot poporul" despre importanţa Uniunii Republicilor Socialiste Europene, despre participarea la "votul" pentru Sovietul Suprem European şi, desigur, dacă se poate, să mai "prindă" puţin poporul câte ceva din dogmatica corectitudinii politice.
Acelaşi ziar ne povesteşte că şi ieri a avut loc o lecţie deschisă pe aceeaşi temă. Acolo au fost invitaţi elevi ai claselor a XI-a şi a XII-a de la cel mai important liceu din Oraşul Vaslui spre a le fi înşurubată în creier importanţa conştientizării apartenenţei la "Marea familie ieuropianî".
Sala Centrului Judetean de Resurse si Asistentã Educationalã s-a dovedit neîncãpãtoare pentru pentru elevii a douã clase, de a XI-a si a XII-a, de la Liceul “Mihail Kogãlniceanu”, care au dorit sã afle mai multe despre alegerile europarlamentare si Parlamentul European (PE). Actiunea de ieri, care a început la ora 11.00, face parte dintr-o amplã campanie de informare derulatã de Centrul de Informare “Europe Direct” Vaslui. Publicul tintã al acestei actiuni a fost constituit de tinerii de liceu care vor fi împlinit 18 ani pânã la data alegerilor. Liceul “Mihail Kogãlniceanu” este primul dintr-o serie de trei astfel de unitãti de învãtãmânt în care, în zilele urmãtoare, vor fi întreprinse actiuni de informare ce urmã- resc constientizarea de cãtre cei mai tineri dintre vasluieni a rolului PE si a importantei alegerilor. Se arată în sursa citată.
Aşadar, e Vâlsan dement sau ceva chiar nu e în regulă cu realitatea asta ?

Şi esticii triumfă...

Acum mai puţin de 30 de secunde (de când am început să scriu aceste rânduri) Louis Medina Cantalejo a fluierat finalul partidei de fotbal dintre Werder Bremen din Germania şi Shaktar Donetsk (sau Şahtior Doneţk) din Ucraina, partidă ce a reprezentat ultima finală din istoria Cupei UEFA, de la anul competiţia schimbându-şi formatul şi numele în Europa League.
Partida a început fulminant cu ocazii foarte mari de gol la ambele porţi.
În minutul 20 Ozil, după ce trece de trei adversari, este faultat de Kucker în careu însă spaniolul nu dictează penalty pentru nemţi şi... la faza imediat următoare Luiz Adriano scapă singur cu Tim Wiese şi îl lobează pentru 1-0 în favoarea echipei din fosta URSS.
La un minut după gol ucrainienii îşi puteau dubla avantajul însă dintr-o poziţie bună, acelaşi Adriano a tras peste bară.
Meciul dădea să se calmeze dar era liniştea de dinaintea furtunii căci în minutul 35 Naldo avea să execute o lovitură liberă de pe la vreo 25 de metri şi, cu largul concurs al portarului Pyatov, scorul devenea 1-1 !
La 4-5 minute depărtare nemţii au şansa de a trece la conducere însă norocul italienesc nu i-a fost specific lui Pizarro a cărui lovitură de cap a trecut alături.
Meciul a continuat cam în aceeaşi notă şi în repriza a doua, cea mai mare ocazie, zic eu, consumându-se în minutul 79 când Hunt a reluat cu capul din 5 metri, portarul ucrainean a respins la un adversar iar de la margine s-a arătat apoi offside (n-am priceput de ce).
Până la final echipele au aşteptat prelungirile făcând câteva schimbări.
Prelungirile au început la fel ca şi meciul.
În minutul 91 Gladky (intrat în locul lui Adriano) trage la poartă din careu, lateral stânga şi marcatorul lui Werder izbuteşte să respingă în corner.
În minutul 97 croatul căpitan Dario Srna pasează perfect, parcă cu echerul pe teren, pentru Jadson aflat la 10-11 metri, brazilianul şutează nemilos la poartă şi scorul devine 2-1 pentru estici!
Câteva zeci de secunde mai târziu nemţii au o uriaşă ocazie de gol însă Pyatov refuză să se lase învins!
Prima repriză de prelungiri se încheie tot cu o ocazie pentru estici, Willian trimiţând o boltă de la distanţă care însă cade pe plasă.
Răniţi în orgoliul propriu, nemţii forţează egalarea în ultimele 15 minute însă deşi nu erau prea mulţi estici în teren pentru Shaktar, s-au apărat eroic ucrainienii, folosindu-se însă şi de trasul nesimţit de timp, probabil deprins de la Mircea Lucescu, aflat pe banca tehnică a echipei şi insuflat şi de Răzvan Raţ, un jucător excelent la Shaktar dar care pentru naţională se simte obosit când trebuie să alerge 5 metri.
Tziolis (intrat în locul lui Niemayer la nemţi) trage bine cu 10 minute înainte de final însă mingea trece de puţin alături!
Cu câteva zeci de secunde înainte de minutul 120, Pizarro arată că este italian şi profită de bâlbâieli şi împinge balonul în poartă din 2 metri. Şi totuşi, golul nu este validat pentru un fault în atac(a fost sau n-a fost?).
Se termină 2-1 pentru estici.
Favorita mea în acest meci a fost Werder Bremen care, însă, a făcut mult mai puţine în faţa echipei lui Lucescu decât aş fi aşteptat eu de la ei. Totuşi, au fost nemţi şi au demonstrat o dată-n plus, că pe nemţi ştii sigur că i-ai bătut după ce au plecat cu autocarul de la stadion.
Finala îmi lasă un gust amar întrucât sunt convins că nivelul de fiţe al lui Răzvan Raţ va creşte (direct proporţional cu zerourile adăugat la "valoarea sa bănească" pe piaţa internaţională a transferurilor) şi va juca la echipa naţională mai prost cred că decât ar putea-o face un fundaş de liga a II-a din România.
Se termină 2-1 şi nemţii pierd a doua finală de cupă UEFA din istoria clubului, în vreme ce Shaktar devine primul club din Ucraina care-şi adjudecă prestigiosul trofeu.
Mi-aş fi dorit să nu câştige Shaktar pentru a-l scuti pe Lucescu de a petrece româneşte, sau mai bine spus rromâneşte pe-o manea infectă compusă pentru eventualitatea în care "minerii" izbutesc să-şi adjudece trofeul...

Notă pentru critici: Ştiu că Pizarro este peruan însă jocul său şi numele său sunt de sorgintă italiană. Ca să nu mai vorbim că omul ăla n-a mai călca prin Peru de mult :)

miercuri, 20 mai 2009

Judeţ ecologic - Vaslui

Daaaa! În ciuda faptului că este cel mai împuţit (literalmente) judeţ din ţară, totuşi, judeţul Vaslui se pare că este cel mai ecologic.
Toţi trepanaţii ăştia de le zice "ecologişti" vin şi fut omu' la cap să raţionalizeze apa că vezi doamne se face risipă şi bla bla bla bla... toate aburelile acelea.
Ei bine, cotidianul Vremea Nouă publică astăzi un articol intitulat Vasluienii se zgârcesc până şi la apă.
Statisticile aratã cã în prezent populatia judetului care are apã curentã consumã cu aproape trei ori mai putin decât în anii ‘90! Dacã atunci se consumau aproape 15 milioane mc de apã pe an, acum, vasluienii se descurcã doar cu 6,6 milioane mc! se arată în sursa citată.
Se povesteşte acolo şi despre problemele financiare pe care le are SC AquaVas S.A. (file-ar ţărâna grea!) din cauza faptului că populaţia de rând face economie (nejustificat, zic eu) la apă şi, totodată consumatorii industriali dispărând în urma crizei ce i-a mătrăşit pe toţi care existau "pe datorie".
Într-o ţară în care consumul de săpun este undeva pe la jumătate faţă de ţările vecine, practic nu este de mirare că şi consumul de apă este redus. Ce vreau să spun cu asta ? Că suntem un popor de nespălaţi, de împuţiţi. Şi nu e o glumă ! Cifrele astea au prostul obicei de a fi seci şi de a nu greşi niciodată.
Articolul în sine este destul de profesionist (peste media calitativă a articolelor din Vremea Nouă) iar cifrele sunt reale (am dat telefon la AquaVas ca să fiu sigur!).
Ceea ce mă face pe mine să înjur minute-n şir sunt comentariile postate de către utilizatori la acest articol.
Ionut zice: acest titlu ar starni hohote de ras....uite na..."se zgarcesc"...dc(corect: "de ce") nu ziceti ca fac enonomie la o importanta resursa naturala(, aşa) cum se face in vest?
Şi Vasluianu are ceva de zis: numai niste oameni prosti pot gandi k(corect: că) a face economie la apa e ceva rau.cand in lume se vorbeste despre epuizarea resurselor de apa potabila in urmatoarele decenii,la noi e k(corect: ca) la nimeni.binenteles k(corect: că) societatea de apa are probleme,fiindk(corect: fiindcă) pana acum fraierii plateau pierderi pana le ieseau ochii.acum,k(corect: că) s-a remediat si asta,oamenii is zgarciti.va spun k (corect: că) daca vom continua sa gandim precum cretinii astia care vad pierderi in cazul unol lucruri normale,vom da inainte la pastele cailor!
Mă opresc aici cu citatul din comentarii(observaţi multifuncţionalitatea consoanei "k" folosite ca unic cuvânt!).
Rareori se întâmplă ca un articol de ziar să conţină lucruri spuse "pe faţă". Acesta e unul de acelea puţine.
Băi tată eu nu ştiam că-s atâţia trepanaţi "corecţi politic" în judeţul ăsta. Se pare că m-am înşelat groaznic de tot!
Acum, sincer, la drept vorbind mi se cam rupe că AquaVas are pierderi. Eu personal am foarte multe frigidere de carne pe care le expediez frecvent către AquaVas. De ce? Căci chiar ei raţionalizează apa !
Am mai scris pe acest blog de câte ori am rămas eu fără apă mulţumită "modernizării" sistemului de furnizare a apei prestat de prestigioasa firmă AquaVas S.A... de nu le-ar mai muri mulţi înainte !
Iată, de pildă, aseară pe la ora 20:00 apa era oprită. Pe la 21:30 am sunat la dispecerat şi mi s-a spus că au control de la Apele Române şi apoi mi s-a închis receptorul în nas. Optimist, sun din nou, arunc o tonă de înjurături şi apoi întreb ce legătură are coada vacii cu ştampila de la Primărie. Mi se răspunde scurt: "Dom'le e control şi aşa am primit ordin. Dăm drumul la apă mâine dimineaţă!". Mai zi ceva !
Noroc că ieri am avut inspiraţia de a intra în cadă ceva mai devreme decât de obicei. Dacă nu aş fi făcut asta ? Ce făceam ? Mă băgam plin de mâl în pat ? Făceam baie în lighean cu apă turnată din butoi şi încălzită la aragaz ?
Săptămâna trecută a fost din nou oprită apa, de această dată în întregul oraş şi pentru două zile! Motiv? Se fac lucrări! Mă da' las-o-n mizda pă-sii, ca să parafrazez un prieten, da' câte lucrări şi mai ales ce fel de lucrări ?!?!
Mor cu trepanaţii care comentează în articolul mai sus citat despre lipsa apei ca problemă globală. O fi mă... în deşert! Deşi, apropo, în Siria metrul cub de apă este 90 de cenţi, în vreme ce la noi, în unele zone ale ţării sare de 1$. Foarte interesant.
Eu plătesc 2,77 lei / metru cub de apă, în vreme ce mătuşa mea, la Oneşti (jud. Bacău) plăteşte 0.54 lei / metru cub de apă. O fi lipsa apei o mare problemă globală dar parcă-i prea de porc !
A, şi încă ceva, o fi verificat cineva vânzările la apă îmbuteliată ? E posibil să fi crescut aproape direct proporţional cu scăderea consumului de la reţeaua publică întrucât sunt destui care preferă sa bea Izvorul Băşinilor, pardon, al Minunilor pe motiv că-i mai bună. O fi... dar sifonul e mai ieftin şi nu-i nicio diferenţă faţă de băutura mai sus amintită.
Aşadar, de voie, de nevoie, judeţul Vaslui este un judeţ corect politic şi atent la problemele de mediu făcând economie la apă. Acest lucru se poate vedea şi prin acutizarea mirosurilor cu greu suportabile de prin birt-uri, de prin trenurile personale şi, mai ales, din gări!

marți, 19 mai 2009

Agathodaimon - Phoenix

Recent, formaţia germană de Symphonic Black Metal Agathodaimon a scos un nou album la ca sa de discuri Irond Records intitulat Phoenix.
Istoria formaţiei Agathodaimon include şi momente ce leagă această trupă de România, o perioadă având la voce un român, trupa scoţând şi câteva piese în limba română.
Datorită (sau din cauza?) acestui istoric al trupei am auzit şi eu de ei pe la sfârşitul anului 2005.
De atunci şi până în prezent am avut tot timpul din lume să le studiez istoria, să le înţeleg muzica şi să le-o ascult pân' la puterea "hopa".
Albumul conţine 13 piese şi o versiune "Soundtrack" pentru cea de-a treisprezecea piesă, Alone in the Dark.
Ceea ce se remarcă încă după primele minute de ascultare a acestui material este că stilul trupei a suferit modificări profunde faţă de albumele precedente.
Pe acest album sunt mult (chiar prea mult, aş spune eu) prezente pasajele cu voce aşa-zisă "clean".
Deşi formaţia încă se referă la ea însăşi ca fiind o trupă de symphonic black metal, eu aş spune că pe acest album sunt mai degrabă industrial gothic death metal, deşi sunt păstrate câteva elemente de black.
Ascultând prima piesă, Heliopolis, am avut senzaţia că foobar2000-ul (playerul pe care-l folosesc eu pentru ascultat muzică) a sărit la vreo piesă a trupei The Kovenant (industrial black metal din Norvegia). Dar nu era aşa...
Încă de la prima melodie îţi poţi da seama (dacă ai ascultat şi albumele mai vechi ale lor) că stilul trupei s-a modificat substanţial.
Merg către a doua piesă, Devil's Deal, şi dau mai tare întrucât începutul piesei mă atrage. Senzaţia plăcută se stinge după numai 43 de secunde când piesa începe să sune din nou foarte comercial şi deloc pe placul auzului meu care încă păstrează vii amintirile unor piese ca "The ending of our yesterday" sau "Stindardul blasfemiei".
Cea de-a treia piesă, Decline, dar şi cea de-a patra, Ground zero, sună aproximativ la fel cu diferenţa că la "Ground zero" începutul este mai lent, făcut din clapă.
Piesa cu numărul 5, Ghost of a soul, este o piesă care, deşi sună la fel ca precedentele, mi s-a părut mie mai bine închegată. Are mai multe pasaje cu voce "growl" şi destul de multe pasaje unde aduce mai mult cu black metal-ul prestat odinioară de formaţia Agathodaimon.
Îmi zic "hai că poate de-acum încolo e mai bun" şi purced la cea de-a şasea piesă, Winterchild, continui cu Time is the fire (nr. 7), ajung la To our ashes (nr.8) şi... parcă ascult aceeaşi melodie.
Foarte, foarte monoton albumul.
Merg mai departe la Amongst the vultures, piesa cu numărul 9 şi încep să mai aud şi altceva. Îmi zic "uite încă una cât de cât în regulă" şi, după ce se termină dau click cu încredere pe piesa numărul 10, Oncoming storm.
Primele 50 de secunde ale acestei piese mă fac şi mai încrezător însă, din nou, sunt dezamăgit.
Sunt convins că greşesc eu ascultând acest album comparativ cu cele scoase anterior de trupă. Poate că dau dovadă de "close-minded" la chesti asta, însă nu pot altfel. Şi totuşi, ajunge piesa pe la jumătate şi din nou încep pasaje care se apropie de ceea ce-mi doream eu să aud în acest album.
Se termină şi ajung la piesa cu nr. 11, Throughout the fields of unshaded grace.
Ei... piesa asta m-a determinat şi să scriu acest articol. Această piesă este exact ceea ce mi-aş fi putut dori să aud de la Agathodaimon pentru acest nou album. Nu numai că începutul este perfect (de altfel începutul este bun la toate piesele de pe acest album) dar şi modul cum a fost ea gândită mă face să am o creştere, aidoma cu funcţia exponenţială, a moralului.
Extaziat de cele auzite în piesa cu numărul 11, înaintez spre finalul albumului şi ajung la piesa cu numărul 12 intitulată Grey whisper.
Această piesă are un început nepotrivit după părerea mea (contrar faţă de celelalte piese ale căror început mi s-a părut mult mai bun - dar şi singurul lucru bun!). Continuarea însă, deşi nu se ridică la nivelul melodiei precedente, este una foarte bună şi care mă face să mă bucur, totuşi, de acest nou album, în ciuda dezamăgirilor trăite ascultând primele 10 piese.
Se termină şi "Grey whisper" şi ajung la ultima piesă intitulată Alone in the dark.
Deloc surprinzător, piesa are un început fulminant şi, aşteptând să vină partea care m-a dezamăgit în primele 10 piese, constat că aceasta nu mai vine. Ascult cu "luare-aminte" restul melodiei şi, apoi, mai pun o dată "Throughout the fields of unshaded grace" :) .
Această ultimă piesă, Alone in the dark, ar fi a doua într-un clasament personal al impresiilor pozitive despre piesele ce alcătuiesc acest nou album Agathodaimon. Prima, desigur, este Throughout the fields of unshaded grace iar cea de-a treia poziţie este ocupată de melodia "Alone in the dark".
Per total, acest album este pentru mine dezamăgitor însă nu este o dezamăgire imensă, salvarea venind în ultimele trei piese ale acestui album.
În continuare, piesa pe care eu o consider ca fiind cea mai bună de pe acest album:

duminică, 17 mai 2009

Suntem o ţară de graşi !

Sau cel puţin aşa spun autorităţile trâmbiţătoare ale corectitudinii politice din România.
25 la suta dintre romani sufera de obezitate iar 50 la suta au probleme cu greutatea si cu toate acestea cei mai multi nu constientizeaza cat de grava este situatia, doar 1% prezentandu-se la medic. Citesc eu pe ziare.com.
Si mai grav este faptul ca statisticile arata ca in prezent 70% dintre copiii romani sunt obezi iar aceasta tendinta este in crestere.
O explicatie ar fi faptul ca multi dintre copii consuma la scoala tot felul de mancaruri nesanatoase, motiv pentru care parlamentarii romani au adoptat in 2008 o lege referitoare la alimentatia sanatoasa in unitatile de invatamant preuniversitar.
De asemenea, Ministerul Sanatatii a stabilit o lista cu produsele care pot fi vandute copiilor in unitatile de invatamant. Se mai arată în sursa citată.
Băi mie nu prea-mi vine să cred asta. De ce ? De unde ştiu eu că nu-i adevărat ?
Nu pot să spun cu mâna pe inimă că procentul este eronat însă, problemele cu greutatea nu sunt ca virusul HIV. Le cam observi în comunitate şi cam pe oriunde te duci !
Eu cred că această "statistică" va fi completată pe la anul de o altă "statistică" în care se va arăta că rata obezităţii a crescut şi astfel va da mână liberă dictaturii europene să intervină şi mai mult în vieţile oamenilor interzicând din ce în ce mai multe chestii, în acest caz alimente.
M-am mai referit în trcut pe acest blog la societatea descrisă în filmul "Demolatorul" cu Silvester Stallone. În acea societate toate alimentele pe bază de conservanţi, grăsimi, e-uri, f-uri, x-uri şi ce mai vreţi dumneavoastră erau interzise, contactele sexuale în stilul clasic erau interzise, cafeaua era interzisă, înjuratul era interzis... etc. etc. practic totul era interzis cu excepţia celor permise de către domnul Cocteau care era privit de către cei cu creierul plat din societate ca fiind salvatorul tuturor.
Societatea respectivă se presupunea că există cam peste 30 de ani din momentul scrierii acestui articol. Societatea era plină de camere de luat vederea, numai mâncarea "corectă" era servită la orice restaurant, banii nu mai existau ci doar "credite", totul fiind electronic (şi evident, mult mai uşor de controlat), toată lumea mergea calmă şi apatică, nu mai exista artă,... practic totul era calm, monoton şi atent monitorizat şi controlat.
Seamănă cu modelul către care ne îndreptăm, nu ? Iar am divagat,... la naiba ! (pentru asta aş fi fost amendat în societatea descrisă mai sus !)
Revenind la obezitate, eu cred "dracu' nu-i chiar aşa de negru". Să încerc să povestesc şi de ce:
Într-o ţară în care se munceşte destul de mult "cu cârca" nu prea ai cum să ai oameni graşi. Într-o ţară în care nivelul stress-ului este destul de ridicat, de asemenea nu prea ai cum să ai oameni graşi. Da, poţi (şi sunt destui) să ai oameni cu o stare de sănătate îndoielnică, dar nici într-un caz oameni graşi !
Ceea ce îi îngraşă pe oameni(aici mă refer la americani, că doar de la ei a venit acest "trend") sunt mâncărurile de tip "fast-food" sau aşa-numitele "junk-food". Ei bine, în Statele Unite acest model de mâncare este foarte ieftin, drept pentru care şi-l poate permite oricine.
În Statele Unite eşti un mare "şef" dacă îţi permiţi să-ţi cumperi un kilogram de roşii, două de cartofi (ambele naturale, crescute pe bune, ca la noi!) şi o sticlă de ulei(şi ăla ca la noi, făcut încă pe bune!), să pleci cu plasa acasă şi să-ţi faci o porţie zdravănă de cartofi prăjiţi şi să-i savurezi cu o salată de roşii.
În 2006 am stat de vorbă cu o doamnă, pe numele său Lidia Răscol, care a emigrat din România în Statele Unite în anii '70 şi a revenit în ţară la finele lui 2005 şi de atunci să se tot "plimbe" pe acest drum. Domnia sa îmi spunea că există două tipuri de cartofi: cartofi "simpli" care costă cam 80 de cenţi kilogramul şi cartofi "naturali" care costă cam 5 dolari (!). Acei cartofi de 5 dolari sunt ca la noi, în vreme ce cartofii de 80 de cenţi sunt crescuţi artificial, forţat şi cu un "ajutor" nepreţuit al chimicalelor.
Ei bine, exact ca la cartofi, aceeaşi chestie se aplică şi cărnurilor, pâinii, etc. etc. Din acestea ieftine se face mâncarea de tip "fast-food" care este tot ieftină.
La noi, pe de altă parte, mâncarea de tip fast-food este mai scumpă decât mâncarea "pe bune", ceea ce face ca succesul acestor produse să fie, totuşi, scăzut în frumoasa noastră ţară.
Din păcate, în scurt timp, s-ar putea totuşi ca acest lucru să se cam schimbe.
În cadrul familiilor tinere (născuţi în intervalul 1978-1988) este din ce în ce mai puţin populară activitatea numită generic "a face piaţa". Nu ştiu să vă spun exact de ce căci a trecut ceva vreme de când am citit acel studiu. Totuşi, eu cred că unul din principalele motive este lenea urmată îndeaproape de lipsa de timp.
Nu ai timp sau ţi-e lene ? Există deja semipreparate pe sau mâncăruri deja preparate la supermarket la care, în cel mai rău caz, munceşti ca să le bagi în cuptorul cu microunde (unde le mai iradiezi puţin, ca să fie suficient de nesănătoase, dar calde). Şi gata. S-a rezolvat cu "masa".
Aşa azi, aşa mâine şi încep problemele.
Totul trebuie însă privit la nivel local (şi nu la nivel european, mondial, regional, etc.). De pildă în unele zone din Ardeal este specific să se mănânce mult.
Unchiul meu locuieşte în Municipiul Dej (judeţul Cluj) încă din 1980 şi tot timpul a mâncat gras şi mult, mai ales de când s-a mutat acolo. Şi tot slab este el. De ce? Din două motive: unu: pentru că metabolismul său este de aşa natură şi doi: pentru că gospodăria sa are o suprafaţă mare şi munceşte fizic foarte mult şi mai şi merge pe jos (sau pe bicicletă) foarte mult ceea ce compensează.
Cum să-i spui lui să mănânce mai puţin, fără e-uri, să renunţe la grăsimi, etc. etc. ? Păi vrei să moară ?
Într-o ţară în care cam 72% din populaţie duce grija zilei de mâine, nu poţi să ai atât de mulţi obezi.
Obezitatea apare, ce-i drept, şi pe fondul unor probleme de sănătate dar, nu cred că numărul acestor persoane este atât de mare în România.
Să fim serioşi, obezitatea apare pe fond de mâncat fără măsură până dai afară pe gură. Se întâmplă frecvent la fiecare Paşti şi Crăciun. Am mai zis de asta, nu revin.
În concluzie, consider că, asemenea sondajelor de opinie care dau aşa-zisele intenţii de vot ale românilor, şi această statistică este una făcută pentru a înşuruba în mentalitatea generală faptul că o serie de alimente considerate "nesănătoase" trebuie interzise.
Mai bine i-ar învăţa pe cei care fac excese despre riscurile la care se expun şi s-ar cultiva respectul faţă de propriul corp şi astfel nu ar mai fi probleme, indiferent de ceea ce se vinde. Uite în Japonia nu sunt interzise e-urile, x-urile, pi-urile, etc. etc. şi tot nu au probleme cu obezitatea. De ce ? Pentru că japonezii ştiu să se respecte pe sine, noi... nu prea.
Mai bine s-ar investi în educaţie ! Da' nu-i mai simplu să mărim liniile de creditare ? Educaţia duce la abolirea controlului populaţiei. Creditarea duce la creştere!

Gratulerer til Norge!

"Felicitări Norvegia!" este traducerea titlului.
În urma unei munci intensive din noaptea precedentă, situaţia a făcut ca eu să dorm ceva mai mult şi, în jurul orei 23:20, mi-am adus aminte că undeva în jurul orei 23:30, reprezentanta României va urca pe scena Eurovisionului moscovit pentru a cânta o melodie pentru care eu deja mi-am exprimat dezgustul.
Şi totuşi, chiar şi-aşa, fiinţa aia avea să-mi reprezinte ţara (conform blestematului principiu al majorităţii!) şi avea să fie văzută (şi eventual votată) de un număr mare de oameni.
Aşa că am deschis televizorul pe bătrânul TVR 1, mi-am turnat o stacană de cafea şi am început să privesc fiind măcinat şi de curiozitatea apăsătoare "ia să vedem ce-au mai făcut ruşii".
Spectacolul a avut loc pe stadionul Olympisky din Москва şi s-a desfăşurat "normal", adică fără nimic deosebit în opinia mea. Mă rog... poate nu ştiu eu să apreciez (şi cred că nu ştiu!).
La scurt timp a intrat şi românca de origine macedoneană şi şi-a cântat cântecul cu iz mai mult macedonean decât românesc. În fine, trecem peste.
La scurt timp au intrat şi reprezentanţii Norvegiei care au avut o prestaţie splendidă. La ascultarea piesei pe youtube, înaintea finalei, îmi ziceam mie însumi că sigur vor termina mult deasupra României şi că vor fi în primii 5. Prestaţia lor a fost mai bună decât ceea ce am "auzit" eu pe youtube, dar părerea mea se menţinea.
După expirarea timpului de votare (al cărui start s-a dat, simbolic, de pe staţia spaţială internaţională - simpatică idee), s-a purces la obişnuitul tur prin Europa, pe la cele 42 de ţări participante pentru a se stabili clasamentul.
După 6 "etape", adică după ce 6 ţări îşi dăduseră punctele, Norvegia avea deja un avansa de vreo 20 de puncte şi ţările nordice (cele care dau frecvent 10 sau 12 puncte pentru această ţară) încă nu votaseră.
Avansul Norvegiei a tot crescut astfel că după ce 21 de ţări votaseră Norvegia avea 203 puncte, Islanda era pe locul doi cu 111 puncte, iar Turcia completa podiumul cu 105 puncte. România era pe locul 24 din 25 cu 12 puncte.
În "etapa" a 24-a s-a înregistrat maxima umilinţă pentru noi, când România ocupa ultima poziţie, tot cu 12 puncte. Nici măcar sârbii nu ne-au votat iar din Macedonia au venit doar 5 puncte. Când vă spuneam că ne vom face de râs, mă înjuraţi !
România a mai urcat în clasament şi, după 30 de "etape" Norvegia conducea cu 289 de puncte, urmată de Azerbaijan cu 146, iar Islanda completa podiumul cu 136 de puncte. România ocupa poziţia 20 cu 21 de puncte. (slab! foarte slab!)
La final, după ce toate cele 42 de ţări participante îşi dăduseră punctele, Norvegia avea să iasă câştigătoare cu 387 de puncte, Islanda avea să termine pe poziţia secundă cu 218 puncte iar Azerbaijanul să completeze podiumul cu 207 puncte. România a încheiat concursul pe poziţia cu numărul 19 (!!!), mai groaznic ca niciodată şi, cred că în premieră, a fost depăşită chiar şi de Republica Moldova.
M-am înşelat în privinţa Norvegiei. Sincer, nu mă aşteptam la o dominaţie atât de autoritară din partea lor. Şi totuşi, nu pot să nu-mi ascund bucuria că din nou, o ţară din afara Uniunii Republicilor Socialiste Europene şi-a adjudecat trofeul.
Din păcate, din nou am avut dreptate în privinţa României şi cred c-ar fi mai bine să nu mai participăm o vreme căci decât să te duci numai ca să-ţi dea Republica Moldova 12 puncte şi să apari 30 de secunde "pe sticlă" în toată Europa, mai bine organizezi ceva drăguţ în ţară şi vine Europa la tine, dacă tot vrei neapărat să fii băgat în seamă.
La final, vă las să ascultaţi piesa ce a fost votată "din greu" de mai toată lumea.
Numele artistului este Alexander Rybak iar piesa este intitulată Fairytale:

luni, 11 mai 2009

Pseudo-Revista Presei

În ultima vreme timpul a fost într-adevăr cel mai mare duşman al meu ţinându-se de şotii şi interzicându-mi să fac ceea ce-mi place să fac, ţinându-mă ocupat cu chestii pe care eu le consider "nimicuri" dar care, printre altele, au şi caracteristica de "rău necesar". În fine, e mai puţin relevant.
Chestia e că n-am prea avut timp să citesc ziarele cu de-amănuntul (exceptând momentul în care am căutat articole despre Ziua Independenţei) şi nici să mai scriu articole lungi de analiză pe prezentul blog. (dovadă că şi ultimul articol a fost neobişnuit de scurt)
Aşa că, acum, în miez de noapte, am luat de pe scăunelul de lângă fotoliu muntele de ziare cumpărate în zilele de joi, vineri, sâmbătă dar şi de duminică, mi-am turnat o "stacană" de cafea, mi-am tras lângă mine setul de cuie de sicriu (ţigări) şi m-am pus pe citit.
De ce-aş face eu una ca asta ? Păi, pentru că am prostul obicei de a detesta să merg "de unul singur, dezlegat" pe stradă, fără să ştiu pe ce lume trăiesc. Şi totuşi, mi-ar plăcea să pot asta.
Îmi pare rău, acum, că am pierdut timpul cu ziarele dar, ca să mai spăl din amărăciune, vă împărtăşesc şi dumneavoastră o parte din cele văzute prin ziare, măcar să am sentimentul că n-am "tembelit timpul aiurea", aşa cum bine grăia un distins profesor.
Bun, m-am văicărit suficient. Ar fi bine să mă apuc de treabă că deja încep să plictisesc cititorul, nu?
Încep cu ziarul Obiectiv de Vaslui de vineri, 8 mai anul curent.
Văd pe prima pagină un titlu mare despre un traficant de droguri arestat de curând în judeţul nostru.
Vineri, politistii de la Crimã Organizatã au desfãsurat perchezitii în mai multe locatii din Bârlad pentru a prinde un tânãr bãnuit de mai mult timp cã vindea droguri de risc. În urma descinderilor, politistii au reusit sã gãseascã numai 10 grame de hasis acasã la cel suspectat cã se ocupa cu traficul de droguri. Restul puteţi citi aici.
10 grame ??? Vaaaaai, da' ce mare traficant aţi prins. Deja încep să cred că instituţiile statului funcţionează, deja mă simt mai în siguranţă că l-aţi prins pe derbedeu.
Se arată în sursa citată că tipul vindea haşişul cu 50 de lei gramul prin cluburile din Bârlad. Eu cred că vindea prin CLUBUL din Bârlad căci eu oraşul ăsta oricum nu are foarte multe cluburi şi oamenii cu bani se adună la doar unul singur. În fine. Să zicem că e adevărat cum zice poliţia.
Şi totuşi, 50x10 = 500. Păi pentru 5 milioane ? Văd că pentru prejudicii uriaşe nu se mai face pârnaie, dar pentru că încerca şi omul să câştige un milion - două (căci sigur nu toată suma ar fi fost a lui) îl bagă la zdup. În fine, prea puţin mă interesează de cluburi şi de ăştia de vând droguri.
Mai mult mă interesează despre viitorul societăţii, viitor rezidat, aşa cum de "enşpe ori" am zis-o, în tineretul de azi.
Mulţumită tovarăşilor profesori, teza cu subiect unic la limba şi literatura Română nu s-a mai ţinut marţi, ci joi. C-aşa vrură muşchiu' unora, ca să fiu mai golan, în ton cu ştirea.
Aflu tot din ziarul Obiectiv că un elev de la o şcoală din Vaslui n-a mai ajuns la teză pentru că miercuri seara avea programată o băută cu alţi câţiva prieteni întrucât era singur acasă. Şi, băuta a ţinut cam mult şi elevul a intrat în comă alcoolică. Dacă teza s-ar fi susţinut la timp, acum elevul ar fi băut de fericire c-a scăpat de-o teză şi nici nu-l mai presa nimeni cu întrebări inutile de genul: "De ce-ai băut?", "Cum ai putut face una ca asta?", etc. etc.
Are şi copilul partea lui (mare) de vină dar, nici profesorii nu sunt cheie de biserică. Dar, oricum nu va vedea nimeni aspectul acesta.
Tot din ziarul Obiectiv aflu că au sosit banii pentru cartierul Deal II, cartier care-arată mai rău decât multe sate din România. Reprezentanţii corectitudinii politice în teritoriu, în speţă Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, au aprobat nişte leuţi ca să pună naibii o canalizare pe străzile alea uitate de lume. N-ar fi rău dacă s-ar şi înfăptui.
În acelaşi ziar, în alt articol, mai erau puse câteva zone din Bârlad, printre care zona Podeni, unde se va pune canalizare. Acolo este însă o problemă. Cea mai importantă stradă din Podeni, strada Alexandru Ioan Cuza, este deja asfaltată, tot pe banii noştri. Asfaltul este ca-n palmă. Ce-o să facă acum ? Simplu, îl vor sparge şi apoi îl vor "cârpi". Nu puteau să puie canalizarea de-atunci ? Păi nu, că "nu erau bani". Şi uite-aşa îţi piere tot cheful...
Îmi piere cheful de Ziarul Obiectiv şi trec la un alt cotidian local, Monitorul de Vaslui.
Nu vreau să jignesc pe nimeni dar mai mereu acest ziar m-a cam plictisit, foarte rar reuşind o ştire să-mi atragă atenţia. Pe de altă parte, ştiu pe propria-mi piele că această criză a cam măturat pe jos cu presa locală din judeţul nostru.
Şi totuşi, răsfoind ziarul de vineri dau peste un articol care sună cam aşa:
Începând cu anul scolar 2009-2010, elevii din clasele IV-VIII ai Scolii nr. 11 „George Tutoveanu“ din Bârlad vor purta uniforme noi. Acestea vor fi alese de pãrintii copiilor, dupã o jurizare „la sânge“ a unor noi modele, realizate de o firmã din Iasi. Ieri, noile modele au fost prezentate oficial, în cadrul unei parade. Este vorba despre 30 modele de uniforme pentru bãieti si fete, compuse din pantaloni, cãmasã, cravatã si hainã - pentru bãieti, si din sarafan, cravatã si cãmasã - pentru fete. Acestea au fost arãtate pãrintilor, copiilor, conducerii scolii, precum si invitatilor în cadrul unei parade a uniformelor scolare, actiune desfãsuratã ca parte a unui spectacol dedicat zilei de 9 Mai (Ziua Europei si Ziua Independentei României). Întregul articol poate fi "savurat" aici.
Nici nu vă puteţi închipui cam ce cantitate de carne îmi vine să dau atât pentru acest articol comunist cât şi pentru iniţiativa în sine, o imbecilitate fără de margini şi, totodată, un prilej de-a învârti nişte bani neimpozabili care, colac peste pupăză, sunt ai elevilor. Doar s-a mai întâmplat.
În functie de preferintele majoritãtii, se va alege o singurã uniformã pentru toate clasele. Aceea va fi purtatã începând cu anul scolar viitor si va fi personalizatã doar pentru scoala noastrã. Ideea a fost a pãrintilor, care s-au implicat în acest proiect alãturi de domnul profesor Maximilian Opaiţ, iar zilele trecute au fost fãcute si repetitii, pentru ca totul sã decurgã bine în fata invitatilor zice domnul Lazăr Mardare, directorul şcolii respective.
Reacţia mea este ceva de genul: Păi se putea fără domnul Lampă? pardon... Opaiţ. În fine, tot el.
Eu tare-aş vrea să stau de vorbă cu unul din părinţii a căror idee a fost această imbecilitate. Am impresia că în capul acestor oameni există doar puf şi lapte mucegăit căci creier puţin probabil.
Totuşi, există şi posibilitatea ca modalitatea de acţiune să fie împrumutată de la un caz mult mai celebru de prin urbea noastră, tot cu uniforme. Totul să fie dat în "dosul" unui aşa-zis "comitet de părinţi" întrunit fără ştirea nimănui şi ai cărui membri să fie necunoscuţi. S-a mai întâmplat!
Ceea ce mă oripilează la maximum este că nu se opune nimeni. Chiar toţi din şcoala aia sunt trepanaţi ? Mi-e prea greu să cred !
De fapt, de ce oare mă miră ? Şcoala 11 oricum este un fel de închisoare de maximă securitate. Acolo şi terenul de sport e "cu porţia". Toată viaţa am putut lua o minge şi să mă duc pe terenul unei şcoli, unde era liber, şi să bat mingea. Ei nu! La şcoala 11 nu ! Acolo există program de utilizare a terenului de sport !
Tot la şcoala 11 un prieten de-al meu a fost forţat să se tundă pe motiv că "aşa prevede regulamentul" deşi niciun regulament de nicăieri nu stipulează ceva în acest sens.
Tot la şcoala 11 o profesoară, de limba română, al cărui nume, din păcate, nu mi-l amintesc (promit că revin când îmi amintesc!), a comis nenumărate abuzuri în ceea ce priveşte modul de notare al elevilor venind şi cu declaraţii de tipul "media 10 nu-i pentru băieţi şi mai ales pentru cei cu părul lung". I-aş spune eu doamnei unde mai am părul lung, dar mă abţin şi întreb doar "Ce-are coada vacii cu pecetea de la Primărie ?"
Aşa că, vedeţi dumneavoastră, o manifestare cu iz totalitar de tipul "parada uniformelor şcolare" şi cu intervenţii directorale şi aplauze frenetice, deja nu mă mai miră.
Mă ofer, totuşi, să ofer asistenţă legislativă oricărui elev al respectivei şcoli care doreşte să se opună iniţiativei. Eu vreau să mă implic, dar dragoste cu de-a sila nu se poate!
Mai răsfoiesc puţin ziarul şi trec la Monitorul de Vaslui din ziua de sâmbătă, unde dau doar peste un articol corect politic şi în rest, ca de obicei, nimic interesant.
Trec la ziarul Vremea Nouă (fostul Adevărul de Vaslui) unde dau peste o ştire care, în mod normal, la un ziar serios, n-ar fi ştire. Aflu că, de la 1 mai încoace, prin judeţul Vaslui trece trenul Braşov-Iaşi. UAAAAU ! Ce descoperire! Da, dar trenul este privat, este verde, nu are locomotivă şi are şi radio. Vaaai ! Ce ştire. Nu mă credeţi? Puteţi citi aici.
Un cititor al ziarului se întreba dacă şi din acest tren se fură motorină la staţia Crasna, aşa cum se întâmplă la trenurile aparţinând CFR. Ar fi interesant de ştiu asta, mai mult decât de existenţa în sine a trenului.
Biletele se iau numai de la "naş" şi ai şansa să asculţi o porţie de muzică proastă de la un radio comercial până la Iaşi. Aşadar, ori vă cumpăraţi mp3-playere cu volum mare, ori aşteptaţi personalul. E mai sigur.
Mai răsfoiesc ziarul şi aflu că HCM Vaslui a bătut pe CSM Focşani cu 19-17 după ce la pauză scorul era 6-10. Bravo lor!
Tot din acest ziar aflu că o doamnă doctor şi două angajate de la Casa de Pensii aveau o ditamai reţeaua de trafic de bilete de tratament. Hmmm... aşa şi ?
Nu mă înţelegeţi greşit, dar, în foarte multe cazuri aceste bilete de tratament sunt o mare porcărie.
Eu ca să-mi văd ţara trebuie să muncesc (pe lângă dus la şcoală) şi să mă mai şi cerşesc de nişte bani de la ai mei. În vreme ce câte una sau unu de-i caută moartea pe-acasă se duc pe banii societăţii, vezi doamne, la tratament.
Sunt de acord cu toate facilităţile acordate veteranilor de război. O merită ! Sunt de acord cu facilităţile acordate celor cu merite deosebite în cultură, artă, tehnologie, etc. Dar NU sunt de acord ca tot băbăretul şi moşnegăretul să meargă gratis, sau cu reduceri substanţiale, prin toate locurile frumoase ale ţării, doar pentru că au 80 de ani, o pensie de CAP (pentru că nu i-a dus capul la mai mult) şi pentru că au stat la coadă X zile. NU ! Aşa ceva este incorect!
A da biletul de tratament unui tânăr în dauna unei persoane cu handicap (sau cu dizabilităţi, în fine, tot aia) sau în dauna unui veteran de război sau fost profesor cu rezultate mari, etc. etc. este o crimă şi trebuie pedepsită conform legii. Dar, a da biletul de tratament unui tânăr suferind în dauna unui bătrân de Ţ ani, fost om de serviciu sau chestii de genul acesta, este un ajutor dat societăţii şi, eu personal consider un lucru bun.
Nu ştiu exact ce şi cum au făcut doamnele însă eu mi-am exprimat opinia pentru ambele cazuri.
Trec la ziarul Vremea Nouă de sâmbătă, unde sunt dezgustat încă de pe prima pagină.
Pe prima pagină era o poză cu o tanti îmbrăcată în negru pe care societatea o numeşte "măicuţă"; eu, ca de obicei, nu.
Nu vă dau link-ul la articol dar, vă supun neplăcerii de-a citi primele câteva rânduri din acesta:
EPILOG „Iustiniana“! Acesta a fost ultimul cuvânt pe care Preasfintitul Ioachim Mares l-a rostit în cele de pe urmã clipe ale vietii sale. Dar maica ce l-a sprijinit, din umbrã, cu devotiune ani în sir pe Duhovnic, n-a mai putut face nimic pentru Episcopul suferind, care s-a stins, vrând parcã sã mai spunã totusi ceva, un ultim gând pentru aceastã lume.
Maica Iustiniana a fost, cel putin în ultima parte a vietii PS Ioachim, când bolile acestuia se agravaserã, un adevãrat protector pentru Episcop. Nimeni nu trecea de ea, pentru a ajunge sã îl deranjeze, sã îl oboseascã pe bãtrân. În ultima zi de viatã, Preasfintitul s-a purtat altfel: s-a dat jos din pat si a cerut sã asculte slujba la radio Trinitas... (şi continuă)
Aoleu ! Înţeleg că acest Preasfinţit Adulat Fericit Extraordinar Plenipotenţiar Ioachim avea o vârstă respectabilă şi era şi bolnav pe deasupra.
Nu pot să spun că sunt bucuros de moartea lui, n-am de ce. Mie personal nu mi-a făcut nimic. Fie-i ţărâna uşoară.
Ceea ce mă deranjează teribil este această atitudine de "Sicriu TV" pe care a adoptat-o şi presa noastră locală. De ce m-ar interesa pe mine cum şi-a petrecut ultima zi din viaţă un popă, mai ales că moartea acestuia era, medical vorbind, ceva de aşteptat? De ce ?
Continui să citesc articolul şi aflu că domnia sa, popa, a fost un cântăreţ devotat către fosta Securitate Română, conform CNSAS dar că măicuţele, protectoare din fire cu "sfinţia sa" au omis să-i spună asta. Au omis pentru că oricum episcopul era pe moarte, zic ele.
În fine, părerea mea este că acesta nu este un subiect de primă pagină.
Mai dau paginile micuţului ziar şi aflu că la Vaslui, o doamnă a găsit un portofel cu 239 de lei pe care l-a predat poliţiei. Şi poliţia a găsit proprietarul şi i-a returnat portofelul pierdut. Vaaaai! Ce drăguuuuţ !
Şi, desigur, tot poliţia dă declaraţii de presă, deşi portofelul avea şi buletinul în el deci, la urma urmei nu era întocmai dificil de găsit posesorul. Dar nu e drăguţ ? Deci instituţiile statului chiar funcţionează, numai demenţi d'alde Vâlsan sunt paranoici şi cred contrariul.
Ce-aş face eu în acest caz ? Aş judeca mai întâi şi abia apoi aş acţiona.
Dacă portofelul nu are niciun act de identitate, iau banii şi-mi văd de drum. Dacă are act de identitate, încep să mă uit.
Dacă vă de la distanţă de la cine a căzut, îl iau de jos şi urmăresc 100m posesorul şi îl "scanez". Dacă-i vreunu "dă fiţe" şi care, oricum nu va simţi lipsa banilor, iau portofelul cu tot cu acte ca măcar stând la coadă la buletine să înveţe să nu mai fie căscat.
Dacă e vreunu mai "amărât", îl strig şi-i spun că i-a căzut portofelul şi i-l dau înapoi.
Dacă-l găsesc pur şi simplu, mă uit la vârstă. Dacă are peste 75 de ani, îi trimit actele prin poştă şi banii mi-i opresc eu. Dacă are şi cupon de pensie acolo, mă uit să văd ce sumă e şi ce pensie are titularul. Dacă e sumă foarte mică şi pensia este aşijderea, îi dau omului şi banii şi portofelul înapoi. Dar, dacă e o sumă mai mare decât pensia, din nou, trimit doar actele.
În fine, dacă e unul tânăr, îi trimit doar actele fără alt comentariu.
Şi eu dacă aş pierde portofelul, aş prefera să mi se trimită actele şi banii să şi-i oprească cine l-a găsit.
Mai dau pagina şi dau peste un articol din care aflu că românii care-au colonizat Italia sunt prigoniţi chiar şi când merg la biserică.
CHINUITI... Românii din Italia au ajuns sã nu-si gãseascã pacea nici mãcar atunci când se roagã. Italienii sunt porniti împotriva acestora chiar si când vine vorba de înfiintarea unui lãcas de rugãciune.
Amenintati ziua în amiaza mare cã li se va da foc, cã nu pot sta acolo „fãrã aprobarea lor“, preotul Simion si enoriasii sãi au trebuit sã se mute ca tiganii cu cortul pânã când, în sfârsit, au gãsit un al treilea loc pentru o Sfântã Bisericã. Însã, nici aici nu le e dat sã stea linistiti, pentru cã tot gunoiul strãzii vine depozitat înaintea Bisericii, iar „vorbele de duh“ la adresa enoriasilor nu lipsesc niciodatã.
I-auzi, ce chestie. Eu personal îi susţin pe italienii revoltaţi. Şi ştiţi de ce ? Pentru că românii, în general, au cam făcut multe prostii acolo.
E drept, există şi oameni cinstiţi dar, cu care, foarte rar au treabă cei care-i tot ameninţă că le dau foc.
Mă bucură politica agresivă pe care o poartă atât guvernul italian cât şi populaţia la adresa tututor imigranţilor. Este foarte bine ceea ce fac !
Eu am aşa o presimţire că cei ce se duc la acea biserică nu se duc întocmai de creştini imaculaţi ce sunt ci dimpotrivă, pentru că au remuşcări. Caz în care, reacţia poporului este una mai mult decât justificată.
Există români corecţi. Am şi eu prieteni plecaţi la muncă în această ţară care mi-au spus că situaţia este cruntă numai în locurile unde se ştie că locuiesc români cu potenţial infracţional mare. Aşadar, ştiu italienii ce ştiu. Noi nu prea ştim !
Din păcate, în această săptămână, n-am cumpărat decât ziarul Adevărul de marţi pe care însă nu l-am putut găsi şi, ca de obicei, ziarul Libertatea de vineri 8 mai.
Iau ziarul Libertatea şi încep să mă uit...
Nu am să spun despre ştiri cu Bahmu sau mai ştiu eu ce fantasmagorii. Nu-mi pasă de ei aşa cum nici lor nu le pasă de mine sau de dumneavoastră, stimaţi cititori care-aţi avut răbdarea s-ajungeţi până aici.
Mă opresc puţin asupra articolului (pe care nu l-am găsit şi în ediţia electronică şi pe care nici nu-l pot scana căci e mai mare decât un A4) în care sunt ilustrate câteva din sumele pe care le pretind unii "artişti" pentru a susţine "cântări" cu ocazia campaniei electorale pentru "europarlamentare".
În articolul cu pricina se spunea că trupa Holograf cere cam 8000 de euroi pentru câteva cântecele, "celebrul" Ştefan Bănică jr. cere 10000 de euroi iar "celebra" Nicoleta Luciu vine şi cu o mie.
Nicoleta Luciu doar să se dezbrace, presupun, căci nu mi-o prea închipui cântând. În fine, să nu terfelesc talentul doamnei. Poate are şi sunt eu incult.
Despre Holograf vreau doar să-mi exprim dezgustul pentru faptul că se complace în această mocirlă deşi de bani nu duce lipsă. Mai mult, tot pentru bani, Holograf şi-a mătrăşit propriul stil de muzică în dauna unui pop comercial ce pe mine mă face adeseori să am senzaţii de vomă.
Despre "celebrul" Bănică (celebru doar prin numele tatălui său, un mare om, nu şi prin realizările sale) am să zic mai mult.
Acest personagiu, a cântat contra sumei de 20 000 de euro la Zilele Culturale Bârlădene de acum doi ani. "Anonimii" de la Uriah Heep, cu peste 30 de ani de existenţă şi nenumărate albume scoase, au cântat contra sumei de 12000 de euro. Nu e minunat?
Eu înţeleg că noi românii "avem valoare" da' chiar aşa de porc?
Eh... şi ce să-i faci, noi să fim sănătoşi.
Tot în ziarul Libertatea (de joi) văd o scanare după subiectul de la teza cu subiect unic de la limba română, unde se spune c-ar fi apărut şi o greşeală. N-am înţeles în clar articolul aşa că am căutat ştirea pe Internet şi am găsit un articol mult mai bine scris de către cei de la Evenimentul Zilei.
În textul-suport al variantei cu numărul 9 a tezei cu subiect unic la disciplina Limba şi literatura română pentru clasa a VIII- a existat o greşeală. Numele celor doi protagonişti ai operei aparţinând dramaturgului Ion Luca Caragiale, "Triumful talentului", au fost schimbate. Astfel, într-una dintre replici, Niţă Ghiţescu a fost înlocuit cu Ghiţă Niţescu. O parte dintre profesori s-a sesizat imediat cu privire la eroarea apărută în text. Reprezentanţii Inspectoratului Şcolar sunt de părere că, dacă nu s-ar fi "cramponat" de numele celor două persoanaje, elevii nu ar fi trebuit să aibă nicio problemă în rezolvarea cerinţelor.
Eroarea apărută i-ar fi putut încurca pe elevi la rezolvarea punctului C al Subiectului I, care le cerea să scrie un text de 15-20 de rânduri, în care să-şi exprime opinia despre semnificaţiile sau despre mesajul fragmentului citat. La acest subiect, accentul se punea pe formularea clară şi logică a opiniei, pe motivarea acesteia prin referire la textul dat.
Greşeala de nume a fost un impediment şi în rezolvarea punctului B6, în care se cerea formularea ideii principale a fragmentului încadrat în chenar. Astfel, în cazul în care ar fi sesizat diferenţa faţă de textul original, elevii ar fi fost puşi în dificultatea de a înţelege care personaj a câştigat concursul.
Mda. Ne mai miră?
Mai puţine greşeli apăreau când subiectele erau secrete şi scrise pe tablă!
Eu sunt de acord că elevii nu ar fi trebuit să aibă probleme dar, după ce că au amânat-o două zile şi au făcut atâta tam-tam, o mai şi greşesc ?
Ei uite de ce nu sunt eu de acord cu mărirea salariilor profesorilor în sistemul "de-a valma" !
În continuarea articolului apare o frază ce pe mine mă face să-mi introduc penisul mult de tot în ministerul ăsta. I-auziţi aici !
Reprezentanţii Ministerul Educaţiei au declarat că vor fi sancţionaţi profesorii care le-au semnalat elevilor eroarea, precizează RTV.
Ahaaa! Deci după ce că v-aţi făcut de tot câcatul nefiind în stare să citiţi ca lumea varianta aia nenorocită înainte să o daţi elevilor spre rezolvare, găsiţi vinovaţi tot pe cei care-au sesizat eroarea!
Adică ce-ar fi trebuit să se întâmple ? Să se meargă tot pe sistemul "las-o bă că merge-aşa" ? Păi tot aşa s-a mers pân-acum.
Vă urăsc visceral (parafrazând un prieten) pentru chestia asta !
Eu aş premia profesorul/profesorii care a/au sesizat eroarea şi i-aş crucifica în Piaţa Constituţiei pe cei care-ar fi trebuit s-o vadă şi n-au văzut-o !
Cu asta închei o pseudo-revistă a presei. Aşa am văzut eu presa ultimelor zile.
Se face curând dimineaţă şi în scurt timp şi ceasul va suna pentru a mă trimite la şcoală. Oare mai merită ? E teribil uneori.
Actul de educaţie ar trebui să fie ceva de adorat, nu de hulit. Dar ce mai e normal când vine vorba de o treabă făcută de stat ?

Vă salut cu respect şi sper să vin cu articole mai vesele.

sâmbătă, 9 mai 2009

Proclamarea Independenţei

Stimaţi cititori, astăzi voi încerca să povestesc pe scurt câte ceva despre adevăratul şi unicul eveniment pe care noi românii ar trebui să-l comemorăm astăzi şi anume proclamarea independenţei de stat a României, ca expresie a dorinţei întregului popor.
La 9 mai 1877 Mihai Kolgălniceanu citea în Parlamentul României, în numele guvernului, declaraţia de independenţă a României.
Independenţa în sine avea să fie recunoscută abia în 1881, după ce între 1877 şi 1878 naţiunea noastră a purtat şi un greu război pentru obţinerea independenţei şi proclamarea românilor ca naţiune de sine stătătoare.
M-am tot uitat prin ziare şi pe la tv şi... nimic !
Peste tot se vorbeşte despre gripa porcină (cea mai nouă invenţie a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii), despre victoria împotriva coaliţiei "anti-imperialiste şi anti-democratice" germane(1945) sau, cel mai grav cu putinţă, despre ziua Uniunii Republicilor Socialiste Ieuropene, intitulată pompos "Ziua Europei".
Insist să-mi afirm respectul pentru Sergiu Nicolaescu, omul care şi-a lansat ultimul film, "Carol I", chiar astăzi de Ziua Independenţei !
Am căutat şi în ziarele locale sperând că poate măcar cineva s-a gândit să amintească măcar de ziua în care românii au cerut prin vocea conducătorilor să fie independenţi. Am căutat degeaba...
Doar aşa, ici colo, sporadic se menţionează doar de "tripla semnificaţie" a zilei de 9 mai.
Aşadar la câţi mai puţini ani Europa unită, să uităm de momentul 1945 şi, "La mulţi ani!" României independente !

joi, 7 mai 2009

Eurovision 2009

Cică acuş, luna asta, pe la sfârşit de mai, va avea loc finala concursului Eurovision, finală ce va avea loc "na Город Москва", adică la Moscova.
Am purtat o discuţie în contradictoriu cu cineva despre acest concurs, eu fiind de părere că este un concurs al reconcilierilor, un concurs în mare parte aranjat.
De pildă, anul trecut România a avut o piesă apreciată teribil de public şi, totuşi, pentru că anul trecut a fost "anul acceptării diversităţii", sau ceva de tipul acesta, piesa românilor a căzut tocmai pe locul al 13-lea (dacă-mi amintesc bine) exact sub trupele auto-declarate ca având în componenţă persoane gay. Probabil că dacă ai noştri se prezentau îmbrăcaţi ca Naomi, aveau o şansă. Mai multe nu spun.
Anul acesta, având în vedere că finala e la Moscova, am iar o impresie că ceva nu va fi în regulă în timpul concursului. În fine, la urma urmei, nu prea e treaba mea. În fond, eu în general nu agreez muzica de la Eurovision.
Şi totuşi, la presiunile interlocutorului, am ascultat şi eu o parte din piesele ce vor intra în concurs, inclusiv porcăria cu care ne vom prezenta noi.
Nu am să postez porcăria noastră. Piesa noastră se numeşte "The Balkan Girls". Hmm... or fi ele balcanice, eu nu-s !
Eu, ca român, nu mă voi simţi reprezentat de piesa aia.
Piesa noastră e profund puerilă, seamănă cu vreu 10 alte piese din repertoriul internaţional, iar vocea este uşor (mai mult) prelucrată pe calculator.
Din ce-am ascultat până acum, nimic nu mi-a plăcut în mod extraordinar. Totuşi, dacă ar fi să aleg o piesă, aş alege piesa care va reprezenta Irlanda. De ce ? Nu ştiu.
Poate pentru că deşi nu beneficiază de-un fizic impresionant, doamnele ştiu să se simtă bine pe scenă. Poate şi pentru că am eu o simpatie pentru irlandezi. Nu ştiu să vă spun de ce. Dar, dacă aş fi suficient de cretin să dau 2 euro ca să votez pe cineva la Eurovision, aş vota această melodie:

Dumneavoastră ce credeţi ?

marți, 5 mai 2009

Apusul libertăţii de exprimare

Stimaţi cititori, în curândul nu foarte îndepărtat, statul poliţienesc totalitar şi corect politic va mai face încă un pas întru instaurarea sa prin proiectul de lege aflat cică în dezbatere publică până pe data de 28 mai anul curent.
Proiectul de lege poate fi citit integral aici.
Spre surprinderea mea, cele mai multe vizite a avut-o ştirea despre acest subiect din ziarul Ziua, ziar despre care se ştie de ceva vreme că-şi cenzurează pagina de web (partea cu comentariile cititorilor) astfel încât publicaţia să nu cadă niciodată rău. În fine, asta-i mai puţin (spre deloc) important.
În acest articol voi încerca să comentez pas cu pas prevederile acestui proiect de lege care are mari şanse să treacă aproape ca prin brânză prin aparatul "democratic" al judeţului România din Uniunea Republicilor Socialiste Europene.
Iată ce spune măreţul proiect de lege în al său minunat Articol 35, alineat 1, litera j:
prin material rasist şi xenofob se înţelege orice material scris, imagine sau altă reprezentare de idei sau teorii care susţine, promovează sau incită la ură, discriminare sau violenţă împotriva oricărei persoane sau grup de persoane, pe considerente de rasă, culoare, ascendenţă sau origine naţională sau etnică, precum şi religie, dacă este folosit ca pretext pentru oricare dintre aceşti factori.
Aţi înţeles vreun (pardon de expresie) rahat din asta?
Poate că articolul în esenţa lui n-ar fi rău însă detaliile, bată-le vina, ne cam omoară. U.E. însăşi îşi permite să critice regimul politic practicat de Fenyan sau Teheran. Nu este oare un material xenofob ? Nu, e corect politic.
Dacă eman o teorie prin care îi fac pe ruşi vinovaţi de tot răul din ţara asta probabil că mă văd la televizor în curând ca un mare gânditor sau vizionar, dar dacă zic "strâmb" de maghiari, ţigani (şi nu rromi !), tătari şi învinuiesc în mod exclusiv Uniunea Europeană şi toţi străinii care ne-au călcat pragul şi ne-au mătrăşit ţara încet dar sigur, atunci sunt xenofob, nu ?
Cu alte cuvinte, dacă îmi dau cu părerea vizavi de alegerile prezidenţiale şi am să spun că n-am să votez niciodată un candidat maghiar pentru că preşedintele României trebuie să fie mereu român, ce mai... sunt chiar şovin, sunt un mare nesimţit şi merit să stau la mititica ceva ani, nu ? Porcul de mine.
Mă întreb şi eu, la fel ca băieţii de la Paraziţii, "oare de ce nu pot discrimina după aspect" ?! Chinezilor li se par europenii ca fiind urâţi. Aşa o fi bă nene, da' nici mie nu prea-mi place faţa voastră gălbejită ! Şi care-i problema ?
Mi se pare de mare porc să fiu obligat să accept pe lângă mine negri, asiatici, tătari, etc. etc. şi totul băgat pe gât. Lasă-mă tată să mă conving eu că-s şi oameni demni de acceptarea mea. Am un prieten foarte bun, tătar, din Constanţa. Şi totuşi, în principiu, nu prea-mi plac tătarii! Că ie-te aşa! Nu-mi plac mie! De ce să fiu obligat să accept din oficiu oameni pe care eu pur şi simplu nu-i doresc în niciun fel ?! Să ajungem şi noi ca francezii ? Minoritari în propria ţară ? Parcă n-aş prea vrea, nu ştiu de ce.
Continuăm să citim măreţul proiect de lege şi ne sare în ochi o altă fantasmagorie. La secţiunea a 3-a, avem minunatul articol 51-1 care zice cam aşa:
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă accesarea, fără drept, de materiale pornografice cu minori, prin intermediul sistemelor informatice sau altor mijloace de comunicaţii electronice.
Hai să mori tu ? Ce înseamnă accesarea fără drept ? Cine îmi dă dreptul de a accesa şi cine mi-l ia ? Cine are dreptul de a accesa şi cine nu ?
Să zicem că vreau să descarc documentarul Zeitgeist Addendum care este gratuit lansat pe torrente de către realizatori. Şi, să zicem că am localizat o pagină de download de unde pot luat fisierul ".torrent" pentru a mă apuca de tras. Buuuun. Şi ce mă fac dacă în dreapta paginii apare un anunţ de tipul "Find hot sexy teenagers in your area!" (Găseşte adolescente fierbinţi şi sexy în zona ta de domiciliu!) ? Este pornografie cu minori ? Este. Am accesat-o voit ? Nu. Căutam cu totul şi cu totul altceva. Aveam dreptul să accesez acea pagină ? Da, pentru că era un film gratuit. Aveam dreptul să văd acele imagini cu copii ? Nu, dar eu nu le căutam pe alea. Aşa şi ? Este accesare fără drept ? Este. Deci, marş la mititica măcar vreun an perversu' dracului care eşti !
E o imensă porcărie!
Şi staţi aşa că prostia continuă. Există tot în acest proiect de lege şi articolul 51-2, cu două alineate care spune cam aşa:
(1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă distribuirea sau punerea la dispoziţia publicului, în orice mod, prin intermediul unui sistem informatic, de materiale rasiste şi xenofobe.
(2) Tentativa se pedepseşte.

I-auzi. Ce interesant. Să zicem că nişte arabi postează pe youtube un filmuleţ prin care se ilustrează decapitarea unui american. Mie decapitarea mi se pare justă întrucât americanul a venit în ţara lui şi nu invers. (deja am comis-o!) Totuşi, să zicem că nu mi se pare justă. Dar, youtube este o resursă publică - că doar de-aia îi zice "Broadcast yourself!".
Şi, să zicem că eu iau filmuleţul respectiv şi îi dau "embed" (include) pe pagina mea de web sau pe blogul meu. Este material rasist sau xenofob ? Este. L-am pus la dispoziţia publicului ? L-am pus. Păi dacă-i vorba de-aşa, te duci la mititica între 3 luni şi 3 ani.
Da, dar... ştiţi... am folosit o resursă publică. TACI ! Marş la închisoare infractoru' dracului !
Violatori în serie sunt în libertate dar pentru că îmi dau cu părerea pe blog trebuie să fac închisoare. Groaznic.
Şi staţi aşa, că prostia continuă. Tot în acest proiect de lege există şi articolul 51-4, tot cu două aliniate, care zice aşa:
(1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani distribuirea sau punerea la dispoziţia publicului, în orice mod, prin intermediul unui sistem informatic, de materiale ce neagă, minimalizează în mod evident, aprobă sau justifică genocidul sau crimele împotriva umanităţii, astfel cum sunt definite în dreptul internaţional şi recunoscute ca atare printr-o hotărâre definitivă a Tribunalului Militar Internaţional înfiinţat prin Acordul de la Londra, la data de 18 aprilie 1945 sau a oricărui alt tribunal penal internaţional înfiinţat prin instrumente internaţionale relevante şi a căror competenţă a fost recunoscută de statul român.
(2) Tentativa se pedepseşte.

Buuun. Păi ia hai să-i arestăm pe toţi mai marii Bisericii propovăduitori ai cre(ş)tinismului. Hai! Acu! Cât mai repede cu putinţă! Ce-ai Vâlsane te-ai tâmpit ? Nu stimaţi cititori. Nu încă cel puţin. Să vă explic de ce.
Cruciadele au fost crime împotriva umanităţii ? Da, au fost. Ce face Biserica ? Le minimalizează "în mod evident" sau le scuză întru lupta împotriva păgânilor invadatori, deşi izvoarele istorice arată cam contrariul.
Ce a făcut SUA în Irak, Afghanistan, Serbia, etc. etc. ? Pă nu tot genocid ? Că au cam tot murit civili şi armele alea de distrugere în masă tot nu s-au găsit şi nici prea mulţi duşmani ai "păcii mondiale" nu au fost capturaţi, judecaţi şi condamnaţi pentru faptele lor. Aţi mai auzit ceva de procesul lui Radovan Karadžić, marele criminal de război ? Hmmm... nu. Pe Osama bin Laden l-a prins cineva ? Hmmm... nu. Câţi oameni nevinovaţi au murit pentru a-i prinde şi condamna pe aceştia ? Mulţi. Ce fac rapoartele oficiale ? Păi, exact cum spune legea: "minmalizează în mod evident" proporţiile genocidului comis. Da, dar alea-s corecte politic că doar sunt comise de aliaţii noştri, ce PeLicanul Mariei, nu ?
Să mai zicem de filmuleţele în care Organizaţia Mondială a Sănătăţii neagă cu neruşinare implicarea în crearea şi distribuirea virusului HIV ?!
Vedeţi dumneavoastră, legea în esenţă nu e rea numai că nu se poate aplica!
E făcută numai pentru a crea panică, de a manipula poporul cu televizorul şi pentru a spori puterile statului poliţienesc, legea putând fi interpretată astfel încât să fie "legal" (şi implicit corect politic) orice abuz.
În plus, numai dacă dăm o raită pe site-urile cu ştiri despre fotbal din România, în care sunt pomenite echipele CFR Cluj, FCM Târgu Mureş sau FC Braşov (echipe cu istoric profund maghiar) o să dăm peste comentarii ale utilizatorilor mult peste limita oricărei xenofobii decente. Ce-o să facă ? O să-i aresteze pe toţi ?
Ca să nu mai vorbim de injuriile ce i se aduc echipei Rapid Bucureşti din cauza faptului că majoritatea locuitorilor din cartierul de origine al echipei, Giuleşti, sunt ţigani (nu rromi!).
"Minorităţile au drepturi, majoritatea nu! E secolul restricţiilor indiferent ce crezi tu !", spuneau băieţii de la Paraziţii şi nu ziceau rău.
Libertatea de exprimare nu înseamnă să spui orice, ci să ai tot timpul conştiinţa că poţi spune orice fără consecinţe.
Internetul este o invenţie extraordinară şi care a permis democratizarea irevocabilă a informaţiei. Eu unul cred că este imposibil la ora actuală să mai cenzurezi internetul.
Până şi în China există site-uri libere. (Ţară care are propriul Internet, constituit dintr-o reţea locală extinsă pe tot teritoriul ţării)
Textul legii este extrem de interpretabil, relativist şi părtinitor. Se poate interpreta, de exemplu, că numai distribuirea de materiale xenofobe se pedepseşte, nu şi tunatul la adresa altor naţii pe forumuri sau bloguri.
Ţin minte că am văzut la sfârşitul anului trecut o ediţie a emisiunii în limba maghiară de pe TVR. Şi, acolo, era un nenea pe nume Fodor Nu-ştiu-cum care oprea oamenii în trafic şi le propunea să ocolească 3 km pe un drum de-a dreptul infect din judeţul Bihor, în apropiere de Oradea (Nagyvarad, cum insista el să-i spună). Ţin minte că i-a şi "trimis la plimbare" pe vreo 3 care au dat geamu jos şi au zis "no, mă flăcău, io nu ştiu ungureşte mă! zâi pă româneşte" iar el le răspundea în maghiară "mergeţi mai departe! Om găsi noi şi pe cineva "mai om" să stea de vorbă cu noi". Ce înţelegem de-aici ? Că vorbitorii de maghiară sunt "mai oameni" ? Da' de ce ? C-aşa vrea nenea Fodor în emisiunea lui.
Că el vroia să critice drumurile proaste din România, mi se pare în regulă. Faptul că-i îndemna pe participanţii la trafic să ocolească prin "ţara-mamă" (aşa cum tot el o numea), Ungaria, mi se pare xenofob.
Xenofobe mi s-au părut multe afirmaţii ale domniei sale din acea emisiune. Şi, totuşi, nu-i arestează nimeni, că-s minoritate. Da' eu dacă le răspund cu aceeaşi monedă sunt un şovin nesimţit care merită să stea după gratii !
Mai trebuie spus că până pe 28 mai, cetăţenii pot să-şi dea cu părerea şi să spere că statul aude, pe adresa Ministerului Justiţiei şi al Libertăţilor Cetăţeneşti cu sediul pe strada Apolodor nr.17, sector 5, Bucureşti, la numărul de fax 037 2041195 sau la adresa de e-mail deansd@just.ro.
Eu personal cred că o idee bună ar fi şi contactarea parlamentarilor din colegiul uninominal de care aparţineţi pentru a-i solicita acestuia să nu voteze acest proiect de lege. Eu am să încerc şi asta şi, probabil că voi trimite şi o scrisoare şi un fax şi un e-mail, cu acelaşi text.
Îmi vine cam greu să-mi pun încrederea că scrisorile vor fi citite de cineva competent însă, speranţa moare ultima şi încercarea moarte n-are.
La final, vă invit să ascultaţi un cântec ce ilustrează într-o oarecare măsură senzaţiile pe care le trăiesc atunci când mă gândesc la această lege:

Ca de obicei, vă pun la dispoziţie şi versurile:
M-AM SATURAT PANA PESTE CAP,
SA STAU SA TAC SI SA INGHIT RAHAT !
MANIAC, OBSEDAT, SUNT UN TEREN MINAT,
COSMARUL TAU BIZAR RECICLAT.

VIN DUPA TINE, TINE-TE BINE,
FA-TI TESTAMENTUL, SPUNE O SCURTA RUGACIUNE !
SUNT VIOLENT, AGRESIV, BRUTAL, LETAL,
TE ZDROBESC DOAR CU PRIVIREA, INTR-UN MOD TOTAL !


Refr:
PROTEST, PROTEST!
PROTEST, PROTEST!

CU ASTA ADORM, CU ASTA MA TREZESC,
PENTRU ASTA M-AM NASCUT, PENTRU ASTA TRAIESC !


SUNT O FIARA SCAPATA DINTR-O CUSCA INGUSTA,
AM O MASCA JOVIALA, MA PUDREZ CU PRAF DE PUSCA.
BOMBA ATOMICA, LAVA VULCANICA,
SA DAI OCHII CU MINE, E O TRAIRE PROFETICA !

REPREZINT VOCEA STRAZII, INSPIRAT DIN VIATA,
ROLUL MEU E SUGESTIV, SUNT O SERIE UNICA.
SABIA E LA MINE, MA RIDIC LA LUPTA,
NU MAI INGHIT NICI O PASTILA DOGMATICA !

PROTEST !
PENTRU ASTA TRAIESC !

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails