sâmbătă, 28 februarie 2009

Chiar şi pe timp de criză necazul şi fala îşi găsesc finanţări

Aşa cum v-am obişnuit, încep prin a mulţumi companiei Romtelecom pentru lipsa conexiunii la internet din data de 26 februarie anul curent şi totodată companiei E-on Moldova pentru lipsa alimentării cu energie electrică din data de 27 februarie anul curent.
Una caldă, una rece... ce să mai spui ?
Tot pe sistemul "una caldă, una rece" (chiar la propriu) voi trata şi articolul de astăzi. În decursul zilei de 26 februarie a trebuit să cutreier puţin frumoasa urbe bârlădeană şi, ca de obicei, nu m-am putut abţine să nu scot aparatul de fotografiat din buzunar pentru a imortaliza câteva cadre ce mie mi s-au părut "neobişnuite"(termenul e destul de relativist pentru că nu e definit clar ce înseamnă obişnuit; în fine).
Mai întâi de toate am trecut prin piaţa "1 Mai" din Bârlad (de fapt pe la intrarea în ea dinspre Strada Republicii) şi ia uitaţi ce-am văzut:



"Mărţăguşe peste mărţăguşe şi deasupra alte mărţăguşe" vorba unei distinse profesoare.
Preţurile la astfel de obiecte variau între 3 lei şi 40 de lei (!!).
Stau şi mă întreb cine ar da 40 de lei pentru aşa ceva? Probabil că sunt totuşi astfel de oameni căci altfel nu s-ar mai vinde, nu ?
Nu vreau să mă înţelegeţi greşit. Nu suport ideea de mărţişoare însă pe de altă parte tradiţia firelor alb-roşii împletite frumos şi purtate în piept este mult mai românească decât, să zicem, Velăntains Dei.
Totuşi, 40 de lei pentru un mărţişor, oricât ar fi el de înzorzonat şi de "frumi" (aşa cum am auzit două fătuci apreciind unul din articolele scoase la vânzare) este deja exagerat.
Dacă vrei să faci un cadou frumos cuiva eu cred că de 40 de lei îi poţi lua ceva mult mai util decât o bucată de plastic cu alt plastic în interior pe care-l va admira 5 minute după care va uita de el.
Simbolistica aceea cu "venirea primăverii" şi toate alea o cunoaşteţi fiecare, mai mult sau mai puţin, de aceea voi evita să o discut.
Una caldă, deci. Iată acum şi una rece:
După îndelungi plimbări prin frumoasa urbe bârlădeană am decis că ar fi o idee grozavă să mă duc totuşi acasă.
În drum spre casă... am văzut că trebuia să fiu foarte optimist ca să pot ajunge(imaginile sunt luate joi, 26 februarie):
Optimist nu?
Întreb şi eu în stânga şi-n dreapta ce se întâmplă. Mi se spune că acela este un cortegiu funerar şi că este al doilea deja din ziua în curs, acesta fiind al unui fost pompier, în vârstă de 86 de ani.
Fie-i ţărâna uşoară, dar chiar trebuia blocată circulaţia pe una din principalele artere ale oraşului şi care, printre altele, este drumul ce leagă Municipiul Bârlad de Municipiul Bacău ?
Pe o parte lucrau cei de la firmele de cablu, telefonie fixă şi E-on Moldova (Deci era plin de cabluri pe jos şi era riscant să mergi) iar pe cealaltă parte era ditamai cortegiul funerar care aproape bloca circulaţia atât pietonală cât şi rutieră din cauza înaintării sale cu o veritabilă viteză a melcului. Noroc că nu mă apăsa vreo nevoie fiziologică ce să mă facă să mă grăbesc spre casă căci probabil c-aş fi fost mult mai violent în acest caz.
Trec rapid pe lângă ei şi mă duc să iau şi un cadru din faţa cortegiului când... încep o grămadă de maşini să claxoneze şi-i mai aud şi pe preot şi pe dascăl discutând orice altceva decât despre cel pe care-l conduceau pe ultimul drum. Nu mă credeţi nu? Ia uitaţi:

Stau şi mă întreb de ce atâta carambol. Moartea este în general un eveniment trist. De ce să-l facem şi mai trist ? Nu înţeleg de ce trebuie ca o grămadă de maşini să claxoneze poluând fonic liniştitul cartier şi totodată circulaţia să fie blocată.
Astfel de acţiuni nu fac pe nimeni să spună "eh... fie-i ţărâna uşoară" ci mai degrabă să înjure din rărunchi din cauza faptului că nu se poate înţelege cu cel aflat la 2 metri de el sau nu poate ajunge acasă. În stânga imaginii vedeţi un om chinuindu-se să-şi facă loc prin mulţime pentru a ajunge şi el acasă.
Discuţia despre costurile impresionante ale unei înmormântări o amân pentru altădată dar nu pot să nu remarc faptul că pe timp de criză s-au putut găsi bani pentru o înmormântare fastuoasă.
Ca să vă faceţi o idee, cu banii cheltuiţi pentru o astfel de manifestare s-ar putea cumpăra manuale pentru 30 de elevi fără posibilităţi materiale, dornici să înveţe şi pentru care statul nu asigură manuale în clasele a XI-a şi a XII-a.
Am avut şi eu trei astfel de evenimente în familie în ultimii 7 ani şi de fiecare dată am evitat astfel de manifestări care să încurce circulaţia preferând să răsfrâng totul la mormântul decedatului.
Sunt curios dacă pentru astfel de blocaje îţi trebuie autorizaţie de la Primărie. Aveţi idee ? Eu nu ştiu dar mă voi interesa, aşa... din pură curiozitate.
Vă salut cu respect şi vă anunţ că, în curând, voi pleca pe plaiuri ardelene de unde vă voi împărtăşi o sumedenie de poze.


miercuri, 25 februarie 2009

Numai în România: Optică medicală în 4 metri pătraţi !

Mai întâi de toate doresc să mulţumesc şi astăzi companiei E-on Moldova pentru cele 9 ore şi 45 de minute de lipsă a alimentării cu energie electrică.
Bun. Şi-acum să purcedem în articol.
Din câte ştiu eu, "optică medicală" este denumirea generică pentru acel loc în care se acordă consultaţii oftalmologice şi/sau se execută/repară ochelari de vedere. Ştiu eu oare greşit ?
În dimineaţa în care am ajuns de la Galaţi după concertul Trooper, despre care am povestit în articolele precedente, m-am întâlnit cu un cititor înrăit al prezentului blog. Cititorul m-a condus o parte din drum spre casă cu scopul de a-mi arăta o "gheretă", căci altfel nu-i pot spune, pe lângă care am trecut de sute de ori până acum dar niciodata nu am ştiut şi nici nu mi-am pus vreodată întrebarea ce se execută acolo. Iată poze:



"Super tare" nu ?
Cititorul care m-a făcut atent asupra acestui loc mi-a povestit că într-o zi era într-un taxi pe strada Republicii (stradă aflată foarte aproape de această unitate de optică medicală) şi a văzut fum ieşind din această coşmelie.
A crezut iniţial că este vorba de un incendiu căci nu se vedea şi hornul de la eventuala sursă de încălzire dar de fapt nici nu avea ce vedea căci hornul era de fapt constituit dintr-o gaură în acoperiş (urmele de arsuri din stânga celei de-a treia poză sunt elocvente).
Am vrut să mai fac şi alte poze dar a ieşit proprietarul întrebându-mă foarte indignat "cine îţi dă voie dom'le să faci poze?". I-am răspuns cu aceeaşi frază cu care răspunsesem cu aproape 24 de ore în urmă şi domnilor de la Poliţia T.F. şi aceea că pe domeniul public pot să fac poze până când mi se umple cardul de memorie.
Domnia sa a insistat să-mi spună că ceea ce fotografiez eu este proprietate privată. Am încheiat scurt conversaţia cu un apăsat îndemn: "Dă-mă-n judecată!" şi mi-am continuat drumul spre casă.
În drum spre casă stăteam şi mă întrebam: Oare Oficiul pentru Protecţia Consumatorului pentru ce este oare el consituit ? Pentru că n-au pus etichete pe brânză OPC s-a autosesizat şi a amendat ţăranii dar oare pentru o unitate medicală de nivelul Evului Mediu nu se poate autosesiza ? Întreb şi eu ca simplu cetăţean.
Cei care mă cunosc ştiu că sufăr de o boală ereditară la ambii ochi şi deci sunt dependent de astfel de unităţi şi le vizitez de cel puţin două ori pe an.
Nu am făcut poze înăuntrul unităţii pentru că acolo într-adevăr era domeniu privat însă la cum arată pe-afară şi la cum se pare că este încălzită unitatea mă îndoiesc că voi găsi cine ştie ce tehnologie de tipul CAD-CAM (asta ca să-l citez pe domnul ce-a ţinut o lungă şi uşor incoerentă prelegere la Colegiul Codreanu; voi posta întregul său discurs când voi reuşi să-l convertesc).
Dacă mă duc cu o prescripţie de ochelari cu dioptriile de care am eu nevoie cred că-mi va răspunde: "Dom'le, e prea complicat! N-avem"... completarea mea ironică ar fi: "dar vă place cum suntem organizaţi?".
Din spusele unor cetăţeni se pare că în această unitate, nu numai neeuropeană dar şi inumană de la un punct încolo, se repară ochelarii cetăţenilor în vârstă şi care sunt mulţumiţi că după ce s-au aşezat cu fundul pe ochelari ei încă mai pot să-i folosească sau dacă pot pune aceleaşi lentile la alte rame.
În mod normal aşa ceva nu se face pentru că se pot modifica parametrii lentilei şi corneea să nu mai cadă în focarul lentilei ci mai în spate sau mai în faţa acestui punct. Dacă nu e foarte departe de focar nici nu poţi să observi în primă fază dar te trezeşti după jumătate de an că ai nevoie de ochelari cu o dioptrie mai mare sau, mai rău, că nu mai vezi clar... şi atunci îţi spui: "eh... bătrâneţele astea!" când de fapt nu-s bătrâneţele ci munca făcută de mântuială în astfel de unităţi!
Plăteşti cu câţiva lei mai puţin dar rişti să-ţi pierzi vederea. Halal afacere.

marți, 24 februarie 2009

Criza economică - efect de picătură chinezească

Nu este prima oară când spun pe acest blog că această criză economică este în mare parte o invenţie cu scopul de a se manipula masele de oameni şi de a schimba puţin ierarhiile la nivel de oameni avuţi.
Criza economică poate fi cel mai bun lucru ce putea pica pentru unii şi cel mai groaznic pentru alţii. Problema aici se pune de cât de bine ştii să-ţi gestionezi situaţia.
"Ce-o să faci când tac'tu n-o să-ţi mai dea bani ? O să mori ? Înseamnă că alţii-ar trebui să moară de mai multe ori" - Paraziţii.
Dacă eşti obişnuit figurant şi risipitor criza economică te mătrăşeşte. Un om chibzuit nu va avea prea mult de suferit pe timp de criză !
Totuşi se pare că unii au de suferit, mai ales bogaţii care au investit fără creier crezând că bani tot vor veni şi vor veni şi vor veni... la nesfârşit.
Cum în orice "ghiduşie" la nivel înalt cel mai rău cad proştii, cei din păturile inferioare ale societăţii, aşa se întâmplă şi acum.
Ziarele Bârlădene titrează la unison astăzi Val de sinucideri la Bârlad ; motivul ? Criza economică - neajunsurile materiale cauzate de aceasta.
Ceea ce mi se pare totuşi interesant este că unii dintre cei care au încercat să se sinucidă sunt fie pensionari fie angajaţi la stat fără a fi în pericol de disponibilizare. Efectul de picătură chinezească ce-l are presa care toacă populaţia la cap continuu "Criza face ravagii", "Criza s-a instaurat în România", "Ţâşpe mii de locuri de muncă au dispărut"... etc. etc. etc. începe să-şi facă simţită prezenţa.
Privind puţin în istorie vedem că mai toate guvernele totalitare s-au instaurat pe timp de criză(foamete) sau după mari războaie ce-au măturat ţările respective. La noi comunismul a venit când ţara era răvăşită (şi incompletă) de război, la nemţi guvernul lui Hitler s-a instaurat pe timp de criză economică, guvernele fundamentalist-religioase s-au instaurat cel mai bine în ţările în care populaţia este în genere săracă şi exemplele pot continua.
Pe fondul problemelor apărute din cauza acestei crize, Islanda şi Norvegia (ţări cu o populaţia profund euro-sceptică) încep să ia în considerare aderarea la "marea familie europeană". Dacă domnul Harald (regele Norvegiei) spunea că "poporul a decis: spunem NU uniunii" acum ceva ani, acum se gândeşte că poporul s-ar putea să fie cam prost şi că nu înţelege "toate implicaţiile corectitudinii politice". Vedeţi ce face o criză bine pusă ?
Ce vreau eu să spun cu asta ?
Nu e prima oară când spun că Uniunea Europeană este un lucru cel puţin la fel de rău ca stăpânirea URSS, mai ales că însuşi preşedintele acestui monstru care se numeşte U.E. a comparat aparatul pe care-l prezidează, cel puţin pe hârtie, cu URSS.
Uniunea Europeană are cel mai mult de câştigat de pe urma acestei crize. Mă rog... de fapt conducătorii nealeşi ai acestei formaţiuni căci populaţia, este evident, va avea de pierdut. La finalul crizei vom avea conturate foarte bine Statele Totalitare Unite ale Europei Corecte Politic.
Îmi doresc ca ultima frază să fie doar o exagerare de-a mea şi să fiu ironizat că n-am avut dreptate. Până acum, cam orice am zis sau scris despre U.E. s-a dovedit a fi neadevărat doar prin faptul c-a fost mai rău decât cum am văzut eu lucrurile. Dar, să gândim pozitiv, aşa cum spunea un domn de la Facultatea de Mecanică din Iaşi astăzi în Aula Colegiului "Codreanu".
Este o perioadã dificilã pentru multi, din cauza crizei care duce la disponibilizãri si creeazã multe neajunsuri materiale. Am constatat cã, de când se tot spune cã s-a instalat criza economicã si la noi, s-au înmultit cazurile de sinucidere si tentativele mai ales. Este foarte greu pentru anumite categorii de persoane, care nu au un intelect prea dezvoltat, sã suporte dintr-o datã asemenea lovituri: somaj sau venirea înapoi în tarã din alte pãrti, din Europa, unde nu mai au locuri de muncã. Mai beau si câte un pahar, douã, în plus si încep sã realizeze cã nu mai au cu ce sã facã fatã plãtilor, cad într-o stare depresivã, cauzatã în principal de consumul de alcool si ajung sã îsi punã capãt zilelor. Zice doamna Dorofte de la Secţia de Psihiatrie a Spitalului de Urgenţă "Elena Beldiman" din Bârlad.
Sinuciderea e de mare porc în opinia mea. Dar, pe de altă parte, unuia cu un intelect slab dezvoltat, aşa cum doamna Dorofte se exprima, dacă-i spui de un milion de ori: "Vine criza! E de rău ! O să rămâi fără loc de muncă! N-o să mai avem bani! O să murim de foame!" atunci el chiar va ajunge să creadă asta deşi în realitate nu pentru toţi lucrurile stau sau vor sta aşa.
Până la urmă de ceva tot au fost bune guvernările din ultimii 20 de ani... ne-au obişnuit cu criza. Practic în România de prin 1996 încoace mai tot timpul e criză economică, e drept, uneori mai acută alteori mai blândă dar criză e !
Spuneam că acesta este un prilej pentru instaurarea U.E.... păi e simplu... noi cu toţii vom cere din ce în ce mai mulţi bani de la U.E. şi vom ajunge dependenţi de ei (deja suntem într-o bună măsură dar încă nu integral).
Dacă pe fondul crizei se mai şi sinucid vreo câţiva e cu atât mai bine. Şi-aşa în ţările "ieuropene" se desfăşoară o amplă campanie de exterminare a populaţiei... practic rata mortalităţii este prea mică în unele ţări şi trebuie uşor ajustată. Sper, din nou, să greşesc şi cu asta.
În ultima vreme am cam renunţat să-mi mai dau cu părerea sau să vorbesc despre lucruri fără acoperiri cât de cât solide în realitate, tocmai pentru a nu mai da naştere unor discuţii inutile (sos de limbă). Iată aşadar două ştiri ce au rulat la televiziunea publică:



Concertul Trooper, noaptea şi drumul înapoi

Mulţumită celor de la E-ON Moldova am cam rămas în urmă cu postările. Vai şi am atât de multe să vă spun. Dar, să le luăm metodic.
Promiteam că vă povestesc despre cum a fost vineri seara la concertul susţinut de formaţia Trooper în Club S din Galaţi.
Deja cu drumul v-aţi lămurit.
Am ajuns în Galaţi la ora 20:50 iar pe la ora 21:00 eram la uşa clubului cu pricina. Pe lângă faptul că nu ţi se dădea niciun fel de bilet la intrare după ce achitai cei 10 lei (practic, trebuie să mă credeţi pe cuvânt c-am plătit biletul) a trebuit să-i şi răspund unui paznic cu greutate (literalmente !) şi căruia i se părea bizar ca la un concert "de descreieraţi dinăştia" aşa cum el se exprima să se prezinte şi o persoană reprezentând un ONG şi cărând materiale promoţionale (despre asta în detaliu în alte articole, altădată).
Odată intrat şi văd deja vreo doi "netunşi" (o să vă spun îndată de ce-i numesc aşa) cum erau scoşi, cam violent ce-i drept, afară din club. M-am întrebat "oare de ce ?". Aveam să aflu curând.
Mai fac câţiva paşi înspre zona de unde se auzea muzica şi primesc şi o veste bună: contra a 1 leu exista cineva care avea grijă de geaca ta... astfel că puteai să te mişti în voie prin club (asta n-am văzut în multe locuri prin ţară, mai ales la concerte de rock/metal).
Îmi iau bileţelul cu numărul raftului unde va sălăşlui geaca mea şi mă îndrept către scenă (?).
Intru şi tocmai se scanda numele trupei gălăţene Vepres. Aşadar, mulţumită Societăţii Naţionale a Căilor Ferate din România şi a angajaţilor ei alarmant de incompetenţi ratasem deja prima trupă (X-Plod). Lulu, un bârlădean student în oraşul de pe Dunăre îmi spune că de fapt am ratat două trupe căci a mai cântat înainte de X-Plod şi o trupă de fete.
Aşadar, nu ştiu cum au evoluat aceste trupe şi, din păcate, nu-mi pot da suplimentar cu părerea despre trupa X-Plod. Eh, nu-i nimic. Altădată.
Vă spuneam eu că pe enciclopedia de trupe de metal, Vepres este trecută ca având ca temă pentru versuri societatea coruptă şi manipularea maselor de către religie. Tot eu spuneam că sună interesant. Ei bine, m-am înşelat! Da' m-am înşelat rău de tot !
În primul rând genul lor de muzică este un fel de death metal dar, probabil cel mai prost death metal pe care l-am văzut eu vreodată interpretat live (şi nu sunt chiar puţine trupele de death la ale căror concerte am asistat).
În al doilea rând, versurile lor... nu prea erau versuri. Nu ştiu cum să vă explic.
Am să explic printr-un exemplu: Ce legătură poate avea cu temele ilustrate mai sus o piesă care se numeşte "Cur şi ţâţe" ? Da! Ştiu! Sună oribil şi chiar oripilant! Dar cu asta au venit Vepres pe scenă în calitate de trupă care să "încălzească" atmosfera pentru Trooper. Dezgustător.
Mă rog, acum fiecare crede ce vrea... pentru publicul gălăţean (jumate din cei prezenţi sigur erau la primul sau al doilea concert de acest gen la care participau) a prins.
Luminile ce băteau din toate direcţiile în clubul cu pricina făceau dificilă vederea şi aproape imposibilă fotografierea. Totuşi, pentru că acele lumini băteau absolut aleator au ieşit nişte efecte pe poze pe care dacă m-aş chinui să le fac eu mi-ar lua mult mai mult timp.
Deci cam ăia de acolo sunt Vepres.
Nu se vede grozav dar... aşa ca să vă faceţi o idee.
Enervant era modul în care era aşezat clubul.
Nu ştiu cum să vă spun dar practic nu erau foarte multe unghiuri din care puteai vedea clar trupa cântând. Scena era aşijderea joasă, aidoma celei din vechiul club Sunday's din Iaşi dar altfel clubul în sine ... ce mai atâta vorbărie.... nu vedeai dom'le nimic!
În fine după o aşteptare asiduă au părăsit scena cei de la Vepres. O parte din cei prezenţi au ieşit fiind daţi afară de celălalt paznic. Ah, era să uit.
Tipii ăştia, aşa-zişii rockeri din Galaţi, făceau un fel de pseudo-busculadă (pogo, moshpit, în fine... tot aia) pe aproape orice iar paznicii nu înţelegeau nicio iotă din acest "fenomen" şi dădeau afară pe capete pe motiv de "sămânţă de scandal". Acum, hai, că pe Vepres mai înţelegeam dar mi-au spus unii că s-a făcut asta şi la X-Plod (!!!) şi, mai apoi, aveam să văd cu ochii mei pogo pe Trooper (!!). Cineva îmi spunea "am văzut pogo şi pe My Dying Bride deci nu mă miră".
Stau şi mă întreb. Cum dracu să nu creadă ăia că rockerii sunt nişte descreieraţi dacă pe o piesă ce aduce mai degrabă a anii '80 tu te îmbulzeşti ca bezmeticul de parcă ţi-ar cânta Six Feet Under ? Ce-or să povestească paznicii ăia doi acasă ? Pe viitor ăia vor evita să mai audă de rockeri. S-a stricat o imagine ? S-a stricat.
În fine. După ieşirea celor de la Vepres au intrat şi băieţii de la Trooper. Cum au pus ei mâna pe instrumente parcă deodată se auzi şi muzică în club. Totul era închegat, corect, nimic nu zgârâia la ureche, nimic nu deranja... ce mai ... mirific în comparaţie cu orice fusese auzit în prealabil.
Ia să încercăm câteva poze:

Aşadar, nu ştiu cât de bine se observă dar s-a practicat "pogo" din greu pe muzica formaţiei Trooper. Nu credeam aşa ceva ca fiind posibil. Dar, având în vedere că în urmă cu doar câteva ore văzusem un pompier încercând să spargă un geam securizat cu pietre... ce mai conta un pogo pe-o trupă de heavy ?
Ce am apreciat foarte mult la concertul susţinut de Trooper a fost faptul că au cântat două piese în cinstea lui Cristache Minculescu, solistul trupei Iris, ce trece actualmente printr-un moment greu al vieţii.
Cover-ul impecabil după piesa AC-DC - Hard As a Rock m-a uns la suflet şi din acel moment pot spune că am intrat în atmosferă şi m-am simţit bine.
Trooper a cântat cam 100 de minute şi din care eu am trăit aşa cum se cuvine un astfel de concert cam 40 de minute. O fi meritat 7 ore de nervi pe drum pentru 40 de minute frumoase ? Eu unul zic că da.
Deşi nu se vedea prea bine, pozele au ieşit aşa cum au ieşit iar drumul a fost o adevărată aventură, totuşi manifestaţia a fost salvată de prestaţia impecabilă a formaţiei Trooper.
După ce cei de la Trooper au părăsit scena practic ni s-a indus nouă, participanţilor rămaşi, să plecăm acasă. S-a pus muzică încet de parcă era Vangelis deşi era o piesă de la AC-DC şi barmanii începuseră să adune de prin club.
Am mai sălăşluit prin club pentru a-mi saluta prietenii şi pentru a-mi recupera geaca după care, alături de Lulu, ne-am îndreptat către căminele studenţeşti, într-unul din ele urmând ca şi eu să prind nişte somn.
Eram frânt de oboseală şi abia aşteptam să dorm având în vedere câţi nervi îmi făcusem pe drum.
Dar, odată ajunşi într-unul din căminele studenţeşti parcă, "brusc instantaneu şi deodată", îţi piere tot cheful de somn.
Am cunoscut o sumedenie de oameni noi, unii dintre ei mai inteligenţi, alţii mai puţin inteligenţi dar parcă toţi aveau buna dispoziţie în sânge.

Târziu în noapte, spre ora 3:00 am decis c-ar fi mai bine să verific de aproape o pernă căci la ora 7:30 avea să plece un tren din gara Galaţi pe care scria Galaţi-Bârlad.
Nu a fost un somn chiar profund dar faţă de ce-mi propusesem iniţial, era oricum cea mai bună soluţie ce se putea ivi. Notă: Foarte cald în căminele studenţeşti din Galaţi, chiar prea cald uneori !
Cei în a căror cameră am prins şi eu cam două ore şi jumătate de somn nu s-au putut trezi la 6:30 (Claudia, să ştii că fac eforturi să nu pun poza de la 7 dimineaţa!) dar eu m-am ridicat din pat şi m-am îndreptat spre gara Galaţi.
În drum spre gară am trecut pe lângă sediul Poliţiei Rutiere, sediu ce se află într-o clădire istorică. Se vede că încă nu se luminase complet afară.
Iată aşadar cum arată pancarda de la intrarea în curtea sediului minunatei instituţii aparţinând M.A.I. (S-a mai schimbat de două ori denumirea ministerului la care este afiliată instituţia de când e pusă pancarda aia, o fi scump să pună alta şi-n recesiune...).
Impresionat fiind de faptul că arta modernă este apreciată şi de Poliţia Rutieră în Municipiul Galaţi, mi-am continuat drumul către gară şi la 7:15 deja îmi achiziţionasem şi bilet.
Spre deosebire de Bârlad, la Galaţi cafeaua ce costă 1 leu e mare, te trezeşte şi dacă specifici că vrei fără zahăr păi fără zahăr o primeşti nu cu o tonă minus un gram de zahăr ca pe la noi.
Mi s-a părut extrem de interesant acest cadru între trenuri.
Trenul din dreapta avea să mă ducă acasă, de această dată cu traseu integral şi în 4 ore şi un minut.
Controlorul din tren era un tip proaspăt revenit din concediu şi deci nu cunoştea incidentul din urmă cu mai puţin de 24 de ore.
Pe domnia sa l-am întrebat despre cum ar fi trebuit să se poarte angajaţii CFR în situaţia respectivă şi domnia sa mi-a spus procedurile pe care eu le-am citat în articolul anterior.
Tot domnia sa mi-a spus că dacă a ajuns la presă există chiar riscul unor sancţiuni cu concedierea pentru cei implicaţi. Ah ce gura aurită de-ar avea !
Am făcut o grămadă de poze pe drumul de întoarcere. E incredibil câte poţi vedea într-un drum cu acest tren. De-a lungul timpului o să mă folosesc de poze de la acest drum.
Deocamdată,... s-auzim de bine.

Post Scriptum: Ziarul Obiectiv de Vaslui, citându-mi o fotografie, a publicat ieri un articol despre incidentul de vineri după-amiaza.

Post Post Scriptum: Mulţumesc E-ON Moldova pentru că şi astăzi am fost binecuvântat cu nu mai puţin de 8 ore de lipsă a alimentării cu energie electrică. Până şi Ceauşescu oprea curentul parcă mai puţin... oricum.... vă mulţumesc pentru grija ce-o purtaţi pentru alimentele şi aparatele electrocasnice ale cetăţenilor.

duminică, 22 februarie 2009

Numai în România: Drumul cu trenul până la Galaţi, o adevărată provocare

Vă spuneam că Vineri, 20 februarie anul curent mă voi deplasa la Galaţi pentru a urmări un concert al formaţiei Trooper.
M-am urcat în trenul personal 7656 din direcţia Bârlad cu destinaţia Galaţi pregătit pentru 4 ore şi un minut de plimbat cu trenul.
Prima staţie ? Griviţa. A doua staţie ? Bălăbăneşti.
Pleacă trenul din staţia CFR Bălăbăneşti şi după numai 1 minut o frână de i-a dat cu capul de pereţi pe cei ce stăteau în picioare opreşte trenul în mijlocul câmpului.
Staţia CFR Tarlaua lu' Şefu? Întreb eu ironic ştiind că se practică acest sistem al micilor înţelegeri. Nu. Nu era asta.
Linia înzăpezită nu avea cum să fie căci nu ninsese chiar atât de abundent.
Văzusem pe la vagonul al treilea vreo trei persoane luate bine de aburii licorilor lui Bachus şi credeam că vreuna din ele s-a sprijinit de semnalul de alarmă. "În 20 de minute maxim se rezolvă" (era 14:30-14:35 cel mult) zic eu.
Pe la 15:00, mai precis pe la 15:10 decid să ies din compartiment să văd de ce nu mai pleacă, mai ales că-i văzusem pe toţi angajaţii CFR din tren că alergau spre vagonul 1 răcnind cât îi ţinea gura "Faceţi loc vă rog !".
Am văzut vreo câţiva călători coborâţi şi uitându-se spre locomotivă dar speriat de toate cele -11 grade celsius de afară şi vântul care sufla cu putere accentuând senzaţia de frig, scot doar mâna cu tot cu aparatul de fotografiat şi fac poza din stânga scrisului.
Era clar: Urma o lungă perioadă de aşteptare în mijlocul câmpului.
Nu vedeam clar ce şi cum luase foc dar deja începusem să fiu neliniştit şi să am un limbaj deloc academic la gândul că voi întârzia la concert...
Cobor şi eu din tren şi mă duc spre locomotivă ca să filmez:

Locomotiva fabricată în anii '70 la Electroputere Craiova luase foc, cel mai probabil de la un scurtcircuit.
Trecuseră aşadar cam 35 de minute şi nici pompierii nu sosiseră, doar un extinctor de la un vagon fusese luat şi nici locomotiva nu fusese desprinsă de restul garniturii de tren (primul punct din procedura CFR în astfel de cazuri). Fain nu ?
Mă duc la şeful de tren şi-l întreb ce vom face iar dânsul îmi răspunde: "Nu ştiu domnule că eu, unul, nici nu ştiu cum sie prociediazî în cazuri di iestea". Din acel moment mă revolt şi-l întreb cât are kilu de morcovi şi dacă nu cumva lucrează la aprozar căci ăsta nu-i răspuns de şef de tren la CFR. Pentru mine era clar: Incompetenţa era cuvântul de ordine.
Erau 5 angajaţi CFR, două doamne şi trei domni. Una din doamne sugera bine că ar trebui chemaţi totuşi pompierii de la Bârlad (fiind la doar 15km de Pompieria din Bârlad) dar dânsele nu aveau niciun cuvânt de spus în faţa şefilor (inclusiv a domnului care nu ştia cum se procedează).
Întreb în stânga şi dreapta şi aflu că se gândeşte lumea să cheme pompierii de la Bereşti căci de 2km intraserăm în judeţul Galaţi. Bereştiul se afla la cam 40 km de locul accidentului dar... ce conta ? Chemăm din judeţul în care ne aflăm! În virtutea democraţiei şi a descentralizării !
Dau telefon la 112 şi, deşi eram al treilea care suna de la acest incident, eram primul care vorbea "coerent şi ştia de ce sună" aşa cum îmi spunea doamna dispecer de la numărul unic european.
Le explic clar celor de la 112 unde este incidentul, ce drumuri de acces sunt, le descriu că trebuie să meargă prin câmp pentru a ajunge să stingă incendiul, de unde să părăsească drumul pompierii, în fine... toate cele ce trebuiau spuse încă de şeful de tren când a sunat (dacă a sunat).
Sunt rugat să răspund în caz de voi fi sunat din nou pentru alte detalii.
Apoi sun la Antena 1 Vaslui şi dau aceleaşi detalii iar redactorul şef se urcă în maşină pentru a veni într-un suflet la locul accidentului.
La scurt timp sunt sunat de directorul Antena 1 Vaslui care mă roagă să-l ţin la curent pe redactorul şef ce se afla deja în drum spre mine şi să iau cât mai multe imagini.
Între timp mă mai sunau prieteni care aflaseră de problemă. La un moment dat aude unul din angajaţii CFR cum eu spuneam la telefon "Mă scuzi că ţi-am respins apelul dar vorbeam cu directorul de la Antena 1 Vaslui".
În secunda doi toţi aveau o viteză la dat telefoane şi anunţat în stânga şi-n dreapta de numa' numa'. Simpla pronunţie a presei şi deja punea lucrurile în mişcare. Treaba în România se face de frică nu din conştiinţă.
Între timp mai sun la I.S.U. Galaţi (care aflau de incident de la mine după ce văzuseră ştirea şi pe Mediafax). Agenţia de presă a consemnat greşit ora dar asta-i altă poveste.
Pe la 15:40 sosesc pompierii din oraşul Bereşti:

Normal că a durat mult, probabil ar fi ajuns mai repede dacă ar fi venit de la Bârlad. În fine.
Îşi descarcă ei sculele după care asist la o fază veritabilă de cascadorii râsului.
Se urcă un pompier în locomotivă şi constată ca nu poate ajunge la motoare din cauza fumului gros şi cel mai indicat ar fi spargerea geamului şi aruncarea cu spumă pe acolo. Deloc o idee rea numai că se încerca spargerea acelor geamuri cu... pietre. Nu mă credeţi nu? Ia uite-i mâncai-ar tata:

Vă mărturisesc sincer că de-aici încolo depun eforturi să nu transform acest articol într-unul de tipul "Sindromul Tourette".
După ce am încheiat filmarea de mai sus răcnesc la pompieri că maşina lor este dotată cu târnacop, ciocan şi topor şi că ar fi mai util pentru spargerea unui geam securizat folosind una din acele unelte şi nici într-un caz nişte pietre de câţiva centimentri cubi.
Într-un final se aude "Băi da' să ştii că nu zice rău băiatu' ăla!". Vai tu ! Geniule !

Cel care ne ruga să mergem mai în spate avea să mă ameninţe că dacă-i folosesc imaginea public o să mă târâie prin tribunale până când îmbătrânesc. Să am grijă că el face Dreptul şi ştie ce zice.
Să dăm citare: (2)Fotografierea sau filmarea din locuri publice a exteriorului unui imobil cu destinatia de locuinta, resedinta sau casa de vacanta, apartinand oricarei persoane, nu constituie infractiune. (Codul penal, art. 209)
Nelămuriri ? Eram în loc public iar eu am pozat exteriorul trenului. Punct.
Reuşesc mai apoi să stingă incendiul şi, încetul cu încetul, pe măsură ce se apropia şi presa de locul incidentului, încep să-şi facă apariţia la faţa locului câţiva Poliţişti de la TF Bereşti, vreo doi inspectori şi... în fine.... câţiva superiori anunţaţi probabil de către Mediafax sau de superiorii lor în urma apelurilor mele disperate la autorităţile din Galaţi.
În toate conversaţiile dintre ei mă înjurau în continuu pentru c-am dat telefoane şi mai ales pentru c-am anunţat şi presa.
Un domn, fost angajat al CFR, îşi dădea cu părerea: "Probabil c-au furat motorină la plecare şi nu au securizat bine rezervorul şi de-asta a luat foc". Nu a vrut să discute oficial despre asta aşa că rămâne doar zvon.
Totuşi, din moment ce fugeau, vorba aia, ca Dracu' de tămâie de cameră şi de mine care dădeam telefoane după telefoane eu cred că ceva totuşi aveau de ascuns. Dar să nu facem supoziţii gratuite.
Cobor din nou din tren după o altă transmisie către Antena 1 cu actualizările de la faţa locului şi mă duc să-i filmez pe toţi cei implicaţi în rezolvarea incidentului şi mai apoi, eventual, să-i întreb, totuşi în cam cât timp ajungem la Galaţi sau Bârlad având în vedere că era deja cam ora 17:00 (!!!!). Ia uitaţi-le reacţia:

Mai zi ceva ! Asta e demnă de "România Totalitară" pe bune că nu !!!!
Până la urmă a venit tot o locomotivă de la Bârlad şi a tractat garnitura de tren înapoi la Bârlad. Locomotiva urma să fie lăsată acolo pentru a fi tractată de o maşină de la Galaţi căci "e jurisdicţia lor dom'le". M-am dus, fără cameră, şi am răcnit la ei să ia tot şi să mergem o dată la Bârlad căci nu de alta dar eu totuşi vreau neapărat să ajung în timp util la Galaţi.
Exact când a ajuns cel de la Antena 1 la faţa locului, şi trenul a "luat-o din loc" înapoi către staţia CFR Bârlad. M-a sunat şi mi-a spus că ne va aştepta în gara Bârlad.
La ora 17:50 trenul personal sosea, cu tot cu locomotiva arsă... tractat ca vai de mama lui... în gara Bârlad ! Cum am ajuns i-am dat cardul meu de memorie celui de la Antena 1 (l-am recuperat ieri) şi, asaltaţi de presă, "domnii controlori" se făceau mici de tot şi răspundeau cu "nu comentez", "nu s-a întâmplat nimic", etc. etc.
În tren, unul din ofiţerii Poliţiei TF ne-a spus că ni se vor da banii înapoi pe bilete în caz de dorim să renunţăm la călătorie.
În Bârlad, cum am ajuns, asta am făcut din prima! Când colo, la casa de bilete, SURPRIZĂ ! Cu 10% mai puţin decât am plătit iniţial. De ce ? "Păi, pierdeţi 10% din valoarea călătoriei dacă renunţaţi la ea şi pentru că biletul este compostat !".
Păi mă trăiv-ar compania să vă trăiască dar eu l-am compostat ? Din cauza mea a ars locomotiva ? Dânsa îmi replică: "Păi ce din cauza mea a ars?". Nu pot reproduce ce i-am răspuns după aceasta dar vă pot spune că am răcnit la ea de s-a cutremurat gara şi se făcuseră o linişte de auzeai şi musca !
Speriată, sictirită sau îmi dădea dreptate, nu puteai spune... dar cert e că mi-a returnat toţi banii pe bilet.
M-am dus în autogara de la câţiva metri şi am văzut că la ora 19:00 pleca un microbuz cu destinaţia Galaţi şi care trecea foarte aproape de Club S, locaţia către care eu doream să mă îndrept.
Îmi sun prietenii din Galaţi care mă aşteptau, aşa cum le spusesem la 18:13, în gară le povestesc sumar ce s-a întâmplat şi le spun că ajung în jur de ora 21:00.
Mă duc, îmi iau bilet şi aştept ora 19:00.
Drumul cu maxi-taxi a fost greu din cauza condiţiilor meteo extrem de nefavorabile dar, măcar am ajuns în Galaţi la ora 20:55.
Continuarea cu concertul şi drumul de întoarcere într-o postare viitoare.
Acum vreau să mă întreb pe ce criterii se fac angajările la CFR ? Cât am răcnit la ăia în stânga şi-n dreapta în mijlocul câmpului (de şi-acum am buzele crăpate şi sunt răguşit) am fost şi pompier, şi naş, şi poliţist, şi avocat şi asistent social (nimeni nu-i băga în seamă pe cei doi care erau în cârje şi doreau să coboare din tren). La ce lefuri sunt la CFR... oare nu mă angajează şi pe mine ? Pe bune că m-aş descurca mult mai bine decât cei de-acolo în astfel de situaţii.
"Cu siguranţă voi acţiona în instanţă SNCFR!" Aşa mi-am încheiat eu interviul dat celor de la Antena 1. Stau şi mă gândesc dacă ai cu cine te judeca... Dacă îi văd daţi afară pe toţi renunţ la intenţiile mele.

S-auzim de bine şi, vă voi povesti concertul în cel mai scurt timp cu putinţă.

joi, 19 februarie 2009

Formaţia Trooper va concerta în Galaţi

Formaţia vocal-instrumentală de heavy metal Trooper va susţine un concert.
În continuare citat din ştirea postată de metalhead.ro :
Casa de Cultura a Studentilor Galati in colaborare cu revista online Metal Act prezintă pe 20 februarie 2009, la Club S, concertul de lansare al celui de-al patrulea album al celei mai cunoscute formatii de hard-rock din noul val, TROOPER.

Consideraţi de către fani si presa deopotriva “urmaşii Iris”, Trooper au lasat in urma cel mai bun an al carierei, un an în care faima lor a crescut de la titlul de “cea mai cunoscută trupa rock din underground” pana la nivelul de certitudine. Incredibila sansa de a fi fost alesi de trupa britanică Iron Maiden sa deschida concertul de la Bucuresti i-a adus pe cei cinci targovisteni in atentia presei, primind numeroase invitaţii la emisiuni TV.

Aşadar, carevasăzică, o trupă în creştere vine să cânte într-un oraş din care concertele de rock/metal au cam lipsit în ultima vreme.
Formaţia Trooper s-a constituit mai mult în joacă (după cum chiar ei spuneau în DVD-ul lansat) şi se consideră o trupă ce cântă "pentru publicul de rock" şi nu pentru o oarecare nişă de tipul "publicul de black", "publicul de death", etc.
Am mai pus un clip al formaţiei Trooper pe acest blog în articolul legat de Poşta Română. Atunci am pus videoclipul piesei "Strigăt". Acum, vă invit să ascultaţi piesa "Tari ca munţii":

Despre trupele ce vor concerta în deschidere, Vepres şi X-Plod, vă mărturisesc că nu ştiu mare lucru.
Am căutat pe "bătrânii" youtube şi Google câte ceva despre aceste trupe ca să ştiu şi eu la ce să mă aştept.
Despre trupa Vepres am aflat că există încă din 2000 şi că sunt din Galaţi şi au la "activ" două demo-uri: În puterea nopţii în 2001 şi Broken Whisper în 2003. Se pare că nu au colaborat cu nicio casă de discuri iar pe un forum am citit că marele lor minus a fost că nu au fost suficient de mediatizaţi.
Genul de muzică practicat de ei este Death Metal-ul iar temele abordate în versurile lor sunt manipularea maselor de către religie şi societatea coruptă (sună interesant).
Iată şi un pseudo-videoclip al formaţiei(sunetul este înregistrat în sala de repetiţie dar vă puteţi face o idee):

Despre X-Plod... ei bine aici treaba este mult mai complicată. Nu am reuşit să aflu din ce oraş sunt însă am reuşit să conşitentiezez numele. Plod vine (cred eu) chiar de la componenţa trupei care este din ... plozi.
Când au început ei să cânte aveau cam 7 ani şi trupa era compusă din doi fraţi. Ulterior au cooptat şi un tobar şi un basist.
Recent au lansat primul lor album iar în toamna acestui an se preconizează lansarea celui de-al doilea. Le-am ascultat câteva din piesele lor pe pagina lor de MySpace şi nu pot spune că sună chiar atât de rău având în vedere că e vorba totuşi de nişte copilaşi. Instrumentalul este chiar foarte bun dar la voci se vede clar că încă nu sunt pregătiţi pentru duritatea rock-ului, cel puţin dacă chiar vor vrea să meargă pe această cale a heavy-metal-ului.
Reprezentaţiile lor ce pot fi vizionate pe youtube sună (cel puţin unele dintre ele) chiar foarte rău. Cine ştie? Poate pe viitor chiar vor fi o trupă bună.
Părerea mea este că o trupă formată din membri atât de tineri nu este pregătită pentru această lume dură a concertelor de prin cluburi. Totuşi, să nu fiu prea dur având în vedere că, cel puţin la chitară, eu sigur n-aş putea face ce fac membrii acestei trupe :)
Băieţii au apărut destul de mult (a se citi foarte mult) pe la TV în cadrul diferitelor emisiuni de divertisment nu neapărat pentru că auditoriul ar pricepe ce cântă ei ci pentru că în prezent e foarte "fain" să vezi nişte copii "zăngănind" sau îngânând ceva. Raportându-ne la succese infecte precum "Vreau să fiu mare vedetă" unde erau promovaţi tinere talente şi mai mult netalente sau mai vechea "Ploaia Steluţelor" eu zic că cine i-a învăţat, i-a învăţat de bine.
Dacă e să raportăm la alţii copii de pe scena muzicală, de exemplu Cleopatra Stratan, eu unul devin fan înfocat X-Plod, dacă ar fi să aleg.
Suficient cu vorbăria, vă invit să vedeţi un filmuleţ cu o reprezentaţie dată de ei... nu ştiu unde dar în cadrul unei campanii anti-Sida sau ceva de genul acesta căci în fundal se vede o imensă fundă roşie. Audiţie plăcută.


Voi reveni, cel mai probabil, sâmbătă seara cu filmări şi poze de la manifestarea din Club S din Galaţi.
Pentru cei din Bârlad: Trenul pleacă la ora 14:12 şi ajunge la 18:13 în Galaţi. Cine vrea să mă însoţească, ne găsim în gară.

Actualizare 21.09.2009: Am ajuns acasă. Voi scrie în această noapte (cel mai probabil după ora 00:00). Drumul dus a fost cel mai dificil. Vor fi două sau trei părţi despre acest eveniment.

miercuri, 18 februarie 2009

BT-NN - trecut, prezent şi viitor (partea a IV-a)

Am promis că până la 15 februarie voi scrie acest articol. Din terţe motive printre care lipsa apei şi a curentului electric am întârziat s-o fac.
În articolul precedent am rămas cu istorisirea la începutul anului 2008.
Motivul pentru care există prea puţine poze de la evenimentele din BT-NN din decursul anului 2008 este exact acela că organizarea lor nu a fost una extraordinară. Nu spun că a fost una rea, doar deloc extraordinară.
Rockotecile începuseră să devină ceva banal. În intervalul februarie - iunie s-au făcut foarte puţine astfel de evenimente a căror rezonanţă în timp a fost exact... zero.
Forumul Rockerilor Bârlădeni este o resursă nemaipomenită pentru a-mi aduce aminte această perioadă de timp care nu m-a marcat în niciun fel. Aş spune că m-a lăsat rece dar dau loc la reacţii de tipul "de ce n-ai rămas aşa?". În fine... să nu divagăm.

Vara anului 2008 a trecut aproape neobservată, cu rockoteci anoste şi cu prezenţe reduse serile la BT-NN. Deja nu mai era ca înainte.
O dată cu apropierea începutului de nou an şcolar parcă lucrurile s-au mai înviorat puţin. Datele de 1,2,3 şi 7 septembrie au însemnat şi primele rockoteci mai de "doamne-ajută" din 2008 de după luna ianuarie.
De menţionat că în timpul acesta concertul Uriah Heep, Rock'n'Iaşi Outdoor şi rockotecile din club Dublin au mai mâncat din timpul comunităţii rockerilor bârlădeni.
După cum am arătat şi în precedentele părţi ale acestei lungi relatări, era pe undeva normal ca în timpul verii intensitatea activităţilor să scadă dar anul acesta era pentru prima oară când te puteai trezi că la ora 22:00 eşti singur în bar. Împărţirea prematură a pijamalelor începuse să-şi facă prezenţa.
Cu excepţia unei proiecţii de concert Queen, rockotecile din prima săptămână a lui septembrie adunau cei mai mulţi participanţi.
După această săptămână plină rockotecile au început din nou să se organizeze în sistemul vineri şi sâmbătă. Interesul atât pentru organizarea cât şi pentru participarea la tipul acesta de evenimente era mult mai scăzut faţă de 2 ani în urmă când, deşi cu condiţii mult mai crunte, interesul era enorm.
Acum exista şi cineva care să târâie o "tigaie" (calculator) de fiecare dată, existau şi boxe bunicele (a se citi mari) dar nu mai erau interes. Cu doi ani înainte nu erau primele două însă interesul şi pofta de astfel de evenimente făceau toţi banii.
Să cităm aşadar dintr-un post de pe Forumul amintit mai sus: (postul aparţine utilizatorului Vuiet de pe Forumul Rockerilor Bârlădeni şi reprezintă, într-o bună măsură, părerea celor mai vechi în ceea ce priveşte rockotecile organizate de noii veniţi)
Am si eu o rugaminte,pe viitor,incercati sa bagati si alte piese inafara de du hast,amintire cu haiduci sau as i slither,deja devine de prost gust!!!!Sunt client acolo de atatia ani,dar niciodata n-am vrut mai mult sa nu mai trec pe acolo decat in ultima vreme.Faza e ca nu-s singuru,care s-a saturat de setul de vreo 10 piese care-s aceleasi de fiecare data.Ati auzit de Judas Priest?Sodom?Motorhead?Slayer?Sepultura(old),Master,Nile,Arch Enemy?Pot da 1000 de mii de exemple de formatii si stiluri de muzica.Va rog mult,putina imaginatie,ce mama dracului,ca asta o faceti pentru cei care vin la nea nelu,nu pentru 2/3 copchii care vor sa fredoneze versurile de fata cu 3 ***** ametite.
Ah si inca ceva,M-AM SATURAT DE DUHAST!!!!!Rammnstein e una din trupele mele preferate all time,dar daca mai vin pe la NN de vreo 2 ori o sa-i detest.Respectati parerile oamenilor!
Din moment ce iti asumi responsabilitatea sa stalcesti auzul oamenilor intr-o seara,tre sa te gandesti la muzica.Este net,poti sa cauti la greu.Dar deh,interesu este una si satisfacerea dorintelor si ambitiilor personale e alta.

Acum eu ce să zic ? Dacă spun că sunt 100% de acord îmi urc pe unii în cap, dacă spun că nu risc să fiu ironizat (şi pe bună dreptate).
Am să mă limitez doar la spune că răspunsuri de tipul "N-ai muzică? Stai acasă!" au fost într-o vreme "la modă" şi orgoliile personale tronau peste interesul comun.
Rockerii în general sunt violenţi în gândire (din terţe motive) şi sunt totodată şi diferiţi între ei. Ceea ce-i uneşte de cele mai multe ori sunt gusturile muzicale apropiate (niciodată identice). Ei bine, a existat o perioadă când însăşi această bază a fost călcată în picioare şi astfel s-au produs în acea vreme rupturi mari în interiorul comunităţii. O fi fost bine ? Nu ştiu, nu răspund.
În paralel cu aceste disensiuni se fonda trupa Puzzle Project (ulterior simplu, Puzzle), o trupă în principal de cover-uri care avea să cânte de mai multe ori în BT-NN.
Îmi amintesc doar trei dintre reprezentaţiile lor: la 20 august, la 20 septembrie şi la 10 octombrie.
10 octombrie a fost o seară specială organizată la BT-NN în care formaţia Puzzle a cântat "la rece" sau "unplugged" (cum i se mai spune). S-a mâncat pastramă şi petrecerea a ţinut până mult după ora 3 dimineaţa. Până una alta vă invit să vedeţi un fragment din reprezentaţia băieţilor de pe 20 august, de pe terasa BT-NN:

Nu e cea mai calitativă filmare însă cu siguranţă vă puteţi face o idee despre atmosfera din BT-NN la reprezentaţiile Puzzle.
Tot în BT-NN în decursul toamnei anului 2008 au mai susţinut reprezentaţii Sever Bogdan şi trupa clujeană Krepuskul.
Sever-Bogdan este un fost membru al unei trupe de thrash-metal care acum activează ca "one-man band". Îşi înregistrează singur toate instrumentele şi mai apoi le "amestecă" iar la BT-NN a venit cu un mixer ce reda tobele şi chitara bass iar vocea şi chitara solo au fost interpretate pe viu de artistul bârlădean.
Sever-Bogdan este mult mai cunoscut în afara graniţelor României decât în ţară iar în Bârlad, deşi a cântat o dată în cadrul Zilelor Culturale Bârlădene, nu este deloc cunoscut. Scopul concertului său în BT-NN a fost pentru a se face cunoscut măcar în interiorul comunităţii de rockeri din Bârlad, dacă pe plan larg nu era cu putinţă. Probabil că dac-ar face un "cover" după vreo manea ar deveni arhicunoscut, dar să ne abţinem.
Nu am găsit filmări şi nici poze (deşi ştiu sigur că există) de la acest eveniment aşa că am să vă pun la dispoziţie un filmuleţ de prezentare a albumului "Pomii Vieţii". Coloana sonoră este reprezentată de melodia "Căutătorii de adevăr", melodie pe care eu o consider cea mai bună a sa.

Formaţia Krepuskul, pe de altă parte, este o formaţie mult mai cunoscută în România. Aceştia au susţinut în BT-NN nu mai puţin de trei concerte la finalul lui 2008.
Krepuskul erau mai degrabă cunoscuţi în vestul României însă reprezentaţiile de la Heartrock Botoşani (ediţia a III-a), reprezentaţia din Galaţi şi cele trei din Bârlad au făcut ca numele "Krepuskul" să nu mai sune a necunoscut la auzu-i printre rockerii din estul ţării.
Iată câteva poze de la reprezentaţiile formaţiei de metal experimental în BT-NN:

Ziua Naţională a României a fost sărbătorită tot alături de formaţia Krepuskul.
De această dată însă a fost nevoie şi de o scurtă întrevedere cu Miliţia.
Supăraţi probabil că băieţii de la Krepuskul nu interpretează arii celebre ale unor compozitori precum "Adi de Vito","Vali Vijelie" sau alţii de tipul ăsta, miliţienii s-au deplasat în efectiv de "doi" la BT-NN pentru a lua lumea la rost cum că "dom'le ce-i cu zgomotu' ăsta?"
Şi nu numai atât, dar au şi continuat... "dom'le dacă mai era o cumătrie sau ceva... mai înţelegeam... dar ce-i asta?".
Ei unde să-i explici celui cu IQ sub maimuţă că e 1 decembrie şi că se sărbătoreşte Ziua Naţională a României şi... eeeh.? În jurul lor "e multe" dar n-ai cu cine.
Până la urmă după dure insistenţe ale mele şi a lui NN dânşii au cedat, au făcut stânga-mprejur şi au plecat grăbiţi cu blugii strânşi pe... talie.
Am înţeles c-au revenit mai târziu dar tot fără succes căci nu ştiau nici măcar în baza cărei legi şi cărui articol ne calcă pe umbră. Oricum ar fi... cu unul din ăsta îţi poate piere tot cheful.
În fine, revenind la Krepuskul, vă invit să vedeţi şi primul lor videoclip. Piesa se numeşte Dead Inside.





Finalul de 2008 a fost marcat de alte rockoteci în care, în mod surprinzător pentru mine, generaţiile au reuşit să ajungă măcar cât de cât la un numitor comun.
Apogeul în 2008 s-a atins pe 27 decembrie într-o rockotecă organizată din păcate de aceeaşi oameni ca şi în anii 2006-2007 şi dusă la bun sfârşit aproximativ tot de aceştia.
Evenimentul este povestit în detaliu aici.
Cu acest articol putem spune că am încheiat partea cu trectul.
În prezent BT-NN este invadat de personaje noi şi practic în fiecare zi vezi că apare câte unul nou.
Cel mai înbucurător este că a trecut moda "emo" şi astfel nu mai vezi toţi inculţii devenind rockeri peste noapte. În urmă cu o săptămână am avut neplăcerea de-a cunoaşte în BT-NN un "rocker" care nu auzise de niciuna dintre Pink Floyd, Nirvana, Iron Maiden, Manowar, Queen, Megadeth, Slayer, Sepultura sau Iron Maiden. Doar de "AC-DC" a spus că "parcă am mai auzit". Cu astfel de personaje în trei-patru ani nu mai vedem rockeri la BT-NN. Acesata este una din alternativele de viitor.
În 2005 şi 2006 "timpul parcă părea să aibă răbdare cu oamenii". Acum, pare să treacă mai repede. Generaţiile se schimbă parcă mult mai repede. În setul de poze pe anul 2007 sunt alţi oameni faţă de prima jumătate a anului 2008 şi cu totul alţii faţă de toamna anului 2008.
Faptul că acum cu toţii au acces la Internet(şi deci la muzică) duce la scăderea interesului pentru rockoteci. Bun. Am înţeles.
Dar ce oare duce la scăderea interesului pentru ieşitul din casă şi servirea unei beri sâmbăta seara alături de un prieten ?
Răspunsul cum că "putem vorbi şi pe mess, nu trebuie să ne deplasăm până la BT" mă macină. În ziua de astăzi au ajuns părinţii să se roage de copiii lor ca aceştia să mai iasă din casă. Sistemele de valori sunt zguduite din temelii şi societatea pare, încet încet, să se întoarcă cu susul în jos. (da, ştiu, exagerez având în vedere de unde-am plecat dar... în mare nu greşesc)
Cu riscul să supăr multă lume dar prezentul nu arată deloc îmbucurător iar viitorul e puţin probabil să fie altfel.
Cea din urmă poză este făcută pe 13 februarie anul curent (deci vineri seara) în jurul orelor 22:00. Observaţi că nu mai nimeni în bar.
Poza de puţin mai sus e făcută în altă zi în jurul orelor 21:00, iar ei erau cei care "stăteau până târziu". Motivul plecării la 21:30 ? "Mă duc să mă mai joc, iar cu ei pot sta de vorbă şi pe mess".
În acest ritm, după 1 octombrie 2009, BT-NN ca loc al rockerilor va deveni aproape inexistent şi riscă să-şi piardă definitiv farmecul.
La final de lungă relatare şi analiză doresc să-i mulţumesc lui Ştefănel pentru filmările de la "Staniol Project". Pentru poze mulţumesc Trandafirei, lui Mitzu, Chetroi, Paul, GZ, Pletoasa Mică, ParaDex, Vikinga, Folkista, Vuiet, Alessya, Funny, Mădă şi tuturor celor pe care i-am omis în mod neintenţionat.
Închei acest serial cu un cântecel care deşi este mai puţin cunoscut de generaţiile mai noi, îşi va avea mereu fani când vine vorba despre rockeri:

conexiuni - viata de rocker

marți, 17 februarie 2009

Apă nu-i, căldură nu-i... ştim noi ce să facem în Vaslui

Zicala din titlu este o reproducere în stil formal a unei zicale datând încă din vremea desfiinţării judeţului Tutova şi mutării reşedinţei de judeţ de la Bârlad la Vaslui.
În camera de unde postez nu s-a putut rezolva o altă formă de încălzire decât cea electrică. În ultima lună mi s-a întrerupt alimentarea cu energie electrică aproape zilnic câte cel puţin două ore. Ba a fost accident şi a "ondulat" unul cu botul maşinii un stâlp, ba a fost revizie pe sistem naţional, ba au schimbat stâlpii, ba s-au desprins lipiturile de stâlp... etc. În zilele cu revizii şi alea alea am stat câte 9 ore pe zi de luni până vineri, timp de două săptămâni, fără energie electrică. Şi de-aici partea cu "căldură nu-i".
Partea cu "apă nu-i" e o poveste ce ţine de multă vreme (din 1996 o conştientizez eu). Există un tronson, de circa 50 de metri, pe strada 1 Decembrie pe care sparge ţeava ce alimentează cartierul cu apă. De cel puţin 5 ori pe an rămân fără apă câte două-trei zile.
Mai demult, am rămas fără apă, pe timp de vară (la +35 de grade celsius) vreme de 5 zile. Abia după un telefon la Secretariatul General al Guvernului şi după ce i-am filmat cu beau bere şi se uitau în spărtura din asfalt şi-am trimis imaginile la presă şi Consiliul Judeţean s-au mişcat de în două ore au făcut ce n-au reuşit în 5 zile.
Dar să revenim la prezent.
În data 12 februarie anul curent (adică joia trecută) sintagma cu "apă nu-i" a fost valabilă în întreg municipiul Bârlad. La ora 17:00 s-a reluat alimentarea cu apă a populaţiei mai puţin a cartierului Bariera Puieşti.
Am sunat la AquaVas şi Primăria Municipiului Bârlad şi într-un final mi-au zis că în acea seară sigur nu mai văd apă şi că "de'acu mâine dom'le c-am terminat programul".
A doua zi am stat toată ziua cu mâna pe telefon sunând atât la AquaVas, Consiliul Judeţean, Primăria Bârlad, etc. etc.
Ce-au făcut, ce n-au făcut dar tot n-am avut apă.
Sâmbătă dimineaţă eram hotărât să dau telefon la Secretariatul Guvernului când colo... surpriză! Apa curgea.
A curs până pe la două dimineaţa căci duminică la 8 dimineaţa iarăşi... "apă nu-i, căldură nu-i..."(era oprit şi curentul dar a revenit în 40 de minute).
Ieri toată ziua am sunat în stânga şi în dreapta şi am auzit probabil cea mai de porc scuză: "Dom'le nu avem ţeavă... ne trebuie 6 metri de ţeavă". Mă trăiv-ar familia da' eu trebuie să vă aduc ţeavă ? Eu dacă spun că n-am bani şi plătesc factura luna viitoare îmi tăiaţi apa... dar dacă voi n-aveţi... eu ce trebuie să fac ? Să strâng apă de la ploaie şi să torn în WC nu ?
Atunci am decis să apelez unul din vicepreşedinţii Consiliului Judeţean (căci de când e cu AquaVas nu mai e conducerea la Bârlad - RAGCL cum era pe vremuri, ci toată spuma e acum în oraşul ăla de 10 ori mai mic ca Bârladul, cum îi zice? aşa... Vaslui). Domnia sa a fost foarte amabil şi a promis că va presa pe AquaVas.

Prima poză este groapa săpată în locul unde este spartă ţeava în jurul orelor 22:00, aseară.
A doua poză reprezintă aceeaşi groapă astăzi dimineaţă la ora 8:00.
Practic nicio modificare.
După alte telefoane şi presiuni, astăzi la ora 13:30, pe când reveneam de la un studio de televiziune, groapa arăta cam aşa:
Observaţi că nu mai era plină cu apă şi o bucată de ţeavă uzată e în afara gropii... deci... au găsit brusc ţeavă.
În timp ce redactam acest articol s-a reluat alimentarea cu apă după alte trei zile de mormanul de farfurii din chiuvetă se apropia de tavan (e o hiperbolă desigur) iar intestinele mele s-au aşezat cruciş evitând să folosesc WC-ul ştiind că dup-aia oricum n-am cu ce trage apa.
În această perioadă apa a curs râu pe stradă. Pierderi ? Pfoai... la greu !
Cine le plăteşte ? Păi cum cine? Tot noi ăştia fraierii de stăm fără apă Ţ zile. Şi bătută şi... f...aradtă şi cu banii luaţi. Exact cam aşa.
Acum, de 10 minute, e bine. Curge apa la WC, mormanul de vase murdare a dispărut ... diseară cu siguranţă mă voi putea spăla... şi asta până când? Până când se va sparge din nou.
A, inutil să vă spun că strada a fost asfaltată de mai multe ori în ultimii 14 ani dar ţeava tot aia e. Şi la prima avarie ce facem? Păi spargem asfaltul proaspăt turnat şi reparăm.
Şi dup-aia iar bani de la buget pentru asfaltare ... şi tot aşa. Parcă nu se mai termină. Treabă românească!
Domnii de la AquaVas au nevoie de impulsuri "extracurriculare" pentru a-şi face treaba iar Primăria nu poate interveni (prea mult) căci marea descentralizare i-a lăsat pe cei de la Apă, Zoaie şi Rahat (sau RAGCL, AquaVas... cum s-or mai numi) autonomi. Practic primăria e legată de mâini şi de picioare.
Nu iau apărarea nimănui dar dacă Primăria ar aştepta asfaltările după fundul celor de la AquaVas probabil că Bârladul ar arăta a comună şi în prezent. Aşa... nu aşteaptă dar banu contribuabilului se duce exact pe apa sâmbetei.
Frumoasă ţară, păcat că-i locuită.
Vă invit să ascultaţi un cântecel.

altar - la noi
P.S. La 10 minute de la publicarea articolului E-on Moldova m-a binecuvântat din nou cu o pană de curent de 30 de minute.
Afară-i frig, în casă-i frig
Deschid fereastra larg şi strig
"Îţi mulţumesc partid iubit,
Că ne-ai călit!"

luni, 16 februarie 2009

Naţie îndrăgostită de Velăntains Dei de... alcool

10% dintre români sunt dependenţi de alcool. Este un fapt arătat prin statistici publice.
Românii reprezintă una dintre naţiunile cele mai mari consumatoare de alcool din Europa. La noi, adulţii beau mai mult de 18,5 litri de alcool pe an, în timp ce media în Uniunea Europeană se află în jurul a 15 litri. O statistică a Ministerului Sănătăţii arată că 16% dintre români sunt consumatori obişnuiţi de băuturi alcoolice şi 10% din populaţie are probleme cu alcoolul şi aceste procentaje sunt în creştere. O statistică dată publicităţii de Agenţia Naţională Antidrog arată că unul din şase români consumă în mod frecvent băuturi alcoolice tari. Cifrele arată că în Europa peste 25% dintre decesele înregistrate în rândul bărbaţilor între 15 şi 29 de ani sunt cauzate de consumul de alcool.
Dincolo de cifrele aruncate nouă în nas pentru a justifica creşterile nejustificate de preţuri la băuturile alcoolice şi la tutun, alcoolismul reprezintă totuşi o mare problemă.
Şi nu numai la noi. Dumneavoastră credeţi că în Rusia (Vodka dlia mama Russia!) nu sunt probleme ? Ei ba nu. La sub -40 de grade celsius nici nu prea poţi supravieţui pe-afară fără 100 de mililitri de vodcă "la bord"!
Dar asta-i altă poveste.
De Velăntains Dei s-au dat cam în întreaga Românie o sumedenie de chefuri, petreceri, sindrofii sau "baierame" cum le mai numesc adolescenţii din ziua de astăzi.
Probabil pentru c-a picat într-o sâmbătă. Obişnuiţii distracţiilor de sâmbătă seara oricum ar fi avut ceva planificat pentru această zi dar dacă tot e Velăntains Dei, de ce să nu crăpăm în noi alcool peste măsură ? Că aşa-i românul! (scriam eu în articolul precedent despre cât de comercială este în fapt această pseudo-sărbătoare)
La Galaţi, o femeie din localitatea Piscu, în vârstă de 32 de ani, a decedat după ce a încurcat sticla de "troscău" cu cea de clor ! Vă daţi seama ce chef era acolo ?
Ana Maria, în vârstă de 16 ani, din cartierul gălăţean Ţiglina 1,îndrăgostită foc, a băut până a intrat în comă alcolică şi a avut probabil ocazia de a-l cunoaşte pe "San Valentino" la spitalul Judeţean Galaţi (noroc că e aproape). Ştirea este preluată de aici.
Alcoolul este în general un lucru bun dar, ca orice exces, poate dăuna grav sănătăţii.
Acest caz probabil că va fi folosit pentru aplicarea unor noi măsuri totalitare în ceea ce priveşte alcoolul la minori. Cunosc destui oameni maturi şi realizaţi în această junglă şi care totuşi au consumat alcool "în tinereţe".
De ce spun toate acestea ?
Le spun pentru că nu e un secret pentru nimeni că minorii consumă băuturi alcoolice dar pentru cei ce-aplică legile e un mare secret faptul că o bună parte din ei îl consumă pentru gust şi nu pentru efect (diferenţa dintre consumator ocazional de alcool şi alcoolist).
Ştiu destui oameni de la ţară care consumă alcool în cantităţi mult peste ce ar putea "duce" un orăşean şi totuşi nu mai mor.
În loc să ne punem problema "doamne câte se pot întâmpla de la consumul de alcool" ar trebui să ne punem problema "ce-i determină să consume atâta alcool?" şi "de ce îi afectează pe unii mai mult decât pe alţii?".
Pentru a doua, ştiu, o să-mi spuneţi că organismele sunt diferite. Adevărat. Dar de ce totuşi mai multe probleme apar "la oraş" decât la ţară ? N-o fi oare şi diferenţa de mediu ? Eu zic că-i una să stai "în beton" şi alta-i să stai în aer liber.
Apartamentele din ce în ce mai mici (şi de ceva vreme din ce în ce mai ieftine) fac ca mulţi să ajungă exact aşa cum îi numea un vecin de-al meu în urmă cu ceva ani: "Pui de Avicola". Este una să creşti la casă şi alta-i să creşti la bloc !
Pentru prima problemă, un răspuns ar fi sărbătorile stupid inventate pentru a creşte profitul tuturor comercianţilor. O altă problemă este desigur inconştienţa (că doar aşa te poţi numi dacă te-apuci să consumi alcool când ai 30kg ud şi cu tot cu cărămizi în buzunar).
Valentine's Day se pare c-a făcut victime şi asta nu vede nimeni. Toţi (şi mai ales toate) văd doar partea "roz" a lucrurilor.
O să-mi spuneţi că "dom'le, ştii, eu am grijă de mine". Şi ce te faci dacă unu beat în cinstea prietenei sale te pocneşte din senin ? Şi ce te faci dacă unu beat simte că l-ai călcat pe umbră când te duceai la WC vine şi te strânge de gât şi te dă cu capul de pereţi ?
Valentine's Day a făcut victime colaterale, multe şi, cred eu, că a făcut mai mulţi oameni trişti decât veseli.
O să revin cu un articol de analiză pe tema psihicului adolescentului şi a tânărului din prezent.
Multă sănătate şi să fiţi cuminţi şi cu minte.

P.S. Azi am aflat că un cunoscut a decedat în faţa unui club din Bârlad pentru că "s-a băgat" într-un conflict iscat de Velăntains Dei. Trist nu ?

sâmbătă, 14 februarie 2009

Hepi Velăntains Dei !

Nu înţelegeţi ce scrie în titlu ? E bine. Înţelegeţi şi vă stârneşte râsul sau sila în ceea ce priveşte tema ? Aşijderea. Sunteţi oripilaţi din cauza schimonosirii numelui sărbătorii neromâneşti ? Atunci aveţi o problemă! Nu ştiu cât de mare, dar aveţi o problemă.
Noi românii am ajuns un popor de imitatori. Anul trecut s-a sărbătorit şi Halloween-ul şi chiar s-a vorbit puţin la 4 iulie despre mare popo...r american. Un tip din oraşul ăla cu 6 sectoare şi metrou chiar şi-a arborat drapelul ăla cu linii şi steluţe de 4 iulie spunând că mai mândru se simte sub steag tipul acela decât cel format din culorile fundamentale ale artei, aşa cum este steagul României. Denigrarea simbolurilor naţionale se pedepseşte prin Constituţie dar,... nu şi la noi.
Ani de zile europenii şi-au trimis toţi rataţii social în exil, sclavii şi în general categoriile inferioare ale societăţii. Pe acest fundament s-a format marea naţiune americană. După 1945 au mai emigrat şi nişte evrei care au ştiu să manipuleze bine masele. Aceasta este naţiunea la care multe popoare se închină ! O naţiune a consumului necontenit şi a inculturii ridicată la rang de virtute !
Îmi amintesc un reportaj realizat de CNN prin care un nenea se plimba cu un atlas şcolar pe stradă şi punea cetăţenii să-şi arate propria ţară (SUA) pe hartă... jumătate din ei şi-o căutau prin Asia !!!! Asta este naţiunea "cea mai prosperă" !
În calendarul catolic nu există menţionat un Sfânt Valentin pentru ziua de astăzi. Nici în cel ortodox. Care va să zică e o găselniţă pentru a mai comercializa câte ceva ! Nu vi se pare ciudat că sărbătoarea asta cade în februarie, cam la scurt timp după ce mai toţi îşi revin financiar după cheltuielile de Crăciun ?
I se spune ziua Sfântului Valentin şi unii chiar îmi spun că sunt anti-creştin că iau în derâdere o astfel de sărbătoare. Probabil că puţini ştiu că originile sărăbătorii de pe 14 februarie sunt închinările aduse zeiţei Iunona şi este o sărbătoare controversată datând din Roma pre-creştină.
Ulterior pe această sărbătoare s-a bătut monedă în Statele Unite ale Americii şi în Europa Occidentală creându-se astfel un nou prilej de a se cheltui nişte bani absolut fără niciun folos!
În prezent puţinor oameni le mai pasă de astfel de istorii (şi pe undeva este şi firesc) şi ştiu doar că pe 14 februarie ar trebui să cheltuie nişte bani pe cadouri sau să se aştepte la cadouri (depinde de genul persoanei ce gândeşte la această zi). La scurt timp există 1 martie şi 8 martie!
Practic femeile sunt dotate cu 3 zile în care se cheltuie o grămadă de bani care ar putea fi cheltuiţi tot în folosul lor dar pe cultura lor, pe călătorii şi în general pe ceva de pe urma căruia va beneficia şi întreaga societate nu numai târtiţa-i nesătulă.
Nu vreau să mă înţelegeţi greşit. Nu sunt misogin şi nici nu sunt împotriva sentimentului de dragoste. Dar sunt împotriva "mondenismului" şi împotriva materialismului. Eu nu consider că pe 14 februarie "îţi arăţi dragostea faţă de persoana iubită" cumpărându-i un cadou de cele mai multe ori "Made in China" sau, mai rău, cheltuind mult peste puterea ta de cumpărare pe un cadou de fiţe. Nu. Nu aşa îţi arăţi dragostea.
Dacă ţii la persoana iubită îi arăţi asta în fiecare zi. Dragostea nu se bazează în mod exclusiv pe bani, cadouri şi ieşiri în cluburi, baruri, discoteci, etc. Dragostea înseamnă mult mai mult.
Sărbătorirea zilei de 14 februarie este mai mult un efect de turmă. Citeam pe un blog că dacă nu ai pe cineva cu care "să ieşi" de 14 februarie ar fi bine măcar să te prefaci că ai sau "să-ţi faci rost" căci nu de alta dar n-ai vrea să te vadă prietenii tăi fără o jumătate pe care s-o îmbrăţişezi de 14 februarie. Dar de ce nu ?
Or fi prietenii mei dar de ce ar trebui să le pese cu cine ies sau dacă ies cu cineva de 14 februarie ? Eu unul nu mă frământ pe astfel de aspecte şi nici nu mă interesează prea mult despre fiecare prietena cui este sau cutărescu cu cine este sau chestii de tipul acesta care ţin minţile adolescenţilor ocupate pentru prea multă vreme.
Un ultim aspect pentru care 14 februarie e de porc este faptul că, pe lângă originile total neromâneşti, există şi în tradiţia română o sărbătoare similară numită Dragobetele şi sărbătorită la 24 februarie. Semnificaţia zilei nu este chiar 100% echivalentă cu "Velăntains Dei" căci aceasta semnifica dragostea naturii fiind desigur o sărbătoare mult mai veche decât poporul american însuşi !
O ieşire în natură la Cap de Primăvară (sau de Dragobete) cu persoana iubită mi se pare mult mai firească, mai romantică dacă vreţi şi mult mai românească decât cheltuirea de sume impresionante de bani pentru kitsch-uri şi îmbogăţirea unor patronaşi de discoteci care ajustează preţurile în această zi (se practică în oraşele mari).
Există câte unii care vor să arate că au bani şi le "sărbătoresc" pe ambele. O fi bine aşa ? Eu zic că nu. Eu zic că dacă vrea cineva să-şi arate ataşamentul pentru persoana iubită o poate face în orice zi, că doar de-aia e persoana iubită, nu ?
Oricum ar fi, sărbătoarea de Velăntains Dei este ceva mai degrabă inventat decât tradiţional şi este perpetuat pe baza fundamentelor eronate după care oamenii îşi duc existenţa.
La final vă doresc doar să fiţi iubiţi în fiecare zi, mai puţin de 14 februarie. Poate-aşa va dispărea această sărbătoare kitsch.

vineri, 13 februarie 2009

Bârladul - oraş orwelizat

La o zi după prezentarea raportului de ţeapă al comisiei de autoritate şi control a U.E., frumoasa urbe bârlădeană se prezintă (deja) într-un aspect "ieuropean". Şi cum altfel decât orwelizat cu camere peste camere şi deasupra alte camere.
Băi tată deci pe strada Republicii nu poţi să ieşi la plimbare căci sigur eşti vazăut de suficiente camere încât să poată fi făcut un montaj cu drumul tău dintr-un capăt într-altul al oraşului.
Toate magazinele, băncile şi instituţiile ce-şi au sediul pe strada ce taie oraşul în două sunt dotate cu camere video exterioare.
Practic, nu ai pe unde să treci sau să vorbeşti ceva cu cineva fără ca o dânsa din poza de mai sus să nu te vadă şi să stocheze imagini detaliate cu faţa-ţi.
O să spuneţi că este pentru hoţi şi că până la urmă este pentru siguranţa noastră. Daaaa! Siiiiigur că... NU !
Să vă povestesc un caz real. Un pletos mic a fost pocnit zdravăn de "nişte unii" mai mulţi şi uşor tuciurii la faţă pe motivul că i-a călcat pe umbră (eu eram la 40-50 de metri în spate). După ce l-au pocnit au mers mai departe şi i-a durut în trei litere. Atenţie! AU MERS, nu au fugit. Nu s-au sfiit nicio secundă de camerele de "luat vederea" de mai peste tot.
M-am dus la pletosul mititel proaspat pocnit, am observat că nu este rănit, după care am sunat la marele serviciu 112 unde m-a ţinut de vorbă 6 minute ca să-mi facă legătura la Poliţia Bârlad(cred că era mai eficient să sun direct pe numărul de fix al Poliţiei Bârlad... dar în fine...). Îmi face legătura la Poliţia Bârlad unde mai stau vreo 5 minute de vorbă cu ofiţerul de servici.
Incidentul s-a petrecut anul trecut iar locul se află la mai puţin de 300 de metri de secţia de Poliţie. Într-un final pricepe unde e locul de desfăşurare şi după alte 3 minute ajunge o maşină pe care scria "AITILOP"(da, ştiu, Poliţia invers ca să se vadă-n oglinda retrovizoare).
Le explic faptul că cetăţenii de etnie rromă au mers tot înainte şi că pot fi ajunşi din urmă şi totodată, dacă tot e zonă Orwelizată, se pot prelua imaginile de pe o cameră de luat vederea amplasată undeva în zona unde s-a petrecut evenimentul.
Răspunsul poliţiştilor a fost: "Apoi dom'le dacă e chestie de-acu un sfert de oră, cine ştie pe unde-or fi. Cât priveşte camera de luat vederi durează mult până obţinem înregistrarea. Veniţi mâine la poliţie şi faceţi o plângere." Dumneavoastră aţi mai fi avut ceva de spus ? Eu unul am avut senzaţia că n-am auzit bine.
Încep şi-i explic poliţistului că asta ar cam fi treaba poliţiei ... etc. etc..... dar sunt întrerupt de pletosul pocnit care-mi spune "Lasă-i bă, dă-i în (nişte cuvinte ce nu pot fi reproduse), că-n grija lor nici prafu' nu-l muţi 10cm mai încolo. Las' că-mi sun nişte prieteni din zona (nu are sens să dau nume)".
De ce am povestit asta ? Am povestit-o ca să arăt că supravegherea video are un cu totul şi cu totul alt scop decât "siguranţa noastră"! Eventual poate "siguranţa lor"... dar a noastră în niciun caz.
Ia să-l fi pocnit pe domnul poliţist pentru răspunsul porcesc pe care mi l-a dat... să fi văzut ce repede se obţineau înregistrările.
Iată şi câteva alte exemple de locuri din Bârlad bine Orwelizate.
De exemplu zona de la Hotel Moldova şi până la Casa de Cultură a Sindicatelor este blindată de camere... unele din ele foarte bine mascate!
Scuarul din faţa primăriei este urmărit milimetru cu milimetru.
Pe unele dintre ele le observasem mai de demult dar acum cel puţin sunt enorm de multe.
Mă simt uneori ca-n gara de Nord (probabil cel mai orwelizat loc pe care l-am văzut vreodată) !
Asta mi se pare mie cea mai de porc.
Am pus mai întâi această poză pentru a arăta poziţia foarte clară a camerei... adică "în jos".
Când am vrut să iau din acest unghi un cadru mai clar... a ieşit un nene şi se tot uita insistent la mine.
Am băgat aparatul de fotografiat în buzunar, am traversat strada şi am făcut o altă poză:

Observaţi aşadar că frumoasa cameră de luat vederea amplasată pentru siguranţa noastră, a tuturor, vede foarte bine ce tastezi la bancomatul respectivei bănci. Păi unde mai e siguranţa mea dacă tu îmi vezi codul PIN la card ???!!!
Orice angajat al băncii poate face următoarea mutare: Vede un PIN, se uită la oră, caută în baza de date ce număr de card şi al cui era cardul de pe care s-a extras la ora X... după care poate să creeze o clonă şi să se apuce de scos bani...
Vă daţi seama că lucrând la bancă este şi mai uşor.
O altă problemă este aceea că înregistrările pot fi văzute şi de alţii. De exemplu eu ştiu ce număr de card au unii oameni,... dar nu le ştiu codul PIN. Dar dacă îi văd extrăgând bani şi tastându-şi PIN-ul... oare nu pot să extrag şi eu bani ? De ce nu ?
Ideea este că mersul pe străzile lăturalnice s-ar putea să se dovedească o idee mult mai sigură.
Supravegherea video mă face mai degrabă să mă simt crispat decât în siguranţă.
Nu-i destul că oraşul e mic, mai trebuie şi Big Brother !
Iată că filmele SF de acum câţiva ani încep încet încet să nu mai fie SF iar realitatea descrisă în filme precum Eagle Eye sau Demolatorul să fie chiar depăşite !
La final vă invit să ascultaţi un cântecel despre frumoasa noastră ţară în interpretarea lui Victor Socaciu.


Victor Socaciu - Mama Lor

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails