duminică, 6 aprilie 2014

Mozilla Firefox merge la gunoi

Dacă nu înțelegeți ce-i cu anunțul din partea superioară a blogului, citiți acest articol.

De cel puțin 3 luni tot dumnezeiesc și cristoșesc Firefox-ul pentru cantitatea (mult) prea mare de resurse pe care a ajuns s-o consume și pentru nenumăratele vulnerabilități pe care le arată din ce în ce mai des - ca să nu mai vorbim de crash-urile din ce în ce mai inexplicabile.
Însă de fiecare dată mi-a lipsit motivația să caut un alt browser - însă motivația mi-a venit brusc în cursul zilei de ieri când am aflat detalii despre ultima ispravă a Mozilla.

Despre ce-i vorba?

Brendan Eich este unul dintre indivizii care au fondat Fundația Mozilla (ulterior Mozilla Corporation), este individul care a inventat limbajul Java Script (fără de care cam nimic din experiența ta online de astăzi n-ar funcționa) și este în prezent șomer după ce a fost forțat să demisioneze din funcția de CEO al Mozilla (funcție pe care a deținut-o doar 10 zile) pentru crima teribilă de-a fi în dezacord cu Stânga Americană în privința „căsătoriei” homosexuale.
Ce-a făcut concret? În 2008, în statul California, s-a ținut un referendum asupra unei propuneri cunoscută ca „Proposition 8”. Întrebarea referendumului era cam așa: „Ar trebui căsătoria definită ca uniunea dintre un bărbat și o femeie?”
Evident, a existat grupul de oameni care au făcut campanie pentru „DA” și grupul care a făcut campanie pentru „NU” - cum se-ntâmplă la orice referendum în orice democrație. Grupul „DA” a câștigat - spre disperarea Stângii Americane care, în cel mai pur stil „democratic” și „tolerant” au apelat la violența Guvernului Federal ca să invalideze referendumului pentru că cartof.
Ei bine, în timpul acelei campanii Brendan Eich a avut nesimțirea de a dona 1000$ unui grup care susținea tabăra „DA” în acel referendum. Și-atât.
Păi cum „atât”?
Păi exact atât. Asta e tot ce-a făcut Brendan Eich în 2008.
Merită menționat că în fix aceeași perioadă, icoanele Stângii americane, Hussein Obama și Hillary Clinton, susțineau fix aceeași poziție ca Brendan Eich.
Ei bine, 6 ani mai târziu, Fiscul american a „scăpat din greșeală” un formular  în care Eich scrisese despre acea donație (căci așa era legea în California). Cui l-a „scăpat”? Unui grup de activiști LGBTQ2GQIAASCP(GSM) (și nu, nu e o glumă - chiar așa se autointitulează - eu v-am zis că ăștia or să ia tot alfabetul și voi ați zis că-s eu nebun). Când a făcut Fiscul asta? Exact când Eich a fost promovat din funcția de CTO (chief technology officer) în funcția de CEO (chief executive officer) al Mozilla Corporation. A naibii sincronizare!
Știrea cum că ăsta a avut nerușinarea să doneze din banii lui într-o campanie parte a unui exercițiu democratic perfect legitim și legal a fost mai apoi regurgitată în tot aparatul Stângist de propagandă (Muffington Post, CNN, etc.) plus toată comunitatea de fulguleți speciali (speshul snowflakes) și totul a culminat cu site-ul de dating (sau de lăbari ereditari - depinde cum privești lucrurile) OkCupid care a pus un anunț mare pe site pentru userii de Mozilla rugându-i să-și schimbe browserul pentru că Eich e un individ atât de plin de ură încât a îndrăznit să susțină o tabără dintr-un exercițiu democratic care susținea nici mai mult nici mai puțin decât că definiția căsătoriei ar trebui să fie „uniunea dintre un bărbat și o femeie”! Vă dați seama câtă ură! Nu-i așa că plângeți pentru ei și le simțiți oprimarea? Ah, nu? Nici eu.
Câțiva leftiști din Mozilla s-au speriat pentru că 20 și-o țâră de mii de useri ai OkCupid și-au dezinstalat Mozilla din calculator așa că l-au presat p-ăsta să demisioneze pentru că chipurile ar urî homosexualii. Pentru că da, mai nou, în această minunată lume nouă, să crezi că definiția căsătoriei ar trebui să fie „uniunea dintre un bărbat și o femeie” se cheamă că urăști homosexualii.
Eich a rămas în principiu pe poziție explicând că ce face el cu banii lui e treaba lui și că ce face în companie e singurul aspect care trebuie să fie de interes pentru companie și pentru clienții săi. Până și developerii gay care au lucrat cu/pentru Mozilla sau care încă mai cooperează sunt de acord că Eich a urmat corect protocolul companiei și, foarte important, că Eich era indiscutabil cel mai calificat candidat pentru funcția de CEO.

Păi bine, bine, dar nu e dreptul Mozilla Corporation să-l dea afară/forțeze să demisioneze pentru orice motiv?
Ba da! La fel cum e și dreptul meu și al tău și al oricui să nu fim de acord cu decizia și să nu mai susținem Mozilla Corporation în niciun fel.
În plus, nu e deloc dreptul Mozilla Corporation să-i asasineze caracterul lui Eich spunând despre acesta că-i un „gay hater” sau un „bigot” - când acest lucru pur și simplu nu e adevărat. După această logică strâmbă, homosexualii care cred că definiția căsătoriei ar trebui să fie „uniunea dintre un bărbat și o femeie” se urăsc pe sine - ceea ce e și mai absurd.
Oricât de ciudat ar părea pentru unii - faptul că cineva nu e de acord cu extinderea privilegiilor căsătoriei (și da, căsătoria la Primărie este un privilegiu - atât de jure cât și de facto) către un grup nou nu înseamnă neapărat că este un agent al urii.

Alternative propuse

Dacă nu e deja evident, eu propun să renunțăm la produsele Mozilla și să le înlocuim cu alternative.
Așadar, dacă ești un individ care crede că CEO-ul are dreptul la credințe personale fără să-i fie caracterul asasinat de terțe speshul snowflakes, dacă ești un individ care crede că problema e trivială și Mozilla Corporation a reacționat total nepotrivit, dacă ești un individ care crede că tehnologia e mai importantă decât mofturile politice ale vremii, dacă ești un individ care crede că definiția căsătoriei ar trebui să fie cea care e-n prezent în Codul Civil al României sau dacă ești pur și simplu un individ care este deranjat de atitudinea Mozilla de „trebuie să crezi ca noi - altfel ești un agen al urii” - atunci s-ar putea să vrei să-ți dezinstalezi Firefox din calculator și de pe celelalte dispozitive conectate la internet (telefon, tabletă, laptop, etc.).

Pentru telefon/tabletă - probabil Opera e cea mai bună alternativă. Dar mai merită studiat subiectul.
Pentru calculator, eu am două sugestii: Konqueror și Pale Moon.

Konqueror este în special pentru cei care folosesc o distribuție de Linux - deși există și o versiune de Windows printr-un compilator de KDE, o versiune care nu merge chiar rău dar de care eu nu sunt în totalitate mulțumit de cum merge (pe Windows mă refer - căci pe Linux îl folosesc cu succes de vreo 6 ani).

Pale Moon este probabil soluția ideală pentru cei obișnuiți cu Firefox dar care totuși doresc să se distanțeze de practicile Mozilla fără să muncească prea mult.
Pale Moon are nucleu de Firefox dar organizația care-l produce nu este în niciun fel asociată cu Mozilla și este formată în mare parte de oameni care au plecat în trecut din Mozilla Corporation din varii motive. Pe scurt, Pale Moon e un Firefox mai rapid, neafiliat politic (căci prin ultimele mișcări e clar cu cine se afiliază politic Mozilla Corporation) și, foarte important, compatibil cu arhivele de Mozilla - astfel încât să vă importați parolele, bookmark-urile și alte setări din Mozilla e o chestie care durează câteva minute maximum.

Nu pot însă să evidențiez suficient faptul că e mult mai rapid. Probabil aș fi trecut la Pale Moon în următoarele 3-4 luni din motive tehnologice oricum pentru că Mozilla Firefox chiar devenise greoi de folosit. După ce mi-am importat toate setările și-am început să-l forjez la fel cum forjam Mozilla, Pale Moon îmi ocupă jumătate din resursele pe care le ocupa Mozilla Firefox.

Mozilla, ca soft, fiind open-source, e practic pentru browsere ceea ce este Linux pentru sisteme de operare. Și așa cum pentru Linux nu există Linux Corporation, poate că e timpul ca nici pentru Mozilla să nu mai existe Mozilla Corporation ci o serie întreagă de distribuții de Mozilla.

Ce șanse are campania de contra boicot?

Greu de spus acum. Și sincer nici nu-mi prea pasă. Eu personal aș vrea ca Eich să pornească o nouă companie care să facă browsere și aplicații de telefon. Omul e un geniu al tehnicii și prin munca sa ar putea să falimenteze Mozilla Corporation de unul singur. Eu unul sper s-o și facă.
Oricum, ca numere, vineri, 4 Aprilie, 94% dintre cei care dădeau feedback pe pagina Mozilla dădeau feedback negativ, mulți dintre ei explicând că-și dezinstalează Firefox. La momentul scrierii acestui articol, 14261 de mesaje au fost postate pe board-ul Firefox în ultimele 24 de ore, 95% dintre ele fiind negative și legate de-această problemă.
Mai apoi, țări precum Indonezia sunt piețe importante pentru Mozilla Corporation. Stai numai să afle majoritatea musulmană de-acolo - să vezi ce repede plouă cu toleranță. Și o să afle! O să scriu un textuleț în franceză și o să-i dau drumul pe forumurile unde stau indonezieni. Și pariez că nu-s singurul care-o să facă asta.
Mozilla în sine, ca soft, nu va muri - așa cum Linuxul n-a murit o dată cu momentul în care Ubuntu s-a decis să adopte practici neortodoxe de spionat utilizatorii. Dar ideea e ca Mozilla Corporation s-o ia la vale - iar asta se va întâmpla. Cât de rău va fi pentru ei - vom ști într-o lună-două.

Lămuriri tehnice

Mulți dintre cei care rezonează cu ideea de boicot se gândesc să treacă pe Google Chrome sau Internet Explorer. Dar trecerea pe unul din aceste două browsere e o idee proastă oricum ai da-o. În cazul Internet Explorer bănuiesc că e evident de ce.
În cazul Google Chrome, treaba e simplă: Mozilla Corporation primește bani de la Google - deci nu rezolvi nimic dacă te muți pe Chrome în urma acestei controverse. În plus, Chrome e un browser chiar mai nesigur decât Mozilla deci și din punct de vedere tehnic nu-i o mare afacere să treci pe Chrome.
Peste toate astea se adaugă practicile anti-intimitate deja binecunoscute ale Google - deci nu știu cât de tare vrei să susții Google Chrome.
Desigur, ideal ar fi să nu mai folosești nici Windows - însă asta e foarte greu de realizat pentru foarte mulți oameni. Însă trecerea la Pale Moon e un bun prim pas spre evitarea susținerii unor indivizi care o ard „tolerant” până când îndrăznești să fii în dezacord cu ei.

Lămuriri filozofice/politice

Oameni de toate culorile și orientările politice s-au alăturat deja boicotului. De ce? Pentru că din aproape orice unghi ai privi problema, Mozilla a reacționat de căcat.
Unii socialiști s-au alătuart pentru că ei nu consideră că o companie ar trebui să aibă dreptul să concedieze un angajat pentru convingerile sale private.
Alți stângiști mai moderați s-au alăturat pentru că nu consideră justificată asasinarea caracterului lui Eich pentru o chestiune de-acum 6 ani, mai ales ținând cond că și Stânga mainstream (Hussein Obama) era de aceeași părere atunci.
Centriștii s-au alăturat pentru că nu consideră corect un astfel de tratament al lui Eich având în vedere că lobby-ul gay oricum câștigă teren și persuasiunea e o unealtă de dorit în dauna pumnului în gură.
Eu de pildă nu cred că definiția căsătoriei trebuie să fie cea pe care o consideră Eich. Eu cred că definiția căsătoriei în lege ar trebui să fie „Statul nu se implică în relațiile indivizilor”. Eu aș vrea ca insituția căsătoriei să (re)devină o treabă privată - manageriată de biserici, ong-uri sau notari prin legea contractuală - și nicidecum manageriată de Stat deoarce, ca orice lucru manageriat de Stat, o face foarte-foarte prost. Din acest motiv, nu cred în „căsătoria gay” așa cum e definită de lobby-ul LGBT și nu o susțin, iar dacă asta mă face „homofob” în ochii unora, recunosc că mi se bârlăre.
Dar, indiferent de ce parte a spectrului politic te situezi, realist vorbind, nu poți să te consideri o persoană rațională și în același timp să susții că e-n regulă ca cel mai potrivit om cu putință pentru a conduce Mozilla Corporation să fie aruncat în stradă pentru că niște miorlăitori văd ură acolo unde nu există.

Da, respect dreptul Mozilla de-a face afaceri cum dorește. De-aceea recomand să-ți exerciți și tu dreptul de-a vota cu browser-ul (și eventual cu portofelul pentru cei care au făcut/fac donații la Mozilla) și de a trage o linie în nisip.
Dacă Mozilla nu va suporta niște consecințe grave pentru această decizie, în viitor genul ăsta de asasinări de caracter vor apărea și în alte industrii - iar activiștii Alinskyiți știu foarte bine asta.


Tu ce faci? N-ai trecut încă pe Pale Moon?

duminică, 23 februarie 2014

10 motive să NU îl votezi pe Cernea

Ați auzit că Remus Cernea (da, da, ăla care-i certat cu munca) vrea să candideze la europarlamentare? N-aveți cum să nu fi auzit c-a împânzit tot internetul cu mecla lui și cu cerșitul de semnături.
Să sperăm că nu va fi nevoie să-l ajutăm cu anti-campanie și nu va strânge minimumul de semnături. Dar, în cazul în care le strânge - întrucât e perfect posibil să existe 100 de mii de scrântiți în România - să oferim o listă cu 10 motive pentru care niciun om cu mai mult de doi neuroni funcționali nu ar trebui să-l voteze pe acest individ.

1. E certat cu munca

A zis-o el cu gurița lui când candida la prezidențiale că dacă ar câștiga, ar fi primul lui job cu carte de muncă.
Dat fiind acest aspect, e lesne de înțeles că un individ cu aproximativ 0 (zero!) ore muncite în mediul privat nu poate fi capabil să voteze informat asupra a orice decizie care afectează economia. E simplu: Când n-ai muncit o oră în viața ta în economia privată - de unde mama naibii să știi cum funcționează lucrurile în economia reală? Păi e la fel de simplu: N-ai cum să știi.
Eu am avut primul job la 12 ani (!). El, la 40 de ani, încă n-a avut un job în sectorul privat. Asta cred că spune tot despre competența lui Cernea cu privire la economie.
Ca europarlamentar, îți trec prin față un sac imens de cretinisme anti-economice care sună minunat pe hârtie dar care au efecte dezastruoase asupra economiei private (cotele de sex în boardurile companiilor sau directivele ecofasciste de protejare a mediului - asta ca să dăm doar două exemple). Cernea n-are nici cea mai vagă competență pe subiectul ăsta.

2. Este un individ corect pulitic

Că-i spuneți marxism cultural, că-i spuneți corectitudine politică sau oricum altcumva - cert e că Cernea aderă la acest set de principii aberante, totalitare, contradictorii și liberticide.
Remus Cernea va vota, cu două mâini chiar și din convingere, Planul European Cadru pentru Promovarea Toleranței, un document care printre altele reinstaurează taberele de re-educare pentru copiii care îndrăznesc să gândească incorect. Și nu, nu glumesc și nu, nu exagerez. Aș vrea să fie o glumă - dar nu e!
Unul din puținele lucruri care chiar funcționează în România este libertatea de exprimare. La sfârșitul zilei, presa chiar este liberă în România și indivizii sunt la rândul lor liberi să spună ce gândesc. Iar asta e foarte bine! Lu' Cernea însă nu-i place asta!

3. Este un individ care urăște oamenii

Sunt tentat să încep cu „ca orice stângist care se respectă...” - dar n-o s-o fac pentru că am întâlnit și stângiști care nu urăsc oamenii. Însă Cernea sigur-sigur nu face parte dintre ei.
Cernea, ca de altfel și ceilalți cățelofili/animalieri/etc. la sfârșitul zilei pur și simplu urăsc oamenii. Este singura explicație pentru aberații de tipul „drepturi umane pentru delfini” sau opoziția cruntă față de soluția eficientă în problema javrelor de pe străzi care ne omoară cetățenii.
Cernea ne-a demonstrat în ultimii doi ani - fără echivoc, zic eu - că pentru el câinii și delfinii contează muuult mai mult decât însăși viața oamenilor. Pentru Remus Cernea, banii plătitorilor de taxe (100% dintre ei fiind oameni care lucrează în sectorul privat - adică locul unde Cernea n-a călcat niciodată) sunt mai bine folosiți în ocrotirea javrelor și delfinilor decât în ocrotirea drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
Și nu e o glumă. Scrie Cernea cu mânuța lui în proiectul său de lege:
Art. 3 Încălcarea drepturilor persoanelor non-umane este interzisă şi se sancţionează cu pedepsele echivalente prevăzute de Codul Penal pentru încălcarea drepturilor similare ale persoanelor umane.
Adicătelea, dacă-mi țin câinele în lesă - pot să iau de la 3 la 10 pușcărie pentru sechestrare și lipsire de libertate. Sunteți sigur(ă) că vreți să votați pentru un asemenea individ?
Cernea personal n-o s-o zică - pentru că a mai învățat și el PR - dar susținătorii lui, dacă-i presezi suficient de tare, îți vor spune cu subiect și predicat că „și-așa-s prea mulți oameni deci ce contează 1-2 decese de colții câinilor” sau, unii dintre ei mai îndoctrinați, vor merge chiar până-ntr-acolo încât să nege însuși faptul că javrele de pe străzile orașelor României omoară pe cineva. Și din nou, nu glumesc. Aș vrea să glumesc dar nu pot.
Îi știți p-ăia de neagă însăși existența holocaustului? Eh... faceți cunoștință cu varianta eco a fascismului.

4. Este un individ totalitar

Îi știți p-ăia care încearcă să intre peste tine-n casă să-ți zică ce-ai voie să faci și ce nu? Vin în multe arome: Comuniști, fasciști, fundamentaliști religioși, etc. Ce-au ăștia în comun cu Cernea? Mentalitatea totalitară potrivit căreia liderul - omul politic - știe „mai bine” ce-ar trebui să faci tu în casa ta decât tu individul care-ai construit casa.
Remus Cernea e foarte supărat pe faptul că Ion Țiriac îndrăznește să organizeze anual partide de vânătoare pe proprietatea sa și pe banii săi. Ba încă i-a și trimis Miliția pe cap de vreo câteva ori. De ce? Pentru că Cernea, prin natura lui de individ cu mentalitate totalitară, este de părere că EL prin violența și forța Statului are dreptul să-i dicteze lui Țiriac ce să facă cu banii și cu proprietatea lui.
Una e să nu-ți placă Țiriac ca persoană (și sunt „enșpe” motive să nu-ți placă Țiriac - nu-i un tip tocmai simpatic) și cu totul alta e să chemi violența Statului să-l oprești să-și desfășoarea activitatea pe proprietatea lui, atâta vreme cât nu rănește niciun alt individ. Pentru Cernea porcii sunt oameni! Asta spune multe despre Cernea. Mult mai multe decât despre Țiriac.

5. Este un individ instabil (traseist politic)

Nimic nu e mai grețos în ochii mei și-a milioanelor de români dezamăgiți profund de clasa politică decât un traseist politc (vezi nivelul minuscul de încredere de care se „bucură” Parlamentul). Iar Cernea fix asta e!
Recent a părăsit și Partidul Verde. Asta după ce câteva luni mai devreme părăsise și grupul PSD - deși grupul PSD era cel care-l băgase acolo de la bun început. Doar nu vă-nchipuiți că Cernea a câștigat pe puterile lui alegerile într-un județ în care n-a locuit niciodată și în care sigur-sigur și precis nu e nici popular (ba dimpotrivă!). Aiurea - el e acolo grație mașinăriei de voturi și de propagandă a PSD. Cine-și închipuie că lucrurile stau altfel e cel puțin naiv.
Dar dezertarea din PSD și din Partidul Verde sunt doar ultimele episoade dintr-un șir lung. În ultimii ani Cernea a schimbat organizațiile politice mai des decât șosetele. Mai țineți minte Partidul Verzilor (a nu se confunda cu Partidul Verde)? Dar Mișcarea Verzilor? Dar Mișcarea Verzilor Agrarieni?
E un lung, foarte lung, șir de organizații prin care Cernea s-a tot perindat și, cum necum, n-a reușit să se acomodeze în niciuna. Nici măcar în organizația lui. Mai țineți minte Asociația Umanistă din România (AUR)? Ați mai auzit ceva? Nici eu.
Date fiind aceste fapte, Cernea e complet incompatibil cu spiritul Parlamentului European unde nu sari tu dintr-un grup într-altul în fiecare zi că ești tu... Cernea. Iar dacă o faci,... pățești cum au pățit-o și alții. Devii paria Parlamentului European iar influența ta politică scade instant la zero.

6. Va fi membru al Nordic Green Left (European United Left)

Cernea o arde el independent astăzi - dar istoricul lui ne arată că individul e perfect compatibil cu ideologia îmbărțișată de grupul parlamentar Nordic Green Left.
Având în vedere că Parlamentul European se va micșora după alegerile din Mai (pentru că intră în vigoare prevederile Tratatului de la Lisabona în acest sens), votul fiecărui europarlamentar va conta mai mult decât contează acum.
Dacă mai luăm în calcul și intrarea Croației, practic avem de-a face c-o ocazie unică prin care Stânga parlamentului european chiar poate pierde masiv din influență.
Însă dacă-l votezi pe Cernea - contribui la menținerea lui Barroso și a clicii de comuniști „diverși” care conduc Uniunea Europeană pe calea unui super stat dădacă și cu accente orwelliene.

7. Își dorește taxarea Bisericii (mai puțină libertate)

Este o relație biunivocă și invers proporțională între taxare și libertate. Mai multă taxare = mai puțină libertate. Mai puțină taxare = mai multă libertate.
Taxele plătite de BOR (mici, mari, câte sunt) - sunt cea mai mică problemă cu BOR-ul în România. Problema majoră cu BOR-ul e legată de banii pe care-i primește de la Stat (care ar trebui să fie zero lei/an) și cu faptul că separarea Bisericii de Stat e șubrezită. Altfel spus, niciuna din părți n-o respectă - Biserica prin faptul că cere și Statul prin faptul că e încântat să folosească Biserica drept mijloc de propagandă electorală (și nu vă faceți că nu-i așa - știți bine c-așa e!).
Revenind la taxe - nivelul real de taxare al BOR din prezent ar trebui extins pentru toți cetățenii - nicidecum adusă BOR-ul la nivelul celorlalți cetățeni trimiși cu forța în evaziune fiscală, căci aia e singura metodă de-a supraviețui în România, indiferent ce activitate întreprinzi.
Biserica e o instituție care se bucură de libertate economică în România. Eu zic că-i bine. Atât de bine încât zic c-ar trebui să extindem acea libertate și la ceilalți cetățeni!
Dar din nou - Cernea nu vrea asta. Cernea vrea să moară și capra vecinului - nicidecum să-și crească și el propria capră.

8. Habar n-are cum stau lucrurile prin România

Pe vremea când se visa președinte, în angajamentul lui ca viitor prezident, scria Cernea așa:
Primul Ministru pe care îl voi desemna va avea demisia în alb dacă în bugetul de stat nu va aloca 10%, împreună pentru educaţie, cercetare ştiinţifică şi cultură.
Sună minunat. Singura problemă e că un procent mai mare din PIB nu-ți rezolvă absolut deloc problema. Ba dimpotrivă - o amplifică.
Am mai zis-o și-n trecut: Republica Moldova alocă peste 8% din PIB pentru educație (față de 5% cât e în România) - și cu toate astea, toți elevii moldoveni speră să ajungă la liceu/facultate MĂCAR în România.
De altfel, învățământul superior se poate rezolva și cu banii deja alocați - am și explicat cum. Și eu nu candidez la nimic. Cernea, pe de altă parte, ca mare politician cum sunt convins că se vede pe sine, n-a catadicsit nici în ziua de azi să ne explice cum anume poate rezolva el problemele - deși ocazii a avut nenumărate. Dar e bine că măcar primește donații în Bitcoin!
Remus Cernea chiar crede sincer că 10% pentru educație e o idee bună care în mod magic ar rezolva o serie de probleme. Păi dacă tot crede în magie - eu zic să-i recomandați și un druid sau ceva.

9. Are priorități paralele cu realitatea

În continuarea motivului 8, merită să ne amintim că nivelul real de taxare în România este unul absolut uriaș - drept pentru care nivelul real al ratei șomajului e comparabil cu Spania, Irlanda sau Grecia iar firmele se-nchid pe capete.
Poate mai merită să ne amintim și faptul că-n România copiii mor mutilați de câini în stradă sau înecați în câcat. Mai merită să ne amintim şi de faptul că în România 40,7% dintre români încă se cacă în curte - mulți dintre ei din cauză că monopolul pentru construit canalizări aparține Statului (dacă și-o face comunitatea Statul o naționalizează a doua zi!) iar faptul că ei plătesc taxe oricum nu contează.
Poate mai merită să amintim și că schema Ponzi denumită eufemistic „sistem de pensii de stat” se va prăbuși cât de curând iar până atunci oricum funcționează complet de-amboulea. Poate ar trebui să ne amintim și că trenul merge în prezent mai încet decât în 1954 iar privatizările sau orice altă soluție întârzie să apară.
După ce ne-am amintit așa în treacăt câteva din problemele reale ale României care ne cam afectează pe noi toți, fie că suntem atei, creștini, buddhiști, pidosnici, genderqueer, țigani, sârbi, români, pletoși, verzi, portocalii sau orice altă etichetă mai aplică Cernea și hoarda de corecți pulitici ca să ne dividă - putem conchide fără să greșim că România are niște probleme majore care ar trebui, în mintea oricărui individ sănătos la cap, să fie cam prioritatea oricărui politician.
Analizând concluzia, zic eu, de bun simț, din paragraful precedent, ne uităm pe prioritățile lui Remus Cernea: Drepturi umane pentru delfini, legalizarea căsătoriei homosexuale, legalizarea prostituției, mai mulți bani (ai noștri, nu ai lui - evident) în gluma aia proastă denumită eufemistic „economie verde”, oprirea evenimentului privat desfășurat anual de Țiriac la Balc și înlocuirea obiectului „religie” cu „etică” în școlile românești. Asta găsim în primele pagini dacă-i căutăm numele lui Remus Cernea Florinel pe Goagăl. Și da, pe bune, chiar îl cheamă și Florinel.

Și-acum gândiți-vă: Ce-ar fi mai bine să se-ntâmple mâine? Drepturile umane pentru delfini sau o autostradă nouă? Să nu mai vâneze Țiriac la Balc să nu ni se mai înece copiii în câcat? Căsătorie gay sau o rată a șomajului mai mică? Energie „verde” sau energie pe bune care e stabilă și ieftină și ne scapă de sula Rusiei din coaste? Înlocuirea obiectului „religie” cu „etică” în școală sau taxe mai mici?
Gândiți-vă bine!

10. Este un mincinos

Obiectul „religie” este atât de jure cât și de facto facultativ în România! O știu din experiență. Ba am și pus la dispoziție formularul simplu pe care elevii trebuie să-l completeze dacă nu doresc să servească religie la școală. Eu am prins vremurile când abia se introducea obiectul și chiar nu puteam scăpa de el. Nasoale vremuri - drept e. Dar vremurile alea au trecut. În prezent, nimeni nu e obligat să stea la obiectul religie.
Remus Cernea Florinel, prin faptul că spune implicit că religia ar fi obligatorie în prezent pur şi simplu mănâncă câcat cu canciocul. Nu e adevărat şi basta! Ah, că ar fi mai bun un sistem opt-in? De acord. Dar câtă vreme există posibilitatea de-a spune „nu” - afirmația cum că ar fi obligatorie (pe care Cernea o tot face) este una pur și simplu falsă factual. Și nu e falsă factual de ieri de zi - ci să tot fie vreo 7-8 ani de când religia nu mai este o materie obligatorie.

Vrea Cernea ca toți cei care nu doresc să participe să nu participe? Perfect! Să ia exemplu grupului de nonreligioși din Timișoara și să pună mâna să răspândească informația. Acțiunea tinerilor timișoreni a adus într-o zi mai mult progres pe subiectul ăsta decât toată cariera lui Cernea combinată, ridicată la pătrat și înmulțită cu umbra lui!
Articolul meu cu formularul de retragere - la un loc cu articolele similare publicate de alți bloggeri nonreligioși - au adus mai mulți elevi nedoritori de religie în afara orelor decât poate Cernea visa. Nu e săptămână să nu sfătuiesc minim un elev să se retragă de la ora de religie dacă nu-i place. Și cei mai mulți o fac. Conform lui Remus Cernea, acești oameni nu există pentru că religia e obligatorie! Pfft!
Subliniez partea cu dacă nu-i place ora de religie pentru că, fie că vrea Florinel Cernea să creadă, fie că nu, există elevi nonreligioși cărora le place ora de religie din varii motive. Dar cum Florinel Remus e un individ totalitar - acești elevi pot să se ducă dracului căci Cernea știe mai bine.

Cam atât.
Dacă tot nu v-am convins să nu-l votați pe Cernea, atunci vă doresc succes în campanie și ne întâlnim în anticampanie, fără discuții.
De asemenea, dacă Cernea iese europarlamentar, eu, în calitate de ateu rocker pletos nu pot să spun decât atât: Doamne apără-ne și păzește-ne!

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

duminică, 16 februarie 2014

„Economie” verde pă dracu'!

Yahoo News titrează mare și mândru că prima școală „independentă energetic” din România va fi gata în 2016 la Brașov. Ne mai zice Yahoo News că investiția e de 14 milioane. Euro, nu lei.
14 milioane de euro vine 62.860.000 lei noi (628 de miliarde și ceva mărunțiș în bani vechi) la un curs de 4,9 cât e astăzi (dimineața lui 16 februarie 2014).
Deja pot s-aud:
Păi bine mă Vâlsane, dar e școală privată, ce treabă ai tu cu ce fac ăia cu banii lor?
Păi am! Pentru că la bănetul ăla - 14 milioane de euroi - pui și tu bani, cititorule. Da, da, tu care citești acum. Dacă stai în România (sau dacă ai familie în România care plătește facturi la Electrica/E-On/Renel/ce-o mai fi) și tu contribui la șmenozeala asta. Ce crezi că reprezintă „taxa de cogenerare”? Eh... păi ce să fie? Doar o altă metodă prin care Statul te fură (și n-ai cum s-o eviți!) ca să facă „verzii” bani.

Dar dincolo de acest aspect, hai să facem un mic calcul să vedem cât e de eficient.

Un Kilowatt costa pe 15 ianuarie 2014 exact 0,5234 RON. Până azi nu s-a scumpit deci luăm prețul ăsta de referință.
Și-acum să împărțim 62.860.000 (lei) la 0,5234 (lei) ca să aflăm câți Kilowați putem plăti cu banii ăștia. Rezultatul calculului este 120.099.350,4012228. Să rotunjim prin lipsă și zicem 120.099.350 (O sută douăzeci de milioane nouăzeci și nouă de mii trei sute cincizeci) de Kilowați.

Să luăm acest număr și să-l împărțim la consumul mediu lunar al unei școli. Hai să fim foarte generoși și să zicem că școala respectivă consumă 4000 de Kilowați pe lună. Am fost extraordinar de generos.
Și-acum să împărțim numărul de kilowați pe care 14 milioane de euro îi poate plăti astăzi la consumul lunar. Și zicem așa: 120.099.350 împărțit la 4000 face exact 30024,8375 luni. Rotunjim prin lipsă și împărțim 30024 la 12 ca să aflăm cât înseamnă asta în ani: 2502 ani.

Ne-am înțeles? Deci băgăm bani cât ar ajunge să plătim curentul pe 2502 ani ca să fim independenți energetic vreme de... 10 ani! Că atâta e durata de viață a unui echipament de genul ăsta. Să zicem că ești tu super șmecher și-ți iei unul cu durată de viață 30 de ani și cu zero costuri de întreținere (nu există - dar de dragul argumentului să zicem că există) - și tot nu amortizezi investiția.

Și-acum vine contra-argumentul următor:
Băi Vâlsane dar poate 14 milioane de euro e costul întregului campus, nu doar a instalației solare de produs curent.
Nu, nicidecum. Prețul pe kW instalat la panouri solare este de exact 2000 de euro. Deci ca să-și acopere consumul de 4000 de kW pe care l-am estimat noi, școala trebuie să scoată din buzunar 2000x4000 de euro. Adică exact 8 milioane de euro. Asta doar ca să-și acopere consumul lunar!
Având în vedere că orice schemă din asta e făcută în ideea că produce mai mult și vinde în sistemul național (asta fiind de altfel toată șmecheria cu finanțările de la Stat - și singura motivație pentru care toacă cineva atât de mulți bani pe-așa ceva) - înseamnă că școala ar trebui să producă minim 7000 de kilowați pe lună ca să merite deranjul. Iar instalația pentru a produce 7000 de kilowați pe lună face taman 14 milioane de euro.

Sigur, respectiva școală ar mai putea să reducă din consum până la 3000 de kilowați pe lună. Eventual să și taie curentul în clase ziua. Treaba lor. N-are nicio importanță ce fac.
La sfârșitul zilei, în afară de inițiatorii proiectului care-și iau niște șpăgi majore - căci ca orice lucru făcut de Stat e înglodat până-n măsele, nu doar până-n gât, de corupție - și de câțiva trepăduși politici plătiți ca să tacă în continuare, nimeni, dar absolut nimeni n-o să câștige nimic.

Părinții care-și vor trimite odraslele acolo vor plăti de două ori pentru curentul „gratis” și „verde” (o dată prin factura de-acasă și o dată prin tuiția de la școală). Plătitorii de taxe la rândul lor vor plăti de două ori pentru curentul „gratis” și „verde” de la școala din Brașov: O dată prin facturile lor la curent și o dată prin subvențiile pe care compania le va primi. Tare, sau ce?

Și să ne-nțelegem, în 2026 instalațiile alea se vor duce dracului. Chiar presupunând că tehnologia va avansa atât de spectaculos în 10 ani încât panourile alea vor deveni viabile pe 50 de ani - tot nu contează. Chiar nu contează absolut deloc.
De ce? Pentru că investiția inițială reprezintă facturile la electricitate pe 2502 ani. S-a-nțeles?

Data viitoare când vreun eco-marxist mai încearcă să vă vândă povestea cu energia verde și gratuită și ecologică și toate cretinismele alea, puteți liniștit să-i trimiteți un stuchit între faruri și să-l poftiți să iasă la păscut - căci asta faci cu oile manipulate - le trimiți la păscut!

Ah, v-am zis că fabricarea panourilor ălora poluează mai mult decât dacă mi-aș lua curentul cum mi-l iau azi? Dar, să nu uităm - noi salvăm mediul aici dom'le ce mama mă-sii!?!

Deci da, „economie verde” fix pă dracu'!

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

joi, 13 februarie 2014

Ofensiva statului maximal continuă - programul supermarketurilor

Guvernele orientate spre Băzeus (sau spre PD-L) aveau două caracteristici majore care mă călcau grav pe nervi: erau neoneste și corupte.
Totuși, trebuie să fim sinceri până la capăt - toate guvernele sunt neoneste și corupte. E ca un dat atunci când mergi la vot (dacă ești atât de masochist ca mine și chiar te duci).
Guvernul orientat spre Ilievici (sau spre PSD) are aceleași două caracteristici majore dar mai are una în plus: E mare fan al statului dădacă!
Dacă stăm și ne gândim un pic, n-ar trebui să fie o surpriză - la urma urmei, deși nu mi-a plăcut niciodată s-o recunosc, PSD-ul e un partid mereu sincer. Și tocmai pentru că-i sincer nu-l votez și nu l-am votat vreodată. PSD-ul îți spune pe față - ba chiar îți și arată - că-i un partid autoritarian care vrea să-ți ghideze viața. Spre binele tău, desigur.
Zic de PSD pentru că actualul USL e practic un PSD ușor cosmetizat - iar cine crede altceva este cel puțin naiv.
Dar în fine, să presupunem că USL-ul nu e doar PSD căci până la urmă un „liberal” (lol) ne propune să forțăm supermarketurile să închidă sâmbăta la ora 14:00 și să deschidă luni dimineață. De ce? Pentru că cartof. Serios vorbesc! „Pentru că cartof” e cel mai bun rezumat al motivației dată de Marin Anton (un nimeni din Parlament). Să iei cartofi din piață băi burghezule! Ce dacă-i mai scump, mai prost și mai puțin disponibil?! Las' că ai bani că doar nu te taxăm decât cu 75% - deci ți-a rămas de-un cartof din piață!

Poate nu știați dar în România Statul e cel care reglementează și care sunt termenele de plată între doi agenți economici. Iar acesti Nimeni din Parlament vrea să „îmbunătățească” termenii (a se citi - să-i șunteze și mai mult căci știe el mai bine de ce). Desigur, oamenii care lucrează în economia reală și știu mai bine decât domnul Nimeni cum stau lucrurile în teren a încercat să explice:
„Functioneaza foarte bine negocierea directa si nu mai e nevoie de un act legislativ care sa impuna anumite reguli sau termene", a afirmat directorul executiv al Asociatiei Marilor Retele Comerciale din Romania, Delia Nica.
Păi doamna, Nica, se poate? Cum îndrăzniți să le explicați socialiștilor „liberalilor” că negocierile individuale voluntare funcționează? Ei nu știu cu din astea! La ei existâ doar bâta Statului care vine și-ți spune ce-ai voie și ce n-ai voie la tine-n curte pe banii tăi și pe proprietatea ta.
În plus, doamna Nica, dumneavoastră sunteți în ochii lui Nimeni directorul executiv al Asociației Marilor Exploatatori Capitaliști Oprimatori din România - nicidecum reprezentanta unei instituții grație căreia păpica ajunge mai repede, mai ieftin și mai eficient de la producător la consumator.

Și da, am zis producător. Pentru că în ciuda gargarei „liberalului” Nimeni din Parlament, cei mai mulți dintre producători își vând deja produsele în supermarketurile din România! Șoc și groază! Ba încă aici în Cluj mai sunt și semnalizate cu litere de-o șchioapă. Și să vezi drăcie că lumea chiar le cumpără. Și le cumpără mai des din magazinele exploatatorilor capitaliști oprimatori de supermaket decât din piețele agroalimentare.
Ai dreacu burgheji - în loc să ardă de nerăbdare să stea la coadă și să se înghesuie la -10 grade iarna pe-afară - preferă să se dea cu căruciorul într-un loc încălzit și cu toate produsele la un loc puse pe căprării. A naibii treabă!
Mai țineți minte cozile de la „Alimentara” din Epoca de Aur? Eh, nu-i nimic, vi le reamintiți - mai ales dacă stați în orașe mici unde și magazinele de cartier au statut de supermarket.
Desigur, poate ați vrea să vă faceți cumpărăturile în week-end - așa cum și le fac majoritatea românilor care au altă treabă în timpul săptămânii. Și poate ați prefera să le luați pe toate dintr-un singur loc - nu să vă cărăbăniți cu 10 sacoșe la 10 magazine diferite.
Eh, ați vrea. Dar Partidul Atoateștiutor știe mai bine și vrea ce-i mai bun pentru dumneavoastră! Nu e minunat?! Bun venit în Republica Socialistă România!

Și-acum, pentru cei care vreți să-mi veniți cu „d-d-d-ar și-n Vest e așa” - vă rog mai gândiți-vă o dată.
Pentru început, să ne-nțelegem la care Vest ne referim (și da, sunt minim două!): ăla socialist sau ăla nesocialist?!
Nu de alta dar da, în Republica Socialistă Franceză sau în Regatul Europenist Belgian (deși în Belgia ești obligat să închizi o zi pe săptămână - și puțini aleg duminica), lucrurile stau într-adevăr așa - cu program dictat de la Stat. În locuri mai bogate și mai prietenoase cu libertatea, lucrurile nu stau deloc așa. Care-s locurile alea? Păi să le luăm la rând: Germania, Olanda, Elveția, chiar și Matriarhatul Socialist Suedez, până și UK-ul, cu toate derivele sale totalitare din ultima vreme, Irlanda, Finlanda... mai zic?!
Cineva încerca să-mi tot explice cum în „civilizata Suedie” Statul obligă supermarketurile să închidă la ora X duminica. M-am plictisit să caut legea aia și n-am găsit-o. Singura lege legată de subiectul ăsta pe care am găsit-o e legată de magazinele Systembolaget (adică magazinele care vând alcool și tutun - care-s deținute de Stat) dar cam atât. Nimic despre supermarketurile private.
Și atenție - aici ne referim strict la ce scrie legea! Nu ne referim la ce aleg voluntar patronii de magazine în funcție de cum e piața locală. Aia-i cu totul și cu totul altă poveste și e alegerea patronilor.

Concluzii

Așadar, să fim bine înțeleși: Nu este treaba statului să-mi spună mie ce trebuie să cumpăr (nici măcar să mă „încurajeze”) și nici să spună patronilor când trebuie să închidă și când nu. E treaba patronilor să decidă asta în funcție de piață.
Vrei să nu mai meargă lumea la cumpărături în week-end? Începe cu tine. Nu mai merge tu la cumpărături în week-end! Și convinge și pe alții. Până una alta, în prezent, grosul de cumpărături românii le fac în week-end. Iar supermarketurile acoperă această nevoie foarte-foarte bine.
Dacă-ți închipui că prin forța Statului o să convingi românii să cumpere de la țiganii ăia din piață (căci să fim serioși - numărul de producători pe bune din piețele agroalimentare e insignifiant - ba încă în unele piețe tinde asimptotic spre zero!) - te-nșeli amarnic. Ce-o să faci e să stârnești mai multă supărare (că parcă nu-i ca și cum nu-s deja foarte supărați românii pe Stat) și-o să determini populația să cumpere în timpul săptămânii sau, în unele cazuri, să cumpere din țara vecină (perfect fezabil pentru multe zone din România).

Și-așa-s destui care merg și-și fac cumpărăturile în Ungaria de pildă. După măsura asta, s-ar putea ca și mai mulți să facă asta îmbinând astfel utilul cu plăcutul - fac și o excursie în week-end și-și rezolvă și problema cumpărăturilor.

Dar, la sfârșitul zilei, nu e vorba doar de supermarketuri. Nu e asta principala problemă. Principala problemă e că actualul Guvern a pornit o ofensivă draconică de-a prelua fiecare detaliu al vieții noastre. Deunăzi ne-au explicat că nu mai avem voie să ne plătim între noi cu bani gheață pentru că cartof. Desigur, dacă vrem să ne plătim impozitele - atunci poate să fie oricât - că Statul nu se supără.
Dar dacă vreau să-mi iau mașină - n-am voie cu bani cash.

Evident, pentru că vorbim de-un guvern socialist, urmează și noi creșteri de taxe. Deși să dea naiba dacă înțeleg unde mai e loc de noi creșteri de taxe fără să-ncepem să semănăm cu Coreea de Nord. Nu de alta dar și în prezent trebuie să fii eminamente nebun să-ți plătești toate taxele la Stat care la nivel real se duc binișor în 75-78% pentru firmele mici și în 70-72% pentru salariați. Trebuie să fii cel puțin căzut în freză să plătești asemenea cote și să nu ți se pară nimic în neregulă cu asta.

Asta e esența problemei - că alunecăm grav nu doar spre un stat maximal, dar spre un stat comunist de-a dreptul!
Și, ce-i mai trist e că-s destui aplaudaci pentru astfel de măsuri și care se lasă extraordinar de ușor păcăliți de argumentul „dar așa-i și-n Occident - vrem și noi să fim în rând cu lumea civilizată” - neînțelegând că starea actuală a Occidentului oricum nu-i nici pe departe cea mai bună și că a încerca să copiezi starea actuală a Vestului e oricum o idee în mare parte imbecilă.
Nu-i suspectez pe guvernanți că ar fi sinceri și că chiar cred în argumentul ăsta cu „așa e-n Occident” - dar populația, într-o proporție înspăimântător de mare, chiar crede argumentul ăsta și cade în prostia modernizării la xerox.

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

duminică, 5 ianuarie 2014

Să cunoaștem un plagiator: Bogdan Ionuț

Există oameni pe această planetă care pot așterne pe hârtie (fie ea și virtuală) câteva rânduri ale lor. N-are nicio importanță dacă rândurile alea sunt scrise bine, mai puțin bine, dezastruos sau cu greșeli. Important este că ei pot.
Mai există pe această planetă și oameni care nu pot face asta și care sunt onești în această privință.
Și mai există o a treia categorie: aceea a oamenilor care nu pot face și asta care totuși pretind că pot furând de la alții nu doar idei, ci texte întregi pe care mai apoi își pun numele. Aceștia din urmă se numesc plagiatori. Sau am putea să le spunem pe numele lor corect: hoți!
Faceți cunoștință cu Bogdan Ionuț.
Bogdan Ionuț este student în anul III la Relații Internaționale și Studii Europene din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu.
Bogdan Ionuț, în imensa sa înțelepciune, s-a gândit el așa, pe când era spre finalul anului II de studiu la reputata instituție de învățământ din Sibiu să contribuie pe un blog cu articole legate de marxism cultural, euroscepticism, matriarhatul suedez, și așa mai departe.
În sine nu-i o idee rea. Nu e o idee rea nici faptul că i-a venit în minte să folosească material scris de mine pe-aici pe blog sau în alte colțuri ale Internetului.
Însă, în ciuda acestui aspect, Bogdan s-a gândit că-i de bun augur să copieze texte întregi și analize scrise de mine și la sfârșit să-și treacă numele pe articol. Chestia asta se întâmpla prin aprilie-mai anul trecut și eu am aflat de ea absolut întâmplător ieri dimineață pe când căutam date în limba română despre o anumită problemă și am dat peste-un articol care-mi suna izbitor de familiar. Păi normal că-mi suna: pentru că era scris de mine!
Nu e prima dată când dau peste text scris de mine și pus sub alt nume. Am găsit o dată un comentator frenetic pe CriticAtac ce formula argumentele practic copiate de-aici și apoi cosmetizate un pic ca să treacă de filtrul de cenzură al platformei leftiste sus-amintite. Dar aia nu m-a deranjat așa de tare întrucât individul posta sub pseudonim și nu avea niciun beneficiu moral sau material (altul decât să enerveze comuniștii de pe Crtici Spanac) de pe urma activității respective.
Aș vrea să mă concentrez pe furtul lui Bogdan Ionuț și nu pe blogul pe care a publicat. Administratorul blogului a fost pus într-o situație dificilă și, cel puțin din punctul meu de vedere, nu poartă decât vina faptului că a avut prea multă încredere-ntr-un hoț. E în regulă - știu cum e să-ți strice ploile unul din autorii de pe platforma de-o manageriezi. Știu chiar foarte bine și de-aceea nu o să arunc cu venin în direcția platformei RISEarch pentru asta. Administratorul platformei a șters articolele plagiate însă după ce am apucat să le salvez folisind minunatul serviciu FreezePage a cărui rezultate, spre deosebire de printscreen, nu pot fi falsificate.

Dovezile

Pentru că i-am pus numele, poza și calitatea lui Bogdan aici, este absolut firesc să și prezint dovezile pe care le am pentru acuzația mea de plagiat.
Bogdan Ionuț a publicat 6 articole pe susmenționata platformă din care 5 pot fi fără îndoială clasificate ca plagiat. Le puteți citi aici: Link 1, Link 2, Link 3, Link 4 și Link 5. (pe parcursul articolului mă voi referi la ele după denumire Link 1, Link 2, etc.)
Și le vom lua pe rând.

1. Europa în drum spre comunism. Teologie la serviciu și dreptul la venitul minim necondiționat

Pe 26 aprilie 2013 Bogdan Ionuț publica articolul cu titlul de mai sus. Să cităm câte ceva din acel articol:
Societatatea anti-evoluției și anti-biologiei a vegetarienilor, mai nou, ridică vegetarianismul la rangul de religie. Felul în care este formulat articolul evidențiază și mai mult acest lucru. Dincolo de ironii, ceea ce domnul Mark Hammond nu pricepe este că dreptul de a-ți manifesta credințele religioase se aplică doar în timpul liber! Ce nu pricepe, totodată, e situația în care lucrezi la privat, când joci pe ritmul patronului, dacă nu îți convine, ești liber să pleci. Cum se poate ca invitatul să facă regulile în casa gazdei?! Când ai prevederi precum cele menționate mai sus se pot face o mulțime de abuzuri.
Pe scurt, reglementarea aceasta este dăunătoare pentru economie și pentru anumite categorii sociale care se bucură momentan de acestea. De când spitalul a ajuns un loc în care asistenta  citește rugăciuni pacientului? Asta presupunând că un om normal merge la spital să se trateze. Dacă doresc rugăciuni găsesc un preot, un vraci, o vrăjitoare, un druid. Dar dacă am venit la medic, plătesc pentru act medical, nu pentru rugăciuni. Rugăciunile se spun în timpul liber, nu pe timpul și banii pacientului.
Pe 10 aprilie 2013, subsemnatul, aici de față, publica articolul Europa în pas alergător spre comunism în care ziceam:
Societatea anti-evoluţiei şi anti-biologiei vegetarienilor s-a bucurat când au auzit așa ceva. Eu când vă ziceam că vegetarianismul e o religie, ați zis că am eu ceva cu ei. Dar dincolo de asta, ce nu înțelege domnul Hammond de la CEDO este că dreptul de-a-ți manifesta credințele religioase se aplică în timpul tău liber! Ești pe proprietatea firmei? Dansezi cum zice firma. Nu-ți convine? Ieși afară! Ce-i aia să dicteze invitatul în casa invitantului? [...]
Această reglementare este, una peste alta, criminală și dăunătoare economiei! Păi cum adică? Eu mă duc la spital să spună asistenta rugăciuni, sau să mă trateze? Păi dacă vroiam rugăciuni mă duceam la popă, la vraci, la vrăjitoare, la druizi - vedeam eu. Dar dac-am venit la medic, plătesc pentru act medical - nu pentru rugăciuni. Rugăciuni n-aveți decât să spuneți în timpul vostru liber, nu pe timpul și banii mei!
Până și exemplul ironic cu druidul mi l-a copiat! Băi nene, chiar niciun pic de creativitate? Mai vreți? Hai că vă mai dau. Bogdan Ionuț adaugă în același articol:
Deasemenea, articolul menționează că aceasta nu este o idee nouă și că alți gânditori ar fi cochetat cu aceeași idee, gânditori ca Thomas Paine, Maurice Allais, James Tobin, Andre Gorz și Yoland Bresson. Nu am stat să îi verific pe toți, Thomas Paine, ce-i drept, a cochetat cu această idee, însa eu voi oferi o listă suplimentară: Iosif Visarionovici Stalin, Vladimir Ilici Lenin, Pol-Pot, Mao Zedong, Nicolae Ceaușescu, dr. Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu Dej, Fidel Castro, Che Guevarra, Hugo Chavez, Janos Kadar, Ho Chi Min, Kim Jong Il. Iar lista poate continua cu numele altor criminali ai căror victime sunt cu sutele de milioane, toate căzute în numele ideii cretine potrivit căruia toți oamenii sunt la fel.
Cu 16 zile mai devreme eu scrisesem:
Și zic ei că nu-i o idee nouă și arată câteva poze ale unor oameni precum Thomas Paine, Maurice Allais, James Tobin, Andre Gorz și Yoland Bresson, care cică ar fi avut idei similare.
N-am stat să caut dacă acești indivizi chiar au gândit asta. Poate da, poate nu.
Dar hai să vă dau eu o listă de oameni care au gândit asta: Ioseb Djugașvili (sau Iosif Visarionovici Stalin), Vladimir Ilici Lenin, Paul Pot, Mao Zedong, Nicolae Ceaușescu, dr. Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu Jeg Dej, Fidel Castro, Che Guevara, Hugo Chavez, Janos Kadar, Ho Chi Min, Kim Jong Il - și-aș putea continua vreo pagină cu nume de criminali a căror victime sunt cu sutele de milioane, toate căzute în numele ideii cretine potrivit căruia toți oamenii sunt la fel.
Nici măcar ordinea dictatorilor n-a schimbat-o. Trebuie să apreciem însă faptul că a cosmetizat puțin și nu i-a zis Gheorghiu Jeg că poate se supăra cineva. Sigur, în goana după truncheri, a omis un pic și gramatica întrucât enumerația mea fără „și” înaintea ultimului element al enumerației - Kim Jong Il în acest caz - avea sens pentru că fraza continua cu „și-aș putea continua...” - însă Bogdănel al nostru nu umblă cu finețuri.
Lămurit? Trecem la următorul.

2. Studiu de Caz – Matriarhatul Comunist Suedez – Legislația în Suedia

Pe 15 aprilie 2013 Bogdan Ionuț publica articolul cu titlul de mai sus. Și zicea el așa:
Constituția suedeză, ca de altfel toate constituțiile din Europa, prevede negru pe alb că toți cetățenii sunt egali în fața legii și este interzisă orice formă de discriminare (fie pozitivă, fie negativă) atunci când cineva este tras la răspundere. Suedia este cea mai egalitară țară din lume? Asta pretinde poate guvernul de la Stockholm. În realitate, statul suedez nu definește concret egalitatea între sexe. Suedia folosește ideologia feministă ca șablon pentru a implementa egalitatea între sexe. Rezultatul este că de ani buni, în Suedia nu se mai aplică principiile fundamentale ale democrației si ale drepturilor omului.
Pe 19 octomrbrie 2012, în articolul meu Legislația în Suedia, ziceam așa:
În constituția suedeză (ca de altfel în toate constituțiile din Europa) este negru pe alb stipulat că toată lumea este egală în fața legii și că este strict interzis ca în momentul tragerii cuiva la răspundere în fața legii să se aplice vreo formă de discriminare (pozitivă sau negativă) pe criterii de sex, religie, orientare sexuală, origini etnice, etc. etc.
Suedia e cea mai egală țară din lume, nu? Sau mă rog, asta pretinde guvernul de la Stockolm. Dar aspectul pe care-l evită și nu-l explică statul suedez când vorbește despre orice formă de eglaitate între oameni este cum definește statul egalitatea între sex. În fapt, Suedia folosește feminismul ca șablon pentru a implementa egalitatea între sexe. Rezultatul (de altfel logic pentru orice adult cu mai mult de 2 neuroni funcționali) este că în Suedia nu se mai aplică de ani buni principiile fundamentale ale democrației.
Mânca-l-ar mama cum gândește el fix în aceleași cuvinte și exprimări ca mine la 6 luni după ce am publicat eu! De remarcat (vezi Link 2 mai sus) faptul că la surse citează fix ce citez și eu numai că, evident, uită să citeze sursa principală - adică sursa întregului text.
Bogdan Ionuț a copiat inclusiv cuvânt cu cuvânt traducerile pe care le-am făcut eu din limba suedeză. Din câte știu eu, Bogdan nu vorbește limba suedeză și traducerile respective nu sunt disponibile în limba română sau engleză pe niciunul din cele 3 link-uri citate ca surse de al nostru Ionuț la finalul operei plagiate.
Lămuriți? Mergem mai departe.

3. Originile Marxismului Cultural și ale Corectitudinii Politice

Pe 8 aprilie 2013 Bogdan Ionuț publică articolul titrat în numele subcapitolului. Și ne explică Bogdan Ionuț în articolul său:
Marxismul cultural este un termen ce, în special ideologii de stânga, continuă să îl respingă și să îl alăture ,,teoriilor conspirației”. Din nefericire pentru ei, dreapta politică sau non-leftiștii exploatează termenul la greu. (...)
Acest lucru poate fi demonstrat prin simplul fapt că dânșii nu mai folosesc cuvântul ,,socialist” pentru a se descrie pe arena publică a dezbaterilor, ci preferă un termen relativ nou, cel de ,,progresist”. Această redefinire a poziției lor în fața publicului nu este altceva decât o încercare de a arăta că tot ceea ce vine din partea stângii politice este ,,progresiv”, iar ceea ce vine din partea celor ce se opun ideologiei lor este ,,regresiv”, deci intolerant și oprimator.
Pe 28 martie 2013 apărea pe acest blog un Guest Post al lui Rocking Mr. E intitulat Marxism cultural pentru momâi care zicea așa:
O privire rapidă prin pagina de Wikipedia despre Marxismul cultural ne arată imediat că acest termen este contestat puternic de leftiști și, spre disperarea lor, este totuși un termen pe care non-leftiștii preferă să-i eticheteze. (...)
Acest lucru poate fi demonstrat de faptul că din ce în ce mai des leftiștii nici măcar nu mai folosesc cuvântul „socialism” ca să se descrie în arena publică a dezbaterilor. În ziua de azi, leftiștii preferă să folosească termenul „progresiv”. Dar asta este doar o altă încercare de-a portretiza to ce vine de la Stânga ca fiind pozitive și tot ce nu se identifică cu „valorile” lor e de fapt „regresiv” și deci intolerant și oprimator.
Măi a naibii șmecherie! Cel mai tare m-a amuzat partea asta din articolul lui Bogdan Ionuț:
abordează teme precum rasa (în ziua de azi focusul marxismului cultural este pe rasa neagră), sexualitatea (cu precădere pe comunitatea LGBT) și sexul (doctrina feministă, eu mai prefer să îi spun și doctrina ginecocentristă)
Serios? Așa mai preferi tu să-i spui? Atâta doar că sintagma „doctrina ginecocentristă” a apărut prima dată în forma asta pe Internet aici pe blog în august 2012. Asta nu mă deranjează - e un termen bun și n-am trademark pe el. Dar zic eu că totuși e maximul posibil de nesimțire să prezinți ca opinia ta ceva luat de aici și asta fix într-un articol copiat aproape cuvânt cu cuvânt de aici.
Să mergem mai departe.

4. ,,Eliminarea Stereotipurilor de Gen” – sau când Uniunea Europeană e paralelă cu democrația

Pe 2 aprilie 2013 Bogdan Ionuț publică articolul menționat și zice-așa:
27 de națiuni (curând 28) sunt parte a Uniunii Europene, o organizație condusă de un maoist, având un colegiu de comisari în care se pot găsi foști membri KGB sau feministe radicale precum Viviane Reding.
Deciziile care se iau la nivelul Uniunii Europene sunt asemănătoare felului în care se luau pe vremea fostului URSS. Avem un ,,Politburo” (Comisia Europeană) cu membri numiți, care are dreptul de a elabora legi și un parlament care este ales, dar are doar dreptul de a pune ștampila pe deciziile CE. Acest parlament, pe timpul URSS-ului se chema ,,Sovietul Suprem”.
În articolul meu din 7 martie 2013 intitulat European Union to ban pornography, then men publicat în ediția de limbă engleză a publicației A Voice for Men scriam așa:
27 nations in Europe (soon to be 28), are part of an organization called the European Union (EU), an organization ruled by a Maoist[1] and a college of commissioners among which one can find former KGB members and radical feminists, such as Viviane Reding[2], a person whom AVFM News Europe has covered in the past.
The decision making process in the EU resembles astonishingly the one seen back in the days of the USSR. Then we had a group of appointed individuals who were drafting legislation – the Politburo – and a surrogate of a parliament which was elected but had the sole right to rubber stamp the Politburo’s decisions. It was called the Supreme Soviet.
Hopa! Păi ce facem tovarășu? Chiar așa? Și continuă Bogdan să zică:
Însă ce poate conține un raport denumit inocent ,,eliminarea stereotipurilor de gen”? După cum spune Christian Engström de la Piratpartiet (Partidul Piraților din Suedia): dracu’ stă în detalii. În articolul 17 din acest raport se menționează:
Între timp, eu pe 9 martie ziceam aici pe blog așa:
Păi și ce-are acest raport denumit atât de inocent precum „eliminarea stereotipurilor de gen în UE” cu cenzurarea internetului? Așa cum bine spune și Christian Engström de la Piratpartiet (Partidul Piraților din Suedia), Dracu' stă în detalii.
Articolul 17 din acest raport zice așa:
Incredibilă coincidență dom'le! Trebuie să recunosc însă că pentru acest articol Bogdan Ionuț a muncit mai mult de un minut întrucât a trebuit să traducă din engleză în română dintr-un articol, să copieze și din celălalt. E un pic de muncă! Că deh!
Încă unul și gata.

5. “The System Has Failed” – Eșecul Sistemului de Pensii de Stat

Pe 31 mai 2013 Bogdan Ionuț publica ultimul articol din seria de plagiate. Și zice așa în articolul lui:
Argumentul este valid întrucât anul 2008 coincide aproape în toată Europa cu declinul sistemului de pensii. Anul 2008 a fost ultimul în mai multe țări europene (printre care și România) în care sistemul de pensii a ieșit pe 0 – adică banii strânși au ajuns la fix pentru a plăti toți beneficiarii.
Începând cu anul 2009, toate guvernele europene s-au trezit în fața realității și au constatat evidența: Populația îmbătrânește și sunt pur și simplu prea mulți beneficiari și prea puțini contributori.
Pe 2 septembrie 2012, cu 9 luni înainte, în articolul meu De ce pensia de stat e de porc ziceam eu așa: 
Argumentul este valid întrucât anul 2008 coincide aproape în toată Europa cu declinul sistemului de pensii. Anul 2008 a fost ultimul în mai multe țări europene (printre care și România) în care sistemul de pensii a ieșit pe 0 - adică banii strânși au ajuns la fix pentru a plăti toți beneficiarii.
Începând cu anul 2009, toate guvernele europene s-au trezit în fața realității și au constatat evidența: Populația îmbătrânește și sunt pur și simplu prea mulți beneficiari și prea puțini contributori.
Full house! Combo! 100% plagiat. Sau, cum îi ziceam eu pe vremuri în liceu mers cu porcul la copiat.
Zic eu c-am adus suficiente dovezi pentru acuzația mea. Menționez însă că nu-s singurele. Dacă luați la bani mărunți c-un Copyscape textele alea o să rămâneți surprinși cât de puțin text original rămâne în articolele lui Bogdan Ionuț.

Consecințe

Pentru că eu chiar practic ceea ce predic, o să las piața liberă să-i aplice lui Bogdan Ionuț consecințele pentru acțiunile sale.
Pentru început, el sigur nu va mai scrie pe platforma pe care și-a publicat plagiatele mai sus amintite și (zic eu) demonstrate - întrucât administratorul paginii părea foarte supărat când i-am adus la cunoștință faptul că găzduiește un plagiator notoriu.
A doua consecință este existența acestui articol care, spre deosebire de ale lui, va rămâne aici pe Internet pe vecie până la sfârșitul timpurilor. Și de fiecare dată când îi va căuta cineva numele pe Google va ajunge să citească cele scrise aici. Vă spun sincer că n-am vrut inițial să fac asta dar, având în vedere că Bogdan Ionuț a catadicsit să mă blocheze pe Facebook în secunda în care am vrut să-i trimit un mesaj rugându-l fie să mă citeze corect fie să șteargă plagiatul de-acolo - consider că Bogdan se face vinovat nu doar de hoție, dar și de fugă de responsabilitate.
Și eu am greșit. Nu chiar la modul ăsta, dar am greșit. Însă mi-am asumat imediat responsabilitatea și mi-am corectat greșeala. A greși e omenește - a persevera în greșeală e curată prostie, după cum ne explica Seneca.
A treia consecință este că Internetul nu iartă și nu uită. Internetul este în continuare o piață liberă iar asta nu funcționează în favoarea celor care fug de responsabilitate.
Căci până la urmă asta e problema - fuga de responsabilitate. Eu când știu c-am greșit caut să repar greșeala pe cât posibil.
Mi-aduc aminte c-am publicat aici un articol ce-ajunsese viral. Eu-l găsisem pe facebook și l-am întrebat pe cel care-l postase dacă știe cine-i autorul și nu a știut. L-am publicat oricum în ideea că aflu a doua zi cine e și-l citez corect. N-a fost nevoie că m-a căutat autorul rugându-mă să-l citez corect - ceea ce am și făcut imediat - că doar nu mă durea tastatura.
Dacă eram Bogdan Ionuț, aș fi ignorat autorul. La urma urmei ce putea să-mi facă?
O a patra consecință, derivată din primele 3, va fi că Bogdan Ionuț va trebui să muncească un pic mai mult să câștige încrederea celor din jur când va dori să mai scrie în altă parte.
Apropo de asta, sper că acest articol va fi citit de profesorii lui Bogdan Ionuț, în special profesorul coordonator de licență. Nu de alta dar e în interesul profesorilor care-i vor semna licența să nu-și pună semnătura pe vreun alt plagiat și să se trezească cu vreun Consiliu de Etică pe cap căci având în vedere că Bogdan Ionuț nu-i Victor Ponta, mă-ndoiesc că scapă așa de simplu.
Recomand pentru domnii profesori să treacă prin Copyscape tot ce primesc de la Bogdan Ionuț. S-ar putea să mai apară surprize.

Să ne înțelegem. Acestea nu sunt singurele consecințe care puteau să apară. Dacă aflam că Bogdan Ionuț a vândut articole scrise de mine (sau dacă aflu în viitor asta), îmi aduc aminte și de secțiunea Terms of Service a publicației A Voice for Men care zice așa:
Copyrights/Trademarks
All content and materials available on avoiceformen.com including but not limited to text, graphics, website name, code, images and logos are the intellectual property of avoiceformen.com, and are protected by applicable copyright and trademark law. Any inappropriate use, including but not limited to the reproduction, distribution, display or transmission of any content on this site is strictly prohibited, unless specifically authorized by avoiceformen.com.
Nu numai asta, dar A Voice for Men este guvernat de legile statului Texas, legi care nu-s deloc prietenoase cu hoții.
Menționez asta doar așa, ca să fie clar că se putea mult mai rău. Numai că eu nu fug la Stat să-mi apere proprietatea intelectuală pentru că, așa cum am zis mai sus, eu chiar practic de predic.

Clarificări

Motivul pentru care am pierdut timpul să scriu acest articol este simplu: Să dau un exemplu.
Următorul care mă va plagia va primi un link către acest articol după ce îl rog frumos să șteargă furăciunea sau să repare gafa într-un alt mod. Asta, desigur, dacă nu cumva următorul va alege să se comporte similar.
De asemenea, acest exemplu servește foarte bine și întrebării: „Cine o să mai pună contractele în aplicare într-o piață liberă?” Păi uite cine: Piața însăși! Indivizii!
Consider că e o lecție foarte bună pe care Bogdan Ionuț trebuie s-o primească: Aceea că acțiunile tale au consecințe și că responsabilitatea pentru ele aparține în totalitate individului.

Memele nu-s făcute de mine iar poza era disponibilă la liber pe profilul de Facebook al lui Bogdan Ionuț. Drept urmare, nu-mi asum răspunderea legală prin simplul fapt că Bogdan însuși, în mod voluntar a decis să-și publice poza pe Internet și tot în mod voluntar a decis să fure. Prin urmare, atât legal cât și moral sunt perfect îndreptățit să public meme și să expun pieței acțiunile unui hoț.

Sunt convins că Bogdan Ionuț va citi aceste rânduri și probabil îmi va da niște cristoși, biserici și dumnezei dar, în același timp, eu sunt dispus totuși să cred că după o perioadă va înțelege greșeala pe care-a făcut-o și-și va asuma acest lucru.
De ce cred asta? Nu știu, poate pentru că am în genere o părere bună despre oameni și pentru că în experiența mea, cu mulți dintre indivizii cu care colaborez astăzi întâi m-am certat urât - uneori aveam eu dreptate, uneori nu, însă de fiecare dată partea vinovată și-a asumat greșeala (sau greșelile, după caz) după o anumită perioadă de timp.

Până atunci, mi-a părut bine că l-am cunoscut împreună pe Bogdan Ionuț.

Vă salut cu respect,
La mulți ani!

luni, 28 octombrie 2013

(Re)Imaginarea contractului social

În urmă cu vreo două săptămâni, un amic din Suedia a postat imaginea asta întrebându-și prietenii cam în care din cerculețe s-ar afla. Având în vedere că dânsul nu avea prea mulți amici suedezi în lista sa de prieteni, cei mai mulți dintre ei gravitau fie spre cerculețul verde (liberalism clasic), fie spre cerculețul negru (minarhism) și sporadic câțiva spre cerculețul galben.
Cerculețul galben reprezintă poziția voluntaristă (uneori numită și anarho-capitalism) în care Statul nu există practic deloc și toate interacțiunile dintre indivizi au loc voluntar fără aplicarea forței de către Stat.
Ei, eu am supărat pe toată lumea când am zis că-s fix pe linia dintre cerculețul galben și cel negru (unde am pus și X-ul) și, evident, am generat întrebări de genul: „De ce nu mergi cu voluntarismul până la capăt?” din partea voluntariștilor și întrebări de genul „De ce nu în cerculețul verde având în vedere că aia e viziunea libertariană - liberalismul clasic?”
De ce nu-s în cerculețul verde am explicat în articolul precedent unde am ilustrat, zic eu destul de clar, de ce și cum piața liberă nu numai că este capbilă în teorie, dar este și în practică, să genereze soluții pentru infrastructură la niște costuri seminificativ mai mici și de o calitate net superioară față de ce poate oferi Statul.
De asemenea, protecția în fața focului nu-i cu nimic diferită față de asigurarea de cutremure sau asigurarea medicală privată. E genul de serviciu pe care-l poate genera piața liberă fără nici cea mai mică problemă. Dacă s-a putut cu asigurarea de sănătate (un serviciu foarte complex și scump), se poate și cu serviciu de pompieri care e oricum mai ieftin.
Poziția mea politică nu este una strict libertariană. De-aia și de multe ori mă veți putea auzi spunându-mi libertarian de dreapta. Prin comparație cu partidele politice din Germania de anul ăsta, eu sunt foarte aproape de FDP.
Modelul 100% voluntarist (sau anarho-capitalist, dacă vreți) sunt foarte-foarte bine. Minunat chiar! Și tocmai asta e și problema lui. Tocmai pentru că sună atât de bine e momentul de făcut un pas înapoi și privit cu atenție.
Realist vorbind, n-avem nicio șansă să abolim statul în timpul vieților noastre. Și nici în timpul vieții copiilor noștri. Ăsta e adevărul.
Mai pe românește, voluntarismul la scară cât de cât largă, să zicem la nivelul României, este pur și simplu utopic. Iar eu tind să stau departe de utopii căci utopiile au tendința să frigă.
Mai apoi, întreg argumentul pentru un sistem 100% Voluntarist, deși coerent din punct de vedere logic, omite un aspect important: Statul s-a născut dintr-o stare de astatalitate („statelessness” cum ar zice Friedman). Așadar, chiar dacă am reuși să abolim integral Statul, nu există absolut nicio garanție (ba dimpotrivă chiar!) că nu va răsări alt Stat mai devreme sau mai târziu.
Un alt motiv pentru care nu subscriu la ideea ca Statul să se bage în business-ul cu drumuri și protecție mai mult decât e strict necesar e acela că o dată intrat Statul în aceste domenii, cu greu mai poate fi oprit din creștere.
Cel mai puternic argument anti-minarhist este că SUA a fost construită după model minarhist și acum a ajuns cel mai mare guvern din lume (ca potență financiară) chiar dacă totuși reprezintă în continuare în economie mai puțin (ca proporție) decât reprezintă guvernul Franței în Franța de pildă. Acest argument este corect - dar nu din motivele pe care le cred statiștii. Exemplul SUA este grăitor pentru faptul că Statul trebuie ținut afară din viețile indivizilor cât mai mult. Gândiți-vă că din 1776 și până în 1913, SUA nu a avut impozit pe venit. Deloc. Și asta într-o țară care în 1913 duduia din punct de vedere economic. Și când a fost introdusă, în 1913, cei mai mulți dintre cetățeni oricum erau scutiți iar cei mai mulți dintre cei care totuși plăteau, aveau o taxă de 1% (detalii suplimentare vă oferă Peter Schiff). Păi se compară cu nivelul de astăzi când 99% din populație plătește minimum 30%? Nu prea se compară.
Cum a putut crește într-așa un hal? Simplu - construcția statului american permitea acest aspect. Sigur, în prezent, ultimele 3-4 administrații, și mai ales administrațiile Obama, s-au șters cu totul la cur și cu constituția, și cu principiile și cu tot. Dar Statul era mare și pe vremea lui Bush Senior. Și pe vremea lui Reagan. Și pe vremea lui Kennedy era deja prea mare. Ajunsese așa de mare pe căi perfect legale.
Construcția SUA a făcut jumătate de treabă bine - partea cu inalieanbilitatea drepturilor conferite de prima versiune a Constituției. Mai pe românește, nu poate nimeni să abolească Primul Amendament, de exemplu. Sau pe cel al Doilea (cel pe care statiștii se chinuie de ani buni să-l distrugă). Nu se poate și gata. Ăsta e un lucru bun.
Partea proastă e că se pot adăuga amendamente, pe de o parte, și că lipsește mărimea maximă admisă a Statului din constituție. Sclavia de pildă putea fi abolită și fără adăugarea celui de-al 13-lea amendament. Însă taxarea nu putea fi introdusă fără al 16-lea amendament! Și-aici s-a dus dracului totul cu statul mic și liber al SUA.
Thomas Sowell:
Nu există soluții perfecte. Există doar compromisuri
(orig: There are no solutions, there are only trade-offs. Sursa)
Așadar, având vedere cele spuse mai sus, având în vedere că indivizii nu sunt perfecți și având în vedere că nu există soluții care să răspundă la toate problemele, voi încerca să explic cum cred eu că ar trebui să arate Statul în așa manieră încât să nu afecteze interacțiunile voluntare foarte mult și în același timp să fie fezabil și să nu devină din nou stat maximal.
Voi încerca să aplic pe România și nu am nicio secundă pretenția că ce zic eu aici e perfect. Nu e. Am doar pretenția că e un compromis mult mai bun decât ce avem în prezent în România și că e un compromis bun între viziunea utopică 100% voluntaristă și viziunea clasică de minarhism. Puteți să-i spuneți Minarhism Vâlsanian. Glumesc, desigur.
Dacă ești un individ care crede că Statul trebuie să aibă grijă de tine, te rog să citești, dacă poți, cu mintea deschisă. Dacă nu poți - salvează articolul și revino altădată. Scriu articolul ăsta ca exercițiu de genoflexiuni pentru creier - nu ca să mă cert cu statiști și nici cu pretenția c-o să fiu eu dictator.
Începem cu principiile de bază și pe-urmă vom încerca să și explicăm cum se poate aplica pornind de la situația de astăzi. Bun, să-i dăm drumul..

1. Principiile de bază

1. Indivizii sunt liberi și inegali. Atât indivizii cât și Statul au obligația de-a se supune celor 5 principii:
   1.1. Răspundere personală
   1.2. Responsabilitate personală
   1.3. Caracterizare prin merit individual
   1.4. Interdicția inițierii agresiunii și/sau a violenței
   1.5. Respectul pentru proprietatea personală

Și cu asta sunt acoperite majoritatea problemelor sociale rezultate din interferența imbecilă a Statului. Affirmative Action-ul cade la principiile 1.1 și 1.3 - având în vedere că AA implică răspundere coletivă și caracterizare după orice altceva în afară de merit individual. Roșia Montană, Gazele pe Șest, etc. cad la principiul 1.5, cu amendamentul că indivizii care vor vrea sonde pe propriul teren vor avea și dreptul să negocieze.
Un articol foarte bun despre cele 5 principii scris de James Huff, producătorul emisiunii mele de radio, puteți citi aici (în limba engleză).

2. Proprietatea este absolută

Coroborat cu principiile 1.4 și 1.5, individul are drept absolut de a dispune de proprietatea sa atâta vreme cât nu afectează proprietatea altuia. Altfel spus, n-am voie să sap pe sub curtea ta doar pentru că am început de la mine cu săpatul.
Acest punct 2 e foarte important pentru că în România, de mai bine de 70 de ani, românii nu mai au drept la proprietate la modul real. Practic, în România, poți fi taxat, perfect legal. pentru apa din fântâna ta! Nu râdeți! Se întâmplă deja.
Și se întâmplă pentru că dreptul la proprietate e definit anapoda, după model socialist. Resursele subsolului de pe proprietatea individului nu aparțin individului (cum ar fi normal) ci aparțin Statului (complet anormal!).
Implementarea acestui principiu nu e utopică absolut deloc. Citiți romane/nuvele/articole românești scrise în anii 20 sau la sfârșitului secolului al XIX-lea și veți vedea că există descrieri ale unor indivizi care au scăpat de sărăcie pentru că s-a găsit petrol la ei în curte.
De asemenea, sub acest princpiu, toate legile aberante cu privire la cote de sex/rasă în companiile private devin nule. Pe proprietatea mea, în compania mea, angajez pe cine vreau. Nu-ți convine? Fă-ți tu companie și angajează pe cine vrei tu și fă-mi concurență și bagă-mă în faliment!

3. Statul se obligă să ofere exclusiv servicii de securitate națională (armată), poliție inter-județeană în condiții limitate, instanțe de judecată pentru infracțiuni penale și curți de arbitraj contra-cost pentru litigii civile.

Partea cu „exclusiv” e menită spre a exclude Statul automat din orice altă activitate în afară de cele amintite.
Sub acest principiu, organizarea poliției locale rămâne la latitudinea comunităților. În acest mod, Poliția va putea fi definită de comunități în funcție de nevoile lor.
De pildă, în orașul Cluj, rata infracționalității e neglijabilă prin comparație cu județul Alba, de pildă. Și totuși, o serie întreagă de angajați trebuiesc ținuți pe banii comunității clujene pentru că „așa e structura venită de la Minister”. Eu zic că indivizii din comunitate știu mai bine care le sunt nevoile.

4. Statul se va finanța printr-o singură taxă (TVA sau ceva similar) care nu va depăși 5% din suma taxată iar indivizii din România nu pot fi taxați sub nicio formă, indiferent de motiv, cu mai mult de 10%.

Un TVA de 5% ar fi arhisuficient să finanțeze serviciile descrise la punctul 3. Mențiunea explicită de 10% vine ca urmare a faptului că unele comunități ar putea dori să-și finanțeze servicii suplimentare, în vreme ce altele nu. În felul ăsta ar apărea concurență între regiuni/județe pentru investitori noi. Practic, dacă rămân județele actuale, am avea 42 de laboratoare ale libertății.
Veți vedea că unii zic că un impozit de 10% pe venit e mai bun decât TVA-ul. Personal înclin spre TVA pentru că ăla mi se pare mai greu de evitat. Dar, la sfârșitul zilei, cât dau maxim 10% la Stat, eu sunt mulțumit.

5. Statul nu are voie sub nicio formă să reglementeze mersul presei scrise, Internetului, radioului, sau a oricărui alt mijloc folosit pentru răspândirea liberă a ideilor.

Așadar, dacă vreau să le zic țiganilor țigani, trebuie să am voie s-o fac, nu să vină un birocrat ungur de la București să mă amendeze.
Principiul 5 nu exclude însă dreptul platformelor private de-a-și elabora propriile reguli după cum cred de cuviință și nu exclude nici înțelegerile individuale cu privire la nedivulgarea unor anumite informații.
Principiul 5 e țintit în special împotriva CNA, împotriva UE, care încearcă să limiteze libertatea de exprimare și în general către ideologii care ajung vrând nevrând prin Stat și care au senzația că pot să ne spună tuturor ce-avem voie să gândim și ce-avem voie să spunem.

6. Statul nu are voie să se asocieze financiar cu nicio organizație privată dincolo de îndeplinirea logistică a serviciilor de la punctul 3 și trebuie să fie complet separat de orice organizație ideologică.

Asta înseamnă că dacă Statului îi trebuie o clădire pentru tribunal, o poate cumpăra/închiria de pe piață. Dar dacă Statul vrea o școală - nu poate, pentru că școala nu este în atribuțiunile sale.
De asemenea, dacă Statul vrea să dea bani pentru Catedrala Mântuirii neamului, nu poate - atât pentru că s-ar asocia cu o organizație ideologică, cât și pentru că finanțarea n-are treabă cu îndeplinirea logistică a serviciilor de la punctul 3.
Acest principiu însă nu exclude ca Primăriile, la dorința comunității, să facă donații Bisericii, să ridice școli, să finanțeze universități, etc. Despre cum se pot face Universitățile rentabile (plecând de la premiza că rămân în patrimoniul Statului) am scris aici.

7. Dreptul individului de a se apăra, inclusiv prin forță letală cu armă de foc împotriva agresiunii, inclusiv agresiunii ilegale a Statului, este inalienabil.

Deși este subînțeles din primele principii (responsabilitate personală pentru inițierea agresiunii), acest aspect trebuie menționat explicit.
Un Stat liber este acela în care Poliției îi este frică de cetățean, nu invers.
În România ne plângem des că Miliția n-are suficientă autoritate în lupta cu infracțiunea violentă - dar nu observăm că infracțiunea violentă e totuși la un nivel scăzut în România și că Miliția are enorm de multă autoritate în lupta cu infracțiunea imaginară.
Știu sute de cazuri, cu nume, prenume și CNP de indivizi abuzați de Miliție în ultimii 5 ani și care au fix zero șanse de-a-și găsi dreptatea. Nu mai zic de câte cazuri știu de indivizi care au fost ei înșiși cercetați penal pentru că s-au apărat pe ei înșiși sau și-au apărat proprietatea de agresori - iar agresorii n-au pățit nimic.
În lumea reală, nu stă nimeni să măsoare cât de tare dă agresorul ca apoi să aplice o forță egală sau proporțională în încercarea de-a se apăra. În lumea reală, lucrurile sunt mult mai simple - dacă nu te aperi, riști să mori! E atât de simplu.
Nu mai zic că în România, un infractor poate face rost de-o armă letală în 2-3 ore - în vreme ce un cetățean care respectă legea nu poate face rost deloc de-o armă de foc letală iar de una neletală poate face rost la prețuri exorbitante (grație suprataxării Statului) și, după ce face rost de ea constată că n-o poate folosi niciodată pentru că normele de folosire ale ei sunt atât de greu de respectat încât îți bagi picioarele-n ea armă.
Rezultatul? Bandele de șmecheri se pot împușca în voie (vezi Craiova) iar cetățeanul responsabil nu are absolut nicio modalitate de-a se apăra.

8. Egalitatea există doar în fața legii iar inculpatul/inculpații din cazurile penale sunt prezumați la modul absolut ca fiind nevinovați până la dovedirea dincolo de orice dubiu a vinovăției acestora.

Deci nu tu „rape-shield”, nu tu „hate-crime”, nu tu nimic de tipul ăsta.
În plus, dovezile circumstanțiale pot fi folosite pentru construirea unui caz dar nu sunt nici pe departe suficiente pentru o condamnare. Doar pentru că ai dovedit că un individ PUTEA să comită o infracțiune, nu înseamnă c-a și comis-o.
Cazul Marcel Țundrea este grăitor pentru ce se poate-ntâmpla când acest principiu nu este aplicat deloc în legislație. Sau, dacă vreți un exemplu mai recent, cazul Cioacă. Statul a reușit să demonstreze că individul S-AR PUTEA SĂ FI COMIS o crimă - dar n-a demonstrat nici că infracțiunea a avut loc (nu există cadavru) și nici că el a comis-o (probă directă cu obiectul crimei).
Pe scurt: E preferabil să mai scape câte un vinovat din când în când, decât să intre fie și măcar UN singur individ nevinovat la pârnaie.

9. Statul se obligă să acționeze împotriva creării situațiilor de monopol la nivel național atât intern cât și extern.

Prin „atât intern cât și extern” înțeleg atât în interiorul afacerilor statiste cât și în exteriorul acestora.
Concret: Am zis la punctul că Statul se obligă să asigure instanțe de judecată penale și curți de arbitraj civil contra cost. Arbitrajul civil însă poate fi asigurat și de piața liberă. Statul se obligă să nu stea în calea formării curților private - deci Statul nu deține monopol pe acestea.
În ceea ce privește exteriorul, acest punct e practic o variantă condensată de lege anti-trust.

10. Proprietatea intelectuală este recunoscută pe o perioadă de 10 ani pentru produsele artistice și de 15 de ani pentru produsele non-artistice.

Ăsta e un punct în cazul căruia încă n-am ajuns nici eu la o concluzie. Proprietatea intelectuală este în sine un drept pozitiv. Pe de altă parte, fără proprietate intelectuală, progresul științific ar fi ceva mai lent.
De-aia spun „recunoscută” și nu „garantată”. Asta înseamnă că proprietarul este responsabil pentru apărarea sa, nu Statul (așa cum e-n prezent). Ceea ce face ca Statul să nu poată emite legi de tip ACTA însă poate oferi curți de arbitraj pentru cei care consideră că le-au fost încălcate drepturile de proprietate intelectuală.
În plus, în cazul medicamentelor de pildă, proprietatea intelectuală este ceea ce motivează companiile să investească sume mari în dezvoltarea lor. Fără proprietate intelectuală, n-ar fi băgat nimeni miliarde de dolari în medicamente care au făcut din HIV o boală cu care se poate trăi în prezent și zeci de ani în condițiile în care acum 20 de ani un diagnostic de seropozitiv însemna practic maxim 2 ani de trăit și garanția unei morți în chinuri.

11. Deficitul Statului nu poate depăși 3% din valoarea bugetului pe anul precedent iar această valoare nu poate fi atinsă mai mult de doi ani la rând.

Practic, Statul e obligat să trăiască din ce are. Nu-i ajung banii? Să taie din cheltuieli! Cât? Suficient cât să ajungă pe zero.

12. Parlamentul poate fi unicameral sau bicameral și trebuie să conțină minim un reprezentat la fiecare 75000 de cetățeni (267), dar nu mai mult de un reprezentant la 50000 de cetățeni (400) și cu condiția ca 100% dintre ei să fi fost votați în mod direct.

Așadar, locurile garantate pentru minorități dispar din start. Vor minoritățile om în Parlament? Să facă precum ungurii! Nu le-ajung numerele? Să coopereze! Cu cine? Cu oricine! Ce-i aia loc garantat în Parlament?
Personal, un parlamentar la 75000 de locuitori mi se pare de bun simț având în vedere atribuțiunile scăzute ale Statului.

2. Pașii de aplicare

Fără pretenția de-a fi un plan exhaustiv, voi încerca să dau câteva idei despre cum s-ar putea pune în aplicare acest format în România. Am gândit ideile spre a fi puse în aplicare în următorii 10-15 ani - în ideea că o tranziție mai lentă ar face ca efectele negative să fie minime. În plus, trecerea bruscă de la un Stat de 70%, cât e în prezent, la un stat de maxim 10% nici nu se poate face în câteva zile sau în 2-3 ani cu îndeplinirea tuturor obligațiilor (începând cu pensiile și terminând cu împrumuturile de Stat).

2.1. Descentralizarea


Unii vor cu regiuni, alții cu județe. Eu prefer județele actuale. Cu cât mai mici comunitățile, cu-atât mai bine. Însă în afară de discuția regiuni vs. județe, prea puțin s-a discutat și mult mai puțin s-a și făcut în zona asta a descentralizării deși toate partidele politice vorbesc despre ea.
Ideea e ca banii să nu mai plece din județe cu destinația București spre redistribuire, ci doar 5% din economie să plece spre București iar restul să rămână în județe.
Am putea începe prin desființarea CNADR (Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri). După desființarea CNADR, drumurile ar putea trece în primă fază în administrarea Consiliilor județene.
Coroborată cu abolirea accizelor pe combustibil, o mare parte din redistribuire ar dispărea instant. Și asta e realizabil în sub 2 ani!
În prezent, drumurile oricum sunt întreținute de consiliile județene, dar cumva banii îi mânuiește tot Bucureștiul - generând astfel pierderi suplimentare și risipă de bani grație birocrației și corupției inerente ce rezultă din prezența birocrației.
Mai apoi, Consiliile județene trebuie să aibă voie să-și voteze propriile legi.
De pildă, județul Cluj ar putea avea o taxă de 2% iar județul Vaslui o taxă de 5%. De exemplu. Sau orice altă combinație.
Și nu numai în domeniul taxelor. De pildă, unele județe poate vor dori să legalizeze marijuana. Sau să introducă reglementări mai stricte în domeniul jocurilor de noroc. Sau să legalizeze prostituția. Posibilitățile sunt multiple!
Marele avantaj al acestui sistem este că devine mult mai ușor pentru cetățeanul de rând să influențeze societatea în jurul său. E greu să convingi 11 milioane de români că prostituția trebuie legalizată. Mult mai ușor e însă să convingi 150 de mii.
Pe termen mediu (15 ani), puterea trebuie descentralizată și mai mult. În 10 ani ar trebui ca influența Consiliului Județean să scadă și mai mult și Primăriile să aibă o pondere mai mare. Mai apoi, în 15 ani să se ajungă la punctul la care nici primăriile să nu mai conteze atât de mult - ci însăși comunitățile, pe cartiere de pildă. Acest aspect există deja în multe sate din România și orașe mai mici. Prin micșorarea guvernului de la București, modelul poate crește cu ușurință și rezultatele sunt remarcabile, după cum am arătat în articolul cu drumurile și podurile.

2.2. Pensiile

În bunul stil al lui Thomas Sowell, nu există răspuns bun în problematica pensiilor. Și asta pentru că pensiile de stat în România sunt o bulibășeală totală.
Am explicat în articolul meu De ce pensia de stat e de porc cam cum trebuie făcut ca problema să fie rezolvată cât mai echitabil. Iar partea asta cu pensiile trebuie rezolvată oricum - fie că vom trece vreodată la un model minarhist, fie că nu. Modelul actual pur și simplu nu este sustenabil. Va da faliment. Sigur și precis!
Pe scurt, în maxim 10 ani Statul va trebui să închidă robinetul de pensii noi. Altfel spus, pe 1 noiembrie 2023 ar trebui să intre ultimul pensionar nou în sistem. Pe lângă asta, pensiile curente trebuiesc reduse. Cât? Mult! De ce?! Păi pentru că altfel nu mai primește nimeni pensie.
E momentul ca Statul să fie sincer și să admită că nu mai poate plăti.
E deja cam târziu pentru reformare. Generația celor născuți după 1980 nu va mai primi pensie. Ăsta e un fapt. Știu, e un fapt dureros. Dar așa stau lucrurile.
Practic, cei născuți înainte de 1965 trebuie anunțați sincer că vor primi pensii mai mici decât se așteaptă în prezent. Mulți dintre ei încă mai au timp să-și mai facă rezerve private - și vor avea și ocazia s-o facă odată cu scăderea taxelor. Cei născuți după 1965 trebuie anunțați sincer că nu vor primi nicio pensie de la Stat.
Grupul născut înainte de 1965 e totuși mare. De-aceea scăderea taxelor de la 70% (nivelul din prezent) la 5% în doar un an nu e posibilă. Am spus 5% pentru că Bucureștiul atât va avea voie maximum.
O soluție ar fi ca Primăriile să preia o parte din plățile de pensii, acolo unde e posibil. Chiar și-așa, o bună parte din bani tot vor trebui puși din alte surse. Care alte surse? Din economiile făcute la desființarea birocrațiilor inutile și trecerea cât mai rapidă spre zona minimală. Asta ar genera și o serie de bani din vânzarea de active.

2.3. Plătirea datoriei publice

Statul român are o datorie de circa 70 de miliarde de euro (unele cifre bat spre 100 dar alea includ și datoriile private - dar alea nu ne interesează - vezi principiile 1.1 și 1.2). Par mulți bani, dar dacă Statul va începe un proces de reducere reală a dimensiunii, 70 de miliarde se pot plăti în 15 ani fără mare stress.
Existența acestei datorii e un alt motiv pentru care nu se pot scădea taxele într-un an de la 70% la 5%.
Pentru a pune în aplicare principiul nr. 11, e clar că împrumuturile Statului trebuie să înceteze curând. Cât de curând? Cel târziu la 1 noiembrie 2014. De ce un an de grație? Pentru că finanțele reale ale Statului român sunt atât de date peste cap încât e nevoie de niște bani de buffer când le pui în ordine și începi să tai.
În plus, proiectele de investiție începute deja (nu-s multe, dar câte sunt) trebuie totuși terminate. Sigur, o parte din ele nu merită terminate, dar o parte trebuie terminate pentru a nu irosi capitalul deja investit.

2.4. Programele sociale

În principiu ele ar trebui transferate primăriilor - și să vezi dup-aia ce repede se sortează. Dar să le luăm pe rând.
Legea venitului minim garantat trebuie abolită complet. Ce-i aia venit minim garantat? Dacă Primăria are nevoie de servicii în folosul comunității, poate folosi deținuți în mod gratuit în schimbul a scăderii de zile din perioada de pârnaie pe care o au de executat.
Sau, în cel mai rău caz, poate angaja prin contract de prestări servicii.
Variantă de compromis: Primăria angajează prin contract de prestări servicii dar se obligă să-i facă eligibili în primul rând pe cei mai săraci membri ai comunității care sunt dispuși să muncească. În felul ăsta cei mai mulți dintre ei primesc într-o formă sau alta suport public, iar lichelele nu primesc nimic (așa cum e și normal).
În plus, s-ar stopa hemoragia de bani existentă când mulți primesc ajutor social și pe perioada iernii sau în luni în care oricum nu e nimic de făcut. E timpul să încetăm să mai plătim oamenii să stea degeaba!

Concediul de creștere a copilului (CCC) trebuie redus în primă fază doar pentru părinții care au muncit și-au plătit taxe. În prezent, plafonul minim e 600 de lei și plafonul maxim e 3400 de lei, părintele primind 75% din media veniturilor nete realizate în ultimul an.
Asta înseamnă că dacă un individ are media veniturilor nete 10000 de lei, nu primește decât 3400, chiar dacă i s-ar cuveni 7500 (căci pentru un venit de 10000 plătești taxe de sughiți!) - în vreme ce dacă un individ are media 400 sau 0 (zero!), primește tot 600 pe lună. Am explicat pe larg problema curentă a CCC-ului în urmă cu peste un an și jumătate.
Pe termen scurt (următorii 5-6 ani), plafonul inferior ar trebui coborât la zero lei pe lună și plafonul superior ar trebui desființat. Pe măsură ce taxele vor scădea, numărul de luni de acordare a beneficiilor (nu valoarea acestora!) va scădea la rându-i. Pe termen mediu (15 ani) beneficiile de la Stat pentru creșterea copilului vor trebui să ajungă la exact zero lei pe lună. E timpul să încetăm să mai plătim oamenii să facă copii! În special oamenii care refuză să muncească și fac copii de dragul de-a face copii!

Programul laptele și cornul (și mărul, și ce-o mai fi) trebuie trecut în finanțarea directă a primăriilor. Cine și-l poate permite, bine. Cine nu, nu. De asemenea, trebuie scăzut nivelul de birocrație spre a putea permite ONG-urilor să preia programul. Merg pe varianta asta deoarece constat că programul e relativ popular - deși 99% din cititorii blogului ăsta și peste 90% din populația țării au mers la școală și fără lapte și corn de la Stat. Dar asta-i altă poveste.

Asigurările de șomaj se pot de asemenea privatiza. Astfel, individul care dorește așa ceva, merge singur și depune banii. Dacă vrea. Eu de exemplu am plătit la bugetul de șomaj de-am hâțânat. N-am beneficiat de-un cent măcar pentru că fie „nu mă încadram” fie nivelul de birocrație era atât de ridicat încât timpul pe care l-aș fi petrecut încercând să obțin beneficiile pentru care am plătit costa mai mult decât să produc alți bani. Unde mai pui că asigurările de șomaj din prezent risipesc banii oamenilor cinstiți în stil mare. Cel mai evident exemplu este plata de indemnizație de șomaj pentru ăia de-au picat bacul. E practic o altă formă de-a plăti oamenii să nu muncească. Nu, mersi!

De altfel, trendul general va trebui să meargă în direcția externalizării (fie către autoritățile locale, ONG-uri sau direct în comunități) sau desființării. Dacă Fundația Vodafone poate scoate bani pentru reabilitat două școli așa pe loc, gândți-vă cam câți bani ar putea scoate dacă n-ar mai fi striviți de taxe.

2.5. Sistemul sanitar

Sistemul sanitar de Stat de la noi e o mizerie crâncenă. E un cancer. Ce faci cu cancerul? Îl extirpi!
Hemoragia de bani din sistemul sanitar este absolut imensă iar eficiența sistemului de sănătate de Stat tinde asimptotic spre zero absolut.
Începuse bine acțiunea aia de transferat spitalele către consiliile județene sau transformarea lor în fundații și eventual închiderea lor atunci când deveneau nerentabile. Păcat că s-a încheiat. Acea metodă ar fi o variantă.
O altă variantă ar fi privatizarea în bloc. Cu listare pe bursă. Complet transparent.
Cert este că obligativitatea CASS-ului trebuie să dispară. Principiile 1.1 și 1.2 sunt clare: Responsabilitate și răspundere individuală nu colectivă. Așadar, răspunderea pentru sănătatea individului este pe umerii individului - nu a întregii populații.
Vor exista în continuare orașe care vor dori să aibă un spital public pe care populația locală să-l plătească voluntar. E treaba lor. Dar să obligi indivizii să plătească într-un sistem pe care nu-l vor folosi niciodată este pur și simplu furt.
Ce-ar fi să vă oblige Statul să vă abonați toți la RDS&RCS cu toate serviciile? Ce dacă nu vă trebuie telefon fix și televiziunea de la UPC vă satisface nevoile? Vă puneți și fix și net și tv de la RDS, chiar dacă nu le folosiți, pentru binele „sistemului”! Sună aberant? Ei, la fel de aberant sună și pentru mine când îmi trimite Statul factura la „sănătate” în condițiile în care spitalele private îmi servesc nevoile de peste jumătate de deceniu fără nicio problemă.

2.6. Educația

În cazul învățământului superior, am explicat deja cu lux de amănunt aici. Pe scurt: Treceți-le în administrația primăriilor și eficientizați-le din punct de vedere economic. Alternativ - privatizare completă. Desigur, toate subvențiile, inclusiv locurile „la buget” trec în responsabilitatea primăriei.
În cazul învățământului pre-universitar, problema e mai complicată. La principiul 6 am zis că Statul nu trebuie să dețină școli. Asta însă nu înseamnă obligatoriu ca Statul să nu aibă implicare în educație. Sistemul de vouchere este un exemplu de explorat.
Oricum, problema educației pre-universitare e, după părerea mea, singura care nu va putea fi rezolvată în 15 ani - ci mai degrabă în 20.
Primul lucru care trebuie făcut, de preferință de azi, este tăierea banilor de liceu și trecerea liceului ca facultativ (8 clase obligatorii, nu 10 cum e acum). Ce-i aia? Plătim elevii ca să consume un serviciu pe care tot noi îl plătim?!
De asemenea, procesul de autorizare a unei școli private trebuie simplificat drastic și implicarea Statului în curiculă minimalizată. Așa cum am explicat și cu alte ocazii, în prezent e incredibil de complicat să-ți faci o școală privată și, chiar dacă reușești s-o faci, nu poți introduce prea multe elemente care s-o facă totuși diferită față de una de Stat - ceea ce înseamnă că motivația de-a-ți deschide o școală privată e scăzută.
Totodată, principiul 6 spune că Statul nu poate deține o școală - dar nu spune nimic de comunitățile locale. În plus, în prezent, comunitățile locale deja sunt responsabile de școli. Însă în prezent comunitățile locale n-au niciun drept asupra școlii - chiar dacă au povara responsabilității.
Eu zic că e timpul să avem și la noi directori de școală votați de comunitate, curicula stabilită în acord cu părinții și în general școala să fie mai aproape de comunitate - nu aproape complet izolată de aceasta, așa cum e cazul în prezent. Acest aspect poate fi implementat fără mari probleme încă de anul viitor școlar.
Și în momentul în care comunitatea plătește și decide în mod direct, eu sunt dispus să pariez că vor dispărea și aberațiile din programă mult mai repede decât ne-am aștepta și vor dispărea și orele inutile (deloc puține!) din programul elevilor căci comunitatea s-ar putea să nu fie dispusă să-i mai plătească salariul profei de desen, spre exemplu, precum și naveta acesteia pentru c-așa zice Ministerul (așa cum se-ntâmplă în prezent).

2.7. Taxele

Ăsta e cel mai greu punct.
Pentru început, impozitul pe profit trebuie să dispară. Asta se poate face repede. Până la 1 ianuarie 2015 cel târziu. O analiză despre ce s-ar întâmpla puteți citi pe SoLib. Articolul SoLib merge chiar mai departe și propune desființarea pe loc a tuturor impozitelor mai puțin TVA-ul care să rămână cât e acum. Chiar și în varianta aceea, impactul pentru Stat ar fi totuși mic.
Eu vreau să merg mai lent și mai disciplinat.
Mai apoi, de la 1 ianuarie 2014, TVA ar trebui să scadă de la 24% la 22%, urmând ca până la 1 ianuarie 2015 să ajungă măcar la 18% (o scădere de la 22% la 20% poate fi operată la 1 iulie 2014, de pildă). Ulterior, o scădere de 0,5% pe an e de recomandat (dacă se va opta pentru TVA ca finanțare a Statului) sau de 1% pe an dacă se va opta pentru impozitul pe venit (vezi principiul 4).
Cota unică ar trebui să scadă de la 16% cât e în prezent la 12% începând cu 1 ianuarie 2015 și mai apoi la 10% până cel târziu la 1 ianuarie 2017. Urmând mai apoi să fie ori eliminată complet până la 1 ianuarie 2028, ori redusă la 5% în cazul în care se optează pentru impozitul pe venit ca metodă de finanțare a Statului și nu pentru TVA (vezi principiul 4)
Contribuțiile obligatorii la sănătate, după cum am zis mai sus, trebuie să dispară. Până cel târziu la 1 iulie 2016.
CAS-ul individual trebuie să dispară complet înainte de 1 ianuarie 2021. Pentru început, ar putea fi redus de la 10.5% cât e în prezent la maxim 5% până la sfârșitul anului 2015. De asemenea, CAS-ul pe chirii și alte aberații recent introduse trebuie să dispară de azi.
Contribuțiile obligatorii la șomaj de asemenea trebuie să dispară complet înainte de 1 ianuarie 2016 prin privatizarea sistemului de asigurări de șomaj și deschiderea sectorului pentru piața liberă.
CAS-ul așa-zis „plătit de angajator” (în realitate plătit tot de angajat) trebuie să scadă de la 20,8% cât e în prezent la maxim 15% până la finalul anului 2015, urmând a se opera o scădere de 1,5% pe an până în anul 2020 și apoi o scădere de 1% pe an până la eliminarea sa completă.
Impozitele pe proprietate plătite guvernului central trebuiesc eliminate începând cu 1 ianuarie 2014. Comunitățile locale pot menține această măsură cu condiția ca această măsură să nu ducă la indivizi care să plătească mai mult de 10% în total Statului (vezi principiul 4). Aplicabilitatea acestei măsuri va fi dificilă până în 2028 (anul în care ne propunem s-ajungem la un stat de 10%) însă concurența între județe va rezolva în mare parte problema până la atingerea dezideratului exprimat în principiul 4.

2.8. Taxele non-fiscale

Pentru început, toate creșterile de accize programate trebuie DEprogramate.
Mai apoi, accizele trebuiesc tăiate la jumătate până cel târziu 1 ianuarie 2016. Urmând apoi să fie eliminate prin tăieri succesive de 3-4% pe an.
TVR-ul trebuie privatizat, sau distribuit în aceeași manieră ca televiziunile private și obligat să supraviețuiască din banii strânși de la distribuitorii de cablu și din reclame. Am explicat pe larg anul trecut cum se poate face TVR-ul să fie sustenabil. Pe termen scurt, taxa radio-tv trebuie redusă la maxim 4 lei/contoar până la 1 ianuarie 2016, indiferent dacă e firmă sau persoană fizică (în prezent firmele plătesc mai mult, chiar dacă nu folosesc deloc serviciul) și la maxim 2.50 lei/contoar până la 1 iulie 2019 - urmând ca ulterior să fie redusă la zero până în 2021 și TVR-ul să fie transformat fie în regie autonomă, fie privatizat complet.
Pentru finanțarea drumurilor, după trecerea acestora în administrarea consiliilor județene, se poate păstra o acciză la carburant care să aibă maxim 20% din valoarea curentă. O variantă care-mi place mie mai mult este ca absolut fiecare porțiune de drum care intră în componența unei localități să devină responsabilitatea acelei localități iar porțiunile dintre localități să fie finanțate dintr-o taxă de 1% plătită Consiliului Județean de cetățenii județului. Această a doua variantă e mai bună pentru că nu generează costuri mai mari pentru toate produsele. La sfârșitul zilei, însă, județele vor alege diferit - ceea ce va crea concurență suplimentară.
Costurile cu birocrația (care-s tot taxe non-fiscale) ar trebui să scadă de la sine o dată cu scăderea taxelor în general și micșorarea scopului statului în societate.

2.9. Căile ferate

Scurt și la obiect: SNCFR trebuie privatizată. Când? Azi, de preferință. Cum? Prin bursă - transparent și cu șanse reale pentru toată lumea c-un caiet de sarcini transparent.
Serviciile CFR sunt de-a dreptul infecte. Doar Republica Moldova, țară de lumea a treia, stă mai rău. E timpul să admitem că statul a eșuat în acest sector. Nu-i o rușine să eșuezi, dar e o rușine să nu recunoști!

2.10. Alte subvenții

Tot ce este subvenționat din alți bani decât cei primiți de la m.U.E. (marea Uniune Europeană, firește), trebuie să înceteze de la a mai fi subvenționat.
Și-aici avem destule.
„Gratuitățile” plătite de guvernul central pentru elevi/studenți/pensionari/etc. trebuie să dispară. Există deja o mulțime de firme private din toate domeniile care acordă reduceri pentru categoriile menționate mai sus. Se poate spune că există un interes în piață pentru aceste categorii.
Această măsură nu înseamnă neapărat dispariția completă a gratuităților, ci doar tăierea lor de la țâța guvernului central. O primărie poate să subvenționeze transportul elevilor, dacă-și permite. Dacă nu, nu. De asemenea, această măsură nu oprește județele de la a se asocia pentru a subvenționa o anumită reducere sau în general nu oprește niciun fel de inițiativă locală în acest sens. Doar că guvernul central nu le va mai finanța deloc.
Primele reduceri care trebuie să dispară sunt gratuitățile oferite persoanelor cu handicap pe tot teritoriul României. E o „gratuitate” enorm de scumpă - mai ales că în România certificatele de handicap s-au dat la kilogram ani de zile aproape oricui. Conform legii 448/2006, persoanele cu handicap primesc o legitimație cu care pot călători gratuit cu toate mijloacele de transport în comun de suprafață de pe teritoriul României (inclusiv unele private). Acest cretinism trebuie să dispară. Vrea Primăria Cluj să plimbe persoanele cu dizabilități pe gratis? Perfect! Vrea Primăria București să facă aceeași treabă? Perfect! Dar de ce trebuie să plătească individul din Brașov pentru asta?! Sau individul din Turda?! Această „gratuitate” ar trebui să dispară azi. Sau de la 1 ianuarie 2014 cel târziu.
Mai apoi, reducerile/gratuitățile finanțate de guvernul central pentru pensionari trebuie reduse treptat o dată cu apropierea anului 2023 când sistemul de pensii trebuie să „închidă la pâine” în ceea ce privește admiterea de noi beneficiari.
Mai apoi, există o serie întreagă de categorii de persoane care au „dreptul” la 24 de călătorii cu autobuzul (inclusiv privat). Nu de puține ori, aceste persoane dau talonul gol firmei cu care merg iar firma completează Satu Mare-București, chiar dacă individul a mers de la Cluj până la Turda. Astfel, operatorul autobuzului încasează subvenția traseului mare (aprox 120 de lei), în loc de traseul pe care chiar a mers asistatul (7 lei). Genul ăsta de practici nu-s deloc rare. Hemoragia de bani pe acest segment este uriașă.
Până cel târziu la 1 ianuarie 2015, acest „drept” trebuie redus la maximum 14 călătorii urmând a se tăia câte două pe an până la eliminarea completă a programului.
În cazul reducerilor/gratuităților pe trenuri, acestea vor urma să fie tăiate de îndată ce SNCFR va fi fost privatizat - rămânând apoi ca universitățile/școlile să negocieze direct cu firma/firmele care vor deține căile ferate în cazul în care vor să mențină o serie de facilități.
Orice subvenție la încălzire (fie pentru firme, fie pentru persoane fizice) finanțate de la bugetul central trebuie să fie eliminată până cel târziu la 1 ianuarie 2017. Subvențiile acordate în prezent de unele primării pot rămâne atâta vreme cât vor putea continua să și le permită.
De asemenea, subvențiile acordate pentru o serie întreagă de intervenții medicale nenecesare (începând cu avortul sau operațiile estetice) trebuie să dispară cel târziu la 1 ianuarie 2014. Restul vor dispărea ușor-ușor pe măsură ce taxele vor scădea și sectorul privat va prelua asigurările de sănătate.

2.11. Energia

Statul poate păstra segmentele profitabile din energie pentru a-și consolida bugetul (Nuclearelectrica, Porțile de Fier, etc.) cu condiția ca atunci când vor deveni neprofitabile să le vândă.
Tot ce nu e profitabil din sectorul energetic trebuie vândut pe bursă cât mai repede.
De asemenea, conform principiilor 1.5 și 2, reglementările aberante din energie de la ora actuală trebuie să dispară. Pentru început, Statul ar putea înceta să mai naționalizeze rețelele construite de comunități și mai apoi să le mai ceară și bani. De asemenea, în virtutea principiului 2, firma de distribuție a energiei electrice trebuie să piardă dreptul legal pe care-l are în prezent de-a-și pune stâlpul la mine-n curte fără să mă-ntrebe și de-a-mi cere bani pe-un contoar care rămâne tot proprietatea lor. Nu merge-așa! Proprietatea e absolută!
Vrei să pui stâlp la mine-n curte? Ok! Hai să negociem. Mie ce-mi iese?
Analog și cu distribuția de gaze.
Programul de deregularizare deja în vigoare trebuie respectat. Din păcate, românii (o bună parte dintre ei, nu toți) au plătit energia la un preț mult sub valoarea sa reală. Și cum petrecerea s-a terminat, acum vine nota de plată. În sistemul propus de mine însă această notă de plată nu va durea prea tare pentru cei mai mulți întrucât scăderea de taxe va înghiți o parte din creșteri plus că scăderile succesive de taxe vor atrage investiții noi. În plus, pe termen mediu, prețul energiei, atâta vreme cât Statul va sta departe de inginerii în piață, ar cam trebui să scadă.

2.12. Alte măsuri cu caracter social

Simplificarea procedurii de înființare a unui ONG.

Ridicarea plafonului până la care un ONG poate face profit fără să plătească taxe de la 10 mii de euro pe an cât e în prezent la maxim 35 de mii de euro. Ridicarea la minmum 12 mii ar trebui să se facă până la 1 iulie 2015, urmând apoi să crească cu câte 3000 de euro pe an. Totul cu condiția ca banii să nu părăsească ONG-ul și să fie folosiți fie cu scopul de-a-i înmulți fie cu scopul de-a implementa obiectivele ONG-ului respectiv. O astfel de măsură ar încuraja ONG-urile să angajeze oameni pe deoparte și să concureze cu Statul și cu primăriile pe problemele sociale. ONG-urile dovedesc aproape zilnic că fac treabă mult mai bună pe orice problemă (și mai ales pe probleme sociale!) decât Statul.

Liberalizarea sistemului electoral. România are în prezent cel mai complicat și mai restrictiv sistem electoral din Europa. E mai ușor să-ți faci partid în Belarus decât în România! Pentru început am putea coborî pragul electoral de la 5% la 3% de la alegerile viitoare. Apoi, am putea simplifica legea partidelor.
În prezent, un partid are nevoie de minimum 700 (sper să nu greșesc) de semnături de susținere din fiecare județ plus municipiul București (adică aproape 30 de mii de semnături!). E o aberație! De-aia de pildă nu poate candida la parlamentare Forumul Democrat al Germanilor din România, spre exemplu. Eu zic că 5000 de semnături de la cetățeni români, indiferent de domiciliul lor, este arhi-suficient.

Reducerea la minimum a contactului cu Statul pentru firmele mici. Pe scurt - readuceți în legalitate vândutul de cireșe la poartă!

Scoaterea Statului din familie. Căsătoriile să fie oficiate de biserici (dacă e cazul) iar din punctul de vedere al Statului familiile să fie privite ca un contract - dacă acesta există - sau ca o relație de concubinaj dacă acesta nu există. Pe scurt, lăsați indivizii să-și negocieze termenii între ei. Se vor descurca mult mai bine decât Statul căci ei știu mai bine ce și cum, nu statul!

Simplificarea legislației în domeniul moștenirilor cu emfază pe testament. În prezent, testamentele sunt constant ignorate și zeci de mii de familii din România bat drumurile pe la notari și instanțe de judecată pentru a-și obține drepturile de proprietate în urma procesului natural de moștenire. Și-aici mă refer la familiile în care nu există dubii și certuri. Însă legislația e făcută de-așa natură în prezent încât e aproape imposibil să lași o moștenire fără să creezi probleme imense celor cărora le-o lași. Practic, ești obligat să le „vinzi” moștenirea urmașilor și să plătești niște bani la Stat (deloc puțini!) pentru asta. E timpul ca porcăria asta să înceteze și transferul de proprietate să fie mult simplificat.

Eliminarea „vârstelor protejate” de pe piața muncii. În prezent, acestea există numai pe hârtie căci oricum nu le respectă niciun om sănătos la cap - însă existența lor încurajează evaziunea fiscală și munca la negru. Aici mă refer în primul rând la interdicția de a angaja persoane cu vârsta sub 16 ani și la dificultatea legală pe ca o întâmpină o persoană cu vârsta peste 65 de ani care dorește să se angajeze. Eu însumi am văzut pe pielea mea cât de complicat e să lucrezi de la 12-13 ani - nu pentru că nu te-ar angaja nimeni, căci aia nu era greu, ci pentru că legile sunt făcute de-așa natură încât să mă pedepsească pe mine că vreau să fac niște bani și să-l pedepsească și pe cel care dorește să m-ajute în scopul ăsta. De partea cealaltă, cunosc zeci de cazuri de vârstnici săriți de 65 de ani care au probleme serioase în a rămâne angajați din punct de vedere legal și nu reușesc nici ei înșiși să înțeleagă de unde vine problema având în vedere că Statul are nevoie de taxele lor și ca ei să evite să iasă la pensie.
Peste toate astea se adaugă faptul că un individ nu poate începe să-și încaseze pensia privată din pilonul II înainte de 63 de ani, chiar dacă a plătit un sac de bani și o dorește atunci. Toate prostiile astea trebuie să dispară. Nu putem cere individului să fie responsabil pentru sine fără a-i lăsa și libertatea absolută în ceea ce-l privește.

Simplificarea procesului de acordare a autorizațiilor de construcție de orice fel. În prezent, dacă vreau să-mi construiesc o fântână cu hidrofor în curtea mea, indiferent dacă afectează pe cineva sau nu, trebuie să plătesc suplimentar Statului și să aștept luni la rândul pentru a putea face asta pe proprietatea mea.
Nu mai zic de nasoaelele pe care le pățesc comunitățile care-și construiesc singure rețea de apă și apoi se trezesc amendate pentru că se săturaseră să aștepte peste jumătate de an ca Statul să-și miște curul și să le dea o nenorocită de hârtie. Nu le putem cere indivizilor să se autoguverneze fără să ne dăm din calea lor când încearcă să se dezvolte.

3. Alte completări și concluzii

Fără îndoială după ce voi publica acest foarte-foarte lung articol, îmi voi da seama că am uitat cel puțin 5-6 aspecte și că în cel puțin 4-5 locuri n-am explicat suficient de clar.
Dar, la urma urmei, articolul ăsta e fitness pentru creier. Nu e o constituție și nu e un manifest politic în sensul c-o să-mi fac partid folosindu-l ca model.
Motivul pentru care am ales formatul acesta progresiv (dacă-mi este permisă exprimarea) este că România în acest moment are mult prea mulți oameni dependenți de Stat. Și, așa cum am zis și în începutul articolului, nu sunt deloc convins că intratul cu buldozerul și abolirea completă a Statului în 3-4 ani va avea rezultate minunate.
Pe de altă parte însă, nu e deloc utopic să ne imaginăm că în 8-9 ani Statul ar putea ajunge să consume 60% din ce consumă acum și că în 15-20 de ani ar putea ajunge să consume de 7 ori mai puțin decât acum. Asta nu mi se pare utopic absolut deloc. S-a putut în țări mai mari (India) și cred că se poate și la noi.
Observați că n-am zis nimic de Uniunea Europeană - iar motivul pentru care n-am făcut-o este că viitorul Uniunii este profund nesigur. Eu îmi mențin pariul că moneda euro nu va prinde cea de-a 30-a aniversare (în 2029) și că Uniunea Europeană fie va fi cu mult micșorată în importanță și putere, fie se va prăbuși sub propria greutate (la fel ca și URSS-ul) până cel târziu în 2025. Indiferent dacă pariul meu se va dovedi corect sau nu, ce-am zis în articolul ăsta este perfect aplicabil.
Consider că oamenii răspund la stimulente (incentives). Și atâta vreme cât statul stimulează ne-munca, parazitismul și furtul instituționalizat, la fel se va comporta și o bună parte a populației.
Eu consider că un segment semnificativ din populația neproductivă din prezent e formată din oameni care ar putea reuși și ar putea fi viitori stâlpi ai unei societăți libere - însă atâta vreme cât pentru ei e mai rentabil să nu facă nimic (și să primească bani pe care Statul îi fură de la mine), vor acționa în consecință. De asemenea, consider că în România există o serie de oameni ținuți în mod intenționat în sărăcie. Întrebați oameni care-au avut o mică afacere în ultimii 5-6 ani de ce au închis-o. Veți rămâne surprinși să aflați că lipsa de clienți nu este în primele 3 motive pentru insuccesul afacerii lor. De regulă primele 3 motive sunt, în ordinea asta: Taxele, Abuzurile inspectorilor fiscali și Reglementările aberante. Iar genul ăsta de povești nu sunt deloc puține.
Încă ceva despre care n-am menționat deloc în articol: Privilegiul de a vota. Votul este un privilegiu, nu un drept - asta ca să fim bine înțeleși. Dacă se va opta pentru o taxă pe venit și nu pentru TVA, atunci se poate vorbi și despre trecerea la un vot cenzitar modern - în care privilegiul de a vota nu mai vine o dată cu vârsta, ci o dată cu statutul de plătitor de taxe.

Nu am pretenția că sistemul propus de mine ar rezolva toate problemele. Nici pe departe. De asemenea, nu am pretenția că ideile mele sunt perfecte, iluminatoare sau noi.
Dar am pretenția că sistemul propus de mine e un compromis (trade-off) mai bun decât ce avem în prezent iar costurile merită.

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails