miercuri, 31 decembrie 2008

A III-a oară consecutiv

Încrederea este mereu oarbă.
Oamenii sunt fragili.
Încrederea în oameni este mereu fragilă.
Cele mai bune arme sunt neîncrederea şi minciuna, spunea un prieten. Minciuna prin omisiune aş completa eu.
Scriu aceste rânduri întrucât pentru al treilea 31 decembrie consecutiv organizarea momentului de trecere dintr-un an relativ într-altul cade mai mult sau mai puţin pe mine. Acum doi ani şi anul ăsta a căzut aproape integral pe mine în vreme ce anul trecut a căzut într-o mai mică măsură.
Ideea este că atunci când te încrezi în prea mulţi oameni că-şi vor face treaba din timp şi LA TIMP te trezeşti pe ultima turnantă că de fapt niciunul nu a făcut mai nimic.
Când niciunul nu-şi face şi un plan B pentru fiecare aspect şi încep s-apară incertitudini şi probleme neprevăzute deranjul psihic este total iar a te umple de nervi devine ceva banal.
Ultima mea petrecere de revelion alături de prieteni şi apropiaţi bârlădeni riscă să fie mai rău ca un majorat cocalaristic la care sunt invitat fără să vreau.
Totuşi, privind partea plină a paharului, toate sindrofiile pregătite din timp au şanse mari să iasă rău, în vreme ce acelea organizate aproape ad-hoc şi din pripă ies mereu mai naturale şi voia bună este mai probabil să apară.
În fine... nu are sens să vă plictisesc prea mult şi vă spun doar că relativismul m-a atins chiar şi în ultima zi a anului în organizarea petrecerii de revelion. Într-o oră plec de-acasă şi nu ştiu către cine sau ce mă îndrept şi habar nu am cum va fi diseara sau cum voi fi eu mâine pe la ora asta.
Vă doresc vouă, cititorilor mei, un an plin de bucurii şi de împliniri.
Poate o să mai scriu ceva anul acesta, nu ştiu. Dacă nu... ne vedem la anul cu poze de la petrecere şi cu comentarii despre noaptea dintre ani.

Lucian Vâlsan.

luni, 29 decembrie 2008

Prostie, relativism şi incultură

Cu toţii ne-am lovit cel puţin odată de neverosimilul adevăr al afirmaţiei "N-ai cu cine bă... nişte ţărani".
Prin această afirmaţie se poate interpreta cum că ţăranii ar fi proşti. FALS ! Istoria ne arată că societatea s-a dezvoltat (evit formule de tipul "a evoluat" sau "a progresat" căci părerile sunt împărţite în ceea ce priveşte valabilitatea şi valoarea societăţii) datorită şi pe spatele ţăranilor. Figurile ilustre ale istoriei din orice domeniu provin în mare parte din mediul rural. E drept, au studiat prin diferite mari oraşe ale lumii însă baştina lor este undeva în mediul rural. Aşadar putem spune negreşit că motivaţia ţăranului este greu de stăvilit şi uneori, atunci când căutăm un început, e bine să-l căutăm la ţară. Dar să nu divagăm prea mult.
Revenind la prostie şi la afirmaţia de la care am pornit, pentru a o explica, trebuie să ne folosim de cea de-a doua noţiune din titlu, relativismul.
De ce spunem că unii sunt ţărani ? Pentru a le ilustria prostia. Vrem neapărat să spunem că ţăranii sunt proşti ? Nu, vrem doar să spunem despre X că este ţăran căci nu ştie/poate a face aia sau ailaltă. Practic ce facem ? Ne raportăm la un anumit sistem de valori.
Relativismul este cea mai ciudată chestie cu care se confruntă omenirea în prezent şi, deşi în multe cazuri ar putea fi evitată, ea este din ce în ce mai prezentă în vieţile noastre.
Oamenii au fost mereu relativi şi factorul necunoscut din orice ecuaţie sau sistem de ecuaţii. Factorul uman poate fi în cel mai bun caz estimat dar niciodată prevăzut cu exactitate. Adevărul e că, aşa cum spunea un distins profesor, noi nu ne cunoaştem nici pe noi prea bine. Habar n-avem cum funcţionăm şi ce suntem de fapt şi către ce ne îndreptăm.
Totuşi, ca să ne menţinem în linia relativistă am inventat religia şi derivatul ei în filosofie modelul religios. În acest model filosofic raportul făcut la fiecare analiză este Creator - Creaţie şi astfel ... EVRICA ! Orice întrebare are răspuns. Văzând asta am implementat-o rapid în societate şi astfel s-a dezvoltat în apatica societate din prezent formată din mase largi, elite mici şi o pseudo-clasă de mijloc care, deşi ar avea capacitatea, nu poate schimba nimic din pricina acelor elite mici.
Dar suficient cu teoria că riscăm să dăm în alte subiecte pe care momentan nu doresc să le discut. Să luăm o situaţie practică. Să zicem... legislaţia din ţara noastră.
De pildă eu pot să-l scuip pe X şi mai apoi să-l dau în judecată pentru c-a stat în calea scuipatului meu şi să-i cer daune de să-l îngrop pe viaţă în datorii. Şi ghiciţi ce? Am şi mari şanse să reuşesc datorită celei mai relativiste instituţii ale societăţii inventate în ultimii 2000 de ani: Justiţia!
Am atins puţin acest subiect şi în mini-documentarul "Information and decision making" (vezi post anterior) însă acum pot detalia. Având informaţia necesară eu pot uşor să-mi scot o adeverinţă/certificat medical, în fine... un act oficial, antedatat, din care să rezulte că trebuie să expectorez minim 200ml de salivă pe zi, salivă pe care s-o prelevez spre a o duce la analiză şi astfel studiindu-se evoluţia bolii de care sufăr. Odată obţinut acest act e clar că X, cel pe care l-am scuipat, se face vinovat de o grămadă de articole de lege cum ar fi subminarea sănătăţii, vătămare corporală din culpă, etc... putând chiar duce procesul spre sfera penalului (aici folosit cu sensul juridic). Dacă X mai este şi, ceea ce numeşte societatea "democratică" de astăzi, "un nimeni", atunci succesul este garantat.
Realist vorbind eu l-am scuipat X şi sunt un bădăran, un porc, un nepoliticos. Dar relativist vorbind (sau juridic, că tot aia e de la un punct încolo) el a stat în calea scuipatului meu şi deci trebuie pedepsit ! Nu era chiar 100% o glumă vorba celor de Vacanţa Mare pe vremurile când scenetele lor aveau sens: "Tu mi-ai dat un cap în gură! Da, dar din punctul meu de vedere eu am primit o gură-n cap !".
Bun, revenim la prostie şi relativism. Normele în general sunt în pricipiu de porc şi relative, spunem noi. De pildă nu ai voie să umbli dezbrăcat pe stradă, deşi sunt 45+ grade celsius, pentru că "nu se cade" sau "nu-i frumos" însă dacă se adună 100 care vor să facă un "marş nud" atunci nu mai contează nimic, se plăteşte autorizaţia la Primărie şi se organizează un "marş nud" şi toată lumea se amuză copios pe seama iniţiativei celor 100 de scrântiţi (ceva de tipul ăsta se întâmplă an de an în Australia - dominion englez).
Sau, un alt exemplu: dacă am 18 ani şi sunt prin urmare MAJOR şi nu doresc să mă supun statului fundamentalist cre(ş)tin şi să studiez religia cu nişte profesori pe care dacă-i întrebi de două ori pe-un loc câte ceva despre Dumnezeu nu mai ştiu cum îi cheamă cu buletinul în mână, trebuie să fac cerere. Foarte frumos dar acea cerere trebuie contrasemnată de părinţi. Adică mai pe scurt, ca major, trebuie să-i cer voie lu' mama şi lu' tata să nu studiez obiectul ce e menit doar să-mi mănânce nervii căci de învăţat ceva doar poate invers. Să zicem că nu mă deranjează asta. Dar pe de altă parte ca major sunt obligat să suport creierul lipsă al celor cărora parcă le-ai spus că le-a aterizat un OZN în cap când le spui că tu pur şi simplu NU CREZI în religii cu scop manipulativ şi că filosofia ta de viaţă include şi aspecte creştine însă gândeşti mult mai complex şi mai deschis. Pe de altă parte ca major sunt nevoit să suport câte-un blocaj din centrul oraşului când nu ştiu ce preot burtos vrea să ţină o prelegere sau mai ştiu eu ce sfânt e în ziua respectivă şi e hramul nu ştiu cărei biserici. Sunt obligat ca major să îmi fac loc printre cetăţenii care formează un cortegiu funerar în drum spre casă şi totodată să ascult "slujbele" cântate fals de către un preot (de fapt popă căci preoţi mai sunt dar puţini) plictisit şi care parcă abia aşteaptă "caşcavalul". Tot ca major sunt obligat să-mi fac pereţi mai groşi sau să-mi cumpăr geam termopan ca să nu mă mai trezească clopotul bisericii în crucea dimineţii când poate eu vreu să dorm în ziua mea liberă !
Dacă vrei să asculţi o muzică mai tare îţi trebuie autorizaţie dar ca să baţi clopotele în şir vreo 30 de minute de să scoli un întreg cartier nu. Păi nu tot zgomot e până la urmă ? DA! Dar EI sunt în slujba Domnului. Acesta este relativismul ce domină apatica societate de astăzi.
O mare parte din vină este purtată însă de oameni căci la noi, din păcate, opinia publică este aproape inexistentă. Pe la colţuri toţi sunt nemulţumiţi şi au câte ceva de comentat dar când îi pui să semneze o hârtie într-un demers în acest sens totul se rupe. "Vai, dar să mă pun rău cu Părintele" (aceeaşi problemă şi dacă este vorba despre primar,profesor, director, şef... etc).
Aceste două aspecte, prostia şi relativismul, pe care tocmai le-am ilustrat şi din perspectiva interconectivităţii lor sunt derivate din cea de-a treia noţiune din titlu: incultura.
Ce este incultura ? Este lipsa de cultură. Bun, şi ce este cultura ? Cultura, în secolele XVIII - XIX, a fost asimilată ca fiind ceva care inhibă natura umană, care se opune naturii. Desigur această definiţie este fără îndoială una dată de biserică pentru că numai această instituţie era cea care promova primitivismul şi lipsa cunoaşterii (spre a şlefui manipularea în masă desigur).
Cultura propriu-zisă aşa cum o numim astăzi a apărut abia la începutul secolului al XX-lea. Cel mai des însă, în societatea de astăzi, numim o persoană cultă o persoană care deţine informaţii din foarte multe domenii şi poate deschide arii de viziune celorlalţi. Aceştia ajung de multe ori să fie "formatori de opinie", adică mai pe scurt... "ăla deştept de-i trage pe toţi după el". Pe de altă parte vorbim despre cultura nordică, cultura fino-ungrică, cultura indiană, cultura persană (iraniană) sau cultura românească (mă rog... ce-a mai rămas din ea).
Mai mult decât atât, ne putem referi la cultură ca fiind posesia de informaţii (exemplu: un om care ştie de Mozart sau Enescu e cult). Care din ele e definiţia corectă ?
Nu am să stau să le discut pe fiecare în parte căci articolul ar putea să se transforme într-o carte şi riscurile de a mă pierde în definiţii sunt mari însă cel mai des întâlnit cuvânt de după cultură este informaţie şi deci a avea cultură înseamnă a fi informat despre cât mai multe cu putinţă. (A fi multilateral dezvoltat vă spune ceva? şi ziceam noi că s-au mai schimbat lucrurile...)
Incultura, cu sensul mai sus explicat, dă naştere conceptului ceva mai larg numit prostie şi la raportarea la sisteme de valori dintre cele mai odioase, fapt caracteristic relativismului.
De ce am scris eu asta? A da... mi-am amintit. Căci peste două zile noi cu toţii vom sărbătorii, sau măcar vom marca într-un fel, trecerea în anul 2009. Şi ? Uite de pildă în unele zone din Canada 2009 vine pe 1 ianuarie ora 10:00. Trece timpul altfel acolo ? Nu. Timpul trece la fel dar îl măsurăm noi relativ diferit ! Anul acesta a avut 366 de zile. Da, ştiu a fost bisect. Dar ce anul ăsta e diferit faţă de următorii 3 ? Nu. Măsurăm noi ziua de 24 de ore... de fapt... o aproximăm căci ziua are fix 23 de ore 56 de minute şi 4 secunde. Restul ? Când se face de-o zi mai punem la 4 ani câte o zi. Şi tot rămân cam 30 de minute nemăsurate. A trecut timpul acela fără să-l observăm ? Nu dar relativismul de care suntem legaţi la tot pasul ne fac să nu observăm.
Închei acest articol prin a vă ruga pe dumneavoastră, stimaţi cititori, să încercaţi măcar să gândiţi de două ori înainte de a deschide gura şi dacă se poate de trei ori înainte de a asimila o informaţie, indiferent de unde vine, ca fiind una corectă.

P.S. Sunteţi invitaţii mei să citiţi acest link şi să vă gândiţi, fie şi pentru o secundă la cât de inexacţi putem fi uneori. Asta este definiţia subiectivismului.

duminică, 28 decembrie 2008

Am intrat in Europa ?

Vă promiteam într-un post anterior că vă voi spune despre pamfletul "Am intrat în Europa?".
Ei bine "Am intrat în Europa?" a fost la început o joacă, un motiv de mă amuza. Pe măsură ce se apropia momentul 1 ianuarie 2007, acel moment din istoria României pe care eu personal îl regret profund, am început să iau lucrurile mai în serios.
Dorindu-mi de la bun început să iau în balon această intrare a României în Uniunea Europeană m-am gândit că cel mai bine ar fi să fac filmuleţul ca un colaj de instantanee de prin frumosul nostru judeţ Vaslui unde orice poate fi admirat însă numai influenţa Europeană nu.
Aşadar în urmă cu fix doi ani m-am apucat să caut prin calculator tot felul de imagini şi să le separ de bucăţile imense de filmare urmând ca mai apoi să le pun cap la cap. Totuşi, atât de aleatorii păreau imaginile încât nici eu nu mai înţelegeam la un moment dat către ce mă îndrept. După ce am scris scenariul am început să mă uit prin imagini şi am constatat că erau anumite aspecte pe care nu le acoperisem încă. Am luat camera la subţioară şi am început să mai caut instantanee. Câte ceva am găsit însă imagini cu sens profund nu. Atunci am realizat că alea cam trebuie să mi le fabric eu. Nu aveam resurse pentru decoruri însă asta nu era o problemă căci decor ne-european era şi încă este destul :))
Am apelat la câţiva prieteni şi împreună cu ei şi tata ne-am pus pe treabă. Cei care m-au ajutat la filmări au fost Chetroi, Sică (cel cu blogorar), fratele său şi Elena.
Odată adunate toate imaginile cerute de scenariu am trecut la treaba efectivă. Adunat, pus cap la cap, înregistrat voci, pus fond muzical şi toată treaba a durat 17 ore. 17 ore în care s-a fumat un sertar de tutun şi s-au tocat mulţi nervi.
Ce a ieşit ? O băşcălie totală la adresa Uniunii Europene. Filmuleţul a fost difuzat în întreg judeţul la nici două săptămâni de la lansarea lui la colegii şi prietenii de la Cony Sat. Antena 1 Vaslui, TV Vaslui, Tele M şi Media TV Bârlad au difuzat acest filmuleţ.
Vă mărturisesc că a fost o surprindere şi pentru mine succesul de care s-a bucurat filmuleţul însă măcar aşa am uitat că am stat ţintit în scaun 17 ore în faţa calculatorului :)
Pe această cale îi mulţumesc şi Nicoletei care a avut răbdarea de-a sta lângă mine şi tata pe tot parcursul realizării efective a filmuleţului doar pentru ca ea să poată înregistra una din vocile de pe fundal.
Menţionez că nu am primit nicio remuneraţie de pe urma acestui film şi nimeni din cei implicaţi nu a fost remunerat în vreun fel.
Vă doresc aşadar vizionare plăcută şi spor la râs.
Deci... Am intrat în Europa ?

Ca-n vremurile bune...

Ei iată c-o trecut şi rockoteca atât de intens anunţată parcă zici c-ar fi vinit sfârşâtu' lumii.
La 111 ani de la naşterea lui Tudor Vianu, comunitatea rockerilor bârlădeni s-a reunit într-o formulă ceva mai completă ca-n alte dăţi pentru a participa la un eveniment ce riscă din păcate din ce în ce mai mult, să cadă în dizgraţia chiar şi a grupului lui ţintă.
Rockoteca a început plictisitor, asa cum era de aşteptat dat fiind lista de piese, şi abia după peste 45 de minute au venit primle aprecieri de la unul din artiştii pieselor ce rulau în rockoteca abscundă.
Prelungirea plictiselii a fost dată şi de micile probleme tehnice apărute şi care au dus la o întârziere de o oră.
Atmosfera a început încet încet să se dezmorţească odată cu intrarea efectivă în pâine, cu debutul părţii a doua.
Mai întâi de toate s-a încercat o busculadă (pogo, moshpit... cum vreţi să-i spuneţi) soldată însă cu accidente nefericite cauzate de spargerea unei sticle de suc de malţ cu hamei.
Părea a fi un incident izolat însă ca un făcut sângerările au continuat şi la scurt timp s-a stârnit o bătaie în toată regula pornită de la nişte orgolii fireşti ale unuia dintre metalişti faţă de unii al căror creier probabil că nu a fost şlefuit bine sau era aburit de alcool.
Bătaia în sine a fost una de porc dat fiind raportul de forţe, cam 16 la 1, însă ce-a urmat a fost şi mai rău. Ameninţările cu arest de 24 de ore ale celor dintre noi angajaţi pe ici pe colo, ameninţări cu pumnalul ale celeilalte tabere... multe ţineri... mulţi oameni încercând să calmeze... vă daţi seama.
Acest incident părea să încheie seară şi să umbrească definitiv şi irevocabil evenimentul ce cu siguranţă se dorea a fi cu totul şi cu totul altceva decât prilej de bătaie, mai ales că şi N.N. avea o atitudine uşor posomorâtă şi era evident nemulţumit de situaţie şi totodată îngrijorat pentru că o apariţie a Miliţiei putea strica de tot treaba, mai ales că dânşii arareori interpretează corect şi obiectiv o situaţie de conflict.
Sper bucuria mea, aveam să mă înşel amarnic. După îndelungi dezbateri (cam o oră a ţinut situaţia tensionată) spiritele s-au mai calmat şi evenimentul a continuat.
Spre ora 00:00 începusem să mă uit în stânga şi-n dreapta gândindu-mă că în curând "se vor împărţi pijamalele", aşa cum îmi place mie să spun despre cei care pleacă atunci când ţi-e lumea mai dragă. S-au împărţit însă de data asta păreau că sunt "cu porţia" căci la ora 00:00 erau încă destui oameni, cum nu am mai văzut anul ăsta.
Dar cum ceva când începe prost şi e să nu meargă bine continuă în aceeaşi notă, pe la 00:15 alte orgolii, tot ale noastre au făcut ca evenimentul să se oprească din nou, de data aceasta mai clar şi având în vedere şi ora... mă aşteptam să aud foarte curând: "în 15 minute închidem".
Rockoteca însă s-a încăpăţânat să renască din nou din propria cenuşă şi după dezbateri mai scurte de data asta, muzica a pornit din nou şi spiritul rockotecii renăştea.
A fost un sentiment frumos acesta pentru că oamenii au refuzat pur şi simplu să plece şi să admită că rockoteca se opreşte (din nou) din cauza unor orgolii nestăvilite ale unora sau altora.
Nu am să comentez decizia contestatarilor de a contesta calitatea muzicii şi de a forţa oprirea ei întrucât fiecare se cunoaşte pe sine mai bine decât aş putea eu vreodată să cunosc însă mă bucur foarte mult că până la urmă lucrurile au revenit pe făgaşul iniţial.
Partea a III-a şi a IV-a au fost, aşa cum era de aşteptat, şi cele mai intens trăite însă în jumătatea a doua a ultimei părţi lucrurile mergeau înspre direcţia filosofărilor şi al depănării de amintiri cu cei care din motive sociale ajung mai rar în BT-NN.
La ora 01:45 am auzit şi replica: "Închidim într-un sfert di orî!". Stând de vorbă cu Radu (Elf) ne uitarăm la ceas şi ne gândeam că totuşi până la această oră târzie în noapte au rămas, din păcate, numai cei aşa-zis bătrâni, adică cei ce-au pus bazele spiritului rockotecii în urmă cu ceva ani, cei care formau efectiv comunitatea pe vremuri. Acestora li se adăugau însă un Alex bine luat de alcool dar foarte fericit şi Tudor (pletosu' mic).
Din nou spiritul celor prezenţi care au refuzat să plece au făcut ca manifestarea să continue şi acel sfert de oră s-a prelungit exponenţial.
După încheierea celor 8 ore de playlist, cineva, dintre cei cu ştate vechi în comunitate, a luat iniţiativa şi i-a răsplătit pe cei rămaşi, cei care-au rezistat, cu coniac şi berică.
Rockoteca a încetat să mai fie imediat după acel moment însă nu înseamnă că şi spectacolul s-a terminat.
Muzica sfârşitului anilor '80 şi începutului anilor '90 a continuat să încânte pe cei care au uitat pentru o secundă de mizera societate. Artişti precum Mr. President sau Reel 2 Real i-au făcut pe cei prezenţi să escaladeze culmele fericirii...
Faptul că eram acolo cu toţii, simţindu-ne bine, acolo, în BT-NN, în locul pe care unii îl numesc "a doua casă" m-a făcut să oftez după vremurile trecute (o să revin cu asta într-un articol ce va să vină).
Spectacolul a ţinut până în jur de 3:30 când oboseala a început să pună capac mai tuturor, inclusiv lui Nea' Nelu, fapt ce l-a făcut pe acesta din urmă să anunţe... "a cam fost ora 3:00".
Cu greu m-am lăsat readus în realitatea infectă şi parcă mi-aş mai fi dorit "încă o piesă" şi încă una... nici nu pot descrie în cuvinte ce frumos a fost ACEA parte... fără bătăi, fără orgolii doar distracţie ... ca-n vremurile bune.
În jur de 3:45 am plecat alături de Tudor şi Alex, unii dintre puţinii în care încă mai sper că vor duce tradiţia BT mai departe, către vastele noastre apartamente.
Realizând că Alex, deşi nu e vreun luptător sumo, e destul de greu de cărat, am ales să folosim serviciile taxi. Surpriză: în locul unde ar fi trebuit să fie taxiuri nu erau.
Totuşi, nici n-am apucat să închid telefonul operatoarei de la firmă că a şi sosit. Spre mirarea noastră şi a lui Alex, acesta şi-a adus aminte adresa şi l-am putut livra în siguranţă în vastele sale apartamente :)
Apoi am pornit cu acelaşi taxi către casa mea după care Tudor şi-a continuat drumul singur până o stradă "mai la deal".
Mi-aş fi dorit să scriu acest articol atunci dimineaţa, la cald, însă oboseala şi frigul îmi măcinau fiecare oscior şi fiecare celulă a globului meu ocular şi astfel după numai 3 fraze am renunţat.
Ce rămâne după această rockotecă ? Rămân amintirile frumoase ale celor care nu au văzut până acum aşa ceva, rămâne o bilă albă pentru mine care demult nu mai asistasem la aşa ceva şi rămâne una dintre rockotecile foarte naturale, cu bune şi cu rele.
Vă rog pe toţi cei care aţi fost la eveniment sau aţi participat la ceva similar în trecut să-mi împărtăşiţi viziunile dumneavoastră. Eu aşa am văzut lucrurile.
Ştiu că nu pentru toată lumea a fost ceva reuşit însă ca orice lucru de pe planeta Pământ, nimic nu este şi nu poate fi perfect!
După această rockotecă cel mai mult îmi stă gândul la următoarea piesă căci transmite exact mesajul şi refularea pe care o simt eu vizavi de această idee a rockotecii. Aşadar, Queen - The show MUST go on!

sâmbătă, 27 decembrie 2008

Rockoteca 27 decembrie

Aşa cum aţi mai fost anunţaţi, în această seară, în incinta BT-NN va avea loc o rockotecă. Deasupra scrisului se află afişul făcut de Trix cu ocazia evenimentului. Acest tip de evenimente au mai avut loc în locaţia mai sus menţionată însă de această dată se doreşte a fi ceva într-un cadru ceva mai organizat şi finalitatea se doreşte a fi mai puţin alambicată, aşa cum s-a întâmplat până acum.
Ultima oară când aşa ceva s-a organizat "ca la carte" a fost în urmă cu mai bine de un an, cu ocazia zilei naţionale a României.
În urmă cu nu foarte mult timp de la momentul redactării prezentului articol s-a finalizat şi playlistul rockotecii ce conţine muzică pe gustul tuturor admiratorilor genului ce se aşteaptă a fi prezenţi la eveniment, playlist ce poate fi studiat aici .
Întrucât nu toţi cei ce vor onora cu prezenţa la evenimentul din această seară sunt, sau ar trebui să fie, maniaci după acest gen, mi-am propus să scriu câte ceva şi să ofer mai multe date despre trupele ale căror muncă va putea fi auzită în boxe.
Dar până atunci, trebuie să spunem că playlist-ul este împărţit 4 părţi şi durează, aşa cum menţionează şi blogul lui ParaDex, aproximativ 8 ore şi jumătate.
Prima parte este dedicată "încălzirii" şi conţine piese ale moldovenilor de la Gândul Mâţei, bârlădenii de la Puzzle şi Sever-Bogdan care au încântat auzul bârlădean şi cu alte ocazii în prestaţii live la BT-NN, AC/DC, dar şi piese ale ceva mai puţin cunoscuţilor Bucium, Piatra, Odyssey, Tiarra sau Omăt.
Să luăm pe rând:
Bucium este o trupă de Folk Rock din Bucureşti, având ca temă de bază folclorul românesc. Influenţa principală în muzica lor este cea de sorgintă sinfonică. Muzica lor poate fi ascultată, pentru a vă face o idee, aici . Formaţia Bucium a făcut pasul cel mare concertând la Rock'n'Iaşi Winter Edition 2008.
Formaţia Piatra cântă un folk metal cu influenţe doom, aşa cum spun ei şi sunt din zona Bucovinei. Printre membrii formaţiei se află şi componenţi ai ceva mai celebrei Bucovina. Au concertat la Heartrock Botosani, ediţia a III-a.
Odyssey s-au format în 1996, la iniţiativa lui Cristian Rangu şi a lui Laurenţiu Paicu. Sunt din Suceava şi stilul pe care-l practică este folk-rock. Mai multe despre ei puteţi găsi pe site-ul oficial al trupei.
Trupa Tiarra s-a înfiinţat în urmă cu 4 ani şi abordează în prezent genul gothic black metal. De asemenea sunteţi liberi să răsfoiţi site-ul oficial al trupei .
Omăt ? Ei bine Omăt (referită uneori şi ca Om@t) este o fostă trupă bârlădeană compusă din tineri rockeri şi doi ceva mai în vârstă, toţi de la Codreanu şi îndrumaţi uneori de Oliver. Componenţa trupei era Andrei Goanţă - Tobe, ParaDex - bass, Dima - chitară solo şi voce, Boris - chitară ritmică. Cu Omăt a mai cântat o perioadă şi Alexandra Silav. Omăt a susţinut în urmă cu ceva vreme, când la BT veneau alţi oameni, două concerte, unul singuri şi unul în compania celor de la Cei Fără Nume.

Partea a doua a playlist-ului este dedicată genului death metal, influenţa adusă de peste ocean asupra metalului, şi în general părţilor mai dure ale genului. Playlist-ul conţine piese ale trupelor Job for a cowboy, Dethklok sau Krepuskul (pe care-i ştiţi că au concertat recent la BT-NN) dar include şi pe Marduk, Truda şi pe mai clasicii Motorhead.
Eu nu sunt un pasionat al acestui gen de muzică însă dintre trupele de-acolo am să vă povestesc puţin despre Truda.
Truda este o formaţie de death metal/hardcore din Cluj-Napoca. Versurile lor sunt uşor amuzante uneori însă instrumentalul este unul pe care eu îl consider interesant. Puteţi lua pulsul formaţiei Truda de pe pagina lor de myspace.

Partea a III-a este dedicată exclusiv genului folk metal şi derivaţiilor acestuia folk black metal, pagan metal, etc.
Printre trupele ce vor fi anunţate aici se numără Eluveitie, Primordial, Finntroll, Korpiklaani dar şi mai puţin cunoscuţii în comunitatea bârlădeană Arkona, Trollfest, Ensiferum, Skyforger , Kroda, dar si bârlădenii de la Ashaena.
Arkona (Аркона) este o formaţie de Slavonic folk Metal din Federaţia Rusă. Formaţia a luat fiinţă în 2002 şi are ca influenţă principală în versuri folclorul rusesc şi mitologia slavă. Puteţi asculta piese de la ei aici.
Trollfest este o trupă de folk metal din Regatul Norvegiei. Formaţia a avut ca primă apariţie live notabilă la Barther Metal Open Air în Germania, în anul 2007. O părticică din munca lor, ce conţine 4 albume, poate fi ascultată aici.
Ensiferum este o trupă finlandeză de viking folk metal fondată în 1997. Mai multe găsiţi pe pagina lor oficială .
Skyfoger este o trupă de pagan folk metal din Letonia fondată în 1995. O mostră din muzica lor puteţi găsi aici.
Kroda este o formaţie din Ucraina formată în 2003 şi care abordează genul Pagan Folk Black Metal. Temele principale ale versurilor lor sunt păgânismul, istoria şi natura. Formaţia a scos până acum 3 albume, un album live şi apare pe două splituri. Mai multe găsiţi pe pagina lor de Myspace.

Partea a IV-a este dedicată mai multor genuri, în general pentru scutrat mătreaţa :D. Aici apar trupe precum Kataklysm, Opera IX, Dope, S.O.A.D., Lamb of God, Haggard, Gorgoroth, toate nume destul de mari pe segmentul lor de muzică pe care activează. Pe de altă parte apar şi nume mai puţin cunoscute precum Spiritual Ravishment din Oradea, Ektomorf, Satanochio sau Agathodaimon.
Ektomorf este o trupă de Nu Metal, profund influenţată de sfera Groove din Ungaria. Fondaţi în 1994 băieţii au scos până acum un demo, 7 albume precum şi un DVD. Nu ezitaţi să le vizitaţi pagina de Myspace.
Agathodaimon este o trupă de black metal din Germania care până nu demult l-a avut ca vocal pe Vlad (actualul său proiect fiind Ra), astfel explicându-se şi prezenţa unor piese în limba română. La rockotecă veţi auzi următoarea piesă:


Agathodaimon - Stindardul Blasfemiei
Asculta mai multe audio Muzica »
Satanochio este o trupă de Avant-garde Black Metal din Bucureşti şi este una din trupele cele mai promovate şi totodată controversate din România. Au lansat un EP şi un DVD. şi recent un album Le puteţi asculta muzica aici.


Cu speranţa că am lămurit măcar o parte din necunoscutele acestei rockoteci vă invit aşadar stimaţi pletoşi, nepletoşi şi ascultători în general de muzică bună să veniţi în această seară şi să petrecem. Desigur Ştefanii sunt bine veniţi :D :D .
Aşadar, ne vedem diseară.
Hai noroc şi chef de rock !
Crăciun pletos tuturor !

vineri, 26 decembrie 2008

Informaţia şi luarea deciziilor

În urma cu un an şi ceva am fost rugat de un cetăţean străin ce vizionase filmuleţul "Am intrat în Europa?" (o să zic şi despre acela) să-i fac ceva similar numai că mai serios pentru a-l folosi în deschiderea dizertaţiei pe care o avea de susţinut la locul său de muncă.
Aşa s-a născut mini-documentarul "Information and decision making".
Tehnic vorbind filmuleţul nu este nici pe departe o capodoperă însă mesajul psihologic pe care a reuşit să-l transmită a făcut din "Information and decision making" un documentar folosit în mai multe circumstanţe decât dizertaţia de la locul de muncă al celui care l-a comandat.
Imaginile par aleatorii însă odată pătrunşi în atmosfera pe care am vrut să o creez ele vor începe să aibă sens. Am folosit imagini din municipiul Iaşi, fragmente din filmul "Am intrat în Europa?" (pentru a demonstra că acelaşi lucru pus în două contexte diferite poate însemna două lucruri diferite) dar şi imagini de altă factură precum şi imagini cu tematică "Matrix".
Vă doresc vizionare plăcută şi aştept comentariile dumneavoastră vizavi de mesajul acestui mini-documentar.
Deşi lingvistic vorbind cuvintele nu sunt atât de dificile m-am chinuit şi am adăugat o pseudo-subtitrare astfel încât să nu existe posibilitatea ca fragmente din mesajul dorit spre transmitere să fie pierdut.
Aşadar, Information and decision making:

marți, 23 decembrie 2008

1128 - 1298

Într-un post precedent, vă invitam pe dumneavoastră, stimaţi cititori să-l susţineţi pe ieşeanul de origine bârlădeană Jianu David-Cezar în concursul pentru minimoşi organizat de postul de radio Pro-FM.
Vă informez că în ciuda eforturilor noastre de a-l susţine, acesta a pierdut până la urmă competiţia lui Ciureanu Ioana Cezara la o diferenţă de 170 de voturi.
David Cezar a terminat această competiţie pe locul al doilea la 551 de voturi distanţă faţă de poziţia a treia ocupată tot de o viitoare reprezentantă a sexului frumos şi la nu mai puţin de 1043 de voturi distanţă faţă de ultima poziţie.
Locul 2 din 16 candidaţi totuşi nu este chiar aşa de rău.
Mulţumiri din partea verişoarei sale din Canada, care mi-a făcut cunoscut acest poll. pentru susţinerea acordată şi numai urări de bine din partea familiei Jianu.

Rasputin

Григо́рий Ефи́мович Распу́тин s-a născut undeva între anii 1863 şi 1873 şi a avut un rol minor dar spectaculos în căderea dinastiei Romanov.
Pe stil vechi data morţii sale este anunţată ca fiind 16 decembrie 1916.
La 92 de ani de la trecerea sa în nefiinţă nu mai vorbeşte nimeni despre el. Totuşi, pe de altă parte, la 2008 ani de la naşterea lui Iisus, tânărul evreu mort pe la vârsta de 32 de ani, încă se mai vorbeşte.
Rasputin a fost, ca şi Iisus, un om cu o inteligenţă superioară dar sărac şi care a reuşit să-şi folosească aptitudinile exact ca şi Iisus: pentru binele său imediat.
Pe principiul "ţine-ţi prietenii aproape şi duşmanii şi mai aproape" Grigori a fost şi călugăr iar mai apoi a urmat un pelerinaj amplu. Întors la Petrograd, Rasputin "s-a dat bine" pe lângă familia imperială şi după momentul în care el a strigat "Ужальте его и вы умретe!"(Înţeapă-l şi vei muri) la o albină ce-l ataca pe fiul familiei imperiale iar aceasta s-a depărtat a fost numit "prietenul nostru" de către familia ţaristă şi lucrurile au mers din ce în ce mai bine pentru el. Mai pe scurt... i-a prostit !
Ţarul şi ţarina îl considerau pe Rasputin un om al lui Dumnezeu şi un profet, iar ţarina credea sincer că Dumnezeu vorbeşte prin gura lui Rasputin. Această relaţie poate fi apreciată şi în contextul relaţiei tradiţionale, vechi şi foarte puternice între Biserica ortodoxă rusă şi pătura conducătoare a imperiului. Un alt factor important era probabil originea germană protestantă a ţarinei: ea era foarte fascinată de noua sa religie ortodoxă, dar se pare că îi lipsea discernământul asupra unora dintre practicile religiei ruşilor. Spune enciclopedia Wikipedia.

Legendele cu privire la asasinarea lui Rasputin sunt poate mai bizare decât cele despre viaţa sa neobişnuită. Odată ce au decis că influenţa lui Rasputin asupra ţarinei îl făca prea primejdios pentru Imperiu, un grup de nobili l-au momit pe acesta în palatul conducătorului complotiştilor, Prinţul Felix Iusupov. Aici, Rasputin a fost ospătat cu prăjituri şi cu vin în care fusese pusă o anumită cantitate de cianură. Conform poveştilor spuse după moartea sa, Raputin nu a fost afectat de otravă, (cantitatea de cianură folosită fiind suficientă pentru uciderea a şase persoane). Hotărât să-şi ducă la îndeplinire planul, Iusupov s-a dus după un revolver, cu care l-a împuşcat pe Rasputin în piept, acesta din urmă căzând la pământ. După o jumătate de oră, când Iusupov a revenit să verifice cadavrul, (sau după alte versiuni, când a venit să-şi ia haina din cameră), Rasputin a sărit în picioare şi l-a atacat pe prinţ, care a fugit să-şi anunţe prietenii despre incident.

Rasputin s-a repezit împleticit către poarta palatului, amenintând că-i va denunţa ţarinei pe toţi conspiratorii. Un alt glonţ l-a nimerit pe fugar, care s-a prăbuşit în zăpadă. Conspiratorii l-au lovit cu bâtele, după care l-au aruncat în râul Neva, uitându-se la el cum se scufunda, satisfăcuţi că, până la urma, "Inamicul Statului" era mort.

După trei zile, trupul lui Rasputin – otrăvit, împuşcat de două ori şi bătut – a fost pescuit din râu şi autopsiat. Cauza morţii a fost stabilită că a fost înecul. Braţele lui au fost găsite în poziţie verticală, ca şi cum ar fi încercat să se elibereze de legăturile cu care fusese imobilizat.

Sună a Iisus Hristos nu ? El a stat 3 zile pe cruce într-o poziţie în care organismul uman nu ar fi rezistat stabil (dar la el se putea că era fiul lui dumnezeu nu?), apoi a fost "înţepat" c-o suliţă şi pusă-i-s-a coroană de spini şi-abia dup-aia a decedat !
Să revenim la asasinarea lui Rasputin despre care Wikipedia menţionează că:

Detaliile despre asasinat date de Felix Iusupov nu rezistă la o examinare mai atentă. Declaraţia dată la poliţie pe 16 decembrie, mărturisirea făcută câtă vreme a fost în exil în Crimeea în 1917, cartea pe care a scris-o în 1927 şi depoziţiiile făcută sub jurământ în 1934 şi 1965 au fost toate diferite între ele. Până de curând, lipsa dovezilor a făcut imposibilă emiterea unor ipoteze credibile.

În conformitate cu raportul de autopsie nepublicat al profesorului Kossorotov şi a reviziilor de mai târziu ale doctorului Vladimir Jarov din 1993 şi a Derrick Pounder din 2004/5, nu a fost găsită otravă activă în stomacul lui Rasputin. Nici concluziile despre faptul că s-a înecat nu mai par sigure la o a doua cercetare. Cert este Rasputin a fost bătut în mod sistematic şi înjunghiat cu o armă cu lamă, dar au existat diferenţe în ceea ce priveşte numărul şi calibrele revolverelor folosite.

Desigur că erau şi încă mai sunt interese politico-economice pentru a ascunde adevărul despre moartea misticului rus însă pentru ascunderea adevărului legat de Iisus nu sunt ?? Ia gândiţi-vă la interesele politico-economico-sociale pe care le are Biserica!
Aşa cum Iisus Hristos a ştiut că va muri şi a prezis anumite lucruri iată că şi Rasputin a făcut-o căci el a scris cu câteva săptămâni înainte de a fi asasinat următoarele rânduri către fiica sa:
Scriu şi las în urma mea această scrisoare la Sankt Peterburg. Simt că voi părăsi această viaţă înainte de 1 ianuarie. Vreau să fac cunoscut poporului rus, Papei, Rusiei Mamei şi copiilor mei, pământului rusesc, ce trebuie să înţeleagă. Dacă voi fi ucis de asasini de rând, şi în mod special de fraţii mei ţaranii ruşi, tu, ţarul Rusiei, nu trebuie să te temi de nimic pentru copii tăi, ei vor domni sute de ani în Rusia. Dar dacă voi fi omorât de boieri, nobili şi dacă ei îmi vor vărsa sângele, mâinile lor vor rămâne mânjite cu sângele meu, pentru 25 de ani şi ei nu-şi vor spăla mâinile de sângele meu. Ei vor părăsi Rusia. Fraţii îşi vor ucide fraţii, şi se vor ucide şi se vor uri şi pentru 25 de ani nu vor fi nobili în ţară. Ţar al pământului Rusiei, dacă vei auzi sunetul clopotului care îţi va spune că Grigori a fost ucis, trebuie să ştii asta: dacă rudele tale mi-au provocat moartea, atunci nimeni din familia ta, adică nici unul dintre copii tăi sau dintre rudele tale nu vor mai rămâne în viaţa pentru mai mult de doi ani. Vor fi ucişi de poporul rus. Eu mă duc şi simt nevoia să spun ţarului Rusiei cum trebuie să trăiască dacă eu am dispărut. Trebuie să gândeşti şi să acţionezi cu prudenţă. Gândeşte-te la siguranţa ta şi spune rudelor tale că am plătit pentru ele cu sângele meu. Voi fi ucis. Nu mai sunt printre cei vii. Roagă-te, roaga-te, fii puternic, gândeşte-te la familia ta binecuvântată. -Grigori

Asemănările dintre viaţa misticului rus şi a misticului evreu sunt nenumărate şi destul de evidente însă pentru că misticul rus provenea dintr-un popor mai naţionalist decât cel evreu şi a mai avut şi ghinionul de a se naşte în secolul al XIX-lea, după Hristos el a fost dat uitării de opinia publică şi continuată venerarea unui alt semi-zeu născut cu 1900 de ani mai devreme tocmai pentru că despre acela nu există atât de multe dovezi clare.
De ce am povestit asta ? Vă spun îndată.
Vreau să subliniez prin prezentul articol că oamenii au nevoie să creadă în ceva pentru a nu se simţi singuri. Oamenii îşi pot pierde motivaţia de a-şi forţa limitele întru progres şi au nevoie de câte un imbold. Acest imbold este credinţa în ceva; în ceva considerat a fi din oficiu adevărat şi apărat cu orice preţ... în acest moment: voia lui Dumnezeu !
Istoria ne arată că toţi cei care au trecut de această fază destul de puerilă au ajuns să conducă lumea. Credeţi că cei mai mari bancheri ai lumii sau preşedinţii statelor importante sunt într-adevăr creştini, musulmani sau orice altceva ? Că ei chiar se bazează pe vreo credinţă oarbă de tipul ăsta ? Păi dac-ar fi făcut-o n-ar mai fi ajuns acolo.
Ceea ce este şi mai interesant este că după stil nou, data morţii lui Grigori Efimovici Rasputin este 29 decembrie 1916... deci foarte aproape de data naşterii tizului său de acum 2008 ani... Iisus Hristos.
Ca şi la Hristos, şi la Rasputin, nu există decât poveşti despre presupuse minuni sau fapte supra-naturale comise de cei doi "în folosul celor din jur" însă nicio dovadă concretă nu a rezistat peste ani.
Concluziile le las să le trageţi fiecare dintre dumneavoastră, cei care citiţi acest articol şi vă invit să mi le transmiteţi şi mie, asta dacă desigur febra sărbătorii naşterii lui Iisus Hristos nu v-a cuprins de tot şi credinţa oarbă nu vă îndeamnă să spuneţi "Blasfemie !!!".

Viaţa lui Rasputin a constituit şi subiect de melodie pentru formaţia Boney M, mulţi ani mai târziu iar mai recent, în 2007, o trupă finlandeză pe numele ei Turisas (viking folk metal) a făcut un cover după această piesă. Interpretările de pe scenă ale acestei piese sunt greu "înghiţibile" pentru toţi cititorii mei, aşa că vă las în compania videoclipului oficial.


duminică, 21 decembrie 2008

Guvernul şi noi. Sau noi şi ei

Deşi şedinţa Parlamentului în care se va acorda votul de învestitură al noului guvern este abia peste 36 de ore, îmi permit să scriu de pe acum.
În primul rând vreau să subliniez că este clar că acest guvern va fi învestit cu o largă majoritate, după părerea mea undeva peste 80%. De ce ? Păi dacă nu, profesorul, de acolo de sus, va propune acelaşi guvern încă o dată. Şi ? iar o să zică Parlamentul nu ? Sa zicem c-ar zice. Şi ? Îi ţine pe toţi sângele-n ei să treacă din nou prin corvoada alegerilor şi prin stress-ul statului la uşa B.E.C. -ului (nr. Biroul Electoral Central) ca să intre-n parlament prin turul III preliminar ? Eu cred că nu.
Aşadar se pare că al doilea om în stat va fi domnul Mircea Geoană şi prim-ministru va fi primarul Clujului, acel om care la emisiunea lui Gheorghe de pe Antena 1 în urmă cu ceva ani a văzut moartea cu ochii.
Totodată eu cred că deja nu se mai pune problema votului de învestitură, acesta fiind admis ca urmând a fi unul pur formal prin simplul fapt că pe 19 decembrie, preşedintele de formă al PD-L şi încă primarul Clujului s-a întâlnit cu liderii organizaţiilor Cartel Alfa şi B.N.S. la dialog social şi spre a discuta un parteneriat pe viitorii patru ani pentru binele ţării. Mda... şi acum traducerea: Câţi bani ne daţi că să vă ţinem la putere ? Nu daţi banu' cum trebuie... e simplu... vă umplem îndată de greve. Sunt 90% convins că tot în după-amiaza zilei de 19 decembrie s-au discutat şi viitoarele greve ce vor fi pe parcursul anilor... şi de ce m-ar mira că vor fi doar în sectoarele ce-au ajuns pe mâna partidului roşu? Eu cred că în sectoarele PD-L vor fi doar greve orchestrate şi care vor fi din prima soluţionate astfel că lumea "va vedea" calităţile manageriale excepţionale ale partidului rudă de gradul I cu PSD... împărţind genele comune ale Internaţionalei Socialiste şi ale FSN-ului.
Domnul Dumitru Costin, preşedinte al BNS, a dat o declaraţie interesantă la ieşirea de la discuţii cu "domnul premier" aşa cum s-a exprimat domnia sa... deşi Boc nu era nici atunci şi nici acum, la momentul postării, premier ci doar primarul Municipiului Cluj.
Domnul Costin a spus la Antena 3 că 2,4 la sută din PIB reprezintă cheltuielile cu salarizarea "statului poliţienesc" şi nu mă refer doar la poliţişti ci la toate instituţiile aferente acestei zone . OOO DA! Frumos spus. Întrucât nu eram pregătit să înregistrez acea ştire, m-am gândit s-o caut acum pentru a o posta ca sursă de verificare a conţinutului prezentului articol dar se pare că acum după încuscrirea PDL-PSD-PC şi agenţiile trompetă de presă Mediafax şi NewsIn s-au încuscrit şi au cam uitat de această ştire. Cenzura la noi există. Minciuna prin omisiune este omniprezentă în media românească. Totuşi, probabil datorită depărtării prea mari de oraşul cu 6 sectoare şi metrou, în Monitorul de Suceava am reuşit să localizez ştirea.
Vi-l mai amintiţi pe Geoană cu ale sale VOTĂM ÎMPOTRIVA DREPTEI! sau trebuie să izolăm PD-L din campania pentru alegerile locale ? Acum nu mai izolează PD-L şi chiar găseşte puncte comune cu aceştia... Cred că ştiu eu un punct comun între cele două partide: banul pus în joc !
Bun, chiar şi-aşa există şi părţi pozitive. De pildă o vom avea la educaţie pe doamna Ecaterina Andronescu, persoană care deşi nu este vreun Dumnezeu în ale administraţiei este probabil peste cei care aveau dificultăţi în rezolvarea părţii I din cadrul Testelor Naţionale pentru clasa a VIII-a. Dânsa a mai fost "ministresă" şi nu-mi aduc aminte să fi fost pe vremea sa atât de multe scandaluri legate de învăţământ cum au fost numai în ultimii doi ani această aşa-zisă guvernare de "dreapta".
Cu ce ne încălzeşte pe noi asta ? Păi nu prea ştiu bine, dar sper că fiind supus mai puţin atenţiei şi analizat cu o lupă de convergenţă mai mare (1 supra convergenţa lentilei = distanţa focală) acest minister îşi va putea desfăşura activitatea ceva mai competent... fie ea şi "de la sine" dar mai închegat.
Cert este că acest guvern are slabe şanse, chiar şi în teorie, de a gestiona corect situaţia de criză economică şi nu numai pentru că nu au suficienţi oameni capabili să o facă ci pentru că toate partidele din Parlament (şi cele din opoziţie) au scopul de a produce BANI. Or.. de unde iei şi nu mai pui... curând se isprăveşte.
Dar eu unul nu mă ingrijorez de asta. Vreţi să vă vând un pont ? La noi în România mereu a fost criză economică ! E drept că prin oraşe gen cele cu 3 echipe în Liga I, cu statuia lui Avram Iancu în centru sau cu suporteri foşti alb-violeţi s-ar putea să se resimtă însă în oraşele mai mici gen Bârladul sau Suceava nimic nu s-a schimbat. Mai mult decât atât... noi de foame sigur nu murim! De ce ? Păi spre deosebire de americani noi rămânem fără bani lângă depozitele cu mâncare căci solurile noastre au tot produs, chiar aşa în ciuda verilor toride... s-a produs în ţara asta şi de foame nu murim.
Eu văd că tot în draci se cumpără şi azi când am vrut să mă duc să-mi iau ţigări de la un supermarket din oraş era full... noroc că vroiam să-mi iau doar ţigări şi nu a trebuit să stau la imensa coadă. Toate cele 7 case erau deschise şi toate bonurile ce ieşeau din casele de marcat aveau 1 metru lungime şi totalurile depăşeau lejer 500 de lei! Şi asta la un oraş cu maxim 90 000 de locuitori şi într-o zonă săracă şi chiar defavorizată a ţării ! Ceea ce mă duce din nou cu gândul că această criză e doar un nou motiv de-a distrage atenţia publică şi deci un alt mod de a minţi prin omisiune opinia publică.
Aşa cum a fost întotdeauna şi acum, cu acest nou guvern, rămânem în trendul climatului temperat continental de tranziţie la nivel politic şi cultural fapt ce va duce la multe probleme pentru această micuţă şi frumoasă ţărişoară.
Totodată acest guvern produce una dintre marile surprize pe plan european şi chiar global: guvernul de stânga-dreapta. Cât va rezista ? Greu de spus. Dacă se destramă repede ar fi primul indiciu că totuşi un soi de criză economică s-ar putea să existe. Ce legătură are una şi cu alta ? Păi e simplu... "roşii" vin la guvernare cu speranţa că "portocaliii" vor împărţi caşcavalul cu ei. Dacă nu este suficient caşcaval... atunci se strică treaba.... pentru că accederea la guvernare a fost până acum şi este cam peste tot un pom lăudat la care chiar trebuie să te duci cu sacul.
Până una alta noi am fost ocupaţi cu analizele voturilor şi cu criza economică şi deci o mare parte din noi nu am sesizat că România a fost practic guvernată de nimeni în perioada post electorală. Eu am simţit-o la poşta română (vezi post anterior) unde numirile de şefi se fac tot pe criterii politice,... ca de altfel mai peste tot.
Probabil singurul lucru bun care se va întâmpla luni este că va fi în sfârşit cineva în care vei putea arunca cu noroi şi mânca mult... borş.... despre activitatea şi deciziile sale; acesta fiind singurul drept câştigat realmente după 1989 (că tot e la modă acum să plângem după eroii revoluţiei şi să lăudăm curajul tinerilor care au ieşit ca oile în stradă fără să ştie pentru ce... dar asta-i altă poveste).
Până când ar trebui să ţină acest guvern? Până în 2012 ? Păi nu cam pe-atunci era calculat că trebuie să vină Planeta X care se va ciocni cu Pământul ? Mă mir că nicio revistă colorată din România nu a încercat să distragă atenţia publicului larg de la lucrurile importante cu acest subiect. Eu cred totuşi că-l păstrează la sertar pentru următoarele evenimente politice şi sociale ce vor veni.

vineri, 19 decembrie 2008

Să mai susţinem un bârlădean


Jianu David-Cezar este un copil născut în martie 2007, la Iaşi, din părinţi bârlădeni.
Fiind născut la Iaşi nu a putut candida pentru judeţul nostru la titlul de cel mai bun minimoş însă chiar şi aşa el încă păstrează şanse mari la primul loc pentru judeţul capitală a Moldovei.
Părinţii concurenţilor n-au înţeles că Moşul e substantiv de gen masculin şi nu poţi să-ţi depui candidatura ca fată/fetiţă/femeie la acest titlu.
Mititelul din imagine s-a detaşat deja faţă de locul 3 ocupat de o fetă şi se bate pentru primul loc tot cu o fată.
Logic ar fi ca el să câştige pentru că Moşul (pentru cei ce cred în aşa ceva sau în spiritul acesta) nu poate fi înlocuit peste noapte cu o Moaşă doar pentru că aşa rezidă dintr-un poll stupid de pe "saitul" celor de la pro fm. Aşadar, votaţi-l pe David aici .
Poll-ul este valabil până pe 22 decembrie.
Câştigătorul va fi doar oleacă mai faimos şi primeşe un sac de jucării însă va păstra logica firească a faptului că Moşul trebuie să fie de sex masculin.
Faptul că e şi bârlădean la origine este un motiv în plus de-a-l vota pe ăsta micu'.
În momentul postării prezentului articol, David se află la 290 de voturi în spate.

Competiţie strânsă

Cei care mă cunosc mai bine ştiu că eu nu sunt un împătimit al jocurilor video şi sunt total împotriva numărului mare de ore petrecut în faţa calculatorului doar pentru a juca câte-un joc menit să nu se termine niciodată sau să se termine după foarte mult timp efectiv de joc (ex: w.o.w., diablo - mă rog x,y,z... nu ştiu câte sunt - sau cabal).
Totuşi, există o excepţie în ceea ce mă priveşte rezidată din pasiunea mea pentru analiza sportului şi mai ales a fotbalului. Astfel se face că uneori mă prind şi eu în câte-un joc de FIFA(orice versiunea), P.E.S.(3 şi 4) sau jocuri dedicate altor sporturi de tipul NBA.
În urmă cu aproximativ 20 de ore ajungeam la BT-NN unde constatam cu stupoare că oferta pentru petrecerea serii este una cât se poate de limitată şi plictiseala părea să se instaureze fără doar şi poate urmând a fi coroborată cu o închidere înainte de ora 00:00. Prin amabilitatea domnului Ţeposu am mers la el acasă şi, ajutaţi de nişte alimente (Timişoreana şi Sankt Petersburg) dar şi suplimente de More, ne-am gândit noi să încingem un mini-campionat de FIFA. Am ales varianta din 2006 (FIFA 2007) şi am zis că începem.
Din cauza problemelor cu sistemul de operare Windows Vista (care apropo e o mare porcărie şi are furăciuni din distribuţii de Linux cât cuprinde!) a trebuit să aşteptăm mai mult până când subsemnatul a rezolvat, deloc calm, fiecare problemă în parte.
După ce toate acestea au luat sfârşit competiţia a început.
Reguli: în caz de egal după 90 de minute meciul intră în prelungiri şi ambele echipe îşi adaugă un punct în clasament. Dacă una din ele învinge în intervalul '90 - '120 aceasta îşi mai adaugă 2 puncte. Dacă scorul rămâne egal, ambele echipe îşi mai adaugă câte-un punct şi învingătoarea de la loviturile de departajare şi-l adjudecă pe cel de-al treilea. Astfel dacă învingi la penalty-uri nu câştigi decât un punct :) .
Debutantul Florin (el neavând niciun meci de FIFA '07 la activ până la cele de antrenament de dinaintea startului competiţiei) a debutat cu un dezastruos 1-10 pe terenul Ţeposului (adică Ţeposu dăduse Host), deşi la pauză scorul era 1-3 şi meciul fusese destul de echilibrat.
Meciul ceva mai aşteptat dintre Lucian şi Ţeposu a decurs într-un singur sens: Spre poarta Ţeposului apărată de legenda Edwin van der Saar. Meciul s-a decis încă din prima repriză, scorul la pauză arătând deja 5-0. În repriza a doua jocul ceva mai degajat al meu a permis aparaţia unor ocazii mari ale Ţeposului însă tot eu am punctat la un contraatac-şcoală pentru 6-0.
Următorul meci l-am jucat eu cu Florin. După 6-0 în prima repriză, am decis să nu-l las cu 0 puncte în campionat şi am facilitat revenirea sa, scorul după 90 de minute fiind 6-6! În prelungiri am zburdat pe teren şi printre altele am marcat de trei ori. Scor final 9-6.
Al patrulea meci a fost returul dintre Florin şi Ţepos, meci dezastruos pentru Florin încheiat cu scorul de 0-16, după ce la pauză Ţeposu conducea cu 4-0.
Meciul care a decis titlul a fost returul dintre Ţeposu şi Luci, meci în care dacă Ţeposu ar fi învins în 90 de minute ar fi câştigat titlul, ajutat fiind de gol-averaj(nu puneam în calcul rezultatele directe).
Partida a început fulminant (Man. Utd - Rosenborg (eu)) şi după o gafă a lui Hirschfeld, Wayne Rooney deschide scorul. La scurt timp o pătrundere individuală a lui C. Ronaldo duce scorul la 2-0. Relaxarea Ţeposului s-a concretizat la şutul imparabil a lui Braaten şi speranţele renăşteau. Cu 2 minute înainte de pauză Michael Carrick trimite o pasă filtrantă şi defensiva lentă norvegiană gafează iar Wayne Rooney îl execută pe portar pentru 3-1.
Repriza a doua a adus o altă faţă a echipei Rosenborg Trondheim (RBK), silită să iasă din betonata-i defensivă. Ţeposu a încercat să evite jocul său obişnuit, unul deschis şi lipsit de defensivă, tocmai pentru a conserva rezultatul. Un contraatac şcoală finalizat de Strand şi un şut puternic al aceluiaşi Braaten a adus egalarea şi totul părea posibil. Ţeposu şi-a reluat jocul obişnuit şi după câteva respingeri eroice ale lui Hirschfeld şi ale masivilor fundaşi norvegieni, Ryan Giggs a marcat pentru 4-3. Egalarea a venit aproape instantaneu după o gafă incredibilă a lui Nemanja Vidic. Şocul s-a produs în minutul 81 când Braaten a şutat iar defensiva lui United a fost anesteziată parcă de şut şi scorul ajungea la neverosimilul 4-5 !
Ţeposu a egalat iar ultimele minute s-au jucat pe contre ambele echipe încercând să-şi apropie victoria. 5-5 şi prelungirile veneau.
În prelungiri tot Ţeposu a înscris prin Cristiano Ronaldo şi la 6-5 părea că RBK a încheiat contruile. N-a fost să fie aşa căci Ţeposu a sesizat momentul şi a continuat să forţeze în atac. Un contraatac bun şi un atac poziţional bine rafinat de norvegieni a dus scorul la 7-6 până în minutul 113.
În repriza a doua a prelungirilor ambele echipe au ratat iar defensiva norvegiană a rezistat eroic lansărilor fundaşilor centrali ai lui United.
În minutul 119 Rooney a păcălit defensiva norvegiană însă un dribling în plus a făcut ca 6 fundaşi norvegieni să-l înconjoare şi respingerea a adus fluierul final. 7-6 după un meci tensionat şi foarte echilibrat şi Lucian câştiga titlul cu o etapă înainte de final.
Ultimul meci, cel de pe terenul lui Florin a fost unul de antrenament dintre Hearts (Scoţia), echipă cu care el a evoluat pe toată durata campionatului, şi Colmbus Crew (USA). Scorul final a fost 9-0 pentru americani, la pauză "galbenii" conducând cu 3-0.
Iată clasamentul final al competiţiei.
Nume V E I GM GP Puncte
Lucian 4 0 0 31 12 12
Ţeposu 2 1 1 32 8 7
Florin 0 1 3 7 54 1

Următoarea competiţie se va desfăşura pe 21 decembrie

miercuri, 17 decembrie 2008

Românii au câştigat

În legătură cu acel poll de pe site-ul olandez, poll în care era înscrisă şi o organizaţie non-guvernamentală din Bârlad, vă pot spune că AM CÂŞTIGAT.
Când am aflat de acest poll, cu trei zile înainte de a se încheia sesiunea de votare scorul la voturi era 8814 la 8790 pentru olandezi.
Cu o oră înainte de închiderea poll-ului scorul era de 10974 la 9173 în favoarea organizaţiei româneşti.
N-am să spun acum fraze lacrimogene că vezi-doamne nişte copii năpăstuiţi vă vor fi recunoscători, etc... vreau doar să vă mulţumesc că aţi ajutat nişte români să câştige în fieful olandez.
Nu cunosc întregul conţinut al proiectului însă dacă se vor organiza activităţi pentru publicul larg (din afara lumii ONG) în cadrul acestui proiect voi scrie aici.

Punte peste veacuri


Luni, 22 decembrie 2008, la ora 10:00 va avea loc în cadrul Cercului Militar din Bârlad vernisajul expoziţiei artistului plastic Alexandru Duduc, expoziţie intitulată "Punte peste veacuri".
Alexandru Duduc, Străchia, toboşarul trupei bârlădene de metal păgân moldovenesc, Ashaena, ne va expune câteva dintre lucrările sale.
Toboşarul trupei Ashaena a studiat la Universitatea “George Enescu” din Iaşi,în cadrul Facultăţii de Arte Plastice şi a absolvit anul acesta.
Vă aşteptăm la eveniment.
Mai multe detalii pe Blogul lui Cosmin.

marți, 16 decembrie 2008

Incompetenţă la Poşta Română

Acest post vine ca o descărcare după ani de umilinţe pe la ghişeele oficiului poştal nr.1 Bârlad, din strada Republicii nr. 277!
A trebuit să trimit un colet către o persoană fizică ce-şi are domiciliul în capitala României. Coletul avea o valoare pe care eu doream ca destinatarul s-o achite la ridicarea coletului. Bun... deci colet poştal cu valoare şi ramburs, completat un formular şi atât. Sau nu ?...
M-am dus frumos cu măgăoaia* de 4,305 kg şi 90x90x15 cm, cam pe la ora 14:00, din vârfu dealului până într-acolo, fericit nevoie mare după nota obţinută în teza de la Limba şi Literatura Română.
Mă duc, nu era nimeni. Sunt invitat să stau la rând. De ce ? N-am prea înţeles ... În fine, îmi pune în faţă un formular (văzându-mă cu măgăoaia în mână) şi se apucă de următorul din spatele meu căci între timp se adunaseră vreo trei.
Mă apuc să completez, eu calm, şi o întreb ce scriu la tipul coletului ca să îmi vină banii pe el ? răspuns: veniţi când l-aţi terminat de completat! Mergeţi în sală şi completaţi. Vedeţi că sunt modele acolo. Se pare că în sală înseamnă de fapt în mijlocul sediului oficiului poştal la semi-măsuţele alea din jurul stâlpilor de susţinere ai clădirii. Mă rog... mă uit la modelele care de fapt erau unul singur (am sesizat dezacordul) şi mă apuc să completez după acela. Scriu, îl cântăresc (cum spuneam măgăoaia avea 4,305kg), mă duc la ghişeu, plătesc 10 lei niscai taxe (printre care 0.8% din valoarea declarată), întreb în cât timp ajunge, îmi spune zâmbitoare că în maxim 2 zile şi dau să plec... dar mă pune naiba şi întreb: Şi să vin eu peste două zile sau îmi vine hârtie din aia acasă ca să viu să-mi ridic banii? la care tanti, foarte mirată îmi spune aaa, păi di ci n-ai spus că vrei ramburs ?? Nu, nu-ţi vine niciun ban !. Încerc să-i explic că eu vreau aşa, că aşa i-am spus din prima secundă şi că dacă tot s-a comis o greşeală să anuleze expedierea şi să fac alt forumular din ăla dar de-această dată cum trebuie.
Începe să-mi spună că aşa ceva nu se prea poate, dar după câteva insistenţe şi nişte priviri mai puţin ortodoxe mă trimite la capătul clădirii la şefa de ghişeu să fac o cerere în acest sens.
Mă duc la capătul clădirii şi ghici ce ? Nu era nici dracu la ghişeu ! Le spun celorlalte doamne/domnişoare de-acolo, dânsele strigă o dată "IRINAAAA" şi atât. Mai stau.
După circa 10 minute mă adresez din nou angajatelor şi cer cu şefa de ghişeu întrucât nu dispuneam de întreaga zi pentru poştă. Sunt rugat să mai aştept puţin şi după alte 10 minute mi se spune foarte senin că a plecat acasă puţin mai devreme astăzi. Dar salariul sunt convins că şi-l va lua întreg.
Mă întorc la tantea de la mesagerie, îi explic cele întâmplate, o mai întreb o dată dacă nu se poate un pic mai repede, mai ales că era vorba de greşeala lor că aveau modelele greşite şi/sau incomplete, şi mă trimite din nou acolo că va veni adjuncta.
Revin în capătul clădirii, timp în care dânsa îi face o vizită dirigintelui poştei în legătură cu cazul meu. (Deci vă daţi seama ca să anuleze un rahat de formular trebuia întrebat dirigintele !!!)
Sunt chemat DIN NOU la mesagerie pentru a intra în biroul dirigintelui şi a mi se explica ce este de făcut. Mi se spune că se poate însă numai prin eliberarea unei noi fişe de expediţie (adică formular din ăla de-ţi dă să completezi când vrei să trimiţi colet) şi cu pierderea taxelor plătite, adică 10 lei urmând a se duce pe apa sâmbetei.
Încerc să-i explic dirigintelui poştei că angajata din subordinea domniei sale a fost cea incompetentă şi că modelele de pe pereţi sunt incomplete şi inexacte iar domnia sa îmi zice păi da' dacă pe păreti scrie o prostie, dumneata o copii? Păi măi omule dar de unde să ştiu eu ? Eu dau bani pentru un serviciu, nu trebuie ca TU să mă informezi ? Nu e interesul tău ca eu să vin şi altădată la tine ?
În fine, momentul 0 a fost când mi s-a spus că trebuie să achit 12.5 lei pentru a putea trimite până la urmă coletul aşa cum doresc eu şi nu cum fusese greşit expediat (expediat doar virtual căci efectiv coletul nu părăsise clădirea). Eu luasem la mine doar 20 de lei căci nu mă puteam gândi că o să coste mai mult, de fapt chiar aveam dreptate dacă nu erau angajaţii incompetenţi !!!!
Încerc să le explic că nu am suficienţi bani la mine, ei ridică din umeri că altfel nu se poate. Din acel moment vocabularul meu s-a alterat iar cuvintele academice erau din ce în ce mai rare iar procentul de fraze începute în "vă bag în" şi terminate în "zdă" creştea dramatic.
Păi cum dom'le să dau tot eu bani pentru incompetenţa angajaţilor tăi ? întreb eu furios pe diriginte. Eu am greşit din cauza modelelor puse aiurea tot de voi! Eu de unde să ştiu că nu-s poştaş de meserie?! adaug eu. Momentul zero s-a acutizat când tovarăşu diriginte (pentru că şi gândirea, şi exprimarea şi totul erau comuniste, în sensul rău al cuvântului, la el) a replicat Dom'le ai greşit, plăteşte !
Văzând că n-o scot la capăt şi se apropia vertiginos ora 16:00 când coletele plecau şi astfel ajungeam să devin un bun creştin trimiţând ACEL colet fără valoare. O sun pe mama şi o rog să coboare pân' la poştă să-mi aducă 2.5 lei, cât îmi mai trebuiau şi în fine am strecurat alte sfinţiri şi nişte mântuitori la adresa Poştei Române!
Mai aştept încă 20 de minute ca să îmi dea altă hârtie, mă apuc să copii şi deşi mama nu s-a grăbit, tot a trebuit să aştepte şi ea lângă mine până când i-am plătit dobitoacei şi acei 12.5 lei şi în sfârşit am avut confirmarea că-mi vin acasă banii pe colet în maxim 2 zile şi că totul va fi în regulă. Ora ? 15:45 !
Aşadar 105 minute din viaţa mea, momente în care îmi venea să le dau cu capul de pereţi, să mă dau cu capul de pereţi, momente în care am înjurat fiecare angajat al poştei de cel puţin 200 de ori, atât pentru episoade de tipul ăsta din trecut cât şi pentru faptul că încă o doamnă aştepta o factură pentru nişte timbre de cam 100 de minute...
E incredibil ! Se mişcă în reluare TOŢI angajaţii poştei române !!!
Mai mult decât atât, tot eu a trebuit să plătesc incompetenţa lor, că şi-aşa n-o plăteam destul prin taxele şi impozitele pe care le plătesc la tot pasul acestui stat care parcă nu se mai stabilizează din '90 încoace.
Chestia e că mi-a cerut înapoi chitanţa de 10 lei şi mi-a dat altă chitanţă pe care scrie 18.3 lei, deşi eu în total am plătit Poştei Române 22.5 lei !
Sunt convins că până la urmă va anula acea chitanţa şi diferenţa şi-o va trage pe turta ei. Stai-ar pe piept şi să fie atât de puţini încât nici lumânare să nu-şi poată cumpăra !
Eu aş fi fost de acord să fi plătit din prima 35 de lei... 40 de lei... dar să fie unu' care să dea relaţii ca lumea, eventual să completeze el conform dorinţelor mele că eu nu-s scrib şef şi nici nu văd suficient de bine la lumina aia chioară şi mirosul de ţigan nespălat. Să dau dom'le mai mult dar să le mărească salariile şi astfel să crească competitivitatea şi competenţa! Ia să vezi că nu s-ar mai mişca în reluare !
De exemplu pe vremuri, când luam alocaţie, trebuia să mă duc la poştă, cel puţin după 2006. Până în 2006 a existat şi varianta cu reprezentanţele Banc Post. Când mă duceam la poştă să-mi ridic dreptul acela infim ce mi se cuvenea, bani cu care nu puteam oricum să-mi cumpăr nici măcar 10% din cele trebuitoare şcolii, trebuia să stau la coadă. De ce ? Că erau mulţi dom'le. Erau mulţi, drept e, dar era un ghişeu deschis, iar uneori erau două, cel de-al doilea fiind la etaj dar nesemnalizat şi la care se duceau doar "cei cu experienţă". Dacă ar fi fost toate cele 7 ghişee deschise şi angajatele s-ar fi mişcat ceva mai repede de stadiul "în reluare", aş mai fi stat câte 2 ore la coadă ? Mă îndoiesc.
La Banc Post se duceau o bună parte din cei din zona gării (o zonă populată cu tineret din Bârlad). Şi acolo nu era aglomerat ? Ba da! Dar Banc Post avea profit de 1% din fiecare alocaţie distribuită ! Şi în funcţie de viteza de lucru angajatul primea sporuri şi credeţi-mă c-am nimerit momente când coada era aproape până la uşă... dar niciodată n-am aşteptat mai mult de 20 de minute. Se compară ?
Pentru faza cu acea chitanţă s-a găsit şi mama în drum spre casă să mă acuze de neatenţie, lucru perfect adevărat în acel moment, dar momentul fusese foarte prost ales căci după ce te toacă sistematic 105 minute un angajat incompetent al statului... parcă nu-ţi mai arde să te mai toace şi unul din propria ta familie.
Mă rog,.... am ieşit din poştă abia după ce am mai blagoslovit instituţia cu nişte cristoşi, dumnezei, rude ale unui oraş din Croaţia, fraze terminate în "zdă", câte ceva legat de activităţile recreative ce le-aş întreţine cu familiile unora dintre angajaţii poştei (ah şi la poştă aşa !!!), câte ceva despre a lor muie... etc.
Pe de altă parte vor salarii mai mari şi vor nu ştiu ce concedii ! Şi salariul minim pe economie e prea mult la cum se mişcă şi cum se comportă cu clientul !
În final o piesă heavy metal autohtonă ce parţial conţine sentimentele pe care le-am trăit eu în groaznicele momente de la Poşta Română. Aşadar, conform principiului cap ai, minte ce-ţi mai trebuie ? Hai să ne angajăm cu toţii la poştă.

Ma`ntreb ce`a mai ramas
Din chinul tau pe cruce
Ma`ntreb ce`a mai ramas
Din timpul meu ïn lume

Trooper ( România - Heavy Metal) - Strigăt

sâmbătă, 13 decembrie 2008

Destul, dar prea puţin la handbal.

România a disputat astăzi ultimul meci pe care-l mai avea de disputat la Campionatul European de Handbal din Macedoni, cel cu Croaţia, meci încheiat cu victoria româncelor, după prelungiri, scor 36-33, titrează GSP .
Aşadar România încheie pe locul 5 acest turneu final, primele patru urmând a fi stabilite prin finala mare dintre Norvegia şi Spania, şi finala mică dintre Germania şi Rusia.
Acest turneu a început fulminant pentru noi cu două victorii de răsunet în faţa Ungariei (campioana olimpică) şi a Franţei. A urmat a apoi o sincopă, la care nu se aştepta nimeni, sincopă ce s-a dovedit a fi decisivă: o înfrângere contra Spaniei, considerată una din marile surprize ale turneului.
Pentru cei ce nu ştiu, România are în palmares la nivel de naţională mai multe titluri de Campioană şi Vicecampioană Mondială şi multiple performanţe şi trofee câştigate la nivel de cluburi: (la feminin: CSM Râmnicu Vâlcea, Oltchim Râmnicu Vâlcea, Rulmentul Braşov, HCM Brăila, iar la masculin: Minaur Baia Mare, Steaua Bucureşti, HCM Constanţa şi mai nou HCM Ştiinţa Bacău).
Înfrângerea cu Spania ne-a obligat să învingem exact în meciurile în care speram să nu fie nevoie: cu Danemarca şi Norvegia.
Meciul cu Danemarca a început şi s-a desfăşurat cum nu se putea mai rău pentru naţionala feminină a României, danezele conducând şi la 5 goluri diferenţă. La pauză a fost 13-10 pentru nordice însă finalul nebun impus de aruncările tip torpilă ale lui Maier au făcut ca România să se impun in extremis cu scorul de 27-25.
Chiar şi-aşa, România tot avea nevoie de victorie cu Norvegia, mai ales că vecinele de la Vest, naţionala maghiară a cedat şi ea surprinzător în faţa Spaniei deşi a condus şi la 7 goluri diferenţă, revenirea ibericelor fiind posibilă după anunţarea rezultatului dintre Danemarca şi România. O victorie sau un meci egal scos de unguroaice ne-ar fi calificat pe noi în careul de aşi, meciul cu Norvegia fiind doar o formalitate. Pe sistemul mor eu dar mori şi tu, Ungaria a început să cedeze surprinzător, încet dar sigur teren în faţa ibericelor care în final s-au impus la 3 goluri diferenţă.
Acest rezultat a făcut ca România să aibă nevoie de victorie cu selecţionata scandinavă, lucru de altfel ştiut dinainte că este greu spre imposibil. Aşa cum era de aşteptat, Norvegia s-a impus fără probleme scor 35-31 şi a mers în careul de aşi alături de Spania. Norvegia a trecut în semifinală de Rusia cu un zdrobitor 24-18, Rusia care a disputat finala mondialului trecut în compania României, finală câştigată de rusoaice. Spania a trecut şi ea de modesta Germanie şi astfel s-a scris istoria participării româneşti la acest turneu final, turneu din care ieşim cu capul ceva mai sus decât de la cel olimpic însă rămânem cu un gust amar căci trebuia să întâlnim Norvegia abia în finala şi nu acum.
Antrenorul naţionalei feminine de handbal a României, Radu Voina, declarase înaintea turneului final că România este capabilă să se întoarcă din Macedonia cu un rezultat bun. Până la urmă a avut dreptate, dat fiind faptul că performanţa locului 5 a mai fost atinsă de România la Campionatul European în 1996 când campioană pe atunci a ieşit Danemarca.
Aşadar după dezastrul naţionalei de fotbal a României la Euro 2008, dezastrul echipelor româneşti din Cupa UEFA şi a Stelei în Liga Campionilor, vine acum şi un dezastru de proporţii ceva mai mici şi din partea handbalului.
Ce este şi mai trist este că Luminiţa Huţupan, cea mai bună portăriţă din handbalul mondial la ora actuală, se va retrage din activitatea competiţională după acest turneu final iar din spate nu pare să vină vreun super talent.
Oricum, trebuie felicitată munca depusă de fete şi bucuriile aduse nouă iubitorilor de sport prin victoriile cu Ungaria şi Danemarca.
HAI ROMÂNIA !

vineri, 12 decembrie 2008

Să susţinem românii

O organizaţie non-guvernamentală din Bârlad, România se chinuie să câştige un proiect cu finanţare olandeză, câştigarea acestuia depinzând de voturile online.
Aşadar vă rog pe toţi cei care citiţi acest articol să intraţi aici şi în dreapta veţi vedea un poll. Daţi click pe Bună Ziua şi apoi daţi click pe Stem . Să susţinem aşadar românii noştri.
Poll-ul este valabil până pe 15 decembrie.

joi, 11 decembrie 2008

Votul la români

Deşi încă nu s-a întrunit noul Parlament, chipurile ales de noi românii prin vot "uninominal", acest lucru urmând să se întâmple pe 15 decembrie, m-am decis să aştern câteva rânduri privind această problemă.
Acestă lege a votului uninominal a fost o idee proastă încă din capul locului însă chiar şi-aşa totuşi a fost până la urmă aplicată însă fără a informa corespunzător votanţii despre modul în care vor fi aleşi viitorii parlamentari. Astfel că "să votez eu cu cine vreau eu, fără liste impuse" s-a transformat în "votăm cu cine se poate". Eu de exemplu aş fi vrut să-l votez pe Corneliu Vadim-Tudor însă nu candida în colegiul meu şi-atunci ce era să fac? Să-mi schimb domiciliul ?
Mai mult decât atât, politicienii noştri dragi, cunoscând foarte bine legea, nu numai că au împărţit în mod inegal colegiile dar şi-au împărţit frăţeşte şi candidaturile. Astfel că Vasile Blaga, de exemplu, deşi e din Oradea, a candidat pentru un colegiu din oraşul ăla cu 6 sectoare şi metrou sau Elena Udrea a candidat pentru un colegiu din capitală la "concurenţă" cu Luminiţa Anghel şi nu în vreun colegiu din Constanţa la concurenţă cu vreun alt mare om politic... de ce ? Păi cum de ce ? Din acelaşi motiv pentru care n-a candidat Marko Bela la Bârlad sau Corneliu Vadim Tudor pentru Miercurea-Ciuc. Practic şi-au împărţit mandatele între ei, noul Parlament putând fi uşor creionat încă de dinaintea demarării campaniei electorale.
În colegiul uninominal pentru municipiul Bârlad lucrurile au stat simplu: viceprimarul Adrian Solomon a candidat singur (nici nu ştiu cine erau ceilalţi) iar la Senat a candidat unul dintre oamenii importanţi ai partidului roşu (încă evit să le dau numele).
Înainte de a trece la rezultate şi de a le comenta, doresc să menţionez că nu sunt membru în niciun partid politic şi nici nu sunt un simpatizant înfocat al vreunuia dintre ele.
Bun, după acest vot aşa-zis uninominal, au venit rezultatele care au fost cam aşa: Alianţa Politică PSD+PC 37%, PD-L 36,8% , PNL 17%, UDMR 6,5%.
Foarte frumos, mă rog poate mai puţin partea cu UDMR-ul.
În această situaţie înseamna, logic vorbind, că PSD+PC trebuia să aibă cu unul sau doi mai mulţi deputaţi decât portocalii şi cu cel puţin un senator mai mult decât aceiaşi portocalii. Ei bine... NU ! Ne-a fost adus aminte din nou că suntem în România şi că dictatura băsesciană poate multe. Vă repet, nu sunt un simpatizant al PSD şi cu atât mai puţin ai partenerilor lor de alianţă însă ei au fost cei care au alergat de unii singuri şi-au ieşit pe locul al 2-lea.
PD-L a obţinut cu 5 mandate mai mult la Cameră şi cu 3 mai multe la Senat după aplicarea "algoritmului de reîmpărţire a mandatelor pentru candidaţii ce nu au obţinut 50%+1 vot în colegiile în care au candidat". Foarte frumos,... dar cum vine asta frate ? Ni s-a spus că e vorba despre scorul la nivel naţional al partidului. Aşa o fi ? Nu ştim! Şi unde nu ştim ? în China ? NU, în România noastră cea transparentă.
În colegiul din Bârlad, viceprimarul a devenit "fostul" viceprimar şi actualul deputat reuşind să obţină 51,7% din voturile valabil exprimate de către bârlădeni. Colegul său de partid ce-a candidat pentru Senat a obţinut 48.9% din voturile valabil exprimate şi a intrat în această horă a reîmpărţirii. Şi ghiciţi ce ? Deşi a avut cu 6000 şi ceva mai multe voturi decât locul 2 (Daniel Drăgan - PNL) şi cu peste 8000 de voturi în plus faţă de locul al 3-lea ocupat de candidatul PD-L... totuşi, a mers în Senat pentru Bârlădeni... candidatul PD-L, votat de de doar 10% din populaţia oraşului. Frumos nu ? Să fi meritat ? Eu cred că nu.
Dar totuşi cred că da, mai ales dacă ne gândim că Iosif Koto (aţi ghicit, de la UDMR) a ajuns în Camera deputaţilor cu doar 34 de voturi în condiţiile în care cel de pe primul loc a obţinut 577 de voturi! Ca să nu mai pomenim de parlamentarul de 82 de ani, Gheorghe Krankovtcs (sau ceva de genul), candidat pentru o minoritate obscură într-un colegiu din diaspora, care a reuşit performanţa de-ajunge deputat cu doar UN SINGUR VOT ! Ceea ce mă duce cu gândul că nici măcar familia nu l-a votat, lucru de altfel extrem de grav.
Cu astfel de candidaţi.. să tot aibă UDMR-ul şi minorităţile nişte procente înfiorător de mari. Dacă mai punem şi absenteismul... ce mai ... treaba-i bună.
Odată ajunşi la aceste rezultate a început să se pună problema alianţelor căci niciun partid nu a obţinut 50% +1 mandat în ambele camere ale Parlamentului. Ei, de-aici încolo eu unul nu mai înţeleg nimic.
E clar că alianţele se fac pe criterii de câţi bani ne putem trage de-aici... sau de dincolo însă chiar aşa de mare porc nu mă aşteptam. Ştim cu toţii că partidele nu mai au de mult ideologie dar măcar cât ţine campania electorală şi o lună după ea au. Ei bine de data asta nici măcar atât n-au mai avut răbdare. Astfel se face c-am ajuns totuşi la un guvern de stânga şi uşor spre dreapta.
PSD este autodeclarat partid de stânga(membru al Partidului Socialist European) iar PC este de asemenea înscris în forul european de centru-stânga. Partidul Prezidenţial pe de altă parte este rudă cu PSD (fostul PDSR), amândouă trăgându-se din acelaşi "tată" - FSN !
La scurt timp de la înfiinţare, PD, condus de Petre Roman (într-o perioadă îşi făcuse şi el partid şi se chema Forţa Democrată.... nu ştiu dacă mai există) s-a înscris în Internaţionala Socialistă (deci de stânga). Totuşi, o dată cu ascensiunea bazată pe ignoranţa celorlalţi a lui Traian Băsescu din postura de ministru obscur de la unul din partidele din coaliţie, la primar de oraş mare şi până-n fruntea statului l-au făcut pe acesta pionul principal în PD. După episodul bizar cu fantoma Theodor Stolojan, care şi-a luat jucăriile şi-a plecat din PNL (!!!) s-a fondat PLD, doar ca să existe o scuză pentru înscrierea în masă de noi membri în partidul pe-atunci încă albastru şi cu un trandafir (în loc de 3... cum spuneam.. au acelaşi strămoş). PLD a fuzionat rapid cu PD dând naştere actualului Partid Prezidenţial, PD-L format chipurile din membrii PD şi cei care au crezut în alianţa DA (da da da dirladadada) din 2004. Bun, ideea era că PD şi-a schimbat brusc orientarea politică şi ideologică lucru probabil întâlnit doar prin Afghanistan sau Somalia dar într-o ţară civilizată şi cu multă istorie şi cultură sigur nu s-a mai întâmplat.
Ce-am vrut eu să spun ? A ... da! Că o alianţă PSD-PC-PDL este de porc şi complet nepopulară dacă e cel puţin să ne luăm după voturile din anumite colegii unde este evident că s-a votat contra cuiva şi nu neapărat în favoarea celui pe care s-a pus ştampila aia nenorocită de uzez eu spaţiu pe blog despre ea.
Alianţa PSD-PC face totuşi un lucru bun: presează PD-L să nu ia UDMR la guvernare, probabil singurul partid, din păcate, care are într-adevăr o strategie şi o ideologie clară.
Se pare că Stolojan s-a însănătoşit iar Preşedintele PD-L, Traian Băsescu, îl răsplăteşte pentru locul lăsat acolo sus de tot şi-i oferă fotoliul de premier. În caz de probleme cu Preşedintele României, locul său va fi luat de Mircea Geoană, întrucât el va deţine cel mai probabil funcţia de Preşedinte al Camerei Senatului.
De ce contează asta pentru noi ? Păi pentru cea mai mare parte dintre noi sigur nu contează însă având în vedere că, cel puţin scriptic, ne aşteaptă o criză economică (o să zic şi despre asta într-un post viitor) am cam avea nevoie de un guvern care să steie naibii ţapăn într-un loc şi să conducă ţărişoara asta! Cum, necum... numai s-o conducă.
În încheiere doresc să amintesc că după moartea lui George Pruteanu, cei care mai vorbeau pe faţă despre limba română, vreo trei de la PRM, inclusiv CV Tudor au ratat intrarea în parlament obţinând 45% (Vadim) în colegiile lor dar pierzând în "retur" în faţa PD-L.
Ne-aşteaptă aşadar vremuri tulburi atât pe noi cetăţenii cât şi pe imaginea acestei frumoase ţărişoare.

Şi pentru că n-am spus nimic despre campania electorală întrucât în colegiul de la Bârlad totul a fost paşnic.. hai să arătăm aceste imagini:

Fotbalul revine în umbra de unde a plecat

După ce astăzi ne-am bucurat după amiaza de victoria spectaculoasă a României la handbal feminin împotriva naţionalei similare a Ucrainei, scor 40-32, a venit seara când aşteptam ceva similar din partea echipei fanion a fotbalului românesc în ultimii ani, Steaua Bucureşti.
Steaua Bucureşti a avut meci ieri seară acasă cu echipa la care evoluează şi fostul dinamovist Adrian Mutu (cel care şi-a bătut joc de noi toţi românii ratând penalty în meciul cu Italia).
Meciul a început în stilul românesc, adică greu, chiar foarte greu şi Fiorentina a ştiut să apere un egal, suficient ca s-o califice în 16-imile cupei UEFA.
Italienii au ştiut să facă ceea ce mereu au ştiut să facă bine: să se apere, să facă anti-joc şi să profite din plin de greşelile adversarului, fructificându-le pe contraatac.
În ciuda ratării imense a lui Ovidiiu Petre la ocazia venită după lovitura liberă bătută bine de Dayro Moreno, prima repriză a fost una profund plictisitoare.
Repriza a doua a debutat cu o ocazie a Fiorentinei semnată de fostul dinamovist Adrian Mutu însă meciul a continuat să fie anost.
La una din puţinele faze mai de doamne-ajută ale meciului Fiorentina obţine corner iar în urma acestuia Alberto Gilardino marchează cu o lovitură de cap plasată perfect la rădăcina barei. 0-1 şi Steaua nu mai avea nimic de pierdut.
Bun, dar chiar şi-aşa ambele echipe şi-au arătat în continuare neputinţa, diferenţa era că la Fiorentina nu conta însă la români conta... Timpul a trecut şi până la urmă totuşi suporterii Stelei au exultat. Nu, nu a egalat Steaua ci Pawel Golanski a luat cartonaş roşu după un fault dur la adresa fostului dependent de cocaină, Adrian Mutu.
În inferioritate numerică şi totuşi Steaua mai are o ocazie mare de gol însă meciul se termină în cel mai pur stil italian cu putinţă: 1-0 pentru italieni şi Fiorentina merge în 16-imile cupei UEFA cu 6 puncte iar Steaua reeditează contraperformanţa din sezonul trecut reuşind să obţină doar un punct în 6 meciuri ale grupei.
Dacă au spus ceva corect comentatorii a căror gramatică a lăsat profund de dorit, a fost acela că la Steaua Bucureşti se încheie un ciclu de 4 ani început cu meciul Steaua - Valencia 6-3 (în tur 0-2) şi încheiat cu acest 0-1 (în tur 0-0) şi că mulţi jucători trebuie schimbaţi.
Înainte să trec la concluzii mi-am amintit că o altă echipă pseudo-românească a reprezentat România în Uefa Champions League, Kolozsvari Vautas Sport Club (www.kvsc1907.ro - dacă nu mă credeţi). Ce-a făcut KVSC ? Păi cam ce-a făcut Steaua în primul ei sezon adică a profitat de aroganţa adversarilor şi a învins cu 2-1 pe olimpico din Roma, a remizat 0-0 cu Chelsea (Chelsky) şi a cedat 0-1 şi 1-2 cu Gitondins de Bordeaux (Franţa). Mulţi spun că a jucat mai mult fotbal decât Steaua... aşa o fi ? nu ştiu dar ştiu că prezenţa lui Kolozsvari Vautas Sport Club în această competiţie a fost posibilă în mod exclusiv de Steaua Bucureşti prin victoriile mari din Uefa cu RC Lens, Heereenven, Real Betis Sevilla, Rapid Bucureşti, Valencia, CSKA Sofia, Beşiktaş Istambul, Standard Liege (de 2 ori), Vaalerenga Oslo şi să nu uităm de punctele luate Valenciei, Villareal, Rosenborg Trondheim, Shellbourne şi chiar BATE Borisov. Fără punctele Stelei România ar fi fost pe locul 18 în clasamentul UEFA fapt ce-ar fi făcut ca Steaua să fi jucat cap de serie în UEFA, KVSC în turul II preliminar şi Dinamo în turul II al Cupei UEFA şi Unirea Valahorum Urziceni în turul I al cupei UEFA dar fără statut de cap de serie. Aşadar şi FC Vaslui, FC Timişoara ar trebui să mulţumească Stelei. (mă rog... şi Rapid dar şi ei au contribuit serios).
Ce rămâne după aceste 6 (sau 12 după unii) meciuri jucate de români (şi unguri) în Uefa Champions League ? Păi rămâne ca Steaua să-şi rezolve conflicetele interne, să-şi reconstruiască echipa iar în Uefa Champions League să evităm pe viitor accidente ungureşti gen Kolozsvari Vautas Sport Club.
Urmează aşadar un retur fără nicio echipă românească în primăvara europeană (acum două sezoane au fost două echipe şi acum trei şi patru sezoane a fost una: Steaua), doar cu scandalurile noastre mioritice şi cu fotbalul modest din Liga I.
Cred c-am să mă apuc să mă duc mai des la meciurile celor de la FC Bârlad căci pe bune un 0-0 cu Rarăul Câmpulung Moldovenesc e mai spectaculos decât un 0-1 cu Fiorentina.

marți, 9 decembrie 2008

Şcoala este un rău necesar

Cu toţii ne-am plâns sau încă ne plângem despre programul încărcat de la şcoală, despre pretenţiile uneori exagerate ale unora dintre domnii profesori, despre condiţiile umane sau mai puţin umane în care se desfăşoară orele de curs, despre colegi... în fine ne-am plâns fiecare măcar o dată despre un anumit aspect ce face referire directă la şcoala ca şi instituţie şi de ce nu ca şi concept.
Conceptul de şcoală din prezent este fără îndoială diferit faţă de cel din antichitate când omenirea a început să fie creatoare şi consumatoare de cultură şi deci să cocheteze cu ideea de şcolarizare.
În prezent ne este inoculat încă din familie (iar dacă nu se întâmplă asta oricum ne-o inoculează societatea instantaneu, definitiv şi irevocabil) că fără şcoală nu reuşeşti în viaţă. Dar ce înseamnă a reuşi în viaţă ? Păi... nu prea ştim cu exactitate, adică pentru unii a reuşi în viaţă înseamnă să ai bani, maşini, femei, băutură şi "căsoaie"; este asta un model de succes ? nu ştiu, pentru mine nu, dar pentru unii da! Se realizează asta numai prin şcoală ? Din punctul meu de vedere cam da însă realitatea mă contrazice! Se poate şi fără !
Unul din multele lucruri pe care le făcea regimul de dinainte de 1989 era să te motiveze să te duci la şcoală. A, că uneori se făcea exces de zel sau unii înţelegeau sistemul aşa cum vroiau ei, nimic mai adevărat dar asta nu înseamnă că nu se întâmplă şi astăzi! În vremurile aşa-zisei dictaturi ale lui Nicolae Ceauşescu elevii erau premiaţi pentru "activităţi deosebite" cu cărţi (care fie nu se găseau fie erau cam scumpe), cu excursii, cu motivarea absenţelor sau chiar cu bani! Astăzi nu se mai întâmplă aşa ceva întrucât "nu sunt fonduri" şi trebuie să te mulţumeşti cu o hârtie (cică diplomă) care valorează fix zero mai peste tot şi nici măcar ca hârtie pentru toaletă nu poate fi folosită întrucât de regulă măcar resurse pentru plastifiere (laminare) are şcoala!
Nu sunt absurd să cer minuni pentru că sunt conştient că factorii cărora li se datorează această stare de fapt sunt cunoscuţi şi mulţi, însă mă gândesc la firescul logicii de tipul "aşa respect oferi, aşa respect primeşti!".
În unele şcoli din judeţul Vaslui procesul de şcolarizare la acest nivel este o himeră, dacă e să luăm după raportul ISJ publicat zilele trecute care anunţa că în jur de 250 de şcoli din judeţul nostru stau să cadă. Aşadar, faptul că elevii se mai duc la şcoală mie mi se pare deja că oferă mai mult decât ar putea vreodată şcoala aia să le ofere lor.
Revenind la problema noastră, extrapolând ideea de mai sus şi cosmetizând-o cu aspecte urbane (adică mai de "la oraş"), dacă elevii nu-ţi vin tu încetezi să mai exişti ca profesor! Degeaba eşti profesor dacă n-ai cui preda! Nu ? Aşadar, conform acestei logici o supărare colectivă a elevilor ar destabiliza sistemul şi ar pune pe gânduri profesorii. E bine aşa ? Nu ştiu.
Şcoala la noi a ajuns unde a ajuns în mare parte şi din cauza Uniunii Europene şi a deschiderii noastre excesive către Occident (acelaşi occident care ne-a întors dosul când am avut nevoie de el).
Dacă până în 1989 elevii erau studioşi pentru că ştiau că pot intra la o facultate bună, iar dacă şi pe aceasta o terminau suficient de bine atunci un loc de muncă ceva mai bine plătit era asigurat şi de-acolo "mai văd eu ce mai fac". Puţin după momentul 1989 lucrurile au mers cam la fel în virtutea inerţiei, cu micile excepţii fiind punctate de cei ce simpatizau cu cunoscutul curent al vremii: "Golaniada"(1991) în care intelectualii erau ponegriţi în România.
Deschiderea spre occident, americanizarea şi confruntarea cu realitatea dură a democraţiei vestice ne-au arătat că şcoala în prezent trebuie să se desfăşoare la un alt nivel, importante fiind abilităţile pe care le obţine elevul şi nu media 10.00 (sau 9.90), modul cum se îmbracă sau numărul de poezii pe care ştie să le comenteze pe de rost.
Foarte frumos până aici nu ? DAR, cum suntem în România, ţară care a fost, este şi cu siguranţă va mai fi ţara tuturor posibilităţilor, metoda a fost aplicată direct şi la noi, fără să fie atent studiată, cam ceva asemănător cu momentul 1848 în ţara noastră (teoria formelor fără fond).
Există un alt blogger care tratează cu de-amănuntul această problemă aici .
Deşi maniera în care bloggerul citat mai sus tratează problema este uşor ne-european, ca să nu spun anti-european, desprindem ideea din postul său că la noi s-a făcut ceea ce la occidentali s-a tot făcut în ultimii 60 de ani... şi anume restructurarea materiei pentru a face şcoala "mai simplă". De fapt, n-au făcut decât s-o complice mai rău trunchiind parcă fără să se uite şi debusolând total elevii. Bun şi ? ce-i de făcut ? Acum cu greu se mai întrevede o soluţie şi nu pentru că nu s-ar putea reveni la vechiul sistem ci pentru că acum vin adolescenţii (şi vin pe bună dreptate) şi-ţi spun că văd în occident copii ca ei care se duc 3 ore pe zi, 4 zile pe săptămână la şcoală şi tot se plâng le e greu şi societăţii respective îi este mai bine iar tu vii şi spui că mai trebuie ore ?
Problema necesităţii şcolii în România este destul de delicată însă un lucru e cert: Se face multă carte la noi însă o mică parte din ea este necesară pentru un viitor indiferent care-ar fi acela. Şi când tu ca stat nu eşti în stare să oferi aşa ceva, iar tu ca şcoală nu eşti în stare să te ridici la nivelul la care tot tu ai tins (cel din U.E.) atunci tu ai pretenţia ca elevii să aibă un comportament european ?! Vrei ca elevii să respecte şcoala ?!
Nu spun că n-ar trebui s-o facă însă momentan puţine sunt motivele ce-i determină să facă asta... aşadar fondul e subţire... nu ne putem aşteptam la o formă prea grozavă.

P.S. O dată cu formarea noului Guvern voi reveni cu articol privitor la votul din 30 noiembrie şi voi mai reveni şi pe tema educaţiei.

P.S.S. Am lasat comentariile deschise pentru toata lumea pentru a nu supune tot omu la corvoada crearii unui cont pe blogspot doar pentru a posta un coment aici. Asadar va rog daca aveti un argument contra sau ceva de adaugat la ceea ce am scris eu, nu ezitati sa scrieti :)

luni, 8 decembrie 2008

Salutare

Bună seara stimaţi bloggeraşi,

De multă vreme cochetez cu ideea de a avea un blog însă niciodată nu am găsit timpul necesar pentru a administra o astfel de resursă şi nici măcar de a-mi crea un cont.
Iată că astăzi la ora 00:00, ca urmare a unui mass de la Sică, am decis să intru şi eu în această lume în care sper să-mi găsesc locul.
În acest blog îmi doresc să tratez probleme de interes public (naţional şi local) folosindu-mă de informaţii concrete dar şi de propriile-mi interpretări.
Începând cu data 10 decembrie 2008 (cel mai târziu cu putinţă) îmi voi începe treaba în reflexia ce doresc să o împărtăşesc tuturor.
Aşadar, acestea fiind spuse, sper să pot coexista în această lume virtuală şi să auzim de bine pe viitor.

Lucian Vâlsan.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails